Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 10.07.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, între altele, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a dispus, respingerea, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 308 C. pen. în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 1 alin. (1) şi (2), art. 20 şi art. 21 din Constituţie, art. 375 alin. (3) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 1 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie, art. 161 C. proc. pen. în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 23 şi art. 27 alin. (3) din Constituţie, art. 293 alin. (3) C. proc. pen., art. 160 alin. (4) C. proc. pen. în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (2) şi 12 şi art. 24 din Constituţie şi a prevederilor art. 390 şi 391 C. proc. pen. în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut că, prin cererea formulată apelantul - inculpat A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 C. proc. pen. (procesul-verbal de percheziţie domiciliara), art. 293 alin. (3) C. proc. pen. (întocmirea procesului-verbal în caz de constatare a infracţiunii flagrante), art. 160 alin. (4) C. proc. pen. (cu referire la ridicarea probelor pentru analiză), art. 390 (concluziile scrise) şi 391 C. proc. pen. (soluţionarea cauzei).
Analizând cererea formulată de inculpat, instanţa de fond a constatat că, cerinţa privind legătura normelor ce fac obiectul excepţiilor invocate cu soluţionarea cauzei, astfel cum aceasta a fost interpretată şi dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu este îndeplinită, motiv pentru care, se impune respingerea, ca inadmisibile, a excepţiilor de neconstituţionalitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A., apreciind că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 47/1992.
Totodată, în cuprinsul cererii de recurs formulate, inculpatul a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 390 şi art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv să se stabilească dacă " instanţa de judecată după admiterea cererii de amânare a pronunţării la cererea apărării inculpatului pentru a depune concluzii scrise, poate pronunţa hotărârea fără respectarea termenului la care a fost amânată pronunţarea".
Prealabil examinării recursului declarat de inculpatul A., Înalta Curte va analiza excepţia tardivităţii recursului declarat de inculpatul A., invocată de reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia dezbaterilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanţa respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Astfel, examinând actele aflat la dosar, se observă că, inculpatul A., aflat în stare de detenţie, a declarat recurs împotriva încheierii din 10.07.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, la data de 12.09.2023.
O cale de atac nu poate fi considerată efectivă decât dacă sunt asigurate condiţiile minime care permit unui reclamant să conteste o decizie care restrânge drepturile sale ce decurg din Convenţie (Csullog împotriva Ungariei, 2011, pct. 46).
Or, raportat la datele particulare ale speţei, potrivit cărora, instanţa de fond a amânat, succesiv, pronunţarea încheierii atacate, la data de 04.07.2023, respectiv, la data de 10.07.2023, iar, recurentul s-a aflat în stare de deţinere, atât cu ocazia dezbaterilor (12.06.2023), cât şi la data pronunţării (10.07.2023), asistenţa juridică fiind asigurată prin apărător desemnat din oficiu, şi nu în mod ales, Înalta Curte apreciază că inculpatul A. s-a aflat în imposibilitate de a exercita calea de atac, în sensul conferit acestei noţiuni de dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, pentru considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii recursului declarat de recurentul A. invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Referitor la cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind interpretarea dispoziţiilor art. 390 şi art. 391 alin. (2) C. proc. pen. formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:
Trecând peste faptul că sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este atributul instanţei în faţa căreia se formulează o asemenea cerere, dispoziţiile art. 475 C. proc. pen. neprevăzând vreo obligaţie în acest sens, Înalta Curte constată că sesizarea se poate face atunci când instanţa are o dificultate în interpretarea normelor de drept ce au incidenţă în soluţionarea pe fond a cauzei.
Or, în situaţia în care completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei nu are nelămuriri sau dificultăţi în a interpreta o normă de drept, nu se pune problema sesizării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, chiar dacă aceasta a fost solicitată de una din părţi.
Aşadar, în condiţiile în care, în speţă, Înalta Curte nu are o dificultate în interpretarea dispoziţiilor art. 390 şi art. 391 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de inculpatul A..
Examinând recursul formulat de inculpatul A., în raport cu criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Verificând încheierea din 10.07.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că aceasta nu a fost motivată prin raportare la toate dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate, deşi, dispozitivul conţine referiri cu privire la toate normele apreciate de inculpat ca fiind neconstituţionale.
Sub acest aspect, se observă că, în considerentele încheierii, judecătorul fondului a examinat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul A., doar din perspectiva neconformităţii dispoziţiilor art. 161, art. 293 alin. (3), art. 160 alin. (4), art. 390 şi art. 391 C. proc. pen. cu legea fundamentală, deşi, prin dispozitiv solicitarea formulată a fost respinsă, ca inadmisibilă şi cu privire la dispoziţiile art. 308 C. pen., art. 375 alin. (3) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., apreciate de inculpat ca fiind neconstituţionale, fără ca îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii formulate să fie analizată de instanţă şi din această perspectivă.
În aceste condiţii, având în vedere că instanţa de fond nu a examinat cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional din punctul de vedere al tuturor dispoziţiilor legale apreciate ca fiind neconstituţionale, iar, instanţa de control judiciar nu poate realiza această analiză direct în calea de atac a recursului, întrucât s-ar aduce atingere garanţiilor instituite de art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 10 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, va desfiinţa, în parte, încheierea atacată cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate de inculpat şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului declarat de recurentul A. invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea privind sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de recurentul A..
Admite recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 10 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.
Desfiinţează, în parte, încheierea atacată cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate de inculpatul A. şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 octombrie 2023.
GGC - NN