Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din data de 17 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x privind pe inculpatul A., constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1263/11.11.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, printre altele, a hotărât următoarele:
În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 (cinci) ani după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus perioada în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 14.08.2020 la zi.
În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului preventiv pe care a menţinut-o.
În temeiul art. 3 şi art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, printre alţii, şi inculpatul A.
Prin Decizia nr. 76/A din 17 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, s-au decis următoarele:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpai A. împotriva Sentinţei penale nr. 1263 din 11.11.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021 pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând:
În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2002, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
Prin încheierea din 14 februarie 2023 s-a dispus îndreptarea considerentelor şi dispozitivului Deciziei penale nr. 76/A pronunţată la data de 17.01.2023 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. x/2021, considerentele şi dispozitivul, urmând să menţioneze în mod corect perioada dedusă ca fiind executată din pedeapsa aplicată condamnatului A., respectiv de la data de 14.08.2020 şi până la data de 05.04.2022.
Curtea de Apel Bucureşti, analizând situaţia inculpatului A., a reţinut că fapta acestuia a constat în aceea că, la data de 13.08.2020, a deţinut în vederea vânzării, la adresa din mun. Bucureşti, str. x, cantitatea totală netă de 427,45 grame pulbere ce conţine heroină, drog de mare risc inclus în Tabelul - Anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, în amestec cu cofeină (potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 13.11.2020 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române), şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.
Având în vedere că inculpatul A. a săvârşit fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, au fost reţinute la încadrarea juridică şi prevederile art. 41 alin. (1) C. pen.
Instanţa a admis apelul inculpatului A. doar în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2002 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu consecinţa înjumătăţirii pedepsei faţă de cea aplicată de prima instanţă, menţinând neschimbate toate celelalte dispoziţii în privinţa acesteia.
Hotărârea din apel a fost comunicată la 20 ianuarie 2023 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală. Data până la care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală avea posibilitatea de declarare a recursului în casaţie este 20 februarie 2023, inclusiv.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, a declarat recurs în casaţie, la data de 3 februarie 2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, prin procuror şef-secţie, prin adresa nr. x/2023, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., motivele fiind înregistrate la data de 6 februarie 2023.
În motivarea recursului în casaţie, s-a arătat că potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 - 9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. De asemenea, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) (...) în caz de condamnare limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.
În continuare, s-a susţinut că potrivit art. 43 alin. (5) C. pen., dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate. Conform art. 79 alin. (3) C. pen., când în cazul aceleaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc conform alin. (1) după care limitele de pedeapsă se majorează conform alin. (2).
Aplicând aceste dispoziţii, limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită (5 ani - 12 ani închisoare) reducându-se devin, pe rând, 2 ani şi 6 luni - 6 ani închisoare, apoi 1 an şi 8 luni - 4 ani închisoare, limite care, ulterior fiind majorate potrivit dispoziţiilor privind recidiva postexecutorie, devin, în final, 2 ani şi 6 luni - 6 ani închisoare.
Rezulta aşadar că pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată de instanţa de apel este sub minimul special prevăzut de lege de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Prin încheierea din 03 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 17 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.
S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători. S-a acordat termen la data de 17 octombrie 2023, cu citarea intimatului inculpat A. şi încunoştiinţarea apărătorul ales al inculpatului şi, în cazul în care nu confirmă prezenţa, se emite adresă la Baroul Bucureşti pentru asigurarea asistenţei juridice obligatorii.
Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., Decizia penală nr. 76/A din 17 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac. De asemenea, cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele procurorului care a exercitat calea de atac şi organul judiciar din care face parte, hotărârea atacată, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac, care este, de asemenea, promovată în termen legal. De asemenea, s-a constatat că şi condiţia reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este îndeplinită de calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, acesta invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată de instanţa de apel este sub minimul special prevăzut de lege de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din data de 17 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x privind pe inculpatul A., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Definind scopul recursului în casaţie, art. 433 din C. proc. pen. abilitează instanţa competentă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate şi să sancţioneze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazurilor de casare strict şi limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În cauza de faţă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a formulat recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, referitor la pedeapsa aplicată inculpatului A., în sensul că pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată de instanţa de apel este sub minimul special prevăzut de lege de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Înalta Curte reaminteşte că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care se încadrează în alte limite decât cele prevăzute de lege. De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată. Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Aşadar, Înalta Curte reţine că prin Sentinţa penală nr. 1263 din 11 noiembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, printre altele, în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 43 alin. (5) din C. pen. a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
Prin Decizia nr. 76/A din 17 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 1263 din 11.11.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând, în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 - 9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
De asemenea, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. în caz de condamnare limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar potrivit art. 43 alin. (5) din C. pen., dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.
Conform art. 79 alin. (3) din C. pen., când în cazul aceleaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc conform alin. (1) după care limitele de pedeapsă se majorează conform alin. (2).
Astfel, Înalta Curte reţine că limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, respectiv de la 5 ani la 12 ani închisoare, reduse la jumătate conform art. 15 din Legea nr. 143/2000, devin de la 2 ani şi 6 luni la 6 ani închisoare, iar urmare aplicării art. 396 alin. (10) din C. pen., reduse cu o treime, devin de la 1 an şi 8 luni închisoare la 4 ani închisoare, limite care, fiind majorate potrivit dispoziţiilor privind recidiva postexecutorie prev. de art. 43 alin. (5) din C. pen., devin, în final, de la 2 ani şi 6 luni la 6 ani închisoare. Prin urmare, pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată de instanţa de apel este sub minimul special prevăzut de lege, respectiv minimul de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Înalta Curte constată că pedeapsa principală de 2 ani închisoare penală aplicată inculpatului A. de către instanţa de apel este o pedeapsă nelegală, fiind aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv sub minimul prevăzut de lege, motiv pentru care instanţa de recurs constată incidenţa cazului de casare invocat, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., cu consecinţa admiterii recursului în casaţie promovat şi casării deciziei pronunţate.
Cu alte cuvinte, instanţa de apel nu putea să stabilească pedeapsa principală de 2 ani închisoare, având în vedere că limitele minime speciale ale pedepsei prevăd pedeapsa de la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Aşadar, având în vedere aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că instanţa de apel urmează a verifica şi aprecia dacă în aceste condiţii sunt îndeplinite şi condiţiile privind acordarea liberării condiţionate, în speţă, fiind vorba despre un caz atipic de anulare a acestui beneficiu raportat la situaţia că prin Sentinţa penală nr. 698 din 15.03.2023, pronunţată de Judecătoria Sector 4, inculpatul A. a fost liberat condiţionat.
În jurisprudenţa instanţei supreme s-a statuat că problematica legalităţii unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancţiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depăşirea exigenţelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispoziţiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancţionator plasează acest regim şi, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor şi justifică intervenţia instanţei în calea extraordinară de atac (Decizia nr. 143/RC din data de 23 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 522/RC din data de 25 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Înalta Curte apreciază că această nelegalitate nu poate fi suplinită sub nicio formă în calea extraordinară a recursului în casaţie. A admite ipoteza contrară ar echivala cu privarea părţilor la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigenţelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În considerarea acestor exigenţe, unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare. Înalta Curte consideră că o analiză concretă, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancţiuni, se impune a fi efectuată de o instanţă ce se găseşte într-o cale ordinară de atac, sens în care în funcţie şi de jurisprudenţa constantă a instanţei supreme care, atunci când constată necesitatea de apelare la astfel de operaţiuni ce reclamă aprecieri din partea judecătorului, recurge la formula dispunerii rejudecării laturii penale a cauzei de către o astfel de instanţă, va proceda în consecinţă şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
De asemenea, soluţia se impune relativ la cele ce preced, la care se adaugă garantarea respectării dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală consacrat de art. 2, Protocol 7 CEDO, în caz contrar, Înalta Curte consideră că, în speţă, privarea de un al doilea grad de jurisdicţie ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa CEDO, cauza Grecu contra România din 30 noiembrie 2006, în care Curtea Europeană a constatat că recurentul a fost lipsit de dreptul de a i se examina cauza penală în două grade de jurisdicţie, ceea ce a atras încălcarea art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţie.
Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident şi la dispoziţiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., această etapă va fi limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea şi rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancţionator incident pentru inculpatul A.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din data de 17 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x privind pe inculpatul A.
Va casa, în parte, decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Va menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei.
Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din data de 17 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x privind pe inculpatul A.
Casează, în parte, decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 noiembrie 2023.
GGC - ED