Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 27 din data de 21 aprilie 2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 462 alin. (1) C. proc. pen., a admis cererile de revizuire formulate de persoanele condamnate A., B., C., D. împotriva Sentinţei penale nr. 93/04.10 2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul penal nr. x/2013
I. Privitor la inculpatul A.
A anulat Sentinţa penală nr. 93/04.10 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia penală nr. 89/A/2.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul penal nr. x/2013, în ce priveşte soluţionarea laturii penale a cauzei, şi pe cale de consecinţă:
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
II. Privitor la inculpatul C.
A anulat Sentinţa penală nr. 93/04.10 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia definitivă prin Decizia penală nr. 89/A/2.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul penal nr. x/2013, în ce priveşte soluţionarea laturii penale a cauzei, şi pe cale de consecinţă:
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
III. Privitor la inculpatul D.
A anulat Sentinţa penală nr. 93/04.10 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia penală nr. 89/A/2.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul penal nr. x/2013, în ce priveşte soluţionarea laturii penale a cauzei, şi pe cale de consecinţă:
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I, lit. b) pct. 4,5 din Legea nr. 39/2003.
IV. Privitor la inculpatul B.
A anulat Sentinţa penală nr. 93/04.10 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia penală nr. 89/A/2.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul penal nr. x/2013 în ce priveşte soluţionarea laturii penale a cauzei, şi pe cale de consecinţă:
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I, lit. b) pct. 4,5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969.
A anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 98/02.05.2022, emis în baza Sentinţei penale nr. 93/04.10 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia penală nr. 89/A/2.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul penal nr. x/2013
A dispus emiterea de către Judecătoria Deva a unor noi forme de executare conform Sentinţei penale nr. 656/08.06.2015, pronunţată în Dosar nr. x/2015, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A constatat că din pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată în baza Sentinţei penale nr. 656/08.06.2015, pronunţată de Judecătoria Deva în Dosarul nr. x/2015, condamnatul B. a executat perioada cuprinsă între 12.11.2012 - 29.02.2016 şi 02.05.2022 - 21.04.2023.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Pentru a se dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Împotriva Sentinţei nr. 93/04.10.2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, au formulat cerere de revizuire persoanele condamnate: A., în Dosarul nr. x/2022, C. în Dosarul nr. x/2022, D. în Dosarul nr. x/2022 şi B. în Dosarul nr. x/2022.
1. Inculpatul A. a solicitat anularea Deciziei penale nr. 89/A/2022 din data de 02.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2013, cu consecinţa pronunţării unei noi hotărâri prin care să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. "f" C. proc. pen., având în vedere faptul că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat.
S-a menţionat că motivul de revizuire invocat în prezenta cauză este cel prev. de art. 453 alin. (1) lit. "f" C. proc. pen., care prevede că poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârilor penale definitive atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".
Persoana condamnată a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 453 şi urm. C. proc. pen., întrucât:
- Decizia nr. 89/A/2022 s-a întemeiat pe prevederile art. 155 alin. (1) C. pen., constatând faptul că în cauză a operat o întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, calculându-se un termen de prescripţie pentru ambele infracţiuni de 10 ani;
- Decizia nr. 89/A/2022 a rămas definitivă la data de 2 mai 2022;
A arătat că la data de 10.02.2020 a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., criticând faptul că textul este neconstituţional întrucât este neprevizibil, nepredictibil şi contrar principiului legalităţii procesului penal, astfel încât faptele care îi sunt imputate sunt prescrise în termenul general de prescripţie, neexistând un text legal care să întrerupă cursul termenului general de prescripţie, argumentând că:
- art. 155 alin. (1) C. pen., în baza căruia instanţa a socotit întrerupt termenul general de prescripţie pentru ambele fapte şi a stabilit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru ambele infracţiuni la 10 ani, a fost declarat neconstituţional la data de 26.05.2022 de către Curtea Constituţională a României;
- consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi în prezent, întrucât inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare suspendată sub supraveghere pe un termen de 4 ani, deşi se impunea încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei pentru cele 2 infracţiuni;
- consecinţele condamnării nu pot fi înlăturate decât prin admiterea prezentei căi extraordinare de atac cu consecinţa anulării deciziei definitive şi în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal pentru săvârşirea celor infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului.
2. Inculpatul C. a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea Deciziei penale cu nr. 89/A/2022 din data de 02.05.2022, iar instanţa să dispună printr-o nouă hotărâre încetarea procesului penal în baza art. 16 afin. (1) fit "f" C. proc. pen., având în vedere faptul că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea reţinuta în sarcina sa (constituire grup infracţional organizat prevăzută şi pedepsita de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, infracţiunea de înşelăciune prevăzută şi pedepsita de art. 215 afin.(l) şi (3) C. pen..)
Motivul de revizuire invocat în prezenta cauză este cel prev. de art. 453 alin. (1) fit "f" C. proc. pen., ce prevede că poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârilor penale definitive atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".
A apreciat inculpatul că se impune anularea Deciziei penale cu nr. 89/A/2022 cu consecinţa dispunerii unei soluţii de încetare a procesului penal, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii textului prev. la art. 155 alin. (1) C. pen., atât prin Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, dar mai ales prin decizia din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale, prin care s-a arătat fără putinţă de tăgadă faptul că instituţia întreruperii cursului prescripţiei (prescripţia specială) este inoperabilă cu debut de la expirarea celor 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018.
3. Inculpatul D. a solicitat anularea deciziei penale cu nr. 89/A/2022 din data de 02.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul cu nr. x/2013 al Curţii de Apel Alba Iulia, şi în rejudecare, încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. "f" C. proc. pen., având în vedere faptul că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea reţinuta în sarcina sa, respectiv sprijinirea unui grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsita de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I şi lit. b), pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege.
Motivul de revizuire invocat în prezenta cauză este cel prev. de art. 453 alin. (1) lit. "f" C. proc. pen., ce prevede că poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârilor penale definitive atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".
A menţionat faptul că la data de 10 februarie 2020, un alt coinculpat din acelaşi dosar, a ridicat o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., arătând în esenţă faptul că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., deşi reglementează instituţia de drept substanţial a întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, în forma sa actuală nu oferă nicio soluţie legislativă de întrerupere.
Astfel, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă şi să instituie norme clare, previzibile şi accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul, iar norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar şi uniform şi să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi (Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în M. Of. nr. 906/8.12.2015, parag. 34).
În acest sens, a fost format dosarul asociat cu nr. x/2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a avut ca obiect ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. în forma aflată în vigoare la data de 10.02.2020, sancţionat anterior prin Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.
4. Inculpatul B. a solicitat anularea Deciziei penale cu nr. 89/A/2022 din data de 02.05.2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul cu nr. x/2013 al Curţii de Apel Alba Iulia, şi în rejudecare, încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. "f" C. proc. pen., având în vedere faptul că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunii reţinute în sarcina sa, respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege, motivul de revizuire invocat în prezenta cauză fiind cel prev. de art. 453 alin. (1) lit. "f" C. proc. pen., ce prevede că poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârilor penale definitive atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".
*
În Dosarul nr. x/2022, la termenul din 28.09.2022, în baza art. 459 alin. (7) C. proc. pen. coroborat cu art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 93 din data de 04 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 89/A/2.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul penal nr. x/2013
În Dosarul nr. x/2022, la termenul din 11.01.2023, în baza art. 459 alin. (7) C. proc. pen. coroborat cu art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul B. împotriva Sentinţei penale nr. 93 din data de 04 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 89/A/2.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul penal nr. x/2013
În Dosarul nr. x/2022, la termenul din 19.09.2022, în baza art. 459 alin. (7) C. proc. pen. coroborat cu art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul C. împotriva Sentinţei penale nr. 93 din data de 04 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 89/A/2.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul penal nr. x/2013
În Dosarul nr. x/2022, la termenul din 28.09.2022, în baza art. 459 alin. (7) C. proc. pen. coroborat cu art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul D. împotriva Sentinţei penale nr. 93/04.10 2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia penală nr. 89/A/2.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul penal nr. x/2013
Pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie, având în vedere obiectul identic al cauzelor deduse judecăţii, dat fiind numărul mare de părţi citate în dosar, stadiul procesual al cererilor de revizuire, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 43 alin. (3) C. proc. pen., la termenul din 12.01.2023, Curtea a dispus reunirea Dosarelor nr. x/2022, nr. y/2022, nr. z/2022 la Dosarul nr. x/2022.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, în raport cu criticile expuse mai sus şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie, Curtea a reţinut următoarele:
Curtea a reţinut că cererile de revizuire, deduse judecăţii, s-au întemeiat pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
S-a arătat că, pentru a fi în prezenţa acestui caz de revizuire, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- să existe o hotărâre a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o normă legală;
- excepţia de neconstituţionalitate să fi fost invocată în cursul procesului penal în cauza a cărei revizuire se cere de către revizuent;
- decizia Curţii Constituţionale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii;
- hotărârea definitivă prin care cauza a fost soluţionată în fond să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională;
- consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale să continue să se producă şi să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Curtea a constatat că în Dosarul nr. x/2013, la data de 10 februarie 2020, inculpatul A. a ridicat excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., arătând, în esenţă, faptul că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12) din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, invocând în esenţă că, după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018, soluţia legislativă "prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză" practic nu mai există, iar acest aspect semnifică faptul că art. 155 alin. (1) C. pen. nu conferă nicio soluţie legislativă prin care instituţia de drept substanţial a întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale să opereze şi că într-o interpretare eronată s-a atribuit caracter interpretativ acestei decizii de neconstituţionalitate, în pofida considerentelor şi dispozitivului ei categoric.
Cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 lin. 1 C. pen. a făcut obiectul dosarului asociat cu numărul x/2013/a36, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea din 27.02.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea inculpatului A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen.
Prin încheierea din 26.05.2020, pronunţată de completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2020 a fost respins recursul promovat de inculpatul A. împotriva încheierii penale din 27.02.2020 pronunţate în Dosarul nr. x/2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respinsă cererea inculpatului A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen.
Inculpatul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 privind acelaşi text legal în Dosarul nr. x/2013, soluţionat definitiv la 22.05.2022, anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 (publicată în M. Of. nr. 565/9.06.2022).
Pe fondul cererilor de revizuire, deduse judecăţii, Curtea a reţinut că, în prezenta cauză, persoanele condamnate A., B., C., D. au promovat calea extraordinară de atac a revizuirii ce s-ar putea încadra formal în cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate)
S-a reţinut că, în concret, este invocată intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- constituire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.:
- înşelăciune prev. şi ped. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. ca efect al Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.
În privinţa acestui caz de revizuire în literatura şi doctrina juridică de specialitate s-a stipulat că autoritatea de lucru judecat a hotărârii este înfrântă, întrucât la pronunţarea hotărârii, instanţa nu a avut în vedere toate apărările de fond făcute de inculpat, iar consecinţa admiterii în principiu şi rejudecării cauzei în fond are ca obiect înlăturarea erorii judiciare pe care o cuprinde hotărârea atacata cu revizuire şi pronunţarea unei noi soluţii în baza aprecierii probelor administrate.
Curtea a reţinut că, în contextul creat de apariţia celor două decizii ale Curţii Constituţionale prin care au fost supuse controlului de constituţionalitate dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (respectiv Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale din 25.06.2018 (M. Of. nr. 518/25.06.2018), prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională, şi Decizia nr. 358/2022 (M. Of. nr. 565/09.06.2022) prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale în ansamblul lor, că Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 este o decizie simplă/extremă şi că, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale).
Decizia penală nr. 89/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost pronunţată la data de 02.05.2022, după ce Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale din 25.06.2018 a fost publicată în Monitorul Oficial (M. Of. nr. 518/25.06.2018) şi anterior Deciziei nr. 358/2022 (M. Of. nr. 565/09.06.2022) a Curţii Constituţionale, iar inculpaţii au fost condamnaţi la pedepsele menţionate în decizia contestată.
Prin sentinţa penală menţionată, inculpaţilor le-au fost aplicate cu titlu definitiv următoarele pedepse principale:
1. Inculpatul A. a fost condamnat la:
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen.
- 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi 5 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (3) C. pen. 1969, art. 5 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale).
2. Inculpatul B., a fost condamnat la:
- 5 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
3. Inculpatul C. a fost condamnat la:
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
- 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
4. Inculpatul D. a fost condamnat la:
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (3) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
Pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar pentru infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 244 alin. (1) C. pen. pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani.
Conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, termen care se calculează, conform art. 154 alin. (2) C. pen., de la data săvârşirii infracţiunii.
Din examinarea coroborată a Deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 se desprind următoarele:
- art. 155 alin. (1) din C. pen., supus examenului de constituţionalitate, a avut următorul conţinut:
"Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză"
- prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, pentru că sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (parag. 31);
- Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, parag. 61). Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (parag. 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (parag. 72);
- de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, parag. 73, 74);
- ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următorul conţinut:
"Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea"(Decizia nr. 358/2022, parag. 76);
- prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a statuat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că norma supusă controlului de constituţionalitate nu este susceptibilă de o aplicare clară şi previzibilă în absenţa intervenţiei legiuitorului (parag. 60, 75);
- prin O.U.G. nr. 71/2002, publicată în M. Of. nr. 531/30.05.2022 au fost modificate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., care a dobândit următorul conţinut:
"Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".
Analiza coroborată a aspectelor reliefate mai sus, realizată prin prisma efectelor deciziilor Curţii Constituţionale trasate de art. 147 alin. (1) din Constituţia României, justifică concluzia că în ce priveşte întreruperea termenului prescripţiei răspunderii penale prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. a existat următoarea succesiune de legi:
- de la data intrării în vigoare a C. pen. (1 februarie 2014) şi până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză" şi s-a bucurat de prezumţia de constituţionalitate.
- între data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (a cărei natură a fost lămurită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022) şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut un conţinut incomplet, "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea", fără stabili vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie.
- de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. are următorul conţinut "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".
Întrucât în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), acestea sunt supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.
În consecinţă, având în vedere aspectele reţinute cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, instanţa apreciază că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al lipsei de reglementare a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale; acest vid legislativ atrage incidenţa exclusiv a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 C. pen.
Privitor la inculpatul A., raportat la data săvârşirii infracţiunilor, respectiv 2008-2012 în cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) C. pen., şi 2011 - 2012 în cazul infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale s-ar fi împlinit în anul 2017.
Privitor la inculpatul B., raportat la data săvârşirii infracţiunii, respectiv 2008 - 2011, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-ar fi împlinit în anul 2016.
Curtea a reţinut sub aspectul legii penale mai favorabile din perspectiva prescripţiei răspunderii penale că sunt mai favorabile inculpatului termenele de prescripţie a răspunderii penale prevăzute de C. pen. în vigoare.
Privitor la inculpatul D., raportat la data săvârşirii infracţiunii, respectiv 2008 - 2009, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-ar fi împlinit în anul 2016.
Curtea a reţinut sub aspectul legii penale mai favorabile din perspectiva prescripţiei răspunderii penale că sunt mai favorabile inculpatului termenele de prescripţie a răspunderii penale prevăzute de C. pen. în vigoare.
Privitor la inculpatul C., raportat la data săvârşirii infracţiunilor, respectiv 2008 - 2012 în cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) C. pen., şi 2008 - 2011 în cazul infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale s-ar fi împlinit în anul 2017, respectiv anul 2016.
Conchizând, raportat la cele mai sus-reţinute, Curtea a reţinut că Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, publicata în Monitorul Oficial din data de 25.06.2018, este o lege penala mai favorabila persoanelor condamnate mai sus-amintite, raportat la împrejurarea că Sentinţa penală nr. 93/04.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 89/A/2.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie, s-a întemeiat pe o dispoziţie legală declarată neconstituţională.
În dezacord cu procurorul, care susţine că raportat la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti supuse revizuirii în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea a reţinut că, urmare a admiterii în principiu a cererii şi rejudecarea în fond, cauza este pendinte, argument pentru care devin incidente dispoziţiile art. 5 C. pen. pe de altă parte, instituţia revizuirii este diferita de instituţia contestaţiei în anulare, care sancţionează eroarea de procedură.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, motivele fiind expuse în încheierea de dezbateri de la data de 13 septembrie 2023, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel că nu se mai impune reluarea acestora.
Examinând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constată că este întemeiat şi va fi admis, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri, şi, în acelaşi timp, are caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Conform dispoziţiilor art. 453 din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi solicitată când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că cererea de revizuire formulată de condamnatul A. este admisibilă în baza art. 453 lit. f) C. proc. pen., deoarece acesta invocase efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 în Dosarul nr. x/2013, la data de 10 februarie 2020, înainte ca soluţia să fie definitivă pentru el şi anterior Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358 din 26 mai 2022.
De altfel, pentru acest recurent sentinţa 27/2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, este definitivă prin neapelare.
În motivarea apelului formulat, parchetul a invocat faptul că revizuirea nu putea fi admisă în principiu şi pentru ceilalţi inculpaţi pentru că posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curţii trebuie circumscrisă sferei persoanelor care au declanşat acest control, anterior momentului publicării deciziei, în condiţiile prevăzute de lege. În acest sens este şi jurisprudenţa recentă a Curţii, respectiv Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în M. Of. nr. 69/1.02.2016, potrivit căreia, "în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât şi-ar pierde caracterul concret. În aceste condiţii, având în vedere importanţa principiului autorităţii de lucru judecat, Curtea Constituţională a considerat că pentru a garanta atât stabilitatea raporturilor juridice, cât şi o bună administrare a justiţiei, este necesar ca ceea ce a stabilit instanţa de contencios constituţional, pe cale jurisprudenţială, cu privire la condiţiile în care se poate formula revizuire, în temeiul unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, să se transpună în cuprinsul normelor procesual penale examinate în prezenta cauză. Aşadar, o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică."
Înalta Curte constată că, teoretic, argumentele susţinute de Parchet sunt valide, decizia de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea.
Temeiul admiterii cererii de revizuire pentru ceilalţi trei revizuenţi: D., C. şi B. nu poate fi 453 lit. f) C. proc. pen. deoarece aceştia nu au invocat în timpul judecăţii aplicarea efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018, astfel încât să poată beneficia în mod nemijlocit de incidenţa acestui caz de revizuire.
Înalta Curte consideră însă că, după admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de A., ca urmare a efectului extensiv al revizuirii, instanţa trebuia să "rejudece cauza şi cu privire la părţile care nu au formulat cerere de revizuire, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să le poată crea acestora o situaţie mai grea" (art. 462 alin. (2) C. proc. pen.)
Ca atare, aşa cum arată parchetul, prima instanţă trebuia să respingă în principiu cererea de revizuire formulată de cei trei condamnaţi pentru că nu le era aplicabil cazul de revizuire prev. de art. 453 lit. f) C. proc. pen. Teoretic însă, aceştia puteau beneficia de efectul extensiv al revizuirii.
Pentru a beneficia însă de efectul extensiv al revizuirii, ar fi trebuit ca cei trei inculpaţi să se afle în aceeaşi situaţie cu cea în care se afla inculpatul A., adică să fi fost condamnaţi prin Sentinţa penală nr. 93/4 octombrie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, definitivă prin Decizia nr. 89/A/2022 a I.C.C.J. în baza noului C. pen.. Condamnarea în baza vechiul C. pen. nu permite reanalizarea prescripţiei prin intermediul deciziei Curţii Constituţionale, pentru că legea veche nu a ridicat probleme de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale privind prescripţia răspunderii penale. În cauza, unii inculpaţi a fost condamnaţi în baza vechiul C. pen., alţii în baza noului cod.
Dat fiind că în faza apelului nu s-a pus în discuţie o astfel de problemă şi, ca atare, nu s-au pus concluzii cu privire la relevanţa legii în baza cărora au fost condamnaţi revizuenţii pentru extinderea efectelor revizuirii, şi dat fiind că nici la fond o astfel de problemă nu a fost dezbătută, Înalta Curte constată că nu s-ar putea pronunţa în faza apelului, în ultimul grad de jurisdicţie, pentru că o asemenea soluţie, în fapt, ar priva inculpaţii de dreptul la un dublu grad de jurisdicţie. Prin urmare, va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia pentru a analiza posibilitatea de a extinde efectele revizuirii admise pentru inculpatul A. şi la ceilalţi revizuenţi.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinţei penale nr. 27 din data de 21 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, cu privire la inculpaţii D., C. şi B..
Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii persoane condamnate D. şi C., în cuantum de câte 170 RON, vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană condamnată B., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinţei penale nr. 27 din data de 21 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, cu privire la inculpaţii D., C. şi B..
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia rămân în sarcina statului.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii persoane condamnate D. şi C., în cuantum de câte 170 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană condamnată B., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2023.
GGC - NN