Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 448 din data de 3 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Dolj, în temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. şi art. 67 alin. (2) din C. pen., a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii respectiv, registrator de carte funciară şi funcţia de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv registrator de carte funciară şi funcţia de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. şi la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatei A. instituită prin Ordonanţa nr. 54/P/2020 din data de 4.11.2020, în vederea confiscării speciale, prin echivalent, a sumei de 191.938,43 RON.
În temeiul art. 289 alin. (3) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 191.938,43 RON, reprezentând echivalent manoperă şi materiale de construcţii.
În temeiul art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. şi art. 67 alin. (2) din C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator al unei societăţi comerciale.
În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 7 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Dolj sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Teatrul pentru Copii şi Tineret Colibri (cultura, control bilete etc.) sau la Biblioteca Judeţeană "Alexandru şi Aristia Aman" (cultura, manipularea fondului de unităţi de biblioteca: cărţi, publicaţii periodice, documente audio-video etc.) pe o perioadă de 90 de zile.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 20.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 15.266,22 RON cheltuieli stabilite prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A. şi B..
Prin Decizia penală nr. 890 din data de 28 aprilie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva Sentinţei penale nr. 448 din data de 3 noiembrie 2022, pronunţată de către Tribunalul Dolj.
A fost admis apelul declarat de inculpata A. împotriva aceleiaşi hotărâri, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată şi în rejudecare, a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatei A., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat-o inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., impune condamnatei să execute următoarea obligaţie:
- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Dolj sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Teatrul pentru Copii şi Tineret Colibri (cultură, control bilete etc.) sau la Biblioteca Judeţeană "Alexandru şi Aristia Aman" (cultură, manipularea fondului de unităţi de bibliotecă: cărţi, publicaţii periodice, documente audio-video etc.) pe o perioadă de 120 de zile.
A fost atrasă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B..
Recurenţii şi-au întemeiat cererile de recurs în casaţie pe cazurile de casare reglementate de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte motivarea cererilor de recurs în casaţie, în esenţă, inculpaţii A. şi B. au prezentat aceleaşi argumente.
Astfel, în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în principal, ambii inculpaţi au arătat că decizia recurată nu conţine suficiente elemente care să permită instanţei de recurs în casaţie să verifice corespondenţa între situaţia de fapt şi norma de incriminare, anume: a) nu este caracterizată înţelegerea dintre mituit şi mituitor, cu referire expresă la faptul că sunt descrise circumstanţele de loc şi de timp în care ar fi intervenit o astfel de înţelegere; b) nu este descris elementul material al infracţiunii şi nici caracterul necuvenit al foloaselor; c) nu este motivată legătura cu atribuţiile de serviciu; d) nu se relevă cerinţa privind vinovăţia cerută de lege; e) data consumării infracţiunii reţinută de către instanţa de apel, 5.05.2023, nu este justificată de reţinerea săvârşirii unui act material specific variantei alternative a elementului material al infracţiunii de luare de mită.
În subsidiar, au susţinut că situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond nu relevă corespondenţa cu norma de incriminare a infracţiunilor de luare, respectiv dare de mită, având în vedere că: a) nu este îndeplinită cerinţa privind existenţa unei înţelegeri frauduloase între inculpaţi, întrucât:
- convenţiile civile încheiate de părţi sunt licite, şi-au produs efectele juridice şi nu au fost contestate de instanţa de apel;
- convenţia civilă din 17.04.2013 nu a vizat asigurarea de către constructor a materialelor de construcţie, ci doar a manoperei - care a fost achitată de către recurentă, fiind date în plată trei parcele de teren, acordul liber de voinţă al părţilor cu privire la preţ fiind validat de către instanţa de apel;
- acuzaţia se referă la primirea de materiale de construcţie pe durata edificării construcţiei "la roşu", iar nu ulterior (aspect confirmat de instanţa de apel);
- recurenta nu avea obligaţia să achite în niciun moment constructorului valoarea unor materiale de construcţie şi nici constructorul să solicite plata unor asemenea materiale, neexistând o asemenea convenţie între părţi (instanţa de apel reţinând înţelegerea părţilor);
- convenţia civilă din 17.04.2013 viza asigurarea manoperei de către constructor, nu şi materialele de construcţie;
- recurenta nu a putut furniza documente de achiziţie pentru toate materialele de construcţie necesare edificării imobilului "la roşu", situaţie pe care instanţa de apel a calificat-o drept dovadă a furnizării restului de materiale de către constructor, dar fără să existe vreun considerent din care să rezulte care ar fi acele materiale, când ar fi fost furnizate, când şi cum s-ar fi înţeles inculpaţii să îşi "împartă" materialele ce trebuiau achiziţionate etc.;
- o înţelegere privind primirea unor foloase nu poate exista decât anterior primirii respectivelor foloase; în speţă, acuzaţia nu se referă la o eventuală remitere de datorie de către constructor la data de 05.05.2015, ci la primirea de materiale de construcţie pe durata edificării în etapa "la roşu".
b) nu este îndeplinită cerinţa privind existenţa unei acţiuni de primire a unor foloase necuvenite.
Sub acest aspect, recurenta A. a precizat următoarele:
- lipsa furnizării tuturor documentelor de achiziţie pentru toate materialele de construcţie de către recurentă nu reprezintă "primire" a unor astfel de bunuri de la constructor;
- manopera efectuată de constructor, în schimbul celor trei parcele de teren, la preţul stabilit în mod liber de către părţi, reprezintă "primire" a unor foloase, însă nu în mod necuvenit, pentru că recurenta a plătit manopera prin vânzarea celor trei parcele de teren, conform înţelegerii părţilor;
- înregistrarea în contabilitatea C. S.R.L. a lucrărilor de construcţie (adică manopera) nu obliga recurenta la plata unor materiale de construcţie, de vreme ce nu a existat niciodată o convenţie în acest sens între părţi (nici nu se putea înregistra în contabilitate ceva ce nu exista).
Recurentul B. a apreciat că a fost condamnat pentru că instanţa de apel a sancţionat conduita procesuală a dnei A., care nu a furnizat documente justificative pentru toate achiziţiile materialelor de construcţie, ceea ce reprezintă o dovadă clară a interpretării extensive a legii penale în defavoarea sa, mai ales că nu avea nicio posibilitate obiectivă să se apere în faţa unei astfel de acuzaţii, iar în ceea ce priveşte manopera, părţile au stabilit că în schimbul terenurilor se dă manopera fără a ţine cont de preţul evaluat de părţi pentru contraprestaţii, în contextul în care nu a existat un dezechilibru semnificativ din moment ce chiar instanţa de apel a validat teza potrivit căreia preţul reprezintă acordul liber de voinţă al părţilor contractante şi nu prezintă relevanţă în economia speţei.
c) nu este îndeplinită cerinţa privind legătura cu atribuţiile de serviciu ale recurentei, lipsind orice element de corelaţie între cele două momente: edificarea construcţiei "la roşu" şi încheierea de carte funciară emisă în anul 2015 (singura cu privire la care instanţa de apel reţine că denotă un scop fraudulos) referitoare la o altă societate a apelantului B. şi cu privire la o situaţie inexistentă şi imposibil de prevăzut în perioada edificării construcţiei.
Recurentul B. a susţinut şi că situaţia de fapt descrisă de instanţa de apel nu relevă vreo legătură între încheierea şi executarea contractului de antrepriză din anul 2013 şi modalitatea în care inculpata A. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în anul 2015, fiind lipsit de orice logică să apreciezi că acesta ar fi putut să se gândească încă din anul 2013 (aşa cum reţine instanţa perioada 25.05.2013 - 05.05.2015 pe care s-ar fi desfăşurat infracţiunea de dare de mită), că în anul 2015 va depune nişte cereri la OCPI, că acestea vor fi respinse iniţial, că vor ajunge la dna A., registratorul-şef, care ar trebui să le soluţioneze, că aceasta ar mai lucra încă la OCPI în anul 2015 şi că le va soluţiona în favoarea recurentului motivat de faptul că ar primi nişte foloase necuvenite din partea sa.
d) nu este îndeplinită condiţia de tipicitate subiectivă, niciunul dintre elementele prezentate de instanţa de apel nu este susceptibil de a evidenţia forma de vinovăţie specifică infracţiunii de luare de mită.
Astfel, s-a precizat că convenţiile civile încheiate între părţi nu relevă niciun element ilicit sau vreo înţelegere ocultă, fiind, de altfel, validate şi de către instanţa de apel. Contractul de antrepriză a fost încheiat în anul 2013, iar încheierea de reexaminare pe care se fundamentează soluţia de condamnare a fost emisă în anul 2015, fiind, de altfel, imposibil de prevăzut că în anul 2015 vor exista proceduri de carte funciară care să fie soluţionate într-un anumit fel de registratorii OCPI şi altfel de către recurentă (nefiind nicio diferenţă faţă de situaţia în care cererea de înscriere ar fi fost admisă de registrator, cererea de reexaminare respinsă de registratorul şef, plângerea respinsă de instanţa de fond şi admisă de instanţa de apel). Admiterea unor cereri de reexaminare (majoritatea fiind încheieri de îndreptare eroare materială, ipoteci în favoarea băncii) este rezultatul interpretării şi aplicării legii potrivit propriilor convingeri profesionale - raţionamentul recurentei nefiind unul singular şi fiind chiar confirmat de o instanţă de judecată. Recurenta a făcut dovada achiziţiei unei părţi din materialele de construcţie şi s-a dovedit capacitatea financiară de a suporta costurile construcţiei (aspecte reţinute de instanţa de apel), imposibilitatea furnizării tuturor documentelor justificative neputând fi calificată drept "primire" a restului materialelor de la constructor.
Înregistrarea din data de 05.05.2015 a lucrărilor de construcţie (manoperă) în contabilitatea C. nu a dat naştere obligaţiei de plată a unor materiale de construcţie de către recurentă, neputând fi calificat drept beneficiu lipsa solicitării la plată când nu era nimic de plată (cu excepţia lucrărilor de construcţie, pentru care însă au fost date în plată trei parcele de teren, conform înţelegerii părţilor) şi nefiind, oricum, aceasta acuzaţia din rechizitoriu.
Recurentul B. a arătat, în esenţă, că nu putea avea reprezentarea acţiunilor dnei A., nici cu privire la lipsa unor documente de achiziţie pentru materialele de construcţie, nici cu privire la faptul că aceasta va soluţiona într-un anumit fel cererile sale de reexaminare, tocmai pentru că nu s-a dovedit existenţa în sine a înţelegerii frauduloase între părţi în vederea remiterii unor foloase necuvenite.
A mai precizat că cel mai important aspect pentru dovedirea lipsei unui raţionament logico-juridic apt a conduce la condamnarea sa este contradicţia cu însăşi soluţia de clasare dispusă prin Rechizitoriu cu privire la infracţiunea de dare de mită denunţată de D. şi E. şi care vizează exact cererea de reexaminare soluţionată la data de 07.04.2015 pentru care s-a reţinut de către instanţa de apel soluţia de condamnare.
În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., inculpaţii au arătat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile de luare, respectiv dare de mită pentru care au fost condamnaţi, întrucât momentul consumării infracţiunii nu este cel stabilit de către instanţa de apel (5.05.2015), termenul de prescripţie a răspunderii penale începând să curgă, cel târziu, la finalizarea construcţiei, respectiv la data de 16.03.2015.
Prin încheierea din data de 27 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 890/2023 din data de 28 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, doar cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 1 şi a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 25 octombrie 2023, cu citarea părţilor.
Analizând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.
Scopul recursului în casaţie este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii concretizate în cazurile reglementate în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În egală măsură, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat. Astfel, recursul în casaţie nu presupune reevaluarea situaţiei de fapt ori a forţei probante a mijloacelor de probă, ci exclude posibilitatea reformării acestor aspecte.
Înalta Curte constată că inculpata A. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Ca situaţie de fapt, instanţa de apel a reţinut că fapta inculpatei A. care, în calitate de registrator şef al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, a primit de la inculpatul B., prin societăţile administrate de acesta - S.C. F. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., foloase necuvenite constând în execuţia de lucrări de construcţii la roşu în valoare de 191.938,43 RON (manoperă şi materiale de construcţii) la imobilul proprietate personală situat în comuna Gherceşti, judeţul Dolj, executate în perioada 25.05.2013 - 05.05.2015, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public, respectiv soluţionarea favorabilă a cererilor de reexaminare a încheierilor de carte funciară formulate în interesul S.C. G. S.R.L., administrată tot de inculpatul B., întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul B. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Ca situaţia de fapt, s-a reţinut că fapta acestuia, constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. F. S.R.L şi al S.C. C. S.R.L., i-a dat inculpatei A., registrator şef al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, foloase necuvenite constând în execuţia de lucrări de construcţii la roşu în valoare de 191.938,43 RON (manoperă şi materiale de construcţii) la imobilul proprietatea personală a acesteia, situat în comuna Gherceşti, judeţul Dolj, executate în perioada 25.05.2013 - 05.05.2015, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public, respectiv soluţionarea favorabilă a cererilor de reexaminare a încheierilor de carte funciară formulate în interesul S.C. G. S.R.L., administrată tot de inculpatul B., întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de dare de mită, prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Contrar susţinerii apărării, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Baza factuală reţinută de instanţa de apel, respectiv modalitatea concretă în care inculpaţii au acţionat a determinat reţinerea caracterizării în drept menţionate, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel reţinând în mod corect, săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea.
De altfel, inculpaţii critică prin motivele de recurs motivarea instanţei de apel apreciind că nu s-au indicat foloasele necuvenite, când, cum şi în ce condiţii ar fi fost remise de către mituitor, cum s-ar fi înţeles persoană mituită şi mituitorul să împartă achiziţia acelor materiale.
În acest context, Înalta Curte constată că, având în vedere baza factuală reţinută, în sensul că inculpata a primit foloase necuvenite constând în execuţia de lucrări de construcţii la roşu în valoare de 191.938,43 la imobilul proprietatea personală a acesteia, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public, respectiv soluţionarea favorabilă a cererilor de reexaminare a încheierilor de carte funciară formulate în interesul S.C. G. S.R.L., administrată tot de inculpatul B., reprezintă o faptă care se circumscrie elementelor de tipicitate a infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen.
De asemenea, având în vedere baza factuală reţinută, în sensul că inculpatul B. în calitate de administrator al S.C. F. S.R.L şi al S.C. C. S.R.L., i-a dat inculpatei A., registrator şef al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, foloase necuvenite constând în execuţia de lucrări de construcţii la roşu în valoare de 191.938,43 RON la imobilul proprietatea personală a acesteia, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public, respectiv soluţionarea favorabilă a cererilor de reexaminare a încheierilor de carte funciară formulate în interesul S.C. G. S.R.L., administrată tot de inculpatul B. reprezintă o faptă care se circumscrie elementelor de tipicitate a infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen.
De altfel, critica referitoare la lipsa de motivare a instanţei de apel ori motivarea sumară a acesteia nu se poate circumscrie cazului de casare invocat. Mai mult, se reţine, contrar susţinerilor apărării, că instanţa de apel a evaluat şi explicat în mod detaliat aspectele ce au determinat angajarea răspunderii penale a inculpaţilor.
În egală măsură, se reţine că aspectele invocate de inculpaţi nu se circumscriu cazului de casare invocat, aceştia solicitând, în realitate, o reapreciere a situaţiei de fapt şi a materialului probator în scopul obţinerii unei soluţii favorabile de achitare.
Astfel, aspectele invocate în susţinerea cererii de recurs în casaţie pun în discuţie reformarea situaţiei de fapt şi evaluarea forţei probante a mijloacelor de probă ce au stat la baza soluţiei de condamnare, aspecte ce nu pot fi reformate în cadrul procedurii pendinte.
În realitate, în cauză, evaluarea probatoriului a condus instanţa de apel la constatarea existenţei şi întrunirii condiţiilor angajării răspunderii penale, iar cazul de casare invocat nu permite reevaluarea forţei probante a mijloacelor de probă ori reformarea situaţiei de fapt pentru ca, plecând de la această bază, iar nu de la evaluarea unei chestiuni de drept, să se pronunţe o soluţie mai uşoară în raport cu cea definitivă şi executorie.
Prin urmare, starea de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv de către instanţa de apel şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în actuala procedură a recursului în casaţie.
Astfel, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că norma de incriminare pentru care s-a dispus condamnarea se suprapune peste situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor A. şi B.. Acţiunile inculpaţilor se circumscriu elementului material al infracţiunii de luare de mită, respectiv dare de mită şi nu pot fi considerate fără valenţă penală.
În ceea ce priveşte lipsa tipicităţii subiective invocate de apărare, Înalta Curte reţine că în cadrul recursului în casaţie instanţa nu poate evalua latura subiectivă a infracţiunii. Condiţia de tipicitate sub aspect subiectiv nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare invocat întrucât legiuitorul a reglementat la cazul care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în mod distinct două situaţii, respectiv cea de la teza I, fapta nu este prevăzută de legea penală şi respectiv teza a II-a, fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege. Or, cazul de casare invocat se referă strict la examinarea faptei sub aspectul condiţiilor de tipicitate de ordin obiectiv.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 890 din data de 28 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulat de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 890 din data de 28 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2023.
GGC - NN