Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 20 C. civ. din 25 august 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti formulată de autorităţile judiciare din Belgia prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În baza art. 166 alin. (1) - (4) şi art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 8 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, a recunoscut Sentinţa penală nr. 2023/882 din 02.06.2023, emisă în Dosarul nr. x - TU17. L6.6992/2021 de Tribunalul Corecţional Antwerpen - Departamentul Turnhout - Belgia, rămasă definitivă la 04.07.2023, privind condamnarea cetăţeanului român A., la pedeapsa de 900 zile închisoare, pentru săvârşirea a 5 infracţiuni, respectiv asociaţie constituită în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 322, 323 şi 324 din C. pen. belgian, tentativă de manipulare a datelor informatice pentru a obţine un avantaj economic necuvenit, prev. de art. 504 quater 2 din C. pen. belgian - 2 infracţiuni, tentativă la furt cu circumstanţe agravante, prev. de art. 51, art. 52 alin. (1), art. 80, art. 461 alin. (1), art. 467 alin. (1) şi (2), art. 484 - 487 din C. pen. belgian - 2 infracţiuni, având corespondent în infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., alterarea integrităţii datelor informatice, prev. de art. 362 C. pen. - 2 infracţiuni, tentativă la fraudă informatică, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 249 C. pen. - 2 infracţiuni şi dispune executarea pedepsei în România.
A luat act că persoana condamnată A. nu a putut fi audiată în vederea exprimării consimţământului cu privire la transfer în vederea executării pedepsei în România.
În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 900 zile închisoare, conform C. proc. pen. român şi în condiţiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.
A dedus din pedeapsa de 900 zile închisoare, aplicată cetăţeanului român A., perioada în care a fost reţinut şi arestat provizoriu de la 05.09.2023 la 08.09.2023 inclusiv,
Pentru a dispune în acest sens, Curtea a reţinut că prin Ordonanţa nr. 172/II/5/2023 din 20.09.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus sesizarea Curţii de Apel Ploieşti şi, prin adresa cu acelaşi număr, a înaintat instanţei informaţiile şi înscrisurile referitoare la solicitarea autorităţilor judiciare din Belgia, privind recunoaşterea şi punerea în executare pe teritoriul României a Sentinţei penale nr. 2023/882 din 02.06.2023 emisă în Dosarul nr. x/2021 de Tribunalul Corecţional Antwerpen - Departamentul Turnhout - Belgia, rămasă definitivă la 04.07.2023, referitoare la cetăţeanul român A..
S-a precizat în adresa de înaintare că verificările efectuate de procuror în cadrul măsurilor premergătoare sesizării instanţei sunt cuprinse în conţinutul Ordonanţei nr. 172/II/5/2023 din 20.09.2023, prin care s-a dispus sesizarea instanţei.
S-a arătat că din cuprinsul Ordonanţei nr. 172/II/5/2023 din 20.09.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti rezultă că procurorul a procedat la identificarea persoanei condamnate, rezultând următoarele date de identificare: A. - a se vedea fişa de evidenţă personală extrasă din baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
S-a verificat dacă persoana condamnată al cărei transfer se solicită este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni sau pentru alte infracţiuni decât cele pentru care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti transmise de statul emitent, rezultatul fiind negativ - a se vedea fişa de cazier şi verificarea ECRIS GPS.
Procurorul a mai constatat că cetăţeanul român A. are de executat o pedeapsă de 900 zile închisoare, pentru săvârşirea a 5 infracţiuni, respectiv asociaţie constituită în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 322, 323 şi 324 din C. pen. belgian, tentativă de manipulare a datelor informatice pentru a obţine un avantaj economic necuvenit, prev. de art. 504 quater 2 din C. pen. belgian - 2 infracţiuni, tentativă la furt cu circumstanţe agravante, prev. de art. 51, art. 52 alin. (1), art. 80, art. 461 alin. (1), art. 467 alin. (1) şi (2), art. 484 - 487 din C. pen. belgian - 2 infracţiuni, ce au corespondent şi în legislaţia penală română, respectiv în infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., alterarea integrităţii datelor informatice, prev. de art. 362 C. pen. - 2 infracţiuni, tentativă la fraudă informatică, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 249 C. pen. - 2 infracţiuni.
În vederea recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, autorităţile statului emitent au transmis următoarele înscrisuri şi informaţii, traduse în limba română:
- Certificatul menţionat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAJ a Consiliului din 27 noiembrie 2008, prevăzut şi de anexa 5 din Legea nr. 302/2004, în limba flamandă şi traducerea acestuia în limba română;
- Sentinţa de condamnare nr. 2023/882 din 16.02.2018 din 02.06.2023 emisă în Dosarul nr. x/2021 de Tribunalul corecţional Antwerpen - Departamentul Turnhout, rămasă definitivă la data de 04.07.2023, în limba flamandă şi traducerea acestuia în limba română;
- Adresa Ministerului Justiţiei din Belgia din 18.09.2023, în limba engleză, în temeiul dispoziţiilor art. 172 din Legea nr. 302/2004.
În raport de aceste documente şi de verificările întreprinse, s-a concluzionat prin ordonanţa de sesizare că sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, faptele având corespondent în art. 367 alin. (1) C. pen. - infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, art. 362 C. pen. - 2 infracţiuni de alterarea integrităţii datelor informatice, art. 32 alin. (1) rap. la art. 249 C. pen. -2 infracţiuni de tentativă la fraudă informatică, nefiind incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere sau de neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, în cazul cetăţeanului român A. s-a stabilit o pedeapsă de 900 zile închisoare, pentru săvârşirea a 5 infracţiuni, respectiv asociaţie constituită în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 322, 323 şi 324 din C. pen. belgian, tentativă de manipulare a datelor informatice pentru a obţine un avantaj economic necuvenit, prev. de art. 504 quater 2 din C. pen. belgian - 2 infracţiuni, tentativă la furt cu circumstanţe agravante, prev. de art. 51, art. 52 alin. (1), art. 80, art. 461 alin. (1), art. 467 alin. (1) şi (2), art. 484 - 487 din C. pen. belgian - 2 infracţiuni, stabilită prin Sentinţa penală nr. 2023/882 din 02.06.2023 emisă în Dosarul nr. x - TU17. L6.6992/2021 de Tribunalul Corecţional Antwerpen - Departamentul Turnhout - Belgia, rămasă definitivă la 04.07.2023.
Astfel, ca situaţie de fapt, s-a reţinut că pe 14 noiembrie 2021 în Sint-Niklaas şi pe 17 noiembrie 2021 în Dessel, cetăţeanul român A., împreună cu alte persoane, prin conectarea unor echipamente informatice la bancomatele a două sucursale bancare, a încercat să sustragă banii din aceste bancomate. Autorii au făcut o gaură dreptunghiulară în partea din faţă a bancomatului, au deconectat calculatorul bancomatului şi au conectat sistemul de operare al bancomatului la un laptop adus cu ei. Cu ajutorul unui software, autorii au ordonat apoi bancomatului să elibereze de fiecare dată suma maximă de 600 de euro, care urma să fie repetată până când sertarele erau goale. În cazul infracţiunilor actuale, însă, nu a existat nicio pradă.
Infracţiunile au fost săvârşite în bandă, fiind vorba de un grup organizat de persoane cu scopul de a comite infracţiuni, împotriva persoanelor sau bunurilor, precum şi de voinţa deliberată a membrilor de a face parte din acest grup organizat. În acest caz, a existat cel puţin profesionalism şi diviziune a muncii, fiind indispensabile cunoştinţe informatice destul de avansate. Autorii s-au organizat la nivel internaţional pentru a comite infracţiuni, au fost conştienţi de participarea lor la o activitate organizată şi au contribuit prin acţiunile lor la punerea în aplicare a acesteia.
Curtea a mai reţinut că faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. arătate anterior, au corespondent în infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., alterarea integrităţii datelor informatice, prev. de art. 362 C. pen. - 2 infracţiuni, tentativă la fraudă informatică, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 249 C. pen. -2 infracţiuni, iar natura şi durata pedepsei aplicate de autorităţile judiciare din Belgia, de 900 zile închisoare, corespund cu natura şi durata pedepsei prevăzute de legea penală română - închisoare de la 1 la 5 ani, astfel că nu este necesară adaptarea pedepsei.
Totodată, s-a luat act că, deşi legal citată, persoana condamnată A. nu a putut fi audiată în vederea exprimării consimţământului cu privire la transfer în vederea executării pedepsei în România.
În concluzie, în raport de verificările efectuate de procuror, de actele şi lucrările dosarului, dar şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine prevăzute de Legea nr. 302/2004 şi aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, la analiza acestora instanţa analizând şi respectarea dispoziţiilor art. 166 alin. (6), (7), (8) din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, s-a arătat că nu este incident vreun motiv de nerecunoaştere sau de neexecutare dintre cele prevăzute de aceeaşi lege.
În acelaşi timp, Curtea a considerat că executarea în România a pedepsei închisorii de către condamnat este de natură să faciliteze reintegrarea socială a acestuia, având în vedere că domiciliul său este în România.
Împotriva Sentinţei penale nr. 20 C. civ. din 25 august 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat apel condamnatul A..
Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute de art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.
Conform dispoziţiilor art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) hotărârea este definitivă şi executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte);
c) persoana condamnată are cetăţenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România);
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Raportând considerentele anterior menţionate la cauza dedusă judecăţii se constată că, prin Sentinţa penală nr. 2023/882 din 02.06.2023 emisă în Dosarul nr. x/2021 de Tribunalul corecţional Antwerpen - Departamentul Turnhout, rămasă definitivă la data de 04.07.2023 a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă de 900 zile închisoare, pentru săvârşirea a 5 infracţiuni, respectiv asociaţie constituită în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 322, 323 şi 324 din C. pen. belgian, tentativă de manipulare a datelor informatice pentru a obţine un avantaj economic necuvenit, prev. de art. 504 quater 2 din C. pen. belgian - 2 infracţiuni, tentativă la furt cu circumstanţe agravante, prev. de art. 51, art. 52 alin. (1), art. 80, art. 461 alin. (1), art. 467 alin. (1) şi (2), art. 484 - 487 din C. pen. belgian - 2 infracţiuni.
Astfel cum rezultă din certificatul înaintat de autoritatea judiciară străină, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, Hotărârea nr. 2023/882 din 02.06.2023, pronunţată de Tribunalul corecţional Antwerpen - Departamentul Turnhout, a rămas definitivă la data de 04.07.2023.
Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat A. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., alterarea integrităţii datelor informatice, prevăzute de art. 362 C. pen. - 2 infracţiuni, tentativă la fraudă informatică, prevăzute de art. 32 alin. (1) rap. la art. 249 C. pen. -2 infracţiuni.
Persoanei transferabile nu i-a fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social, iar cu privire la persoana sa nu există vreun motiv de impunitate pe teritoriul României.
De asemenea, se constată că persoana condamnată are cetăţenie română, sub acest aspect, fiind îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
În ceea ce priveşte consimţământul persoanei condamnate, se constată că acesta nu a putut fi audiată în vederea exprimării consimţământului cu privire la transfer în vederea executării pedepsei în România.
În acest sens, în ceea ce priveşte condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004, privind acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România, se constată că persoana condamnată nu şi-a exprimat consimţământul în vederea transferării, însă consimţământul nu este necesar în situaţia în care persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Înalta Curte constată că înscrisurile existente la dosar nu fac dovada certă a faptului că persoana condamnată nu se află pe teritoriul României.
Dispoziţiile art. 2 lit. p) din Legea nr. 302/2004, prevăd că, statul pe teritoriul căruia trăieşte persoana este considerat statul cu care aceasta are legături strânse în baza reşedinţei obişnuite şi a altor elemente de tipul relaţiilor familiale, sociale, profesionale şi culturale. Înalta Curte constată că persoana condamnată are domiciliul indicat în România şi chiar dacă nu a fost identificată la domiciliu, nu a rupt legătura cu România, atât timp cât niciun element nu indică integrarea acesteia într-un alt stat. Desfăşurarea unei activităţi pe teritoriul Belgiei ori Germaniei, astfel cum a susţinut apărarea, nu conduce la pierderea legăturilor cu România. De altfel, persoana condamnată a fost reţinută într-un alt dosar pe teritoriul ţării în data de 05.09.2023 - 08.09.2023.
Astfel, Înalta Curte constată lipsa concluziilor certe că persoana condamnată nu se află pe teritoriul României, sens în care apreciază îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Verificând motivele de nerecunoaştere ori de neexecutare a hotărârii judecătoreşti străine, prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea.
În ceea ce priveşte declaraţia condamnatului A. dată în faţa de autorităţile române pe perioada cât a fost reţinut conform căreia nu doreşte să execute pe teritoriul statului român pedeapsa de aproximativ de 900 de zile închisoare la care a fost condamnat de statul belgian, instanţa de control judiciar constată că această poziţie a fost exprimată într-un alt cadru procesual. În acest sens, se constată că persoana condamnată a exprimat acest refuz în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare, în Dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În consecinţă, considerând întrunite condiţiile de recunoaştere şi executare a hotărârii definitive pronunţate de autoritatea judiciară străină, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 20 C. civ. din 25 august 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1.098 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 20 C. civ. din 25 august 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2023.
GGC - NN