Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 77 din data de 06 iulie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată. contestaţia la executare formulată de petenta condamnată A., cu privire la Sentinţa penală nr. 10/F/CC din data de 16 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2021.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 24 mai 2023, sub nr. x/2023, condamnata A., a formulat contestaţie la executare solicitând, în principal, anularea Sentinţei penale nr. 10/F/CC a Curţii de Apel Piteşti din data de 16 septembrie 2021, definitivă la data de 12 octombrie 2021 deoarece este contrară principiului "ne bis in idem" şi nu pot exista două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă şi anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 12/2021. În subsidiar, a solicitat executarea pedepsei cu închisoarea pe teritoriul statului italian unde a fost comisă infracţiunea
În motivarea cererii, petenta-condamnată a menţionat că în temeiul art. 6 din C. proc. pen. nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.
La data de 16 septembrie 2021 când a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 10/F/CC de către Curtea de Apel Piteşti exista deja o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la aceeaşi faptă şi anume Sentinţa penală nr. 14/F/CC din data de 27 iulie 2020, definitivă la data de 01.09.2020.
A arătat că, în temeiul Deciziei cadru 2008/909 JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, art. 9 alin. (1) lit. c) "executarea pedepsei ar contraveni principiului "ne bis in idem". Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 12/2021 este contrar acestui principiu fiind al doilea mandat de executare cu pedeapsa închisorii pentru aceeaşi faptă deoarece Curtea de Apel Piteşti a emis primul mandat de executare a pedepsei închisorii pentru această faptă înainte cu un an şi anume MEPI 14/2020 din data de 1 septembrie 2020
Potrivit art. 5 alin. (3) statul emitent transmite hotărârea judecătorească, însoţită de certificat, unui singur stat de executare, o dată.
S-a mai arătat că se poate verifica faptul că atât în Dosarul nr. x/2020 cât şi în Dosarul nr. x/2021 există una şi aceeaşi hotărâre judecătorească pronunţată de instanţa din Italia, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 05.07.2019.
În temeiul Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, art. 163 alin. (2) hotărârea judecătorească dată de un alt stat membru al UE nu va fi recunoscută sau dacă a fost recunoscută nu va fi pusă în executare atunci când potrivit legii române a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi orice alte cazuri prevăzute de lege.
În cauză s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 18/F/CC din data de 11 septembrie 2020, în Dosarul nr. x/2020 care dispune ca hotărârea de recunoaştere să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă şi care anulează executarea pedepsei cu închisoarea.
Potrivit fişei de cazier judiciar internaţional nu este recidivistă, nu a comis infracţiuni pe teritoriul României şi nici pe teritoriul statului italian.
A considerat că a fost judecată şi pedepsită de două ori de statul român. Prima dată prin Sentinţa penală nr. 14/F/CC din 27 iulie 2020, definitivă la data de 01 septembrie 2020, MEPI nr. 14/2020 din data de 01.09.2020. Prin Sentinţa penală nr. 18/F/CC din 11 septembrie 2020, s-a anulat executarea pedepsei închisorii. A doua oară prin Sentinţa penală nr. 10/F/CC din 16 septembrie 2021, definitivă la data de 12 octombrie 2021, MEPI nr. 12/2021 din data de 12.10.2021. În aceste condiţii a susţinut că s-ar fi încălcat dispoziţiile din C. proc. pen. român şi tratatele internaţionale la care România este parte.
În principal, a solicitat anularea Sentinţei penale nr. 10/F/CC din data de 16.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă la data de 12.10.2021 şi anularea MEPI nr. 12/2021 din 12.10.2021.
În subsidiar, a precizat că Italia este statul unde ar fi fost comisă infracţiunea. În România nu ar beneficia de ce a executat deja, deoarece nu se va aplica legea italiană (ceea ce, în opinia sa, ar presupune că pedeapsa pe care a executat-o în Italia trebuie executată din nou în România, aşa cum se întâmplă cu perioada 06.07.2013 - 04.05.2016 executată în arest la domiciliu în Italia, dar care nu este scăzută din pedeapsa rămasă de executat în România. A considerat că nu este normal ca, din moment ce are o condamnare de 9 ani închisoare, să execute în România 14 ani, pe motiv că nu i s-au dedus perioadele executate.
A mai invocate aceea că nu s-ar fi ţinut cont de termenii de prescripţie deja împliniţi pe teritoriul României. Nu mai locuieşte în România de peste 19 ani, iar în penitenciar nu este vizitată de familia din ţară, ţine legătura cu ei prin telefon şi on-line, lucru pe care îl poate face şi din Italia. Este vizitată foarte rar de sora sa care este stabilită în Italia şi de concubinul său care este cetăţean italian. Dacă ar executa pedeapsa în Italia ar fi vizitată mult mai des. După executarea pedepsei nu intenţionează să revină în România, doreşte să se întoarcă în Germania unde a locuit în ultimii 4 ani înainte să fie arestată.
Un alt aspect evocat se referă la faptul că nu a fost prezentată, nici online şi nici personal, la luarea deciziei de executare a pedeapsei în România, nu a avut cunoştinţă de perioadele recunoscute ca executate şi nici nu a putut să se apere.
Prin Sentinţa penală nr. 14/F/CC din data de 27 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută Hotărârea de condamnare nr. x R.G. TRIB., pronunţată la data de 06.07.2015, de către Tribunalul Agrigendo, modificată parţial prin sentinţa cu nr. 3542/2018, pronunţată la data de 05.07.2018, de Curtea de Apel din Palermo, secţia a III-a penală, prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 9 ani închisoare (3285 de zile), pentru săvârşirea, pe teritoriul Italiei, a infracţiunilor de asociere la o grupare criminală care avea ca scop favorizarea şi exploatarea activităţii de proxenetism şi pornografie infantilă, prevăzute de art. 416 alin. (2) şi (3) C. pen. Italian, art. 110 C. pen. Italian, art. 3 alin. (1) n. 5,6 şi 8, art. 4 n 7 din Legea nr. 75/1958, art. 1101, 81 alin. (2), (60)0 C. pen. Italian, art. 110, 612 bis C. pen. Italian, fapte incriminate şi în legislaţia penală română, în infracţiunile prevăzute de art. 367, art. 211 şi art. 213 din C. pen.
S-a luat act că nu a fost posibilă audierea persoanei condamnate pentru exprimarea consimţământului, potrivit art. 164 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 modificată, întrucât aceasta a fost eliberată pe parcursul procedurilor, însă prin hotărârea de condamnare a fost dispusă expulzarea sa, ca măsură de siguranţă.
S-a dispus executarea de către persoana condamnată A., într-un penitenciar din România, a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa de 9 ani închisoare, perioada de 415 zile deja executată, calculată din data de 16.05.2012 şi până la data de 04.07.2013.
La data rămânerii definitive a sentinţei, respectiv la 01.09.2020, au fost emise formele de executare, inclusiv mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2020, hotărârea fiind pusă în executare potrivit dispoziţiile art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Prin Sentinţa penală nr. 18/F/CC din data de 11 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a constatat intervenită o împiedicare la executarea Sentinţei penale nr. 14/F/CC din 27.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2020, luându-se act că autorităţile judiciare italiene au retras certificatul, în baza art. 4 din Decizia cadru nr. 909/2008/JAI.
S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2020 din 01 septembrie 2020, emis în baza Sentinţei penale nr. 14/F/CC din 27.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, privind persoana condamnată A., sentinţa de recunoaştere urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin mesajul primit la 04.09.2020 şi tradus la 08.09.2020, autorităţile judiciare din Italia au comunicat faptul că Biroul Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel Palermo a ordonat retragerea certificatului, în baza articolului 4 din Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI. Totodată, au solicitat, în conformitate cu art. 13 din Decizia cadru, restituirea certificatului înaintat cu adresa din 16.04.2020.
În consecinţă, având în vedere aceste considerente, s-a constatat că, sub aspectul dispoziţiei de executare de către persoana condamnată a restului din pedeapsă în România, sentinţa pronunţată nu mai poate fi pusă în executare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii, caz în care, sentinţa de recunoaştere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă.
În concluzie, în raport de toate aceste împrejurări, Biroul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Piteşti a solicitat să se constate intervenită o cauză de împiedicare a executării dispoziţiilor sentinţei penale definitive, executarea de către persoana condamnată a restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.
În continuare, asupra temeiniciei contestaţiei la executare formulate, Curtea de Apel Piteşti a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
S-a constatat că ulterior rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 14/F/CC din data de 27.07.2020, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2020 din data de 01.09.2020.
Curtea de Apel Piteşti a mai constatat că autorităţile judiciare italiene şi-au retras mandatul în sensul dispoziţiilor legale sus menţionate, Biroul Procurorului General de pa lângă Curtea de Apel Palermo comunicând ordinul (de retragere a certificatului, în baza articolului 4 din Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI) şi solicitând restituirea certificatului înaintat cu adresa din 16.04.2020.
Prin urmare, sentinţa pronunţată nu a mai putut fi pusă în executare sub aspectul dispoziţiei de continuare a executării restului de pedeapsă pe teritoriul României, de către persoana condamnată, sentinţa de recunoaştere urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 10/F/CC din data de 16 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2021, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută hotărârea de condamnare nr. x R.G. TRIB., pronunţată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parţial prin sentinţa cu nr. 3542/2018, pronunţată la data de 05.07.2018, de Curtea de Apel din Palermo, secţia a III-a penală, prin care a fost aplicată faţă de numita A., pedeapsa de 9 ani închisoare (3285 de zile), pentru săvârşirea, pe teritoriul Italiei, a infracţiunilor de asociere la o grupare criminală care avea ca scop favorizarea şi exploatarea activităţii de proxenetism şi pornografie infantilă, prevăzute de art. 416 alin. (2) şi (3) C. pen. Italian, art. 110 C. pen. Italian, art. 3 alin. (1) (5), (6) şi (8), art. 4 alin. (7) din Legea nr. 75/1958, art. 1101,81 alin. (2), 600 C. pen. Italian, art. 110, 612 bis C. pen. Italian, fapte incriminate şi în legislaţia penală română, în infracţiunile prevăzute de art. 367, art. 211 şi art. 213 din C. pen.
S-a dispus executarea de către persoana condamnată A., într-un penitenciar din România, a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa de 9 ani închisoare, perioada de 665 de zile deja executată, respectiv intervalele 16.05.2012 - 04.07.2013, 11.11.2020 - 21.04.2021, respectiv, 22.04.2021- 21.07.2021.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că, la data de 24.08.2021, a fost înregistrată sesizarea nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti prin care s-a solicitat executarea în România a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a cetăţeanului român A. care, la acel moment se afla în închisoarea secţia Feminină Sollicciano Firenze, în curs de executare a pedepsei de 9 ani închisoare, aplicate prin Hotărârea de condamnare nr. x RG TRIB, pronunţată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parţial prin sentinţa cu nr. 3542/2018 pronunţată la data de 05.07.2019 de Curtea de Apel din Palermo, secţia a III-a penală, definitivă la data de 05.07.2019.
Totodată s-a solicitat transferarea persoanei condamnate A., dintr-un penitenciar din Italia, într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat.
Din cuprinsul Hotărârii de condamnare nr. x R.G. TRIB., rămasă definitivă la data de 05.07.2019, rezultă că numita A. a fost condamnată la o pedeapsă de 9 ani (3285 zile) închisoare pentru săvârşirea unor infracţiuni ce au corespondent în legislaţia naţională.
Din informaţiile cuprinse în documentele transmise de autorităţile din Italia, rezultă că persoana condamnată este cetăţean român şi are domiciliu în România, iar pedeapsa de 9 ani închisoare va fi considerate executată complet la data de 20.09.2028, fiind dedusă perioada deja executată de 665 zile (intervalul 16.05.2012 - 04.07.2013, 11.11.2020 - 21.04.2021, în Germania, 22.04.2021 - 21.07.2021).
În sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în temeiul art. 154 alin. (1) şi art. 166 din Legea nr. 302/2004 republicată, se arată că faptele săvârşite au corespondent în legislaţia României în infracţiunile prevăzute de art. 367 din C. pen., art. 211 şi art. 213 din C. pen., fiind îndeplinite toate cerinţele în vederea admiterii cererii formulată de autorităţile judiciare din Italia.
În urma verificărilor în baza de date B., s-a reţinut că persoana condamnată A. nu a mai fost condamnată anterior, pe teritoriul naţional, pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost condamnată de autorităţile judiciare din Italia şi nici pentru alte infracţiuni.
Curtea de Apel Piteşti a considerat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu consecinţa recunoaşterii efectelor sentinţei de condamnare sus-menţionate, dar şi a transferării persoanei condamnate pentru executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare. S-a reţinut că persoana condamnată a comis infracţiuni de asociere la o grupare criminală care avea ca scop favorizarea şi exploatarea activităţii de proxenetism şi pornografie infantilă.
Din Certificatul emis de autorităţile din Italia a rezultat că hotărârea judecătorească de condamnare nu a fost pronunţată in absentia, iar persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România.
Având în vedere că nu a fost identificat niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia, iar, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a recunoscut Hotărârea de condamnare nr. x R.G. TRIB, pronunţată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parţial prin sentinţa cu nr. 3542/2018 pronunţată la data de 05.07.2018 de Curtea de Apel din Palermo, secţia a III-a penală, rămasă definitivă la data de 05.07.2019, a dispus executarea de către persoana condamnată, A., într-un penitenciar din România, a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare şi a dedus din această pedeapsă perioada de 665 de zile deja executată, respectiv intervalele de timp 16.05.2012 - 04.07.2013, 11.11.2020 - 21.04.2021, respectiv, 22.04.2021 - 21.07.2021.
Analizând contestaţie la executare, prin prisma motivelor formulate, instanţa de fond a apreciat că aceasta este nefondată.
S-a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 14/F/CC din data de 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus recunoaşterea şi executarea pe teritoriul statului român a Hotărârii de condamnare nr. 1068/12R.G. TRIB, pronunţată la data de 6.07.2015 a Tribunalului Agrigento, cu privire la pedeapsa de 9 ani închisoare, fiind dedusă perioada de 415 zile deja executată, iar în baza acestei sentinţe a fost emis MEPI nr. 14/2020 din data de 01 septembrie 2020.
Prin Sentinţa penală nr. 18/F/CC din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, a fost admisă contestaţia la executare a Biroului de Executări penale din cadrul Curţii de Apel Piteşti şi constatându-se intervenirea unei împiedicări la executarea Sentinţei penale nr. 14/F/CC din data de 27.07.2020 a Curţii de Apel Piteşti, s-a luat act că autorităţile italiene au retras certificatul, s-a dispus anularea MEPI nr. 14/2020 din data de 01 septembrie 2020.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 10/F/CC din data de 16 septembrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus recunoaşterea şi executarea pe teritoriul statului român a Hotărârii de condamnare nr. 1068/12R.G. TRIB, pronunţată la data de 6.07.2015 a Tribunalului Agrigento, cu privire la pedeapsa de 9 ani închisoare, fiind deduse din această pedeapsă perioada de 665 zile deja executată, iar în baza acestei sentinţe a fost emis MEI nr. 12/2021 din data de 12.10.2021.
Prin Sentinţa penală nr. 34/F/24.03.2022 pronunţată de Curtea Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2022 a fost respinsă o contestaţie la executare formulată de aceeaşi petentă, contestatoarea A. prin care aceasta a solicitat deducerea din pedeapsa aplicată prin Hotărârea de condamnare nr. x R.G. TRIB (pronunţată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parţial prin Sentinţa nr. 3542/2018 pronunţată la data de 05.07.2018 de Curtea de Apel Palermo, secţia a III-a penală) recunoscută prin Sentinţa penală nr. 10/F/CC din 16.09.2021 a Curţii de Apel Piteşti, a mai multor perioade în care aceasta s-a aflat sub puterea unor diferite măsuri preventive pe teritoriul statului italian, inclusiv perioada 04.07.2013 - 06.05.2016, în care s-ar fi aflat într-o formă de arest la domiciliu.
Totodată, în cuprinsul cererii ce a format obiectul Dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, această perioadă este indicată în mod expres "perioada de 1036 zile din data de 04.07.2013 până în data de 06.05.2016", iar, prin Sentinţa penală nr. 34/F/24.03.2022, definitivă prin Decizia penală nr. 287 din 10.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis contestaţia la executare şi s-a dedus perioada executată de la data de 21.07.2021 la 09.11.2021, în considerente arătând următoarele "Cât priveşte intervalul în care condamnata s-a aflat în arest la domiciliu (perioada solicitată a fi dedusă în prezenta cauză), considerăm că trebuie avută în vedere pedeapsa executată potrivit legii statului italian. Or, având în vedere că aceste perioade nu sunt menţionate în certificat, înseamnă că arestul la domiciliu, pe teritoriul statului italian nu este considerat ca fiind parte din executarea pedepsei, astfel că acest interval nu poate fi dedus din pedeapsă", acest aspect fiind tranşat cu autoritate de lucru judecat, prin hotărâre definitive.
Faţă de cele anterior expuse, s-a considerat că solicitarea petentei de deducere a unei perioade în care s-ar fi aflat în stare de arest la domiciliu în Italia a fost tranşată cu autoritate de lucru judecat prin Decizia penală nr. 109/2023 a Curţii de Apel Ploieşti (definitivă), iar, cu privire la celelalte aspecte sesizate care ar fi decurs din cea de a doua recunoaştere a hotărârii instanţelor italiene, prin Sentinţa penală nr. 10/F/CC din data de 16 septembrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă, s-a atestat că excedează dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., fiind aspecte ce au făcut obiectul cererii de recunoaştere a hotărârii, fiind tranşate definitiv.
Împotriva Sentinţei penale nr. 77 din data de 06 iulie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie condamnata A..
În susţinerea contestaţiei a arătat că a fost condamnată de două ori pentru aceeaşi faptă încălcându-se principiul ne bis in idem, că nu i s-a dedus în mod corect perioada executată, precum şi faptul că nu a fost prezentă la procesul penal în urma căruia a fost recunoscută hotărârea autorităţilor străine.
Examinând contestaţia declarată, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Potrivit art. 598 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În cauză, petenta a invocat faptul că a fost condamnată de două ori pentru aceeaşi faptă, fiind încălcat în acest sens principiul in dubio pro reo.
Se constată că prin Decizia penală nr. 14/F/CC din data de 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus recunoaşterea şi executarea pe teritoriul statului român a Hotărârii de condamnare nr. 1068/12R.G. TRIB, pronunţată la data de 6.07.2015 a Tribunalului Agrigento, cu privire la pedeapsa de 9 ani închisoare, au fost deduse 415 zile deja executate şi a fost emis MEPI nr. 14/2020 din data de 01 septembrie 2020.
Ulterior, ca urmare a faptului că autorităţile judiciare din Italia au comunicat că Biroul Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel Palermo a ordonat retragerea certificatului, prin Sentinţa penală nr. 18/F/CC din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, a fost admisă contestaţia la executare a Biroului de Executări penale din cadrul Curţii de Apel Piteşti, s-a constatat intervenită o împiedicare la executarea Sentinţei penale nr. 14/F/CC din 27.07.2020, sentinţa de recunoaştere urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă.
Sub acest aspect, se constată că urmare a admiterii contestaţiei la executare, sentinţa nu a mai putut fi pusă în executare în România în privinţa restului de pedeapsă, sentinţa de recunoaştere producând efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă.
Ulterior, ca urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru executarea în România a hotărâri judecătoreşti de condamnare a numitei A. care, la acel moment se afla în închisoarea secţia Feminină Sollicciano Firenze, în curs de executare a pedepsei de 9 ani închisoare, respectiv Hotărârea de condamnare nr. x RG TRIB(R.G.N.R.), pronunţată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parţial prin sentinţa cu nr. 3542/2018 pronunţată la data de 05.07.2019 de Curtea de Apel din Palermo, secţia a III-a penală, definitivă la data de 05.07.2019, prin Sentinţa penală nr. 10/F/CC din data de 16 septembrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, a fost admisă sesizarea, s-a dispus recunoaşterea şi executarea pe teritoriul statului român a hotărârii de condamnare cu privire la pedeapsa de 9 ani închisoare, fiind dedusă perioada de 665 zile, deja executată şi a fost emis MEI nr. 12/2021 din data de 12.10.2021.
Faţă de această succesiune de acte procesuale, se constată că faţă de contestatoarea A. nu au fost pronunţate două hotărâri pentru aceleaşi fapte, ci s-a dispus recunoaşterea hotărârii instanţei străine o singură dată, prin Sentinţa penală nr. 10/F/CC din data de 16 septembrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti (în timp ce faţă de prima sentinţă de recunoaştere s-a constatat intervenită o împiedicare la executare, fiind anulat mandatului, ca urmare a retragerii certificatului de către autorităţile judiciare italiene).
În ceea ce priveşte solicitarea de deducere a perioadei executate, se constată că prin Sentinţa penală nr. 34/F din data de 24 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinţei penale nr. 10/F/CC, din data de 16 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2021 şi s-a dedus din pedeapsă şi perioada executată de la data de 21.07.2021 la 09.11.2021, reţinându-se, cu privire la intervalul în care condamnata s-a aflat în arest la domiciliu, că trebuie avut în vedere pedeapsa executată potrivit legii statului Italian, iar aceste perioade nefiind menţionate în certificat, înseamnă că arestul la domiciliu, pe teritoriul statului Italian, nu este considerat ca fiind parte din executarea pedepsei, astfel că acest interval nu a fost dedus din pedeapsă.
De altfel, în cadrul contestaţiei formulate împotriva acestei sentinţe, prin Decizia penală nr. 287 din 10.05.2022, Înalta Curte, ca instanţă de control judiciar, a reţinut că se solicită de către contestatoare deducerea perioadei în care a fost supusă măsurii domiciliare obligatorii, care este diferită de măsura arestului la domiciliu. De asemenea, în ceea ce priveşte conţinutul acestei măsuri, din actele de la dosar rezultă că în perioada în care a fost supusă acestei măsuri contestatoarea putea să părăsească zilnic domiciliul, astfel că perioada de 1533 de zile ce se solicită a fi dedusă din pedeapsa pe care contestatoarea o are de executat nu poate fi asimilată cu măsura arestului la domiciliu care presupune o privare totală de libertate.
Existând aceste evaluări ori judecăţi anterioare şi definitive pe problematica ce face obiectul prezentei cauze, se va reţine un fine de neprimire în considerarea autorităţii de lucru judecat.
În ceea ce priveşte faptul că petenta nu a fost prezentă la soluţionarea cauzei prin care s-a dispus recunoaşterea hotărârii instanţei străine, se reţine că această critică excedează obiectului prezentei cauze, neputând fi valorificată în procedura pendinte, criticile petentei vizând fondul cererii de recunoaştere a hotărârii străine, cadru procesual definitiv închis.
Faţă de considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinţei penale nr. 77 din data de 06 iulie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinţei penale nr. 77 din data de 06 iulie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 340 de RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2023.
GGC - NN