Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 285 din 7.09.2022, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, în condiţiile art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri republicată, în condiţiile art. 41 alin. (1) C. pen.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită prin s.p. nr. 249/29.09.2015, pronunţată de Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin d.p. nr. 461/A/14.04.2016 a Curţii de Apel Piteşti.
În baza art. 96 alin. (5) C. pen., art. 43 alin. (1) C. pen. rap. la art. 41 alin. (1) C. pen., pedeapsa stabilită în prezenta cauză de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare s-a adăugat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 249/29.09.2015, pronunţată de Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin d.p. nr. 461/A/14.04.2016 a Curţii de Apel Piteşti, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare, în condiţiile art. 60 C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. proc. pen., respectiv: a) - dreptul a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv: a) - dreptul a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă ce se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă, perioada reţinerii şi arestului preventiv, dispuse faţă de inculpata A., respectiv de la 21.07.2017 la 17.08.2017 inclusiv.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. c) şi f) C. pen. rap. la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a 4 capsule ce conţin Venlafaxine, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., conform dovezii nr. x şi a 16 plante de canabis depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., conform dovezii nr. y .
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor de risc, cu păstrare de contraprobe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata A..
Prin Decizia penală nr. 509/A din 04.05.2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 285 din 07 septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie inculpata A., la data de 06.06.2023, prin apărător ales, avocat B..
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpata a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi încetarea procesului penal.
A arătat că, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, precum şi o situaţie de fapt constând în "fapta inculpatei de a cultiva plante de canabis în scopul vânzării".
A susţinut că nu exista niciun indiciu, cum în mod greşit au reţinut cele două instanţe, că inculpata a cultivat plantele de canabis în scopul vânzării şi a săvârşit infracţiunea de cultivare a celor 16 plante de canabis pentru consum propriu, aceasta fiind fapta recunoscută de inculpată.
A arătat că fapta recunoscută este prevăzută la art. 4 din Legea nr. 143/2000, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 5 ani, faţă de care, ţinând cont de datele dosarului, a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 154 alin. (1) pct. d) C. pen.
A susţinut că nu poate fi reţinută infracţiunea de trafic de droguri, dacă nu s-au stabilit cumpărători, dacă nu sunt promisiuni de vânzare sau cereri de cumpărare, dacă nu exista un flagrant.
A precizat că nu a recunoscut fapta reţinută în actul de sesizare, iar instanţele i-au judecat greşit cauza în condiţiile art. 375 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Prin încheierea din data de 13 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509/A din data de 04 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2022, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 1 şi a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 25.10.2023.
Analizând recursul în casaţie declarat de inculpata A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.
Scopul recursului în casaţie este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii concretizate în cazurile reglementate în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În egală măsură, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat. Astfel, recursul în casaţie nu presupune reevaluarea situaţiei de fapt ori a forţei probante a mijloacelor de probă, ci exclude posibilitatea reformării acestor aspecte.
Instanţa de recurs constată că inculpata A. solicită, în realitate, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În acest context, se reţine că instanţa de recurs în casaţie nu este abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută ori menţinută prin hotărârea atacată. Astfel, critica vizând schimbarea încadrării juridice nu poate fi examinată pe calea recursului în casaţie, care permite doar o verificare a cuantumului pedepselor aplicate în raport cu limitele prevăzute de textele legale, iar nu o verificare a modului în care a fost stabilită încadrarea juridică sau în care a fost individualizată pedeapsa.
Jurisprudenţa instanţei supreme a stabilit imposibilitatea evaluării schimbării încadrării juridice în cadrul recursului în casaţie reţinându-se că încadrarea juridică a faptei este operaţiunea de stabilire a corespondenţei între fapta pretins comisă şi modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reţinerea normelor generale aplicabile (privind participaţia şi cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale). Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operaţiune care intră în atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).
În egală măsură, se mai reţine că inculpata solicită o reevaluare a situaţiei de fapt şi a forţei probante a mijloacelor de probă, apreciind că probele existente la dosarul cauzei nu susţin vinovăţia sa.
Astfel, cum s-a arătat anterior, instanţa de recurs nu poate în procedura pendinte să procedeze la o reevaluare a materialului probator sau a situaţiei de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel, aspecte intrate în autoritatea de lucru judecat. Posibilitatea evaluării hotărârii atacate numai cu privire la regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege exclude posibilitatea reformării acestor aspecte.
De asemenea, se observă că inculpata a uzat de procedura simplificată, recunoscând faptele pentru care a fost condamnată şi a beneficiat de reducerea limitelor pedepsei.
Astfel, se constată că inculpata a invocat în mod formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta solicitând, în esenţă, reevaluarea probatorului şi schimbarea încadrării juridice cu consecinţa încetării procesului penal, aspect ce nu se poate realiza în procedura pendinte.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509/A din data de 04 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 de RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509/A din data de 04 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 de RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2023.
GGC - NN