Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţei penale nr. 79 din 13 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 rap. la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a respins cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 01 martie 2023 de Biroul Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, Italia, în baza sentinţei din 21 aprilie 2015 G.I.P Tribunalul Arezzo, reformată la data de 13 aprilie 2018 de Curtea de Apel Firenze, irevocabilă la data de 12 aprilie 2018 la Curtea Supremă de Casaţie faţă de persoana solicitată A. precum şi cea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 01 martie 2023 de Biroul Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, Italia în baza sentinţei emise la 07 iunie 2017 de către Curtea de Apel Firenze cu reformarea sentinţei 21 ianuarie 2014 Tribunalul din Arezzo, definitivă la data de 30 aprilie 2021, număr de referinţă x pe numele persoanei solicitate A.
În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut pe cale incidentală pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare stabilită în sarcina persoanei solicitate A., prin decretul de unificare al pedepselor emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de la omor, prev. de art. 56, 575 din C. pen. italian, având corespondent în legea română, în tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de jaf calificat, prev. de art. 110, 61 alin. (2), (58)5 alin. (1) pct. 1 C. pen. italian, având corespondent în legea română în infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
S-a recunoscut pe cale incidentală decretul de unificare al pedepselor emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, Italia, prin care se unifică cele două pedepse aplicate anterior şi se stabileşte o pedeapsă totală de 6 ani şi 8 luni închisoare.
S-a dispus ca persoana solicitată A. să execute pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare:
- perioada arestului preventiv din 07 septembrie 2014 - 29 septembrie 2014 şi a arestului la domiciliu din Italia din 30 septembrie 2014 - 24 aprilie 2015;
- perioada de 45 de zile de liberare anticipată, acordată de magistratul pentru supraveghere din Firenze, Italia prin ordonanţa din 21 octombrie 2020.
- durata reţinerii şi arestării provizorii, de la 08 mai 2023 la zi, dispuse în România în vederea executării mandatului european de arestare.
Conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii de către Curtea de Apel Galaţi, la data pronunţării prezentei hotărâri.
În baza art. 109 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 în referire la art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen, republicată, s-a solicitat Biroului SIRENE naţional întreprinderea demersurilor necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea din SIS introdusă în baza mandatelor europene de arestare emise la data de 01 martie 2023 în baza ordinului de executare al pedepselor concurente nr. 196/2021 Siep din 11 iunie 2021 de Procuratura Generală din Fireze - Italia, faţă de persoana solicitată A.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru persoana solicitată A., în sumă de 1098 RON, s-a dispus să se vireze către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că, urmare a semnalării transmise în Sistemul Informatic Schengen de către autorităţile judiciare din Italia, privind pe persoana solicitată A., prin încheierea din 19 mai 2023, în baza dispoziţiilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în referire la art. 223 alin. (2) C. proc. pen., s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi s-a dispus arestarea provizorie în vederea punerii în executare a două mandate europene de arestare emise de autorităţile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate, pe o durată de 30 zile, cu începere de la data de 19 mai 2023 şi până la data 17 iunie 2023 inclusiv.
Conform art. 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a fixat termen pentru continuarea procedurii, cu citarea persoanei solicitate şi s-a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi să prezinte mandatele europene de arestare însoţite de traducerea acestora în limba română. La termenul din data de 23.05.2023 au fost depuse la dosarul cauzei mandatele europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Firenze şi decizia de unificare a pedepselor concurente, însoţite de traducerea acestora în limba română. La termenul din data de 08 iunie 2023 au fost depuse la dosarul cauzei şi hotărârile judecătoreşti emise de autorităţile din Italia pe numele persoanei solicitate A.
Prima instanţă a reţinut că din cuprinsul celor două mandate europene de arestare rezultă că persoana solicitată A. a fost condamnată de autorităţile judiciare din Italia prin sentinţa penală din 21 aprilie 2015 G.I.P Tribunalul Arezzo, reformată la data de 13 aprilie 2018 de Curtea de Apel Firenze, irevocabilă la data de 12 aprilie 2018 la Curtea Supremă de Casaţie, la o pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de la omor, prevăzute de art. 56, 575 C. pen. italian, având corespondent în legea română, respectiv tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 5 la 10 ani. S-a constatat că persoana solicitată A. a fost arestată preventiv în perioada 07 septembrie 2014 - 29 septembrie 2014 şi în arest la domiciliu în perioada 30 septembrie 2014 -24 aprilie 2015 totalul măsurilor preventive fiind de 7 luni şi 18 zile. Totodată, s-a reţinut că magistratul de supraveghere din Firenze, prin ordonanţa din 21 octombrie 2014, a acordat 45 zile de liberare anticipată.
În fapt, autorităţile judiciare din Italia au reţinut în sarcina persoanei solicitate că a fost găsită vinovată de tentativă la omor, deoarece în Arezzo - Italia, la data de 07 septembrie 2014 a lovit de mai multe ori pe B. cu un cuţit la hemitoracele drept, în partea laterală dreaptă şi în spatele mâinii drepte, săvârşind faptele orientate în mod neechivoc să provoace moartea fără să reuşească în această intenţie din cauze independente de voinţa sa.
Prin sentinţa emisă la 07 iunie 2017 de către Curtea de Apel Firenze - Italia, cu reformarea sentinţei 21 ianuarie 2014 a Tribunalului din Arezzo, definitivă la data de 30 aprilie 2021, număr de referinţă x, persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de jaf calificat, prev. de art. 110, 61 alin. (2), (58)5 alin. (1) pct. 1 C. pen. italian, având corespondent în legea română în tâlhărie, prev. de art. 223 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani.
În fapt, autorităţile din Italia au reţinut că în seara zilei de 17 mai 2012 persoana solicitată A., în urma unei înţelegeri anterioare cu C., în scopul obţinerii unui beneficiu nemeritat, au agresat-o pe D. care intervenise în apărarea numitelor E. şi F., la rândul lor agresate de cele două, folosind violenţa şi ameninţări constând în strângerea, lovirea şi împingerea numitei D. astfel încât acesteia i-a căzut poşeta pe jos, producându-i leziuni fizice, respectiv contuzii multiple la nivelul toracelui, plagă contuză dilacerată în regiunea supra ciliară stângă, vindecabile în 10 zile de îngrijiri.
Autorităţile din Italia au comunicat decretul de unificare al pedepselor emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, prin care se unifică cele două pedepse aplicate anterior şi se stabileşte o pedeapsă totală de 6 ani şi 8 luni închisoare şi o interdicţie de la funcţiile publice pentru 5 ani. S-a menţionat că se deduc cele 7 luni şi 18 zile de arest preventiv şi arest la domiciliu, precum şi 45 de zile de liberare anticipată, rămânând de executat 5 ani, 10 luni şi 27 zile de închisoare.
La termenul din data de 19 mai 2023, persoana solicitată A. a precizat în mod expres că nu doreşte să fie predată şi a solicitat să execute în România restul de pedeapsă din condamnarea aplicată în Italia.
Întrucât persoana solicitată A. a menţionat că doreşte să execute în România pedeapsa aplicată de autorităţile italiene, iar în cauză nu au fost identificate alte motive obligatorii ori facultative de refuz al executării mandatului european de arestare, prima instanţă a constatat că în speţă sunt incidente prevederile art. 99 alin. (3) în referire la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
În consecinţă, Curtea a solicitat autorităţilor judiciare din Italia transmiterea unor copii certificate ale hotărârilor de condamnare.
Raportând situaţia de fapt reţinută în hotărârile pronunţate de autorităţile din Italia la dispoziţiile legii penale române, prima instanţă a reţinut că aceasta atrage reţinerea săvârşirii de către persoana solicitată A. a tentativei la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. (faptă din 07 septembrie 2014) şi a infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din 17 mai 2012).
Împotriva Sentinţei penale nr. 79 din 13 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie persoana solicitată A.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi repartizat aleatoriu pentru termenul de judecată din data de 27 iunie 2023. Cauza a suferit mai multe termene de amânare şi a fost repusă pe rol pentru obţinerea de informaţii de la autorităţile judiciare italiene pentru a se comunica dacă, în cauza având ca obiect infracţiunea de tâlhărie, persoana solicitată A. a fost asistată de apărător ales sau din oficiu, iar în cazul în care a beneficiat de asistenţă juridică din oficiu, dacă şi în ce modalitate a fost încunoştinţată despre procedura derulată. Prin încheierea din 10 octombrie 2023, instanţa a luat act că au fost comunicate informaţiile solicitate autorităţilor judiciare din Italia şi a cordat termen pentru dezbateri.
În concluziile scrise, transmise la dosar de către avocatul ales al persoanei condamnate se menţionează că aceasta a formulat cerere de redeschidere a procesului penal în baza dispoziţiilor art. 466 alin. (1), (2), (3) şi urm. C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, având în vedere că judecata în Italia s-a făcut fără prezenţa condamnatei, fără ca aceasta să fie citată legal sau încunoştinţată în vreun fel, deşi aceasta a avut reşedinţa în Italia. Mai mult, a arătat că în perioada 30 septembrie 2014 - 24 aprilie 2015 a fost arestată la domiciliu pentru soluţionarea tentativei la infracţiunea de omor.
De asemenea, apărarea a susţinut că din Italia nu s-a pronunţat cu privire la prescripţia răspunderii penale, care în conformitate, cu dispoziţiile art. 122, alin. (1), lit. c) C. pen. este de 8 ani, iar fapta a fost săvârşită în anul 2008, hotărârea rămânând definitivă în 2021.
În ceea ce priveşte cererea de recunoaştere a hotărârii contestatoarea a arătat că este nemulţumită de hotărârile pronunţate, dar şi pentru faptul că pedepsele nu au fost contopite.
În dezbateri, persoana condamnată, beneficiind de asistenţa juridică a unui apărător din oficiu, a solicitat admiterea contestaţiei formulate şi respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, susţinând că hotărârea a cărei recunoaştere se solicită nu era definitivă la data la care a părăsit teritoriul Italiei, iar autorităţile judiciare italiene nu au reuşit să facă dovada citării acesteia la termenul de judecată. De asemenea, a solicitat să se analizeze intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru fapta a cărei recunoaştere se solicită.
În ultimul cuvânt, persoana solicitată a arătat că în anul 2017 a solicitat să vină în România, să execute pedeapsa aplicată conform legii penale române, precizând că deţine în acest sens un document în limba italiană, emis de autorităţile judiciare străine.
Înalta Curte constată că la data de 24 octombrie 2023 a fost transmis, prin fax, la dosar documentul despre care a făcut vorbire persoana condamnată.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată: Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că: Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 20022, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.
Din art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
De asemenea, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată: autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;
Alin (3) al aceluiaşi text de lege prevede că în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.
Înalta Curte constată că mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, persoana solicitată A. fiind condamnată de autorităţile judiciare din Italia prin sentinţa penală din 21 aprilie 2015 G.I.P Tribunalul Arezzo, reformată la data de 13. aprilie 2018 de Curtea de Apel Firenze, irevocabilă la data de 12.04.2018 la Curtea Supremă de Casaţie, la o pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de la omor, prev. de art. 56, 575 C. pen. italian, având corespondent în legea română, respectiv tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 5 la 10 ani.
De asemenea, prin sentinţa emisă la 07.06.2017 de către Curtea de Apel Firenze - Italia, cu reformarea sentinţei 21.01.2014 a Tribunalului din Arezzo, definitivă la data de 30.04.2021, număr de referinţă x, persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de jaf calificat, prev. de art. 110, 61 alin. (2), (58)5 alin. (1) pct. 1 C. pen. italian, având corespondent în legea română în tâlhărie, prev. de art. 223 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani. Situaţia de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentinţa penală atacată.
Potrivit decretului de unificare al pedepselor emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, s-au unificat cele două pedepse şi s-a stabilit o pedeapsă totală de 6 ani şi 8 luni închisoare şi o interdicţie de la funcţiile publice pentru 5 ani.
Se observă că persoana solicitată A., aflată pe teritoriul României la data soluţionări prezentului dosar, nu a consimţit la predare şi a solicitat să execute restul de pedeapsă aplicată în Italia într-un penitenciar din România, astfel că, nefiind identificate alte motive obligatorii ori facultative de refuz al executării mandatului european de arestare, instanţa de fond a constatat că sunt incidente prevederile art. 99 alin. (3) în referire la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Aşadar, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a dispus executarea pedepsei pe teritoriu României, constatându-se incidenţa dispoziţiilor precitate, având în vedere refuzul persoanei solicitate de a executa pedeapsa în statul emitent.
Cât priveşte obiecţiile formulate de persoana solicitată privind recunoaşterea hotărârii penale străine prin care a fost condamnată pentru infracţiunea de jaf calificat, corespondent în legea română, la infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 223 C. pen., se constată că din informaţiile transmise la data de 31 august 2023 de autorităţile judiciare din Italia (Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Florenţa), traduse în limba română de un traducător autorizat, rezultă că persoana solicitată a fost asistată de avocaţii G. şi H., numiţi în conformitate cu dispoziţiile art. 97 alin. (4) C. proc. pen. italian, precum şi că, la data de 08 iulie 2019, un apărător a declarat recurs în casaţie împotriva sentinţei Curţii de Apel din Florenţa din 07 iunie 2017.
Cu privire la modalitatea în care persoana solicitată A. a fost încunoştinţată despre procedura judiciară derulată în cauza în care a fost condamnată pentru infracţiunea de tâlhărie, autorităţile judiciare italiene au transmis încheierea de şedinţă a Curţii de Apel din Florenţa din 07 iunie 2017 din care rezultă că aceasta a fost judecată în contumacie, fiind reprezentată de avocaţii italieni, mai sus indicaţi, dovada citaţiei pentru dosarul din apel pentru şedinţa din 25 ianuarie 2017 şi cererea de apel legal comunicată.
Prin urmare, nu este incident cazul opţional de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, autoritatea judiciară emitentă informând statul român cu privire la existenţa garanţiei prevăzute acest text de lege.
În ceea ce priveşte critica persoanei condamnate de a se constata intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru fapta de tâlhărie, pentru care a fost condamnată prin sentinţa emisă la 07 iunie 2017 de către Curtea de Apel Firenze - Italia, cu reformarea sentinţei 21 ianuarie 2014 a Tribunalului din Arezzo, definitivă la data de 30 aprilie 2021, criticile apărării fiind nefondate, instanţa de control judiciar constată că nu există niciun impediment la recunoaşterea acestei hotărâri străine, nefiind incident motivul opţional de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată (când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române), întrucât predarea vizează executarea pedepsei aplicate în mod definitiv de autorităţile judiciare străine, prin hotărâri pronunţate anterior împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale de 8 ani.
Referitor la critica vizând faptul că pedepsele aplicate contestatoarei nu au fost contopite, se constată că în cauză nu se aplică ipotezele de adaptare a pedepsei prev. de art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit art. 166 alin. (8) şi (9)din lege. Totodată instanţa constată că din date dosarului rezultă că autorităţile italiene, respectiv Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Firenze, a emis un decret de unificare al pedepselor, astfel că s-au unificat cele două pedepse şi s-a stabilit o pedeapsă totală de 6 ani şi 8 luni închisoare şi o interdicţie de la funcţiile publice pentru 5 ani.
Cu privite la cererea despre care a făcut vorbire apărarea privind redeschiderea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, având în vedere că judecata în Italia s-a făcut fără prezenţa condamnatei, fără ca aceasta să fie citată legal sau încunoştinţată, competenţa de rejudecare a cauzei în care persoana solicitată a fost condamnată şi eventuala modificare a soluţiei pronunţată în aceasta aparţine doar instanţei italiene.
În final, se observă că documentul despre care a făcut vorbire persoana condamnată, transmis instanţei în limba italiană, se referă că o decizie a autorităţilor judiciare italiene din data de 03 februarie 2017, prin care s-a dispus revocarea măsurii interdicţiei de expatriere în vigoare împotriva sa, ceea ce nu afectează executarea pedepsei pe teritoriul României, ţară pe teritoriul căreia condamnata se află la data soluţionării prezentului dosar.
Pe cale de consecinţă, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică hotărârea penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 79 din 13 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 79 din 13 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2023.
GGC - ED