Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 85/F din 27 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) prima teză C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. şi, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Deliberând asupra contestaţiei la executare privind lămurirea dispozitivului Sentinţei penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2013, prima instanţă a constatat că la data de 14 noiembrie 2022 a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de contestatorul A., cauza fiind repartizată completului de judecată care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită, respectiv Decizia penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2013.
În motivele de contestaţie formulate în scris, contestatorul a solicitat lămurirea dispozitivului cu privire la acţiunea civilă a cauzei şi, invocând art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. rap. la art. 255 alin. (3) şi (5) C. pen., a solicitat restituirea terenurilor. Acesta a arătat că prin aceeaşi sentinţă, instanţa, în baza art. 348 C. proc. pen.., a desfiinţat total următoarele înscrisuri: Contract de vânzare-cumpărare nr. x din 09 aprilie 2009, autentificat la Biroului Notarului Public B.; Contract de vânzare-cumpărare nr. x din 09 aprilie 2009, autentificat la Biroului Notarului Public B.; Contract de vânzare-cumpărare nr. x din 09 aprilie 2009, autentificat la Biroului Notarului Public B.. A susţinut că dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen., la care face referire instanţa penală, reglementează măsura confiscării speciale a bunurilor "dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia". A precizat că, după desfiinţarea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/2009, nr. y/2009 şi nr. 41/2009, instanţa penală, pronunţând sentinţa, a aplicat teza reglementată de art. 118 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen., potrivit căreia bunul confiscat serveşte la despăgubirea sa, motiv pentru care a dispus restituirea terenurilor către el.
Contestatorul a mai arătat că, în vederea punerii în aplicare a sentinţei penale invocate, s-a adresat OCPI Ilfov solicitând înscrierea în cărţile funciare a dreptului dobândit prin sentinţa penală, însă prin Încheierile de respingere nr. x din data de 13 iulie 2015, nr. y din data de 13 iulie 2015 şi nr. z din data de 13 iulie 2015, OCPI Ilfov a respins cererile cu privire la intabularea dreptului de proprietate în baza Sentinţei penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 în favoarea sa, cu motivarea următoare:
- Încheierea nr. x din data de 13 iulie 2015:
"Având în vedere că pentru termenul acordat nu au fost depuse actele de proprietate, care atestă dreptul de proprietate al solicitantului, întrucât în cuprinsul cărţii funciare transmiterea dreptului de proprietate, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.04.2009, desfiinţat de instanţă, s-a efectuat din patrimoniul altor vânzători decât al solicitantului, se respinge cererea, potrivit art. (6) Registratorul de carte funciară dispune intabularea prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege."
- Încheierea nr. y din data de 13 iulie 2015:
"Având în vedere că nu există legătură între sentinţa penală şi cuprinsul cărţii funciare, iar pentru termenul acordat nu au fost depuse actele de proprietate, care atestă dreptul de proprietate al solicitantului, întrucât în cuprinsul cărţii funciare transmiterea dreptului de proprietate, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.04.2009, desfiinţat de instanţă, s-a efectuat din patrimoniul altor vânzători decât al solicitantului, se respinge cererea, potrivit art. (6) Registratorul de carte funciară dispune intabularea prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege."
- Încheierea nr. z din data de 13 iulie 2015:
"Pentru termenul acordat nu au fost depuse actele de proprietate, care atestă dreptul de proprietate al solicitantului, întrucât în cuprinsul cărţii funciare transmiterea dreptului de proprietate, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 09 aprilie 2009, desfiinţat de instanţă, s-a efectuat din patrimoniul altor vânzători decât al solicitantului. Instanţa a desfiinţat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 09 aprilie 2009, care a stat la baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 18 decembrie 2012, înscris la data de 08 ianuarie 2013 prin încheierea nr. 1165, în favoarea proprietarilor tabulari C. şi D.. Astfel încât, fiind neconcordanţe între Sentinţa penală nr. 12F din 10 ianuarie 2014 şi cuprinsul cărţii funciare se respinge cererea, potrivit: art. (6) Registratorul de carte funciară dispune intabularea prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege."
Contestatorul a susţinut că punerea în aplicare a Sentinţei penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014, este o expresie a principiului restitutio ad integrum, care trebuie aplicat în toată finalitatea sa, dispoziţiile instanţei penale vizând restituirea în natură a terenului şi nu alte modalităţi de compensare. În ceea ce priveşte toate cele trei loturi de teren, punerea în aplicare a Sentinţei penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 este împiedicată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov prin invocarea lipsei actului de proprietate în formă autentică sau a unei sentinţe judecătoreşti în favoarea contestatorului, împrejurări care, apreciază acesta, legitimează în totalitate promovarea prezentei acţiuni.
Ulterior, tot în scopul de a pune în executare dispozitivul sentinţei penale a cărei lămurire o solicită, privind acţiunea civilă, contestatorul a precizat că a formulat cereri de rectificare a înscrierii în cartea funciară, solicitând rectificarea înscrierii din Cartea funciară nr. x a Comunei Jilava, dosar înregistrat sub nr. x/2017, precum şi rectificarea înscrierii din cartea funciară nr. x a Comunei Jilava, dosar înregistrat sub nr. x/2017.
A mai menţionat faptul că, ambele dosare au avut aceeaşi soluţie pronunţată de instanţa de judecată, respectiv "respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, nu sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de art. 908 alin. (19) pct. i C. civ., în contextul în care desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. x/2009 şi dispoziţia instanţei privind restituirea terenului către reclamantul A. nu pot lipsi de efecte juridice contractul de vânzare cumpărare prin care pârâţii au dobândit acelaşi teren, precum şi nici încheierea de înscriere a dreptului de proprietate dobândit de aceştia din urmă în cartea funciară".
Cu privire la lotul nr. x, instanţa de judecată a reţinut următoarele:
"instanţa observă că prin contractul de vânzare cumpărare nr. x din 09 aprilie 2009, autentificat la BNP B., desfiinţat prin sentinţa mai sus indicată, a fost vândut imobilul teren lotul în suprafaţă de 1000 mp nr. 3 cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x, cu privire la care se solicită rectificarea cărţii funciare, de către reclamantul E. pârâtului F.. Reclamantul A. nu este parte a contractului de vânzare-cumpărare, iar la dosar nu există nici un înscris din care să rezulte că acest reclamant ar fi deţinut vreun drept de proprietate asupra acestui teren. (...),
Instanţa constată însă că reclamantul A. nu a făcut dovada deţinerii unui titlu de proprietate".
Contestatorul a mai menţionat că E. a renunţat la dreptul său de proprietate asupra terenurilor prin vânzarea acestora prin cele trei contracte de vânzare cumpărare anulate prin sentinţa penală, primind preţul de la A., pe care nu l-a restituit şi nici nu a fost obligat prin sentinţa penală să îl restituie, voinţa instanţei penale fiind aceea ca soluţionarea laturii civile să se facă prin trecerea terenurilor din patrimoniul inculpaţilor (comun cu soţiile lor) întrucât au fost nelegal dobândite de aceştia, în patrimoniul contestatorului ca urmare a aplicării dispoziţiilor speciale penale, însă instanţa penală trebuie să lămurească dispozitivul sentinţei penale referitor la acţiunea civilă, astfel încât să poată fi pusă în executare şi să îşi atingă scopul pronunţării acesteia, respectiv de a despăgubi pe martorul denunţător prin acoperirea prejudiciului creat de către inculpaţi prin săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
Contestatorul A. a mai apreciat că este necesar să se lămurească dispozitivul sentinţei cu privire la acţiunea civilă, având în vedere faptul că, la data soluţionării Dosarului penal nr. x/2013, instanţa, pe de o parte, a avut cunoştinţă de existenţa contractului de vânzare cumpărare prin care numiţii au dobândit acelaşi teren, iar pe de altă parte a înţeles să restituie terenurile martorului denunţător A., deşi cunoştea faptul că acesta nu fusese parte contractantă, ci doar persoana care a achitat integral preţul terenurilor, conform materialului probator administrat în cauză.
Astfel, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, în sensul lămuririi hotărârii care se execută, deoarece se află în faţa unei imposibilităţi reale şi dovedite de a pune în executare Sentinţa penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 de către Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul penal nr. x/2013 şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 209/A din 05 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele dosarului, Curtea de apel a constatat, în primul ciclu procesual, că prin Sentinţa penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2013, s-a dispus, în baza disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. rap. la art. 255 alin. (3) şi (5) C. pen., restituirea către denunţătorul A. a următoarelor bunuri: televizor LED marca x, în valoare de 8.299,90 RON; suprafaţa de 3.000 mp teren intravilan amplasat în com. Jilava, respectiv - lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x, lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x şi lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x, suprafaţa de 707 mp, teren intravilan amplasat în com. Jilava, identificat prin număr cadastral x lot. 1, parcela x, tarla 100.
Sub aspectul situaţiei de fapt, instanţa a reţinut ca inculpatul F., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, în perioada 2009 - 2010, în repetate rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, cu complicitatea inculpaţilor G. şi H., a pretins, a primit şi a acceptat, pentru sine sau pentru altul, de la denunţătorul A. - primar al comunei Jilava, jud. Ilfov, cu titlu de mită, mai multe bunuri, printre care 3 loturi de teren intravilan (3 loturi de câte 1.000 mp fiecare - soţii F., soţii G. şi I., la care se adaugă drumul de servitute de 707 mp) în scopul de a fi soluţionate favorabil primarului, dosarele aflate în instrumentarea unităţii de parchet pe care o conducea, denunţătorul A. fiind cercetat în calitatea sa de primar, sau fiind formate urmare a unor plângeri penale ale acestuia.
Instanţa a reţinut că terenurile au fost oferite cu titlu de mită de către martorul denunţător A., care l-a contactat pe proprietarul terenului, E., cu care a negociat preţul şi căruia i-a spus că respectivul teren urmează să fie cumpărat de o persoană care îl ajută în obţinerea unor fonduri pentru dezvoltarea comunei. Suma de 240.000 euro reprezentând contravaloarea celor trei suprafeţe de 1.000 mp fiecare, a fost achitată cu ocazia încheierii procurii prin care E. îl împuternicea pe H. să vândă terenul.
Prin urmare, în urma probelor administrate de instanţa penală, conform regulilor procesual penale, în raport de cadrul procesual impus de faptele stabilite de actul de sesizare (infracţiunea de luare de mită a avut ca obiect material terenurile şi nu sumele de bani), Curtea a dispus restituirea bunurilor remise cu titlu de mită către martorul denunţător A., întrucât acesta a denunţat fapta înainte ca organul de urmărire penală sa fie sesizat cu privire la aceasta.
S-a apreciat că instanţa penală nu era investită şi nu avea posibilitatea legală a analiza alte contracte încheiate de martorul E. cu privire la aceste bunuri, aspect pe care contestatorul urmează a-l lămuri în fata unei instanţe civile care are competenta de a compara titlurile de proprietate şi de a administra probe potrivit regulilor procesual civile cu privire la actele juridice.
Curtea de apel a constatat că petentul solicită în fapt completarea/modificarea dispoziţiilor sentinţei penale cu menţiuni suplimentare care nu se referă propriu-zis la restituirea lucrurilor, dispoziţie care se regăseşte în hotărârea indicată. În fapt, petentul doreşte ca instanţa penală să îşi extindă competenţa legală şi să cuprindă în dispozitivul hotărârii chestiuni care privesc punerea în executare a dispoziţiilor sale (radierea din cartea funciară a drepturilor înregistrate de alţi proprietari). Refuzul autorităţilor statului de a pune în executare în modalitatea anvizajată de petent a dispoziţiilor cuprinse într-o hotărâre penală nu poate fi înlăturat de instanţa penală pe calea prevăzută de art. 598 C. proc. pen. şi nu intră în competenţa acesteia, astfel că, prin Sentinţa penală nr. 189/F din 28 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinţei penale nr. 189/F din 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 09 februarie 2022, sub nr. x/2022.
Prin Decizia penală nr. 111 din 09 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei nr. 189/F din 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, apreciind că prima instanţă nu a identificat în mod corect şi complet conţinutul criticilor formulate de acesta şi, pe cale de consecinţă, nu a cenzurat în substanţă susţinerile sale.
Înalta Curte a concluzionat că argumentele invocate de contestatorul A. în cauza de faţă, referitoare la necesitatea lămuririi dispoziţiei de restituire, nu au fost în mod temeinic evaluate de către prima instanţă, consecinţa fiind aceea a pronunţării unei hotărâri care nu tranşează, în substanţă, nici solicitările ce fac obiectul contestaţiei la executare, şi nici problematica de fond a nelămuririi ce ar afecta dispoziţia de restituire a terenurilor. Clarificarea acestor chestiuni nu ar reprezenta o eventuală "modificare" a dispoziţiilor hotărârii definitive, ci o explicare a măsurii de restituire dispuse, într-o manieră aptă a permite înţelegerea raţionamentului care a stat la baza sa şi, implicit, a posibilităţii efective de a o pune în executare.
Înalta Curte a mai arătat că omisiunea primei instanţe de a rezolva aceste chestiuni atrage nulitatea relativă a hotărârii pronunţate, în condiţiile art. 282 alin. (1) C. proc. pen.. şi reclamă rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.
De asemenea, s-a apreciat că, în absenţa unei soluţii a instanţei de judecată asupra obiectului contestaţiei la executare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-ar putea substitui integral primei instanţe, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicţie, o primă şi ultimă analiză a susţinerilor contestatorului, deoarece ar genera, astfel, privarea celui din urmă de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicţie şi, implicit, o limitare a echităţii procedurii incompatibilă cu exigenţele legalităţii procesului penal.
Cauza a fost restituită Curţii de Apel Bucureşti, fiind înregistrată pe rolul secţiei a II-a penală la data de 20 februarie 2023, sub nr. x/2022*.
Cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei în rejudecare, la termenul de judecată din data de 27 aprilie 2023, contestatorul A., reprezentat de apărător ales, a arătat că martorul denunţător a plătit cu titlu de mită pentru achiziţionarea unor terenuri, asupra cărora, la momentul la care s-a făcut plata nu avea nici un drept de proprietate. Instanţa de fond a dispus condamnarea făptuitorilor şi a desfiinţat cele trei contracte de vânzare-cumpărare şi a dispus restituirea către martorul denunţător a celor trei terenuri. Art. 1635 C. proc. civ. presupune ca anterior, pentru a se putea dispune restituirea, partea să fi avut un drept real asupra terenurilor, situaţie care nu este în prezenta cauză. A susţinut că, în ipoteza în care dispozitivul conţine această instituţie de drept a restituirii, petentul se află în imposibilitatea de a pune în executare soluţia instanţei cu privire la acţiunea civilă astfel cum rezultă din sentinţă. A mai arătat că a făcut dovada faptului că a încercat mai multe acţiuni civile printre care şi modificarea cărţii funciare în sensul că în conformitate cu sentinţa penală prin restituirea bunurilor, petentul a devenit proprietar. A mai arătat că a formulat şi o acţiune în constatare prin care instanţa civilă să constate faptul că această restituire înseamnă de fapt o compensare a sumelor de bani plătite de către martorul denunţător pentru terenuri, iar instanţa să constate că prin plata acestor sume de bani, petentul a devenit proprietar. Motivele de respingere au fost acelea că s-au anulat contractele de vânzare-cumpărare şi că s-a restituit un bun asupra căruia nu avea nici un drept anterior încheierii contractului. A considerat că prin dispozitiv ar trebui să se atribuie terenurile în compensarea sumelor de bani plătite cu titlu de mită. Pe de altă parte, a fost raţiunea instanţei, a considerat că trebuie dată o lămurire în aşa fel încât să se poată pune în executare hotărârea judecătorească.
În rejudecare, analizând actele şi lucrările dosarului, ţinând seama şi de dispoziţiile obligatorii din hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar, Curtea de apel, procedând la explicarea măsurii de restituire dispuse prin Sentinţa penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2013 a cărei lămurire se solicită pe calea prezentei contestaţii la executare, a constatat că această măsură constituie rezultatul aplicării de către instanţă a prevederilor art. 255 alin. (3) şi (5) C. pen. din 1969, potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul în care mituitorul denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Pentru a aplica aceste prevederi legale, instanţa a avut în vedere că persoana care a dat terenurile în discuţie cu titlu de mită este autorul contestaţiei de faţă, martor-denunţător în cauza respectivă, care apoi a denunţat fapta în condiţiile art. 255 alin. (3) C. pen. din 1969.
În ceea ce priveşte împrejurările remiterii bunurilor respective cu titlu de mită, s-a reţinut că martorul-denunţător i-a plătit proprietarului celor trei suprafeţe de teren de 1.000 mp fiecare, E., suma de 240.000 de euro, reprezentând contravaloarea acestor bunuri imobile. Părţile nu au încheiat însă un contract de vânzare-cumpărare, ci pentru a împiedica descoperirea săvârşirii infracţiunii de dare de mită, au apelat la încheierea unor acte juridice simulate (atât sub aspectul obiectului, cât şi prin interpunere de persoane). La momentul remiterii către E. a preţului terenurilor de către martorul-denunţător, A., nu a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare între aceste persoane (operaţiune care ar fi corespuns raportului juridic real dintre ele), ci a fost întocmită o procură autentică prin care E. îl împuternicea pe numitul H. să vândă terenurile, fapt pe care acesta l-a şi făcut ulterior, fiind încheiate cele trei contracte de vânzare-cumpărare desfiinţate prin hotărârea instanţei - acte juridice de asemenea simulate, întrucât, în realitate, terenurile erau remise ca mită, cu titlu gratuit prin urmare. Instanţa a reţinut că, după ce a dobândit în fapt terenurile prin remiterea către proprietarul lor a preţului acestora, folosindu-se de o persoană interpusă (H.), martorul-denunţător le-a dat cu titlu de mită prin intermediul unor contracte de vânzare-cumpărare simulate, prin care s-a creat aparenţa că persoanele indicate în calitate de cumpărători (beneficiarii mitei în realitate) au cumpărat terenurile de la vânzătorul E. (care, în fapt, le înstrăinase deja) către A.. Aceasta este raţiunea pentru care, deşi a hotărât desfiinţarea acelor contracte de vânzare-cumpărare frauduloase, instanţa nu a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, ci a făcut aplicarea dispoziţiilor speciale ale art. 255 alin. (5) C. pen.
În conformitate cu decizia pronunţată în contestaţie în primul ciclu procesual al cauzei de faţă, considerentele care au stat la baza dispoziţiei de restituire a terenurilor în discuţie, Curtea a constatat că această dispoziţie, în sine, este clară şi nu conţine în realitate nicio nelămurire, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) prima teză C. proc. pen.., care să poată fi înlăturată printr-o intervenţie asupra dispozitivului hotărârii subsecventă admiterii contestaţiei la executare. De altfel, chiar instanţa supremă a reţinut în considerentele deciziei de trimitere spre rejudecare că operaţiunea de clarificare a măsurii respective nu poate reprezenta o eventuală "modificare" a dispoziţiilor hotărârii definitive, ci o explicitare a măsurii de restituire dispuse, într-o manieră aptă a permite decelarea raţionamentului care a stat la baza sa. Prin urmare, o atare explicitare nu poate fi realizată decât în considerentele sentinţei pronunţate cu privire la contestaţia la executare.
În consecinţă, Curtea de apel a constatat că nu există temei pentru admiterea contestaţiei la executare examinate, nefiind realizate cerinţele impuse de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) prima teză C. proc. pen. Instanţa a subliniat că, în fapt, imposibilitatea - reală - a contestatorului de a obţine înscrierea terenurilor în discuţie în cartea funciară pe numele său nu este nicidecum consecinţa vreunei "nelămuriri" a dispoziţiei de restituire a bunurilor respective, ci constituie rezultantul unei împiedicări la executare, determinată însă de motive străine procesului penal şi care constau, în esenţă, în aceea că autorul contestaţiei de faţă nu deţine un act de proprietate sau o hotărâre judecătorească echivalentă cu privire la terenurile în discuţie, în sensul avut în vedere de dispoziţiile Legii nr. 7/1996 privind cadastrul şi a publicitatea imobiliară. Or, un atare impediment, care oricum depăşeşte limitele în care se soluţionează contestaţia la executare, ce nu a fost întemeiată şi pe dispoziţiile tezei a doua a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., nu poate fi înlăturat de instanţa penală pe calea contestaţiei la executare, întrucât aceasta şi-ar depăşi competenţa. Depăşirea acestei împiedicări la executare ţine, conform instanţei de fond, în mod exclusiv, de conduita contestatorului, care este necesar să obţină recunoaşterea dreptului său de proprietate pe cale judiciară, prin promovarea unei acţiuni civile adecvate, prin care să încerce să valorifice, în contradictoriu cu persoanele care justifică o legitimare procesuală pasivă, aspectele reţinute în Sentinţa penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală (eventual astfel cum au fost explicitate suplimentar prin sentinţa de faţă) privind simulaţia operaţiunilor juridice reale care s-au desfăşurat între persoanele implicate în cauză.
Împotriva Sentinţei penale nr. 85/F din 27 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022 a formulat contestaţie contestatorul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind repartizată aleatoriu Completului 7.
În dezbateri, apărătorul ales al contestatorului A. a arătat că, în urma lămuririi acţiunii penale, în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., s-a dispus restituirea către denunţător a bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii, respectiv bunurile care au fost date cu titlu de mită. Astfel, în momentul în care au fost anulate contractele de vânzare cumpărare, s-a dispus restituirea terenurilor către denunţător, dispoziţie imposibil de pus în aplicare, întrucât anterior contestatorul nu a avut un titlu de proprietate, ci a dobândit terenurile prin acte simulate. S-a solicitat admiterea contestaţiei, în sensul lămuririi hotărârii care se execută, deoarece se află în faţa unei imposibilităţi de a pune în executare Sentinţa penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 209/A din 05 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Prin Sentinţa penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 209/A din 05 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), s-a dispus restituirea bunurilor remise cu titlu de mită către martorul denunţător A., întrucât acesta a denunţat fapta înainte ca organul de urmărire penală sa fie sesizat cu privire la aceasta.
Contestatorul a formulat contestaţie la executare, invocând dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., întrucât nu poate pune în aplicare această dispoziţie, întrucât anterior nu a avut un titlu de proprietate şi a solicitat lămurirea dispozitivului doar cu privire la acţiunea civilă, susţinând că instanţa ar fi trebuit să arate în dispozitiv că restituirea înseamnă, de fapt, restituirea bunurilor care au făcut obiectul confiscării speciale.
Examinând actele dosarului se constată că în primul ciclu procesual, prin Sentinţa penală nr. 189/F din 28 noiembrie 2022, în baza art. 598 lit. c) teza I C. proc. pen.., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a Sentinţei penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, formulată de contestatorul A., reţinându-se că acesta doreşte ca instanţa penală să îşi extindă competenţa legală şi să cuprindă în dispozitivul hotărârii chestiuni care privesc punerea în executare a dispoziţiilor sale, iar refuzul autorităţilor statului de a pune în executare dispoziţiile cuprinse într-o hotărâre penală nu poate fi înlăturat de instanţa penală pe calea prevăzută de art. 598 C. proc. pen. şi nu intră în competenţa acesteia.
În cel de-al doilea ciclu procesual, Curtea de apel a subliniat că, în fapt, imposibilitatea reală a contestatorului de a obţine înscrierea terenurilor în discuţie în cartea funciară pe numele său nu este nicidecum consecinţa vreunei "nelămuriri" a dispoziţiei de restituire a bunurilor respective, ci constituie rezultantul unei împiedicări la executare.
Solicitarea petentului din prezenta cauză reia criticile care au condus în Dosarul nr. x/2013, la pronunţarea încheierii din data de 25 aprilie 2017, prin care a fost respinsă de către Curtea de apel cererea de îndreptare a erorii materiale. În considerentele încheierii Curţii de apel se reţin următoarele:
Petentul a menţionat faptul că pentru a fi aplicate dispoziţiile sentinţei, s-a adresat OCPI Ilfov şi a solicitat înscrierea dreptului dobândit în cărţile funciare ale imobilelor indicate ca fiind loturile 1-3. A mai arătat că el este cel care a achitat contravaloarea tuturor terenurilor, iar restituirea este un act firesc, contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate între E. şi alte persoane care au operat înregistrări tabulare cu privire la contractele menţionate, iar pentru desfiinţarea acestora este necesară o hotărâre judecătorească definitivă şi să dea puterea executorie dispoziţie de restituire a celor patru terenuri. Numitul E. a renunţat la dreptul de proprietate asupra terenurilor, prin vânzarea acestora prin contractele de vânzare-cumpărare care au fost anulate prin Sentinţa nr. 12/F/2014, a primit preţul, care nu a fost restituit petentului.
Instanţa reţine că petentul a arătat că: Impedimentul în executarea dispoziţiilor din Sentinţa penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2013, constând în absenţa dispoziţiei privind rectificarea cărţilor funciare aferente imobilelor pentru care au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x, 40, 41 şi 42/2009, desfiinţate de instanţa, în sensul radierii tuturor menţiunilor efectuate în baza acestor contracte, radiere în absenţa căreia intabularea dreptului real imobiliar restituit subsemnatului şi, practic, punerea în executare a sentinţei penale, este imposibilă, poate fi îndreptat pe calea procedurii instituite de art. 597 şi urm. C. proc. pen.., întrucât nu se pun în discuţie aspecte care privesc fondul cauzei şi nici aspectele hotărâte definitiv prin sentinţa penală, ci se urmăreşte sa se lămurească modalitatea în care sentinţa penală menţionată poate fi pusa, totuşi, în executare, în toate aspectele sale. În consecinţă, petentul nici nu poate intra în proprietatea terenurilor şi nici nu i s-a restituit preţul acestora de către numitul E., apreciază că interesele sale sunt prejudiciate, prejudiciu ce nu poate fi înlăturat decât prin admiterea cererii astfel formulate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel a apreciat că cererea formulată de petentul-condamnat A., este neîntemeiată considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Potrivit art. 279 C. proc. civ..pen., dispoziţiile art. 278 se aplică şi în cazul când organul judiciar, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, avocaţi, potrivit art. 272 şi 273, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii.
Instanţa constată că petentul solicită în fapt completarea dispoziţiilor sentinţei penale cu menţiuni suplimentare care nu se referă propriu-zis la restituirea lucrurilor, dispoziţie care se regăseşte în hotărârea indicată. În fapt, petentul doreşte ca instanţa penală să îşi extindă competenţa legală şi să cuprindă în dispozitivul hotărârii chestiuni care privesc punerea în executare a dispoziţiilor sale (radierea din cartea funciară a drepturilor înregistrate de alţi proprietari).
Ulterior au fost formulate contestaţiile la executare menţionate în cele ce preced, (soluţionate prin Sentinţa penală nr. 189/F din 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 111 din 09 februarie 2023, respectiv Sentinţa penală nr. 85/F din 27 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022), prin care au fost reluate argumentele referitoare la inaplicabilitatea dispoziţiilor procesual penale susţinute de către contestator.
În prezenta cale de atac, instanţa constată de asemenea, că nu se pot completa dispozitivul şi considerentele Sentinţei penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2013, care priveşte vinovăţia anumitor inculpaţi, cu o soluţie care se referă la un drept propriu al contestatorului A., denunţător în cauza respectivă.
Prin contestaţia de faţă se susţine un drept de proprietate al denunţătorului A., dobândit cu privire la terenurile care au fost obiectul infracţiunii de luare de mită, chestiune pe care contestatorul nu a adus-o în discuţia judecătorului Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, care a pronunţat Sentinţa penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014, şi pe cale de consecinţă nu poate fi soluţionată într-o cale de atac accesorie soluţiei pronunţate în materie penală, ci, astfel cum au precizat şi instanţele care au respins precedentele contestaţii, poate fi soluţionată în raport de poziţia procesuală a vânzătorului fie pe cale notarială, fie printr-o acţiune civilă în instanţa de judecată.
În cauza s-a făcut o trimitere pur formală la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., deoarece, pe calea acestui demers judiciar, se tinde a se lămuri situaţia juridică a restituirii terenurilor date cu titlu de mită de martorul denunţător (contestatorul A.) în dosarul respectiv, care apoi a denunţat fapta în condiţiile art. 255 alin. (3) C. pen. din 1969. Or, aşa cum a reţinut Curtea de apel, înscrierea terenurilor în discuţie în cartea funciară pe numele contestatorului A. nu este nicidecum consecinţa vreunei nelămuriri a dispoziţiei de restituire a bunurilor respective, iar în considerente se regăsesc motivele şi argumentele care au fundamentat sentinţa, răspunzându-se criticilor formulate de contestator. Împrejurarea că acesta nu deţine un act de proprietate sau o hotărâre judecătorească cu privire la terenurile în discuţie şi nu poate pune în executare hotărârea nu reprezintă o problemă juridică care să fie rezolvată prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal, ci trebuie să urmeze procedura prevăzută de C. proc. civ. şi Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 85/F din 27 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 85/F din 27 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2023.
GGC - NN