High Court of Cassation and Justice

Asupra apelurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 45/F din data de 31 martie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a hotărât următoarele:

I.1. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (276 acte materiale), a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (409 acte materiale), a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen.

În baza art. 39, art. 45 din C. pen. a contopit pedepsele anterior stabilite şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an închisoare (o treime din durate celei de a doua pedepse), în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. a dedus perioada reţinerii şi a arestului la domiciliu de la 25.11.2014 la 24.02.2015.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 47 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (89 acte materiale).

2. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen. (80 acte materiale), a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) din C. pen. din 1968, cu corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen.

În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (perioada 2009-2011), a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b), c) din C. pen. din 1968, cu corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen.

În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 din C. pen. din 1968 a contopit pedepsele anterior menţionate şi a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b), c) din C. pen. din 1968, cu corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b), c) din C. pen. din 1968, cu corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen.

În baza art. 86¹ din C. pen. din 1968 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principală şi accesorie şi a stabilit termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ din C. pen. din 1968 a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ din C. pen. din 1968.

3. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de: art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (276 acte materiale); art. 47 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (89 acte materiale) şi art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen. (408 acte materiale).

A constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată la domiciliu în perioada 25.11.2014 - 24.02.2015.

4. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de: art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (276 acte materiale); art. 47 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (89 acte materiale) şi art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (408 acte materiale).

A constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată la domiciliu în perioada 25.11.2014 - 24.02.2015.

5. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (138 acte materiale), a dispus condamnarea inculpatei S.C. E. S.R.L. (administratori C. şi B.) la pedeapsa de 200.000 RON amendă penală (200 zile amendă a 1.000 de RON/zi amendă).

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen., respectiv publicarea (10 apariţii) în extras a hotărârii de condamnare, în decurs de o lună, într-o publicaţie de circulaţie locală.

În baza art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (124 acte materiale) a dispus condamnarea aceleiaşi inculpate la pedeapsa de 200.000 RON amendă penală (200 zile amendă penală a 1000 de RON/zi amendă).

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen., respectiv publicarea (10 apariţii) în extras a hotărârii de condamnare în decurs de o lună, într-o publicaţie de circulaţie locală.

În baza art. 39, art. 147 din C. pen. a contopit pedepsele anterior menţionate în pedeapsa de 200.000 RON amendă penală, la care a adăugat o treime din cuantumul celei de a doua pedepse, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa de 266.666 RON amendă penală şi pedeapsa complementară prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen., respectiv publicarea (10 apariţii) în extras a hotărârii de condamnare, în decurs de o lună, într-o publicaţie de circulaţie locală, în condiţiile art. 138 alin. (4) din C. pen.

A pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 497 din C. proc. pen.

6. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (138 acte materiale) a dispus condamnarea inculpatei S.C. F. S.R.L. (administrator A.) la pedeapsa de 200.000 RON amendă penală (200 zile amendă a 1000 RON/zi amendă).

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen., respectiv publicarea (10 apariţii) în extras a hotărârii de condamnare, în decurs de o lună, într-o publicaţie de circulaţie locală.

În baza art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (283 acte materiale) a dispus condamnarea aceleiaşi inculpate la pedeapsa de 200.000 RON amendă penală (200 zile amendă a 1000 RON/zi amendă).

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen., respectiv publicarea (10 apariţii) în extras a hotărârii de condamnare, în decurs de o lună, într-o publicaţie de circulaţie locală.

În baza art. 39, art. 147 din C. pen. a contopit pedepsele anterior menţionate în pedeapsa de 200.000 RON amendă penală, la care a adăugat o treime din cuantumul celei de a doua pedepse, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa de 266.666 RON amendă penală şi pedeapsa complementară prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen., respectiv publicarea (10 apariţii) în extras a hotărârii de condamnare, în decurs de o lună, într-o publicaţie de circulaţie locală, în condiţiile art. 138 alin. (4) din C. pen.

A pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 497 din C. proc. pen.

7. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (276 acte materiale), a dispus condamnarea inculpatului G. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 3 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (fără precizare de acte materiale).

8. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului H. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

9. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

10. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului J. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

11. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului K. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

12. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. pen. a dispus achitarea inculpatului L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

13. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

14. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

15. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului O. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

16. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului P. sub aspectul săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

17. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului Q. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

18. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

19. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

20. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

21. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului U. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

22. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

23. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului W. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

24. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului X. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

25. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului Y. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

26. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului Z. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

27. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului AA. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (20 acte materiale).

28. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului BB. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

29. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului CC. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

30. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului DD. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

31. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului EE. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

32. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului FF. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

33. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului GG. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

34. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului HH. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. .

A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat la domiciliu în perioada 25.11.2014-26.12.2014.

35. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului II. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 şi art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (87 acte materiale), ca urmare a decesului acestuia.

36. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (248 acte materiale) şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului JJ. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

37. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (180 acte materiale) şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului KK. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

38. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raporta la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (270 acte materiale) şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului LL. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Săcele, judeţul Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

39. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului MM. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Predeal sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

40. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (255 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului NN. la pedeapsa de 11 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 89 din C. pen. a dispus anularea amânării aplicării pedepsei de 10 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală definitivă nr. 651 din 07.04.2016 a Judecătoriei Braşov şi contopirea acesteia cu pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 1 an, 2 luni şi 10 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

41. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (267 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului OO. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

42. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (29 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului PP. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

43. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (45 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului QQ. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

44. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (32 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului RR. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

45. În baza 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (197 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului SS. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

46. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (61 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului TT. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

47. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (250 acte materiale) şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului UU. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

48. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (255 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului VV. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

49. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (60 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului WW. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

50. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (75 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului XX. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

51. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (164 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. a dispus condamnarea inculpatului YY. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Codlea, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

52. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (258 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului ZZ. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. proc. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Târlungeni, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

53. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului AAA. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a decesului acestuia.

54. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (249 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului BBB. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Hălchiu, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

55. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (271 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului CCC. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

56. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (265 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului DDD. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Săcele, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

57. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (245 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului EEE. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Budila, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

58. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (114 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului FFF. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Prejmer, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

59. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (113 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului GGG. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

60. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (193 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului HHH. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

61. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (271 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului III. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

62. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (74 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului JJJ. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

63. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului KKK. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Prejmer, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

64. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (210 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului LLL. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Hălchiu, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

65. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (188 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului MMM. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 85 din C. pen. din 1968 a anulat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2574/2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă la 25.11.2014.

În baza art. 39 alin. (1) lit. e), art. 40 din C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 10 luni închisoare anterior menţionată şi cu pedeapsa de 3000 RON amendă penală aplicată prin sentinţa penală nr. 765/2019 a Judecătoriei Braşov şi a dispus ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 1 an, 7 luni şi 10 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. şi pedeapsa de 3000 RON amendă penală.

A constatat executată pedeapsa amenzii penale.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Săcele, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

66. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (219 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului NNN. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

67. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (269 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului OOO. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

68. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (37 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului PPP. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Budila, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

69. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (227 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului QQQ. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

70. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (190 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului RRR. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Tărlungeni, judeţ Braşov, judeţ Braşov sau Direcţia de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

71. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (210 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului SSS. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

72. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (239 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului TTT. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

73. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (223 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului UUU. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

74. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (24 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului VVV. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

75. În baza 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (107 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului WWW. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

76. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (163 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului XXX. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

77. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului YYY. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (88 acte materiale).

78. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (272 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului ZZZ. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

79. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (232 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului AAAA. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

80. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului BBBB. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a decesului acestuia.

81. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (110 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului CCCC. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

82. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (120 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului DDDD. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Sânpetru, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

83. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (49 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului EEEE. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

84. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) (46 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului FFFF. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

85. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (194 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului GGGG. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. lit). a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

86. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (264 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului HHHH. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

87. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (189 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului IIII. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

88. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (256 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului JJJJ. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

89. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (241 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului KKKK. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) din C. pen. lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

90. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (40 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului LLLL. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

91. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (226 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului a dispus condamnarea inculpatului MMMM. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

92. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (106 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului NNNN. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

93. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale), art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului OOOO. la pedeapsa de 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

94. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (65 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului PPPP. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

95. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (72 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului QQQQ. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

96. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (80 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului RRRR. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemneat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

97. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (34 acte materiale), art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului SSSS. la pedeapsa de 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen.. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

98. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (264 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului TTTT. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

99. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (32 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului UUUU. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

100. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (274 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. a dispus condamnarea inculpatului VVVV. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

101. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (242 acte materiale), art. 75 alin. (2) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului WWWW. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

102. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (47 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului XXXX. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

103. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (138 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului YYYY. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

104. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului ZZZZ. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale)

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

105. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (207 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului AAAAA. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

106. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (64 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului BBBBB. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen.. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

107. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (121 acte materiale), art. 75 alin. (2) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului CCCCC. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei oraşul Zărneşti sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

108. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (63 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului DDDDD. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

109. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (59 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului EEEEE. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

110. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (253 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului FFFFF. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

111. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (166 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului GGGGG. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

112. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (262 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului HHHHH. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

113. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (77 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului IIIII. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

114. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (266 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului JJJJJ. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. .

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

115. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (227 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului KKKKK. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

116. În bata art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului LLLLL. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

117. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului MMMMM. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

118. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (16 acte materiale), art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului NNNNN. la pedeapsa de 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

119. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (15 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului OOOOO. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

120. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (269 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului PPPPP. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Sâmpetru, judeţ Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

121. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale), art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului QQQQQ. la pedeapsa de 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

II. În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 1349, art. 1382 din C. civ., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi a dispus:

A. obligarea, în solidar, a inculpaţilor A., S.C. F. S.R.L. şi G., în solidar şi cu fiecare dintre inculpaţii menţionaţi, la repararea pagubei produse părţii civile Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data comiterii faptei şi până la data achitării integrale a debitului, după cum urmează: în solidar cu inculpatul JJ. - suma de 9218 RON; în solidar cu inculpatul KK. - suma de 2869 RON; în solidar cu inculpatul LL. - suma de 7143 RON; în solidar cu inculpatul MM. - suma de 42 RON; în solidar cu inculpatul NN. - suma de 11250 RON; în solidar cu inculpatul OO. - suma de 11432 RON; în solidar cu inculpatul PP. - suma de 1946 RON; în solidar cu inculpatul QQ. - suma de 665 RON; în solidar cu inculpatul RR.-suma de 256 RON; în solidar cu inculpatul SS. - suma de 10792 RON; în solidar cu inculpatul TT. - suma de 507 RON; în solidar cu inculpatul UU. - suma de 15385 RON; în solidar cu inculpatul VV. - suma de 8149 RON; în solidar cu inculpatul WW. - suma de 603 RON; în solidar cu inculpatul XX. - suma de 3525 RON; în solidar cu inculpatul YY. - suma de 1738 RON; în solidar cu inculpatul ZZ. - suma de 10484 RON; în solidar cu inculpatul BBB. - suma de 12977; în solidar cu inculpatul CCC. - suma de 2946 RON; în solidar cu inculpatul DDD. - suma de 2888 RON; în solidar cu inculpatul EEE. - suma de 11367 RON; în solidar cu inculpatul FFF. - suma de 5755 RON; în solidar cu inculpatul GGG. - suma de 6064 RON; în solidar cu inculpatul HHH. - suma de 12148 RON; în solidar cu inculpatul III. - suma de 4328 RON; în solidar cu inculpatul JJJ. - suma de 672 RON; în solidar cu inculpatul KKK. - suma de 635 RON; în solidar cu inculpatul LLL. - suma de 12227 RON; în solidar cu inculpatul MMM. - suma de 10142 RON; în solidar cu inculpatul NNN. - suma de 7891 RON; în solidar cu inculpatul OOO. - suma de 2892 RON; în solidar cu inculpatul PPP. - suma de 2501 RON; în solidar cu inculpatul QQQ. - suma de 2492 RON; în solidar cu inculpatul RRR. - suma de 5280 RON; în solidar cu inculpatul SSS. - suma de 15888 RON; în solidar cu inculpatul TTT. - suma de 2603 RON; în solidar cu inculpatul UUU. - suma de 13710 RON; în solidar cu inculpatul VVV. - suma de 1478 RON; în solidar cu inculpatul WWW. - suma de 7306 RON; în solidar cu inculpatul XXX. - suma de 4925 RON; în solidar cu inculpatul ZZZ. - suma de 8426 RON; în solidar cu inculpatul AAAA. - suma 13878 RON; în solidar cu inculpatul CCCC. - suma de 1892 RON; în solidar cu inculpatul DDDD. - suma de 11228 RON; în solidar cu inculpatul EEEE. - suma de 963 RON; în solidar cu inculpatul FFFF. - suma de 8939 RON; în solidar cu inculpatul GGGG. - suma de 4192 RON; în solidar cu inculpatul HHHH. - suma de 8376 RON; în solidar cu inculpatul IIII. - suma de 2166 RON; în solidar cu inculpatul JJJJ. - suma de 7781 RON; în solidar cu inculpatul KKKK. - suma de 2707 RON; în solidar cu inculpatul LLLL. - suma de 2660 RON; în solidar cu inculpatul MMMM. - suma de 2448 RON; în solidar cu inculpatul NNNN. - suma de 4455 RON; în solidar cu inculpatul PPPP. - suma de 603 RON; în solidar cu inculpatul QQQQ. - suma de 981 RON; în solidar cu inculpatul RRRR. - suma de 4917 RON; în solidar cu inculpatul TTTT. - suma de 9184 RON; în solidar cu inculpatul UUUU. - suma de 1344 RON; în solidar cu inculpatul VVVV. - suma de 8948 RON; în solidar cu inculpatul WWWW. - suma de 9940 RON; în solidar cu inculpatul XXXX. - suma de 2924 RON; în solidar cu inculpatul YYYY. - suma de 1378 RON; în solidar cu inculpatul AAAAA. - suma de 10853 RON; în solidar cu inculpatul BBBBB. - suma de 598 RON; în solidar cu inculpatul CCCCC. - suma de 2297 RON; în solidar cu inculpatul DDDDD. - suma de 551 RON; în solidar cu inculpatul EEEEE. - suma de 1184 RON; în solidar cu inculpatul FFFFF. - suma de 7387 RON; în solidar cu inculpatul GGGGG. - suma de 9267 RON; în solidar cu inculpatul HHHHH. - suma de 8837 RON; în solidar cu inculpatul IIIII. - suma de 1410 RON; în solidar cu inculpatul JJJJJ. - suma de 11438 RON; în solidar cu inculpatul KKKKK. - suma de 2530 RON; în solidar cu inculpatul LLLLL. - suma de 236 RON; în solidar cu inculpatul OOOOO. - suma de 749 RON; în solidar cu inculpatul PPPPP. - suma de 3018 RON;

B. obligarea, în solidar, a inculpaţilor A., S.C. F. S.R.L. şi G. la repararea pagubei produse părţii civile Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în cuantum 16.150 RON, la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi de întârziere potrivit normelor fiscale de la data comiterii faptei şi până la achitarea integrală a debitului;

C. obligarea, în solidar, a inculpaţilor A., S.C. E. S.R.L. şi G., în solidar şi cu fiecare dintre inculpaţii menţionaţi, la repararea pagubei produse părţii civile Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data comiterii faptei şi până la data achitării integrale a debitului, după cum urmează: în solidar cu inculpatul JJ. -suma de 8768 RON; în solidar cu inculpatul KK. - suma de 11106 RON; în solidar cu inculpatul LL. - suma de 12464 RON; în solidar cu inculpatul MM. - suma de 324 RON; în solidar cu inculpatul NN.- suma de 7481 RON; în solidar cu inculpatul OO. - suma de 7992 RON; în solidar cu inculpatul PP. - suma de 268 RON; în solidar cu inculpatul QQ. - suma de 2369 RON; în solidar cu inculpatul RR. - suma de 1968 RON; în solidar cu inculpatul SS. - suma de 2164 RON; în solidar cu inculpatul TT. - suma de 3898 RON; în solidar cu inculpatul UU. - suma de 2851 RON; în solidar cu inculpatul VV. - suma de 10446 RON; în solidar cu inculpatul WW. - suma de 4637 RON; în solidar cu inculpatul XX. - suma de 1691 RON; în solidar cu inculpatul YY. - suma de 10613 RON; în solidar cu inculpatul ZZ. - suma de 9113 RON; în solidar cu inculpatul BBB. - suma de 5438 RON; în solidar cu inculpatul CCC. - suma de 17147 RON; în solidar cu inculpatul DDD. - suma de 17118 RON; în solidar cu inculpatul EEE. - suma de 7384 RON; în solidar cu inculpatul FFF. - suma de 2081 RON; în solidar cu inculpatul GGG. - suma de 2321 RON; în solidar cu inculpatul HHH. - suma de 2395 RON; în solidar cu inculpatul III. - suma de 15820 RON; în solidar cu inculpatul JJJ. - suma de 5064 RON; în solidar cu inculpatul KKK. - suma de 568 RON; în solidar cu inculpatul LLL. - suma de 2868 RON;în solidar cu inculpatul MMM. - suma de 3663 RON; în solidar cu inculpatul NNN. - suma de 11344 RON; în solidar cu inculpatul OOO. - suma de 17026 RON; în solidar cu inculpatul PPP. - suma de 363 RON; în solidar cu inculpatul QQQ. - suma de 2855 RON; în solidar cu inculpatul RRR. -suma de 7548 RON; în solidar cu inculpatul SSS. - suma de 3333 RON; în solidar cu inculpatul TTT. - suma de 15290 RON; în solidar cu inculpatul UUU. - suma de 2540 RON; în solidar cu inculpatul VVV. - suma de 234 RON; în solidar cu inculpatul WWW. - suma de 1291 RON; în solidar cu inculpatul XXX. - suma de 7323 RON; în solidar cu inculpatul ZZZ. - suma de 11705 RON; în solidar cu inculpatul AAAA. - suma de 2576 RON; în solidar cu inculpatul CCCC. - suma de 5878 RON; - în solidar cu inculpatul DDDD. - suma de 2560 RON; în solidar cu inculpatul EEEE. - suma de 2434 RON; în solidar cu inculpatul FFFF. - suma de 1805 RON; în solidar cu inculpatul GGGG. - suma de 2672 RON; în solidar cu inculpatul HHHH. - suma de 11200 RON; în solidar cu inculpatul IIII. - suma de 13504 RON; în solidar cu inculpatul JJJJ. - suma de 10339 RON; în solidar cu inculpatul KKKK. - suma de 15546 RON; în solidar cu inculpatul LLLL. - suma de 417 RON; în solidar cu inculpatul MMMM. - suma de 14376 RON; în solidar cu inculpatul NNNN. - suma de 3243 RON; în solidar cu inculpatul PPPP. - suma de 4598 RON; în solidar cu inculpatul QQQQ. - suma de 4077 RON; în solidar cu inculpatul RRRR. - suma de 758 RON; în solidar cu inculpatul TTTT. - suma de 8696 RON; în solidar cu inculpatul UUUU. - suma de 829 RON; în solidar cu inculpatul VVVV. - suma de 10658 RON; în solidar cu inculpatul WWWW. - suma de 7886 RON; în solidar cu inculpatul XXXX. - suma de 450 RON; în solidar cu inculpatul YYYY. - suma de 9696 RON; în solidar cu inculpatul AAAAA. - suma de 4497 RON; în solidar cu inculpatul BBBBB. - suma de 4524 RON; în solidar cu inculpatul CCCCC. - suma de 8287 RON; în solidar cu inculpatul DDDDD. - suma de 4164 RON; în solidar cu inculpatul EEEEE. - suma de 3561 RON; în solidar cu inculpatul FFFFF. - suma de 12074 RON; în solidar cu inculpatul GGGGG. -suma de 3031 RON; în solidar cu inculpatul HHHHH. - suma de 11046 RON; în solidar cu inculpatul IIIII. - suma de 1425 RON; în solidar cu inculpatul JJJJJ. - suma de 7842 RON; în solidar cu inculpatul KKKKK. - suma de 14745 RON; în solidar cu inculpatul OOOOO. - suma de 114 RON; în solidar cu inculpatul PPPPP. - suma de 17151 RON;

D. obligarea, în solidar, a inculpaţilor A., S.C. E. S.R.L. şi G. la repararea pagubei produse prin infracţiune părţii civile Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în suma de 30.061 RON, la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data comiterii faptei şi până la data achitării integrale a prejudiciului conform normelor fiscale;

E. obligarea, în solidar, a inculpaţilor A., B. şi S.C. E. S.R.L. la repararea pagubei produse prin infracţiune părţii civile Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în suma de 454.408 RON, la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi de la data comiterii faptei şi până la plata integrală a prejudiciului conform normelor fiscale;

F. obligarea, în solidar, a inculpaţilor A., B. şi S.C. F. S.R.L. la repararea pagubei produse prin infracţiune părţii civile Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în suma de 515.691 RON, la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi de la data comiterii faptei şi până la plata integrală a prejudiciului conform normelor fiscale;

G. obligarea, în solidar, a inculpaţilor A. şi S.C. E. S.R.L. la repararea pagubei produse prin infracţiune părţii civile Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în suma de 235. 959 RON, la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi de la data comiterii faptei şi până la plata integrală a prejudiciului conform normelor fiscale;

H. obligarea, în solidar, a inculpaţilor A. şi S.C. F. S.R.L. la repararea pagubei produse prin infracţiune părţii civile Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în suma de 348.678 RON, la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi de la data comiterii faptei şi până la plata integrală a prejudiciului conform normelor fiscale.

A constatat recuperat prejudiciul solicitat de partea civilă faţă de inculpaţii OOOO., SSSS., ZZZZ., NNNNN. şi QQQQQ..

A respins acţiunea civilă formulată împotriva inculpatelor C. şi D. şi împotriva părţilor responsabile civilmente S.C. RRRRR. S.R.L. şi S.C. SSSSS. S.R.L.

A respins restul pretenţiilor formulate de partea civilă.

A lăsat nesoluţionată acţiunea civilă promovată faţă de inculpaţii II., BBBB. şi AAA..

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) din C. pen. a dispus confiscarea în folosul statului: de la inculpata S.C. F. S.R.L. a sumei de 2.085.063 RON; de la inculpata S.C. E. S.R.L. a sumei de 1.036.750 RON; de la inculpatul B. a sumei de 890.312 RON şi de la inculpatul A. a sumei de 1.074.000 RON.

A instituit sechestru asigurator asupra sumelor de bani ridicate de organele de cercetare penală, consemnate pe numele inculpatului A.: 120 euro; 182.115,5 RON; 155 RON; 100 RON; 265.164 RON; 2060 euro; 200 euro (recipise aflate la filele x d.u.p.), în vederea recuperării prejudiciului sau confiscării speciale.

În baza art. 404 din C. proc. pen. a menţinut, până la concurenţa sumei de 7.603.823 RON, măsurile asiguratorii instituite prin:

- ordonanţa nr. 664/P/2014 din 24.11.2014 a Parchetului Curţii de Apel Braşov - asupra autovehiculelor aparţinând S.C. F. S.R.L. (115 autovehicule) şi S.C. E. S.R.L. (110 autovehicule);

- ordonanţa nr. 664/P/2014 din 30.06.2015 a Parchetului Curţii de Apel Braşov - asupra imobilelor - două construcţii (hală + magazie) şi teren în suprafaţă de 4000 mp., aparţinând inculpatei S.C. F. S.R.L. - înregistrată la O.R.C. Braşov cu nr. x, administrator A. (achiziţionat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/25.10.2001), înscrise în CF nr. x, top. x - strada x 11 Km 4 + 900, a comunei Sânpetru, jud. Braşov.

A ridicat măsura asiguratorie instituită prin ordonanţa nr. 664/P/2014 din 10.12.2014 a Parchetului Curţii de Apel Braşov asupra imobilului aparţinând inculpatei C., înscris în CF nr. x- mun. Braşov, respectiv casă de locuit în mun. Braşov, str. x, jud. Braşov, identificată sub nr. top x- C1 (casă de locuit parter pe fundaţie de beton, ziduri de cărămidă, învelitoare ţiglă, compusă din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, hol, debara, pivniţă şi pod, construită înainte de anul 1958 şi în extindere construcţie compusă din CORP A: S+P+M) şi teren în suprafaţă de 810 mp. - nr. top. x.

A dispus comunicarea hotărârii, la momentul rămânerii ei definitive, la Registrul Comerţului Român de la domiciliile inculpaţilor şi la Serviciul cazier fiscal.

A respins cererea formulată de doamnele expert privind majorarea onorariului de expertiză.

În baza art. 274 din C. proc. pen., a obligat inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează: inculpaţii JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., ZZZ., AAAA., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., PPPP., QQQQ., RRRR., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., OOOOO., PPPPP., OOOO., SSSS., NNNNN. şi QQQQQ. - suma de câte 600 RON, inculpaţii A., B., S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. - suma de câte 6.000 RON, iar inculpatul G. - suma de 700 RON.

A lăsat în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare şi a dispus ca onorariile avocaţilor din oficiu, în cuantum actualizat de câte 1253 RON pentru fiecare dintre inculpaţi, să fie suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

A. În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005:

În actul de acuzare, şoferii taximetrişti vizaţi de cercetări au fost împărţiţi în două categorii, în funcţie de aspectul angajării lor sau nu la societăţile inculpate. Şoferii colaboratori au fost învinuiţi doar de comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prin utilizarea frauduloasă a aparatelor de taxat, în timp ce şoferii angajaţi au fost învinuiţi şi pentru decontul mincinos justificat cu rapoartele zilnice obţinute prin folosirea frauduloasă a aparatelor de taxat şi pentru participaţia lor la semnarea statelor de plată ce atestau achitarea unei sume nete, pe care în realitate nu o încasau, dar semnau de primirea ei.

Astfel, s-a reţinut că fapta inculpaţilor şoferi taximetrişti colaboratori ai societăţilor inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. (indicaţi în expozeul rechizitoriului la poziţiile 1 - 46), depistaţi în flagrant la data de 25.11.2014 că au utilizat aparatul de taxare astfel încât, indiferent de numărul de curse ori kilometri parcurşi, venitul zilnic să fie mai mic decât valoarea reală a curselor efectuate, justificând, cu raportul "Z" obţinut în urma utilizării frauduloase a aparatului de taxat, evidenţierea contabilă a unor venituri mai mici decât cele reale, ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005. Aceleaşi aspecte s-au reţinut şi cu privire la inculpaţii şoferi angajaţi ai celor două societăţi.

S-a mai reţinut că şoferii angajaţi sau colaboratori obţineau venituri salariale în modalitatea alterării memoriei fiscale a aparatului de marcat, motiv pentru care prejudiciul care ar fi fost produs astfel şi care nu poate fi cuantificat [aferent infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005] le incumbă acestora ca autori ai infracţiunii de evaziune fiscală, la acesta concurând şi angajatorul, în cazul şoferilor angajaţi. Prin urmare, prejudiciul care ar fi fost cauzat prin folosirea metodelor frauduloase ar fi fost supus impozitării atât la angajat, cât şi la angajator, însă doar în privinţa şoferilor angajaţi a fost identificat şi indicat în concret titularul obligaţiei legale de plată a impozitelor.

Altfel spus, în varianta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, şoferii (indiferent că erau angajaţi sau colaboratori) foloseau dispozitive care eludau înregistrarea în contabilitate a tuturor veniturilor obţinute pentru angajator, venituri pentru care ei, ca persoane fizice, trebuiau să plătească taxe şi impozite al căror cuantum nu a putut fi stabilit. Aceleaşi taxe şi impozite [calculate parţial, dar cu referire şi la sumele obţinute în varianta prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005] au fost însă reţinute şi în cazul infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, ca prejudiciu necuantificabil în sarcina angajatorilor.

Instanţa a reţinut însă că sumele obţinute de angajat, colaborator sau nu, trebuiau înregistrate în contabilitate şi, raportat la acestea, trebuiau calculate, o singură dată, taxele şi impozitele aferente, neexistând două prejudicii: unul la angajat/colaborator şi unul la angajator.

De altfel, deşi, în actul de sesizare, cu privire la infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, s-a menţionat că "s-ar fi utilizat în mod fraudulos aparatul de taxare", din descrierea situaţiei de fapt rezultă că s-a avut în vedere alterarea memoriei fiscale prin procedeele frauduloase indicate.

Aparatul de taxat are două componente: taximetrul şi memoria fiscală. Or, nu taximetrul, ca şi parte componentă a aparatului de taxat, a fost avut în vedere în descrierea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, întrucât acţionarea asupra componentelor aparatului de taxat este o contravenţie. Deşi contravenţia nu exclude reţinerea unei infracţiuni, în modalitatea în care a fost descrisă infracţiunea analizată, aceasta constuie delapidare, care, în cazul speţei, exclude evaziunea fiscală.

Este adevărat că probatoriul relevă faptul că şoferii angajaţi sau colaboratori ai societăţilor inculpate obţineau venituri în modalitatea descrisă, însă aceleaşi aspecte se reţin şi în sarcina administratorilor firmelor, care, cunoscând modul de lucru al angajaţilor, au acceptat depunerea unor înscrisuri contabile despre care ştiau că nu reprezintă realitatea. Această situaţie era acceptată/tolerată de angajator pentru a nu mai plăti salarii angajaţilor, care, în fapt, semnau statele de plată atât pentru a justifica plata unor sume de bani nefiscalizate ca venituri [art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005], dar şi pentru ca angajatorul să poată deduce cheltuieli fictive cu salariile [art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005].

Împrejurarea că şoferii colaboratori nu erau angajaţi ai S.C. E. S.R.L. sau S.C. F. S.R.L. nu prezintă relevanţă în condiţiile în care şi aceştia, la rândul lor, erau angajaţi în cadrul altor societăţi comerciale, societăţi care, prin angajatorii lor, permiteau utilizarea unor mijloace frauduloase prin care veniturile (înregistrările lor contabile) erau diminuate; mai mult, unii dintre şoferii colaboratori semnau state de plată, deşi nu încasau salariu.

De altfel, în actul de sesizare se face referire mai puţin la şoferii colaboratori, cât la şoferii angajaţi, situaţia primilor fiind evidenţiată doar prin raportare la folosirea metodelor de fraudare (acţiune care, în sine, nu este prevăzută de legea penală). În realitate, situaţia celor două categorii de inculpaţi este identică, astfel că veniturile obţinute de aceştia în maniera invocată trebuie impozitate la angajator, dacă acesta a cunoscut situaţia sau, dacă nu a cunoscut-o, se impune obligarea angajatului la plata prejudiciului cauzat angajatorului său prin acţiunile de folosire în interes personal a bunurilor societăţii. Or, deşi situaţia juridică este aceeaşi atât în cazul şoferilor angajaţi, cât şi a colaboratorilor, în cazul acestora din urmă nu se face trimitere şi la situaţia fiscală a angajatorilor lor, aspect cu consecinţe atât asupra încadrării juridice a faptelor, cât şi a dispoziţiilor art. 371 din C. proc. pen.

Practic, situaţia de fapt supusă analizei cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 are în vedere: 1. obţinerea de informaţii fiscale deformate prin folosirea metodelor frauduloase şi 2. alterarea informaţiei stocate în memoria fiscală, care face imposibilă stabilirea unui prejudiciu.

Or, starea de fapt ce rezultă din probe cu privire la infracţiunea analizată se circumscrie, în mod efectiv, unei alte modalităţi alternative de comitere a infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv: omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, omisiune care se realizează prin utilizarea mijloacelor frauduloase indicate în actul de sesizare. Această situaţie de fapt este însă descrisă în actul de acuzare doar cu privire la inculpaţii şoferi angajaţi ai societăţilor inculpate şi doar prin raportare la complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 reţinută în sarcina acestora.

Aspectele nu mai sunt reluate şi cu privire la inculpaţii şoferi colaboratori, astfel ca acuzarea să poată fi certă şi să permită, cel puţin, schimbarea încadrării juridice prin reţinerea unei singure infracţiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi d) din Legea nr. 241/2005. Acest aspect rezultă din chiar actul de sesizare unde se precizează că:

"şoferii colaboratori au fost învinuiţi doar de comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prin utilizarea frauduloasă a aparatelor de taxat, în timp ce şoferii angajaţi sunt responsabili şi pentru decontul mincinos justificat cu rapoartele zilnice obţinute prin folosirea frauduloasă a aparatelor de taxat". Altfel spus, aceeaşi situaţie juridică este reţinută ca având roluri şi scopuri diferite: obţinerea unor sume de bani de către persoana fizică/şofer şi neînregistrarea în contabilitatea persoanelor juridice a tuturor veniturilor obţinute, care sunt reţinute de către şofer în locul salariului pentru care semnează un stat de plată, fără a încasa alte sume de la angajator.

Pentru argumentele prezentate, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte inculpaţii şoferi angajaţi ai societăţilor inculpate, întrucât aceeaşi situaţie de fapt este apreciată ca întrunind elementele constitutive a două infracţiuni [prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 şi, respectiv, de art. 9 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ], ambele cu acelaşi prejudiciu, nu se mai impune a fi dispusă schimbarea încadrării juridice a faptelor, fiecare acţiune/inacţiune în sine urmând a primi o soluţie. De altfel, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, reţinută în cazul şoferilor angajaţi, în cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, nu este posibilă întrucât acuzarea a reţinut chestiuni diferite ale elementului material al infracţiunii sub aspectul debitorului obligaţiei fiscale - apreciat, în acest caz, ca fiind atât angajatorul, cât şi angajatul.

Raportat la aceleaşi aspecte care nu permit modificarea situaţiei de fapt expuse în acuzare, instanţa a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor nici cu privire la inculpaţii şoferi colaboratori, reţinuţi ca unici debitori ai obligaţiei fiscale, fără a fi analizată situaţia debitorului legal al obligaţiei de plată a taxelor şi impozitelor. Or, dacă s-ar aprecia că venitul ar fi fost obţinut de inculpaţi - fie ei şoferi colaboratori sau angajaţi - şi ei ar fi trebuit să plătească impozitele datorate statului, atunci venitul nu mai putea fi reţinut şi în cazul angajatorului, despre care, în cazul şoferilor angajaţi, se susţine că a cunoscut aceste aspecte şi le-a încurajat, înregistrând în contabilitate "documente despre care ştia că sunt obţinute în mod fraudulos şi o sumă mai mică decât cei 140 RON care ar fi fost predată efectiv de angajat".

De altfel, situaţia prezentată în actul de acuzare este, dintr-un punct de vedere, atipică, întrucât în condiţiile în care angajatorul lăsa la dispoziţia angajatului un bun în gestiune pentru a produce venituri societăţii, venituri în raport de care angajatul îşi încasa şi salariul (ca, de altfel, şi în cazul colaboratorilor care, la rândul lor, erau angajaţi sau lucrau în calitate de P.F.A.), în situaţia folosirii de către angajat a bunului societăţii în interes personal nu se mai pune în discuţie infracţiunea de evaziune fiscală. Această situaţie a fost însă justificată de acuzare prin aceea că nu s-a putut evidenţia un prejudiciu cert în ceea ce priveşte veniturile efectiv încasate de societate prin angajatul său.

Pe de altă parte, modalitatea în care se reţine, în rechizitoriu, că s-ar fi comis infracţiunea de evaziune fiscală ("prin utilizarea frauduloasă a aparatelor de taxat") nu constituie o faptă prevăzută de legea penală. Utilizarea frauduloasă a aparatului de taxat poate conduce la comiterea de fapte prevăzute de legea penală, însă această "utilizare" nu este infracţiune.

Potrivit art. 55 din Legea nr. 38/2003, constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni: intervenţia asupra componentelor aparatului de taxat, în scopul majorării preţului transportului sau neincluderii unor venituri realizate în memoria fiscală, precum şi pentru nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (7) şi art. 52 alin. (3) lit. g), p), r), s) şi v), precum şi conducătorilor auto sau transportatorilor autorizaţi, după caz, pentru nerespectarea prevederilor privind transportul în regim de închiriere ale art. 25 alin. (6) şi, respectiv, art. 25 alin. (7).

Or, infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 nu presupune falsificarea documentului contabil la momentul înregistrării sale în memoria fiscală a aparatului de taxat sau omisiunea înregistrării unor venituri în memoria fiscală, ci falsificarea în sine a documentului contabil reprezentat de memoria fiscală. Astfel, potrivit textului legal menţionat, constituie infracţiune de evaziune fiscală:

"alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor".

Infracţiunea de evaziune fiscală, în oricare dintre modalităţile alternative de comitere, are ca situaţie premisă existenţa unor venituri/bunuri ce se impun a fi taxate sau înregistrate în contabilitate, obligativitatea ţinerii unor registre contabile, etc. În cazul infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. alin. (1) lit. d) din Legea 241/2005, situaţia premisă constă în existenţa unor documente fiscal-contabile deja înregistrate sau emise, indiferent dacă ele conţin date reale sau falsificate.

Memoria fiscală a unui aparat de taxat este un document fiscal ce înmagazinează informaţia contabilă introdusă la un moment dat prin conexiunea pe care o are cu taximetrul, cealaltă componentă a aparatului de taxat. Informaţia care se înregistrează în memoria fiscală poate fi denaturată/alterată/falsificată în momentul înregistrării sale, prin acţionarea cu mijloace frauduloase sau nu asupra taximetrului, fapt care constituie o omisiune de înregistrare în contabilitate a unor venituri sau operaţiuni comerciale realizate. Informaţia înmagazinată în memoria fiscală poate fi alterată/distrusă şi ulterior acestei aşa numite "înmagazinări", pentru ca aceasta să nu mai poată fi vizibilă şi urmărită de organele fiscale - aspect care constituie infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

Omisiunea/neînregistrarea în contabilitate a unor venituri prin acţionarea frauduloasă asupra taximetrului determină o memorie fiscală care nu corespunde realităţii, care, la rândul ei, poate fi alterată/distrusă/ascunsă, doar această ultimă situaţie circumscriindu-se infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005. Omisiunea înregistrării/neevidenţierii unor venituri, care poate fi comisă şi prin utilizarea de mijloace frauduloase care acţionează asupra taximetrului, constituie doar o modalitate de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, care trebuie apreciată prin raportare la debitorul obligaţiei de plată a taxelor şi/sau impozitelor datorate bugetului de stat.

Astfel, din chiar conţinutul legal al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 rezultă că alterarea, distrugerea sau ascunderea poate viza: acte contabile (deci înscrisuri cu această destinaţie care deja au fost emise), memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice (instrumente care au colectat deja informaţia şi o deţin astfel în memoria lor) sau alte mijloace de stocare a datelor. Or, falsificarea documentului la înregistrarea lui în contabilitate este modalitatea prin care se comite infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 28/1999:

"memoria fiscală este un dispozitiv unic inscriptibil din modulul fiscal, care trebuie să permită obligatoriu acumulări progresive ale datelor fără ca acestea să poată fi modificate sau şterse, precum şi conservarea în timp a acestora pe o perioadă de minimum 10 ani". Prin urmare, "memoria fiscală" este un dispozitiv de stocare a datelor contabile, mai precis un registru contabil electronic care se completează cu anumite informaţii de natură fiscală. De aceea, dacă acele informaţii sunt modificate, chiar prin acţionarea asupra taximetrului, anterior înmagazinării informaţiei contabile, adică anterior înregistrării lor în memoria fiscală a aparatului, nu ne aflăm în prezenţa infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

Art. 1¹ lit. b) din Legea nr. 38/2003 prevede că aparatul de taxat - aparat cu funcţii metrologice şi fiscale, compus dintr-un taximetru şi un aparat de marcat electronic fiscal, care, montat la loc vizibil pentru client, calculează şi afişează preţul de plată, emite un bon client la sfârşitul cursei şi memorează datele privind activitatea taxiului, în scopul supravegherii sale fiscale. Aparatul de taxat trebuie să emită şi alte documente, conform reglementărilor în vigoare şi prevederilor prezentei legi.

Potrivit art. 1¹ lit. t) din Legea nr. 38/2003, taximetrul este un dispozitiv, parte a aparatului de taxat, cuplat la un generator de semnale de distanţă, împreună cu care constituie un mijloc de măsurare. Taximetrul măsoară durata deplasării şi staţionării, calculează distanţa parcursă, pe baza unui semnal produs de generatorul de semnale de distanţă, calculează şi afişează preţul de plată pentru o călătorie, pe baza distanţei calculate şi/sau a duratei măsurate a călătoriei, asigurând afişarea acestuia pe afişajul client în timpul desfăşurării cursei. Or, în speţă, asupra acestui element component s-a acţionat de către inculpaţi, iar nu asupra memoriei fiscale.

În fine, dispoziţiile art. 1¹ lit. n) din acelaşi act normativ prevăd că memoria electronică fiscală este componentă a aparatului de marcat electronic fiscal care poate înmagazina, pe bază de program, date privind activitatea taxiului, conţinute în bonul client, în condiţii de neconvertibilitate, inaccesibilitate şi securitate.

Infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 constă în alterarea, distrugerea sau ascunderea oricărui act contabil/memorie fiscală/mijloc de stocare a datelor, deci a unui act care deja există şi are această capacitate de a furniza informaţii, indiferent că ele au fost sau nu falsificate la momentul înregistrării lor.

Alterarea presupune modificarea datelor înscrise în memoria fiscală, adică a datelor deja înmagazinate în documentul contabil electronic, indiferent dacă ele sunt corecte sau nu; alterarea memoriei fiscale presupune intervenţia umană în cuprinsul documentului fiscal înmagazinat, pentru ca datele deja cuprinse în documentul electronic să fie schimbate, falsificate, şterse etc.

Or, acţionarea cu un impuls/şoc electric asupra aparatului/taximetrului care calculează/stabileşte datele ce se vor înmagazina, faptă care se produce anterior înregistrării informaţiei, nu constituie o alterare a memoriei fiscale, căci alterarea se produce anterior înmagazinării informaţiei în memoria fiscală.

Distrugerea memoriei fiscale presupune aducerea ei în situaţia de a nu mai putea fi folosită în scopul său iniţial, de a nu mai putea fi verificate, sub nicio formă (prin intermediul dispozitivului de citire în cazul memoriilor fiscale), datele pe care le deţine. Ştergerea memoriei fiscale se încadrează în această variantă de comitere. Or, câtă vreme documentul contabil/înregistrarea nu s-a realizat efectiv în memoria fiscală, nu se poate reţine infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ci, eventual, forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.

Ascunderea memoriei fiscale este acţiunea de schimbare a locului iniţial al documentului fiscal, astfel încât acesta să nu mai poată fi găsit şi verificat (de exemplu, mutarea lui dintr-un autovehicul taxi în alt autovehicul), sustragerea lui, etc.

Or, din cuprinsul rechizitoriului nu rezultă niciuna dintre acţiunile anterior descrise, nefiind evidenţiată o acţiune de modificare/alterare a registrului electronic (a memoriei fiscale), ci indicate doar acţiunile de fraudare a înregistrărilor aparatului de taxat, a taximetrului, care au ca efect neînregistrarea în memoria fiscală a unor date corecte şi, ca urmare, imposibilitatea stabilirii unui prejudiciu, independent de citirea sau nu a memoriei fiscale. De altfel, în cursul urmăririi penale nu a fost efectuată vreo expertiză asupra aparatului de taxat, ci doar experimente judiciare care au dovedit că se pot frauda înregistrările contabile anterior cuprinderii lor în memoria fiscală. Nu există însă date care să confirme că, iniţial, în memoria fiscală a fost înregistrată o anumită dată contabilă, care ulterior ar fi fost modificată/alterată.

În speţă, acţiunea efectiv imputată tuturor inculpaţilor este folosirea dispozitivelor de "curentare" a aparatului de taxat, în scopul obţinerii de venituri (sau instigare la comiterea unei astfel de fapte). Or, dacă în cazul şoferilor angajaţi s-a precizat că folosirea metodelor frauduloase a avut ca urmare atât obţinerea unui decont mincinos care a fost înregistrat în contabilitate [fiind astfel, implicit, descrisă omisiunea înregistrării contabile a tuturor veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie pentru societatea angajatoare - verbum regens al infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005], cât şi obţinerea unui salariu de către angajaţi, în cazul şoferilor colaboratori s-a menţionat doar scopul folosirii mijlocului fraudulos - neevidenţierea unor venituri, fără a se preciza cui apaţin acestea - angajatorului sau şoferului colaborator.

Din modul de descriere a situaţiei de fapt se deduce însă că este vorba despre o modalitate de obţinere a unor venituri de tip salarial şi în cazul şoferilor colaboratori, fără a se preciza, însă, dacă angajatorul a cunoscut sau nu despre activitatea imputată angajatului său - inculpat şofer colaborator. Din prezentarea faptei la capitolul "în drept" reiese însă că veniturile neevidenţiate de şoferii colaboratori privesc societatea angajatoare, fără a se indica dacă angajatorul şi-a dat sau nu acordul în sensul utilizării mijloacelor frauduloase sau dacă a încurajat acest lucru, astfel că o schimbare de încadrare juridică, prin reţinerea nu doar a autoratului/complicităţii/participaţiei improprii la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, dar şi a infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, este problematică în cazul şoferilor colaboratori.

De asemenea, dacă în cazul şoferilor angajaţi s-a avut în vedere omisiunea înregistrării tuturor sumele obţinute din activitatea de taximetrie, atât ca venituri în contabilitatea angajatorului [complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005], dar şi ca salariu/venituri nedeclarate de aceştia [fapta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, deşi s-ar putea circumscrie şi complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ], reţinându-se, astfel, acelaşi prejudiciu (necuantificat), de două ori, în cazul şoferilor colaboratori s-a reţinut că aceştia obţineau, în această modalitate, exclusiv venituri proprii, fiind exclusă de la verificări situaţia angajatorului care este titularul obligaţiei fiscale. Din acest motiv şi având în vedere modalitatea de descriere a faptei efectiv imputate şoferilor colaboratori, prin raportare şi la dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor.

De altfel, materialul probator este insuficient pentru a proba existenţa infracţiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în sarcina inculpaţilor şoferi colaboratori. Identificarea unor mijloace prin care s-ar putea frauda bugetul de stat, fără prezentarea unor evidenţe contabile ale angajatorului sau ale P.F.A.-ului, care să ateste cel puţin înregistrări continue ale unor documente contabile care nu atestă valoarea probabilă a curselor efectuate de aceştia, nu fac dovada comiterii infracţiunii de evaziune fiscală.

Pe de altă parte, acuzarea a indicat situaţii care se circumscriu, în fapt, neevidenţierii în memoria fiscală a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, venituri care se cuvin angajatorului. Din acest motiv nu se poate reţine infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu privire la şoferii angajaţi (nu doar în cadrul societăţilor inculpate, ci şi a colaboratorilor care, la rândul lor, sunt angajaţi) şi nici nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, căci aspectele sesizate au în vedere situaţia memoriei fiscale care ar fi fost alterată şi situaţia unor venituri ce ar fi trebuit declarate de către angajator. Omisiunea înregistrărilor contabile sau împiedicarea, prin fraudare, a înregistrărilor corecte a datelor fiscale în memoria fiscală - comisiunea prin omisiune [art. 17 lit. b) din C. pen..] sunt modalităţi de comitere a infracţiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, care, de altfel, au fost reţinute doar cu privire la inculpaţii şoferin angajaţi, iar nu şi cu privire la şoferii colaboratori.

Modalităţile de fraudare ale aparatului de taxat, chiar dacă nu sunt fapte prevăzute de legea penală, sunt modalităţi (întocmai ca şi în cazul falsificării documentelor fiscal contabile) prin care se poate comite infracţiunea de evaziune fiscală, însă numai atunci când scopul vizat este acela al sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale (evident al obţinerii de venituri) care cad în sarcina angajatorului, iar nu a angajatului.

În plus, evaziunea fiscală este o infracţiune de rezultat, cu potenţial de pericol social ridicat. Prin urmare, aceasta presupune identificarea unui prejudiciu sau a formelor prin care se poate crea un prejudiciu, care să poată fi considerat unul important astfel încât să justifice sancţionarea penală. De aceea, lipsa identificării unor eventuale prejudicii relevante pentru bugetul de stat în cazul şoferilor colaboratori, trimişi în judecată pentru aspectele care vizează data de 25.11.2014 şi fără evidenţierea contabilităţii angajatorului, nefiind făcută dovada unei perioade lungi în timp în care aceştia nu au ridicat salariul pentru care semnau state de plată (sau a prejudiciului încercat de angajator), pune în discuţie chiar necesitatea urmăririi creanţelor fiscale, în condiţiile art. 96 din Codul de procedură fiscală.

În contextul acestor consideraţii teoretice, instanţa a reţinut, în esenţă, punctual:

I. Cu privire la inculpaţii şoferi colaboratori:

1. H., care lucra ca P.F.A., la data de 25.11.2014, a fost surprins în trafic în timp ce conducea, în regim de taxi, autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare x, indicativ 117.

Cu ocazia verificărilor s-a constatat că aparatul de taxat avea sigiliul rupt şi că raportul Z indica o cursă de 1,35 RON şi 3 sub 5 RON şi au fost identificate un buton tip întrerupător montat în zona schimbătorului de viteză, conectat la panoul de siguranţe al autovehiculului şi la ceasul de marcat, un dispozitiv tip quarţ, precum şi suma de 147,2 RON asupra inculpatului.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, precizând că nu a folosit quarţul sau butonul pentru fraudare.

2. I., angajat al S.C. TTTTT. S.R.L., firmă care avea contract de colaborare cu S.C. F. S.R.L., a fost surprins în trafic, la data de 25.11.2014, în timp ce conducea în regim de taxi autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare x, indicativ C71.

Cu ocazia verificărilor s-a constatat că avea aparatul de taxat cu sigiliul rupt şi verificarea metrologică în termen, reţinându-se că până la momentul opririi în trafic ar fi efectuat 8 curse, dintre care 2 în sumă de 1,33 RON şi una în valoare de până în 5 RON.

Totodată, s-a constatat existenţa unor fire ce erau lipite la una dintre siguranţe şi a unor dispozitive tip quarţ.

Inculpatul a declarat că, aşa cum "a convenit cu patronul", depunea un decont săptămânal de 378 RON (63 RON/zi, căci lucra 6 zile pe săptămână) la societatea angajatoare şi că nu a fost obligat să folosească metode de fraudare a aparatului de taxat, însă i s-a recomandat să utilizeze "din când în când" deoarece "aşa fac toţi taximetriştii", căci "nu ar fi convenabil nici pentru firmă nici pentru mine să avem deconturi prea mari".

A mai declarat că folosea, pentru scurtcircuitare, din diferite motive, quarţul, dar că nu a folosit şi nu a avut amplasat vreun buton pentru întreruperea aparatului de taxat.

3. J., angajat cu jumătate de normă la S.C. UUUUU. S.R.L., firmă care avea contract de colaborare cu S.C. F. S.R.L., a fost identificat, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare x, indicativ 419.

Inculpatul a precizat că folosea rar metoda quarţ şi că butonul situat deasupra volanului maşinii era folosit pentru a opri alimentarea cu curent a turelei şi a aparatului de taxat.

A mai declarat la urmărire penală, ca şi în faţa instanţei (când a precizat că doreşte să urmeze procedura simplificată), că despre metodele frauduloase a aflat de la colegi şoferi, iar nu de la patronul său şi că utilizează rar quarţul.

În procesul-verbal din 25.11.2014 s-a constatat că inculpatul avea efectuate 7 curse, dintre doar una de 1,35 RON şi 5 cu valoare de până în 5 RON.

4. K., angajat la S.C. VVVVV. S.R.L., firmă care avea contract de colaborare cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, în timp ce conducea în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 316.

Cu ocazia verificărilor a fost identificat în autovehicul un buton tip întrerupător, care, potrivit celor susţinute de inculpat, era folosit pentru a întrerupe alimentarea cu curent electric a aparatului de taxat şi a turelei.

Raportul curselor zilnice a reliefat efectuarea a 5 curse în valoare de 23,50 RON, din care o cursă cu valoarea de 2,3 RON, fiind identificată o diferenţă între suma de pe raportul Z şi cea aflată în posesia inculpatului de 0,5 RON.

Nu s-a identificat un quarţ asupra inculpatului, deşi actul de sesizare face referire la un astfel de dispozitiv care ar fi fost ridicat de la inculpat.

5. L., angajat al S.C. WWWWW. S.R.L., a fost identificat, la data de 25.11.2014, în timp ce conducea în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 317.

Nu au fost identificate asupra sa obiecte tip quarţ, iar autovehiculul nu dispunea de un "buton" sau fire care să trădeze folosirea de metode de fraudare.

Inculpatul a declarat că nu i s-a impus de către patronul societăţii angajatoare să folosească metode de fraudare şi că, indiferent de valoarea raportului Z, care putea fi mai mare de 73 RON, la societate preda ca şi decont raportul Z, bonul de combustibil şi doar suma de 73 RON.

A mai precizat că nu a folosit quarţ, dar că, la 10 curse efectuate obişnuia să mai utilizeze o cheie metalică pentru a scurtcircuita aparatul.

La data de referinţă inculpatul deţinea suma de 64 RON şi nu efectuase decât o singură cursă, în valoare de 5,92 RON.

6. M., administrator şi angajat ca şofer taxi al S.C. XXXXX. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând sub turela F. autovehiculul cu nr. de înmatriculare x;

Inculpatul a declarat, la momentul opririi în trafic, că societatea la care este angajat are contract de colaborare cu S.C. F. S.R.L. Acesta nu a recunoscut fapta imputată şi a precizat că rapoartele Z le predă lunar contabilului societăţii.

Potrivit procesului-verbal întocmit la data depistării, nu au fost constatate deficienţe ale aparatului de taxat, nefiind identificate buton sau quarţ în autoturism.

Conform raportului Z, nu a existat nicio cursă cu valoarea de 1,33 RON, ci doar o cursă cu valoarea de 1,35 RON, efectuată la orele 11:37.

7. N., angajat al S.C. YYYYY. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 191, ce avea turela F..

În autovehicul s-a identificat un quarţ de brichetă pe care inculpatul a precizat că-l folosea după aproape fiecare cursă efectuată, dar şi un întrerupător tip "buton", despre care a afirmat că era montat pe maşină atunci când a preluat-o.

Raportul curselor zilnice a reliefat efectuarea a 4 curse, din care 3 aveau valoarea indicată de ceasul de pornire.

Deşi în faţa instanţei inculpatul nu a recunoscut folosirea metodelor de fraudare, la urmărire penală a precizat că a folosit metode de scurtcircuitare a aparatului de taxat.

8. O., care lucra ca P.F.A. şi era colaborator al S.C. F. S.R.L., unde plătea lunar o sumă de bani pentru folosirea staţiei şi turelei, a fost identificat, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 29, ocazie cu care a recunoscut că folosea metoda de fraudare cu ajutorul quarţului.

Nu a fost identificat în autoturism un dispozitiv tip "buton" care să fi fost folosit pentru fraudarea înregistrărilor fiscale şi nici fire montate artizanal.

Raportul curselor zilnice a reliefat efectuarea a 9 curse, din care 8 aveau valoarea de 1,35 RON.

9. P., angajat (de 7 zile) la S.C. ZZZZZ. S.R.L., fără contract de muncă, a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 410.

În autovehicul a fost identificat un buton despre care inculpatul a precizat că-l utiliza la oprirea turelei şi a ceasului de marcat, acţionându-l la terminarea programului de lucru.

S-a constatat că valoarea curselor efectuate de inculpat în ziua respectivă (5) a fost de 27,21 RON, nefiind identificate curse cu valoare de 1,35 sau 1,33 RON.

Inculpatul a declarat că a preluat maşina cu butonul montat şi că la societatea pentru care lucra preda decont zilnic în valoare de 65 de RON, iar alimentarea cu combustibil o făcea din banii personali.

A mai declarat că, până la data de 17.11.2014 a fost angajat la S.C. F. S.R.L., unde ar fi fost instruit să folosească metodele de fraudare, aspecte reţinute ce nerelevante în raport cu acuzaţia adusă acestuia.

10. Q., angajat cu contract de muncă la S.C. AAAAAA. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, în timp ce conducea în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 339.

În urma verificării autoturimului nu a fost identificat un sistem de operare separat de aparatul de taxat, dar inculpatul a precizat că foloseşte un quarţ pentru curentarea unora dintre cursele efectuate.

Raportul curselor zilnice indica folosirea frauduloasă a aparatului de taxat - 5 curse din 7 având valoarea de pornire de 1,35 RON.

Inculpatul a susţinut că preda zilnic un decont în valoare de 70 de RON la S.C. AAAAAA. S.R.L. şi că folosea metodele de fraudare a aparatului de taxat pe care le-a învăţat de la colegii şoferi taximetrişti.

11. R., angajat cu contract de muncă la S.C. BBBBBB. S.R.L., firmă care avea contract de colaborare cu S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 604.

Inculpatul a declarat că a folosit metoda de fraudare a aparatului de taxat pentru a-i rămâne bani peste suma de decont, întrucât nu primea salariu. Decontul zilnic era în valoare de 90 de RON, iar conducerea societăţii la care lucra îi impunea să folosească metode de fraudare, la fel procedându-se şi la societăţile inculpate.

Raportul curselor zilnice a reliefat efectuarea a 2 curse, din care una de 1,35 RON şi una de aproximativ 22 RON.

12. S., angajat, fără contract de muncă, la S.C. YYYYY. S.R.L. şi colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 188.

Deşi la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare din 25.11.2014, inculpatul a susţinut că nu a folosit metode de fraudare tip cuarţ (precizând că dispozitivul identificat a fost scos de la o brichetă, în prezenţa organelor de poliţie, care i-au solicitat acest lucru) şi că folosea butonul identificat sub rotiţa care reglează farurile pentru alimentarea cu curent a turelei, în declaraţia din aceeaşi dată a arătat că banii pentru combustibil erau achitaţi din ce obţinea zilnic peste raportul Z, raport obţinut şi prin întrebuinţarea quarţului.

Procedeul criminalistic nu a evidenţiat însă folosirea de către inculpat, în mod efectiv, a metodelor de fraudare, ci doar a împrejuării că aparatul de taxat putea fi influenţat din exterior.

13. T., angajat cu contract de muncă la S.C. CCCCCC. S.R.L şi colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 290.

Inculpatul a declarat că nu folosea deloc metode de fraudare, însă în autoturismul său au fost identificate un dispozitiv tip quarţ şi un buton tip întrerupător care avea conexiune electrică cu turela, despre acesta din urmă inculpatul declarând că îl folosea doar pentru a opri alimentarea cu curent a turelei.

Suma de bani identificată asupra inculpatului nu constituie o dovadă a folosirii frauduloase a aparatului de marcat, însă este suspectă identificarea unui quarţ în autovehiculul condus de inculpat şi evidenţierea unor curse a căror valoare este de 1,35 RON. Cu toate acestea, nu s-a procedat la verificarea susţinerilor inculpatului privind utilizarea autovehiculului, în regim de taxi, şi de alte persoane care, posibil, foloseau dispozitivele de fraudare amintite.

14. U., angajat al S.C. VVVVV. S.R.L. şi colaborator al S.C. F. S.R.L., despre care s-a susţinut că derula activităţi de taximetrie cu mai multe autoturisme, a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 312.

Inculpatul a declarat că deşi era angajat cu salariu minim pe economie şi a semnat de două ori un stat de plată, nu a primit niciodată un salariu pentru că "aşa e peste tot, astfel că a luat lucrurile ca atare". La angajare, patronul i-a spus că trebuie să predea un decont de 70 RON, reprezentând încasări zilnice, astfel că pentru a obţine sume de bani foloseşte uneori şi metode de fraudare, pe care le-a aflat de la alţi taximetrişti.

În urma verificărilor a fost identificat un quarţ în autoturismul folosit de inculpat, însă valoarea curselor zilnice efectuate de acesta nu a indicat folosirea dispozitivului găsit. Inculpatul a declarat însă că a efectuat curse fără a porni aparatul de taxat.

15. V., angajat al S.C. BBBBBB. S.R.L. şi colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 507.

În autoturism a fost identificat un quarţ despre care inculpatul a declarat că îl folosea la indicaţia angajatorului, astfel încât să nu depăşească 200 RON pe raportul Z.

În ceea ce priveşte butonul tip întrerupător identificat în autoturism, inculpatul a precizat că era folosit doar pentru oprirea alimentării cu curent a turelei şi aparatului de taxare.

Valoarea curselor efectuate în ziua de referinţă a fost de 146,48 RON (24 curse având valoarea de 1,35 RON), iar asupra inculpatului s-a identificat suma 150 RON.

16. W., angajat la S.C. DDDDDD. S.R.L. şi colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 613.

Inculpatul a declarat că este administratorul firmei şi că plăteşte o taxă de dispecerat, lunar, la S.C. F. S.R.L., în suma de 110 RON. Are 4 autoturisme pe care le gestionează şi cu care derulează activităţi de taximetrie, din când în când, atunci când nu are şoferi şi foloseşte metoda quarţul.

Potrivit procesului-verbal întocmit la data de 25.11.2014, din cele 29 de curse - 13 aveau valoarea de pornire.

17. X., care lucra ca P.F.A., colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 67.

Inculpatul a declarat că nu foloseşte metode de fraudare, însă în urma verificărilor, în autoturismul său a fost identificat un dispozitiv quarţ.

Experimentul judiciar efectuat de organele judiciare nu a relevat însă aspecte care să suţină acuzarea, în procesul-verbal întocmit la data de 25.11.2014 constatându-se că, deşi s-a acţionat cu dispozitivul quarţ, aparatul de taxat a funcţionat în continuare, "fără a se modifica cifrele de pe afişaj".

De asemenea, s-a constatat că firul legat de una dintre siguranţe, identificat de organele judiciare în autoturismul condus de inculpat, nu întrerupea aparatul de taxat.

Inculpatul a declarat însă că valoarea de pornire identificată pe raportul Z cu privire la 6 dintre cursele efectuate se datorează opririi intenţionate a ceasului în momentul în care clientul anunţa că nu doreşte bon fiscal. Suma de bani identificată asupra inculpatului (20 RON) era uşor mai mică decât valoarea indicată de raportul Z (21,62), care identifica 6 curse în valoare de 1,35 RON din cele 8 efectuate.

18. Y., angajat la S.C. BBBBBB. S.R.L., colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 139.

Inculpatul a declarat că i s-a impus, ca şi condiţie de angajare, ca pe raportul Z încasările să nu depăşească suma de 100 de RON, motiv pentru care folosea metode de fraudare. Nu primeşte salariu şi predă zilnic un decont în sumă de 55 de RON întrucât "împarte" autoturismul cu un coleg. A folosit atât metoda quarţul, cât şi pe cea a butonului tip întrerupător, aspect solicitat de angajator. A preluat autovehiculul cu sistemul instalat şi nu a primit salarii, dar nu-şi aduce amintit dacă a semnat state de plată.

Valoarea sumelor de bani identificate în posesia inculpatului (21 RON) la data de 25.11.2014 este aproximativ identică cu cea relevată de raportul Z (21 RON), indiferent de numărul curselor (3 din 6) înregistrate.

19. Z., angajat al S.C. EEEEEE. S.R.L. şi colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 690.

Inculpatul a declarat că preda zilnic administratorului firmei un decont în cuantum de 67,5 RON împreună cu raportul Z. Semna lunar un stat de plată, dar nu primea niciun salariu, însă sumele de bani obţinute peste decontul amintit îi rămâneau. Nu foloseşte metoda quarţ întrucât patronul le-a interzis acest lucru şi le-a comunicat că le va desface contractul de muncă.

La momentul opririi în trafic nu s-au identificat în autovehicul dispozitive tip quarţ, iar butonul depistat în partea stângă a bordului a fost reţinut ca având rolul de a opri ceasul, pe timpul staţionării, precum şi turela, pentru a nu se descărca bateria.

Nu au fost identificate curse a căror valoare să indice suma de 1,35 RON, iar cele 2 curse (din 4) cu valoare sub 5 RON nu au fost reţinute ca relevând comiterea vreunei fapte penale.

20. AA., angajat, unic asociat şi administrator al S.C. FFFFFF. S.R.L., care deţinea un număr de 4 maşini, şi colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x.

Firma al cărei angajat era plătea taxă de dispecerat la societăţile inculpate. La momentul opririi în trafic, în autovehicul nu a fost identificat un dispozitiv tip quarţ, ci doar un buton tip întrerupător pe care inculpatul a susţinut că îl folosea pentru oprirea turelei şi aparatului de taxat atunci când staţiona.

Inculpatul a declarat că marchează pe casa de marcat toate cursele efectuate, iar situaţiile rare în care pe raportul Z apare suma de pornire se datorează împrejurării că nu a efectuat cursele respective întrucât clienţii aveau câini sau erau prea mulţi pasageri.

A mai arătat că rapoartele Z aferente mai multor zile găsite în autoturism întrucât urmau a fi predate la contabilitate.

În urma verificărilor efectuate asupra rapoartelor Z identificate în autovehiculul inculpatului s-a constatat că: prin raportare la numărul curselor efectuate într-o zi, există puţine cu valoarea de pornire, iar în unele zile nu apar deloc (9 zile din 20); numărul rapoartelor Z în care apar reliefate curse cu valoare de 1,35 este de 1 sau 2; există şi curse multiple a căror valoare de pornire este de 1,35 RON, însă numărul curselor efectuate în respectiva zi este surprinzător de ridicat (în data de 17.11.2014 ar fi fost efectuate 36 curse, dintre care 6 cu valoarea de 1,35); există şi curse multiple (în data de 19.11.2014 - 26 curse) unde s-a identificat o singură cursă de 1,35.

Referitor la data de 25.11.2014 au fost verificate două rapoarte Z, fără a se preciza dacă acestea pot fi imputate aceluiaşi inculpat, în condiţiile în care societatea la care era angajat avea 4 autoturisme. Raportul curselor zilnice din data de 25.11.2014, ora 10:40, a reliefat efectuarea a 2 curse în valoare de 9,74 RON, din care o cursă cu valoarea de 2,47 RON. Raportul curselor zilnice din aceeaşi dată, ora 09:13, a reliefat efectuarea a 21 de curse în valoare de 92,88 RON, din care o cursă cu valoarea de 1,35 RON şi 11 curse cu valoarea mai mică de 4 RON.

21. BB., angajat al S.C. FFFFFF. S.R.L. şi colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 616.

Inculpatul a declarat că, la momentul angajării sale, a intrat în posesia autoturismului care avea montat pe schimbătorul de viteze un întrerupător despre care patronul i-a explicat că este folosit pentru întreruperea alimentării cu curent a turelei şi a aparatului de taxat.

Deşi în prima declaraţie a recunoscut că folosea metode de fraudare, în declaraţiile ulterioare (atât la urmărire penală, cât şi la instanţă), a susţinut contrariul.

Inculpatul a mai arătat că a semnat state de plată, dar nu primea salariu.

Raportul zilnic nu a evidenţiat curse a căror valoare să fie cea de pornire, cele 6 curse având o valoare de 35,8 RON.

22. CC., angajat al S.C. ZZZZZ. S.R.L. şi colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 599.

Inculpatul a arătat că a aflat de metodele de fraudare a aparatului de taxat de la colegi, că plătea decont la societate suma de 75 RON/zilnic şi că alimentarea cu combustibil o făcea cu bani personali, predând bonul pentru combustibil odată cu raportul Z.

Raportul zilnic a evidenţiat efectuarea a 7 curse dintre care una singură cu valoare de 1.33 RON (1,35 urmare a verificărilor ulterioare). Diferenţa constatată între suma declarată ca fiind încasată şi cea personală a fost de 37 RON, sumă pe care inculpatul a precizat că o deţine din încasări; încasările au fost în cuantum de 33,73 RON, inculpatul învederând că diferenţa de 3,27 RON reprezintă un rest lăsat de un client "de bună voie".

23. DD., angajat al S.C. GGGGGG. S.R.L. şi colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 575.

Inculpatul a declarat că plăteşte decont zilnic de 100 RON, iar suma de bani ce depăşeşte decontul îi rămâne lui. Primeşte un salariu de 400 RON lunar pentru care semnează stat de plată.

A mai arătat că, deşi nu s-a identificat asupra sa un quarţ, deţine un astfel de dispozitiv, pe care nu l-a avut însă la momentul opririi în trafic pentru că era stricat. Lucrează cu jumătate de normă din cauza unor probleme persoanele, iar toate chestiunile legate de administrarea autovehiculului sunt suportate de angajator.

Raportul Z printat la data opririi în trafic a relevat 2 din cele 5 curse ca având valoarea de pornire.

24. EE., angajat al S.C. HHHHHH. S.R.L. şi colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 440.

Inculpatul a precizat că nu avea un plafon impus de conducerea societăţii. A susţinut că nu cunoaşte motivul pentru care s-au identificat în autoturismul condus de el 3 dispozitive tip quarţ.

Nu s-a consemnat în procesul-verbal din data de 25.11.2014 ora la care s-a realizat oprirea în trafic a inculpatului, ora intrării în serviciu a inculpatului, astfel că aspectele consemnate în înscrisul amintit, din perspectiva chiar a posibilului autor al faptei imputate, sunt discutabile.

Raportul Z a evidenţiat că din cele 20 de curse efectuate, 13 aveau valoarea de 1,35 RON.

25. FF., angajat cu contract de muncă la S.C. IIIIII. S.R.L. şi colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 426.

În autoturism au fost identificate 3 dispozitive tip quarţ, despre care inculpatul a afirmat că le foloseşte ocazional, pentru a reseta aparatul de taxat. S-a procedat la efectuarea de verificări în ceea ce priveşte posibilitatea folosirii quarţului asupra aparatului de taxat, însă experimentul judiciar realizat nu a permis reducerea sumei la valoarea iniţială a cursei.

Nu a fost descoperit în interiorul autovehiculului un dispozitiv tip întrerupător, dar au fost identificate mai multe curse (3 din 10) cu valoarea de 1,35 (în procesul-verbal apare 1,33 RON - 0 RON şi 10 curse cu valoare până la 5 RON).

26. GG., care lucra ca P.F.A., colaborator al S.C. F. S.R.L., a fost depistat în trafic, la data de 25.11.2014, conducând în regim de taxi autoturismul cu nr. de înmatriculare x, indicativ 02.

În autovehicul au fost identificate un dispozitiv tip quarţ, despre care inculpatul a afirmat că era piesă de schimb pentru brichetă, dar şi un buton tip întrerupător, despre care inculpatul a arătat că îl folosea pentru a opri alimentarea cu curent a turelei şi aparatului de taxat, făcând şi o demonstraţie în acest sens.

Nu au fost identificate curse efectuate de inculpat în ziua depistării.

Inculpatul a precizat că încasează, în medie, suma de 60/70 RON, pentru care plăteşte impozite.

În contextul acestor reţineri factuale, plecând de la obiectul concret al acuzaţiei supuse analizei, instanţa a apreciat că se impune pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpaţilor susmenţionaţi, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., respectiv în temeiul art. art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în cazul inculpaţilor K., P. şi Z., pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

În acest sens, a reţinut, în esenţă, că nu s-a făcut dovada obligaţiei de plată a taxelor aferente veniturilor în sarcina inculpaţilor şoferi colaboratori şi nu există probe privind alterarea de către aceştia a memoriei fiscale a aparatelor de taxat din maşinile conduse.

În privinţa inculpaţilor K., P. şi Z., a notat că nu au fost identificate probe care să releve comiterea vreunei fapte penale.

II. Cu privire la inculpaţii şoferi angajaţi ai inculpatelor persoane juridice - trimişi în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea 241/2005, inculpaţii A., D. şi C. - trimişi în judecată pentru infracţiunea de instigare la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (88 plus 1 acte materiale) şi inculpatul G. - trimis în judecată pentru complicitate la o infracţiune continuată de evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (fără indicarea numărului de acte materiale.

Faţă de inculpaţii C., D. şi A. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, prin încheierea de şedinţă din 08.02.2021, în sensul reţinerii unei infracţiuni unice prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 (89 acte materiale) raportat la ambele societăţi comerciale inculpate.

Pentru a se dispune astfel s-a constatat că nu a existat o diferenţă, în niciuna dintre situaţiile evidenţiate de acuzare, în ceea ce priveşte intenţia cu care inculpaţii au acţionat, aceasta fiind unică. În fapt, inculpaţii sus-menţionaţi, ca şi conducători ai societăţilor inculpate, au fost trimişi în judecată pentru că ar fi instigat angajaţii la folosirea de metode frauduloase pentru a nu se evidenţia contabil toate veniturile obţinute, astfel încât aceştia să nu mai fie interesaţi de salariul modest inserat în contractul de muncă, pentru care semnau de primire lunar sau zilnic, dar care rămânea la dispoziţia angajatorului.

Instanţa a reţinut că nici în cazul inculpaţilor angajatori sau angajaţi nu există probe suficiente pentru a se stabili vinovăţia lor penală pentru această modalitate de comitere a faptei, astfel încât, întrucât situaţia de fapt a fost apreciată diferit de cea reţinută cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, fiind considerată ca reprezentând două fapte distincte, va fi apreciată separat.

A mai reţinut că nu se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură faptă de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi d) din Legea nr. 241/2005, întrucât aspectele referitoare la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 se regăsesc deja în încadrarea juridică prevăzută de de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 şi au primit o apreciere în contextul probatoriului evidenţiat sub aspectul laturii civile.

Astfel, şi în cazul inculpaţilor şoferi angajaţi ai societăţilor inculpate s-a reţinut că au fost depistaţi, în flagrant, la data de 25.11.2014, utilizând aparatul de taxare astfel încât, indiferent de numărul de curse ori kilometri parcurşi, venitul zilnic să fie mai mic decât valoarea reală a curselor efectuate, justificând, cu raportul "Z" obţinut în urma utilizării frauduloase a aparatului de taxat, evidenţierea contabilă a unor venituri mai mici decât cele reale, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

Faţă de aceiaşi şoferi angajaţi s-a reţinut că faptele lor constând în predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 30.09.2014, a unui decont în sumă fixă de 140 RON, justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a alterării memoriei aparatelor de taxat prin utilizarea metodologiei frauduloase cunoscute de patronat şi care evidenţia o valoare mai mica decât cea reală a curselor efectuate şi o valoare mai mică decât suma de 140 RON predată, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu calculat individual, raportat la situaţia concretă a fiecărui angajat, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la două infracţiuni continuate de evaziune fiscală prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (cu număr de acte materiale corespunzător numărului de luni de activitate la fiecare societate inculpată, conform contractelor de muncă, având o răspundere civilă în solidar cu inculpaţii A., C., D., B., S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. în limita contribuţiei proprii la crearea prejudiciului calculat, respectiv raportat la suma concretă a deconturilor depuse pe fiecare societate) comise de inculpaţii A., C., D., B., S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L.

Din modalitatea de descriere a faptelor ar rezulta că, în primul caz [prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr 241/2005], inculpaţii ar fi fost trimişi în judecată pentru folosirea frauduloasă a aparatului de taxare, aspect mai sus analizat şi care constituie o contravenţie. Se reţine însă în acuzare, în plus, că utilizarea frauduloasă a avut ca efect evidenţierea unui venit mai mic decât valoarea reală a curselor. Deşi nu se precizează, în clar, este vorba despre evidenţierea veniturilor pentru societate/societăţile angajatoare, iar nu în nume propriu de către angajaţi - chiar dacă în această modalitate angajaţii obţineau sume de bani în locul salariului.

În fapt, prin utilizarea metodelor frauduloase, angajaţii, cu acordul angajatorului, nu declarau parte din veniturile obţinute, respectiv cele "peste raportul Z", pe care le considerau salariu, semnând însă de primirea unui salariu pe care nu îl încasau şi care rămânea la dispoziţia angajatorului. Aceasta în condiţiile în care toate veniturile obţinute trebuiau înregistrate contabil, aspect cunoscut atât de angajat, cât şi de angajator. Din respectivele venituri trebuiau deduse şi cheltuielile cu salariile. Cum venitul obţinut era mai mic decât cel real, impozitul pe profit se reducea şi el odată cu scăderea din venit a cheltuielii cu salariul. Dacă venitul era mai ridicat, suma de impozitat după scăderea din venit a cheltuielilor, inclusiv a celei cu salariul, era mai mare. Cunoscându-se, însă, că şoferii obţineau sume de bani pe care nu le înregistrau în contabilitatea societăţii, s-a exploatat această situaţie în sensul că sumele de bani care li se cuveneau ca salariu nu mai erau efectiv predate acestora, rămânând la dispoziţia societăţii.

Instanţa a mai reţinut că, în măsura în care ar exista posibilitatea ca impozitele pentru sumele de bani obţinute peste raportul Z să fie reţinute în seama angajatului [art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005], acestea nu ar mai putea fi deduse şi din contabilitatea societăţii, căci acelaşi prezumtiv prejudiciu s-ar calcula de două ori. Rezultă, prin urmare, că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru folosirea/acceptarea metodei de fraudare prin care nu erau înregistrate în memoria fiscală (registrul contabil, document contabil etc) toate sumele obţinute pentru serviciul prestat pentru angajator, astfel că faptele încadrate în art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 şi, respectiv, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 au acelaşi prejudiciu.

Însă obligaţia de plată a impozitelor datorate pentru veniturile obţinute nu îşi schimbă debitorul, cu atât mai mult cu cât acesta a cunoscut situaţia şi a încurajat-o. Folosirea unor metode frauduloase pentru neînregistrarea în contabilitate a unor sume de bani este prevăzută de lege ca şi contravenţie, dacă nu este apreciată ca fiind absorbită în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (falsificarea înregistrărilor contabile); cu ajutorul mijloacelor de fraudare a taximetrului se alterează informaţia fiscală ce se introduce în memoria fiscală, care va cuprinde, la rândul ei, date nereale.

Specificul infracţiunii de evaziune fiscală este acela că se poate comite în una, două sau toate variantele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005. Astfel, dacă angajatul foloseşte bunurile societăţii fără ştirea şi acordul angajatorului, obţinând un profit pentru sine, este obligat să plătească toată suma astfel obţinută angajatorului, care, la momentul primirii ei, va fi obligat să plătească taxele şi impozitele datorate statului ca venit obţinut; în măsura în care angajatorul nu se constituie parte civilă, angajatul nu poate fi obligat la plata unor sume nelegal reţinute din patrimoniul societăţii, impunându-se, ca urmare, confiscarea acestora.

Dacă angajatorul cunoaşte şi acceptă diminuarea veniturilor societăţii şi procedează în această manieră în acord cu angajatul său, care, astfel, nu mai solicită salariul, acesta fiind efectiv confiscat de angajator, atunci amândoi vor fi obligaţi la plata prejudiciului cauzat statului prin neplata taxelor şi impozitelor pentru toate sumele obţinute şi pentru deducerea fictivă a cheltuielilor date de înregistrarea fictivă a unor salarii. Tocmai aceasta este situaţia descrisă de acuzare, reţinându-se că angajatorul a cunoscut, a impus şi acceptat metodele de fraudare, cunoscând că angajatul nu primea salariul pentru care însă semna, dar care, în concret, rămâne la dispoziţia societăţii.

Or, în cauză nu există probe în sensul alterării memoriei fiscale a aparatelor de taxat şi nici indicii ale unor instigări sau complicităţi în acest sens nici în cazul şoferilor angajaţi, metodele de fraudare fiind folosite şi încurajate pentru a putea fi omise înregistrările corecte în contabilitate şi, implicit, justificată neplata efectivă a salariului legal datorat. În concret, există o faptă de fraudare a elementelor componente ale aparatului de taxat, însă aceasta constituie contravenţie, scopul acesteia fiind nu delapidarea, ci evaziunea fiscală.

Pentru argumentele prezentate, reţinând şi că obligaţia de plată a impozitelor datorate statului este indicată cu referire la două situaţii similare, instanţa a apreciat că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în cazul şoferilor angajaţi ai societăţilor inculpate.

Totodată, notând că nu există, nici în acest caz, probe suficiente că memoria fiscală a aparatelor de taxat ar fi fost alterată şi nici indicii ale instigării la alterarea acesteia, instanţa a apreciat că se impune pronunţarea unei soluţii de achitare a tuturor inculpaţilor susmenţionaţi, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina acestora în forma autoratului, instigării şi complicităţii.

Instanţa a reţinut însă că o situaţie aparte are inculpatul HH., care a fost trimis în judecată pentru că, în calitatea sa de inginer electronist angajat al S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., în perioada 04.05.2011 - 25.11.2014, a asigurat din punct de vedere tehnic funcţionarea sistemului fraudulos, astfel încât aparatul de taxat montat pe fiecare autovehicul să reacţioneze la impulsurile transmise prin conductori conectaţi fraudulos la aparat şi la quarţ, iar memoria aparatului, alterată de impuls, să înregistreze un preţ mai mic al cursei decât tariful real al acesteia.

Acuzarea a susţinut că fapta acestui inculpat întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea continuată de evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., comisă de şoferii taximetrişti angajaţi ai S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., fiind reţinute ca fiind încălcate astfel şi dispoziţiile art. 3.2.3 din Ordinul nr. 138 din 13 iunie 2003 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 009-03 "Taximetre electronice", care au în vedere taximetrul din componenţa aparatului de taxat, iar nu memoria fiscală.

Or, deşi este adevărat că între cele două componente există o legătură, posibila "afectare" a taximetrului nu alterează însă memoria fiscală, ci nu mai permite înregistrarea corespunzătoare a datelor contabile, ceea ce ar justifica, eventual, reţinerea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Acuzarea a susţinut că a reţinut forma continuată a infracţiunii, fără a preciza numărul actelor materiale, întrucât nu s-a putut stabili cert dacă inculpatul HH. (angajat cu contract de muncă nr. 713 din 04.05.2011 la S.C. E. S.R.L., respectiv contract de muncă nr. 739 din 16.08.2011 la S.C. F. S.R.L.) a fost cel care a instalat sistemul de fraudare în cazul fiecăruia dintre şoferii taximetrişti angajaţi depistaţi în trafic.

Instanţa a reţinut că nu prezintă relevanţă dacă unii dintre şoferi au cunoscut sau nu cine a montat butonul tip întrerupător şi conductorii de legătură, însă este evident că respectivul dispozitiv avea şi o întrebuinţare legală, alături de cea indicată ca fiind frauduloasă.

În considerarea aspectelor prezentate, instanţa a notat că, deşi activitatea imputată inculpatului HH. s-ar fi circumscris şi dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptei întrucât, pe de o parte, nu s-a făcut dovada alterării efective a memoriei fiscale, iar pe de altă parte, referitor la aceeaşi faptă, dar încadrată în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, faţă de inculpat s-a dispus clasarea cauzei prin actul de sesizare.

Pentru argumentele prezentate, notând, pe de o parte, că nu s-a dovedit, în mod cert, că sistemul fraudulos era destinat alterării memoriei fiscale, ci a înregistrărilor în contabilitate (memorie fiscală) şi că dispozitivele (buton tip întrerupător) identificate la momentul opririi şoferilor în trafic aveau şi rolul de a deconecta alimentarea cu curent a turelei, iar nu doar cel indicat de acuzare, iar, pe de altă parte, că, raportat la atribuţiile inculpatului HH. privind primirea sau evidenţierea deconturilor, acesta a primit deja o soluţie de clasare, instanţa a apreciat că şi faţă de acesta se impune pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

B. În ceea ce priveşte infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 şi infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.:

Instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la infracţiunile reţinute în cauză, prin rechizitoriu, ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor concurente de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în forma autoratului sau a complicităţii, într-o singură infracţiune de evaziune fiscală în formă continuată, în forma autoratului sau a complicităţii.

Apreciind că probatoriul administrat dovedeşte modalitatea de comitere a faptelor de evaziune fiscală, astfel cum este descrisă în actul de sesizare, respectiv folosirea metodelor frauduloase pentru neînregistrarea corectă a tuturor venituri, precum şi semnarea statului de plată, dar neîncasarea sumelor evidenţiate ca rest de plată, sume care rămâneau la dispoziţia angajatorului, dar că doar prejudiciul aferent infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, calculat prin estimare, potrivit normelor fiscale, la o valoare ce se deduce din documente justificative, a fost corect stabilit în cursul urmăririi penale, cel aferent modalităţii normative prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 fiind necuantificabil, instanţa a reţinut că:

I.1. Faptele inculpatului JJ., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (60 de luni la S.C. F. S.R.L. şi 59 de luni la S.C. E. S.R.L.) a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind astfel cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de 64 de luni la S.C. F. S.R.L. şi 65 de luni la S.C. E. S.R.L., a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 8768 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 9218 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (248 acte materiale).

2. Faptele inculpatului KK., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (42 de luni la S.C. F. S.R.L. şi 46 de luni la S.C. E. S.R.L.), a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de 46 de luni, la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 11106 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 2869 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (180 acte materiale).

3. Faptele inculpatului LL., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (63 de luni la S.C. F. S.R.L. şi 69 de luni la S.C. E. S.R.L.) a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de 69 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 12464 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 7143 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (270 acte materiale).

4. Faptele inculpatului MM., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de 2 luni, la fiecare dintre societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mica decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de 2 luni, la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat astfel un prejudiciu calculat la suma de 324 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 42 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale).

5. Faptele inculpatului NN., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (53 de luni la S.C. F. S.R.L. şi 67 de luni la S.C. E. S.R.L.) a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţerea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de 68 de luni la S.C. F. S.R.L. şi 67 de luni la S.C. E. S.R.L. a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 7481 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 11250 RON pe S.C. F. S.R.L., realizează elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (255 acte materiale).

6. Faptele inculpatului OO., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (67 de luni la S.C. F. S.R.L. şi 62 de luni la S.C. E. S.R.L.) a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de câte 69 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 7992 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 11432 RON pe S.C. F. S.R.L., realizează elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (267 acte materiale).

7. Faptele inculpatului PP., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (8 luni la S.C. F. S.R.L. şi 6 luni la S.C. E. S.R.L.) a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de 8 luni la S.C. F. S.R.L. şi 7 luni la S.C. F. S.R.L., a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 268 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 1946 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (29 acte materiale).

8. Faptele inculpatului QQ., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (10 luni la S.C. F. S.R.L. şi 11 luni la S.C. E. S.R.L.) a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de câte 12 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2369 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 665 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (45 acte materiale).

9. Faptele inculpatului RR., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (câte 8 luni la fiecare dintre societăţile inculpate), a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de câte 8 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia societăţii, fiind astfel cauzat un prejudiciu calculat la suma de 1968 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 256 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (32 acte materiale).

10. Faptele inculpatului SS., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (47 de luni, respectiv 51 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 49 şi, respectiv, 50 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia societăţii, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2164 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 10792 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (197 acte materiale).

11. Faptele inculpatului TT., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (16, respectiv 13 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 16 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 3898 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 507 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (61 acte materiale).

12. Faptele inculpatului UU., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, (56, respectiv 63 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 65, respectiv, 66 luni de zile, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2851 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 15385 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (250 acte materiale).

13. Faptele inculpatului VV., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (64, respectiv 59 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 66 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţialor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 10446 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 8149 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (255 acte materiale).

14. Faptele inculpatului WW., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (17, respectiv 9 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 17 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 4637 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 603 RON pe S.C. F. S.R.L. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (60 acte materiale).

15. Faptele inculpatului XX., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (19, respectiv 18 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de căte 19 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 1691 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 3525 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (75 acte materiale).

16. Faptele inculpatului YY., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (41, respectiv 39 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 42 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 10613 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 1738 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (164 acte materiale).

17. Faptele inculpatului ZZ., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (55, respectiv 67 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 68 la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 9113 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 10484 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (258 acte materiale).

18. Faptele inculpatului BBB., şofer taximetrist angajat S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (52, respectiv 65 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 66 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 5438 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 12977 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (249 acte materiale).

19. Faptele inculpatului CCC., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (68, respectiv 65 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câre 69 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 17147 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 2946 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuare de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (271 acte materiale).

20. Faptele inculpatului DDD., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (69, respectiv 58 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 69 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 17118 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 2888 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (265 acte materiale).

21. Faptele inculpatului EEE., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (49, respectiv 62 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 67 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 7384 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 11367 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuare de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (245 acte materiale).

22. Faptele inculpatului FFF., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (28, respectiv 29 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic a cărui valoare nu reflectă totalitatea sumelor încasate şi serviciilor oferite, justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 28, respectiv 29 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2081 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 5755 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (114 acte materiale).

23. Faptele inculpatului GGG., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (27, respectiv 26 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic a cărui valoare nu reflectă totalitatea sumelor încasate şi serviciilor oferite, justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 30 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia societăţii, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2321 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 6064 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (113 acte materiale).

24. Faptele inculpatului HHH., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (41, respectiv 49 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic a cărui valoare nu reflectă totalitatea sumelor încasate şi serviciilor oferite, justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 52, respectiv 51 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2395 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 12148 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (193 acte materiale).

25. Faptele inculpatului III., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (69, respectiv 64 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic a cărui valoare nu reflectă totalitatea sumelor încasate şi serviciilor oferite, justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 69 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 15820 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 4328 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (271 acte materiale).

26. Faptele inculpatului JJJ., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (17, respectiv 19 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic a cărui valoare nu reflectă totalitatea sumelor încasate şi serviciilor oferite, justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 19 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 5064 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 672 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (74 acte materiale).

27. Faptele inculpatului KKK., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (6, respectiv 7 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic a cărui valoare nu reflectă totalitatea sumelor încasate şi serviciilor oferite, justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 9 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 568 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 635 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale).

28. Faptele inculpatului LLL., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (48, respectiv 54 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic a cărui valoare nu reflectă totalitatea sumelor încasate şi serviciilor oferite, justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 54 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2868 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 12227 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (210 acte materiale).

29. Faptele inculpatului MMM., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (44, respectiv 48 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic a cărui valoare nu reflectă totalitatea sumelor încasate şi serviciilor oferite, justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 47, respectiv 49 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 3663 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 10142 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (188 acte materiale).

30. Faptele inculpatului NNN., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (41, respectiv 67 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic a cărui valoare nu reflectă totalitatea sumelor încasate şi serviciilor oferite, justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 43, respectiv 68 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 11344 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 7891 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (219 acte materiale).

31. Faptele inculpatului OOO., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (69, respectiv 62 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 69 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 17026 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 2892 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (269 acte materiale).

32. Fptele inculpatului PPP., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (7, respectiv 10 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 10 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 363 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 2501 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (37 acte materiale).

33. Faptele inculpatului QQQ., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (49, respectiv 58 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 60 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2855 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 2492 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (227 acte materiale).

34. Faptele inculpatului RRR., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (48, respectiv 47 de luni) la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 48, respectiv 47 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 7548 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 5280 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (190 acte materiale).

35. Faptele inculpatului SSS., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (33, respectiv 66 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 43, respectiv 68 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 3333 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 15888 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (210 acte materiale).

36. Faptele inculpatului TTT., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (61, respectiv 56 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- în semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 61 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 15290 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 2603 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (239 acte materiale).

37. Faptele inculpatului UUU., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (52, respectiv 57 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 57 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2540 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 13710 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (223 acte materiale).

38. Faptele inculpatului VVV., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (căte 6 luni la fiecare dintre societăţile inculpate), la fiecare dintre societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de căte 6 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 234 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 1478 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (24 acte materiale).

39. Faptele inculpatului WWW., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (17, respectiv 30 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de câte 30 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 1291 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 7306 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (107 acte materiale).

40. Faptele inculpatului XXX., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (41, respectiv 40 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 41 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia societăţii, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 7323 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 4925 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (163 acte materiale).

41. Faptele inculpatului ZZZ., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (65, respectiv 69 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 69 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 11705 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 8426 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (272 acte materiale).

42. Faptele inculpatului AAAA., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (53, respectiv 60 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 59, respectiv 60 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2576 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 13878 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutiveâ ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (232 acte materiale).

43. Faptele inculpatului CCCC., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în;

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (33, respectiv 19 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 34, respectiv 24 de luni de zile, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia societăţii, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 5878 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 1892 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (110 acte materiale).

44. Faptele inculpatului DDDD., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (18, respectiv 38 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 18, respectiv 46 de luni de zile, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2560 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 11228 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (120 acte materiale).

45. Faptele inculpatului EEEE., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (11, respectiv 13 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 12, respectiv 13 luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2434 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 963 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (49 acte materiale).

46. Faptele inculpatului FFFF., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (37, respectiv 33 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 38, respectiv 38 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 1805 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 8939 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (146 acte materiale).

47. Faptele inculpatului GGGG., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (46, respectiv 49 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 46, respectiv 49 de luni, la societăţile inculpate, a unui decont zilnic în sumă fixă de 140 RON, justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a alterării memoriei aparatului de taxat prin utilizarea metodologiei frauduloase cunoscută de patronat şi care evidenţia o valoare mai mica decât cea reală a curselor efectuate şi o valoare mai mică decât suma de 140 RON efectiv predată ca decont, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2672 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 4192 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (194 acte materiale).

48. Faptele inculpatului HHHH., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (66, respectiv 62 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 69, respectiv 67 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia societăţii, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 11200 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 8376 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (264 acte materiale).

49. Faptele inculpatului IIII., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (48, respectiv 35 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 53 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 13504 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 2166 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (189 acte materiale).

50. Faptele inculpatului JJJJ., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (63, respectiv 62 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 66, respectiv 65 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 10339 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 7781 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (256 acte materiale).

51. Faptele inculpatului KKKK., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (63, respectiv 53 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 63, respectiv 62 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 15546 RON pe S.C. F. S.R.L. şi de 2707 RON pe S.C. E. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (241 acte materiale).

52. Faptele inculpatului LLLL., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (7, respectiv 11 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 11 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 417 RON pe S.C. F. S.R.L. şi de 2660 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (40 acte materiale).

53. Faptele inculpatului MMMM., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (59, respectiv 47 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 60 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 14376 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 2448 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (226 acte materiale).

54. Faptele inculpatului NNNN., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (28, respectiv 24 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 28, respectiv 26 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 3243 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 4455 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (106 acte materiale).

55. Faptele inculpatului OOOO., şofer taximetrist angajat la S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (14 luni), a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de 17 luni, la societatea inculpată, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societatea s-a sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia societăţii, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2408 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale).

56. Faptele inculpatului PPPP., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (17, respectiv 14 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 17 lunila fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 4598 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 603 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (65 acte materiale).

57. Faptele inculpatului QQQQ., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (18, respectiv 11 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 20, respectiv 23 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 4077 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 981 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (72 acte materiale).

58. Faptele inculpatului RRRR., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (de câte 20 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate), a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 20 de luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia societăţii, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 758 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 4917 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (80 acte materiale).

59. Faptele inculpatului SSSS., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (9, respectiv 7 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 9 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 2268 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 283 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (34 acte materiale).

60. Faptele inculpatului TTTT., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (66, respectiv 62 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 67, respectiv 69 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 8696 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 9184 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (264 acte materiale).

61. Faptele inculpatului UUUU., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (câte 8 luni la fiecare dintre societăţile inculpate), a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 8 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 829 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 1344 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (32 acte materiale).

62. Faptele inculpatului VVVV., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (69, respectiv 68 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 68, respectiv 69 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia societăţii, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 10658 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 8948 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (274 acte materiale).

63. Faptele inculpatului WWWW., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (59, respectiv 56 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 64, respectiv 63 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 7886 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 9940 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (242 acte materiale).

64. Faptele inculpatului XXXX., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (11, respectiv 12 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 12 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 450 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 2924 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (47 acte materiale).

65. Faptele inculpatului YYYY., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (35, respectiv 33 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 35 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 9696 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 1378 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuare de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (138 acte materiale).

66. Faptele inculpatului AAAAA., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (45, respectiv 54 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 54 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 4497 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 10853 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (207 acte materiale).

67. Faptele inculpatului BBBBB., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (17, respectiv 11 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 18 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 4524 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 598 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (64 acte materiale).

68. Faptele inculpatului CCCCC., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (30, respectiv 26 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 34, respectiv 31 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 8287 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 2297 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (121 acte materiale).

69. Faptele inculpatului DDDDD., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în;

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (16, respectiv 15 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 16 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 4164 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 551 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (63 acte materiale).

70. Faptele inculpatului EEEEE., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (17, respectiv 10 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 17, respectiv 15 luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 3561 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 1184 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (59 acte materiale).

71. Faptele inculpatului FFFFF., şofer taximetrist angajat S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (57, respectiv 60 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 68 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 12074 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 7387 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (253 acte materiale).

72. Faptele inculpatului GGGGG., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (41, respectiv 40 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 43, respectiv 42 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 3031 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 9267 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (166 acte materiale).

73. Faptele inculpatului HHHHH., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (59, respectiv 65 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 69 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 11046 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 8837 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (262 acte materiale).

74. Faptele inculpatului IIIII., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (19, respectiv 20 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 18, respectiv 20 de luni de zile, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 1425 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 1410 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (77 acte materiale).

75. Faptele inculpatului JJJJJ., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (61, respectiv 68 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 68, respectiv 69 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în cea cee priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 7842 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 11438 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (266 acte materiale).

76. Faptele inculpatului KKKKK., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (57, respectiv 53 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 59, respectiv 58 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 14745 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 2530 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (227 acte materiale).

77. Faptele inculpatului LLLLL., şofer taximetrist angajat la S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (4 luni), la societatea inculpată, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. F. S.R.L. şi sustragerea ei de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, respectiv timp de 4 luni, la societatea inculpată, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societatea s-a sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia sa, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 236 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale).

78. Faptele inculpatului NNNNN., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (câte 4 luni la fiecare dintre societăţile inculpate), a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 4 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 136 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 923 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (16 acte materiale).

79. Faptele inculpatului OOOOO., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (3, respectiv 4 luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de câte 4 luni la fiecare dintre societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 114 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 749 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (15 acte materiale).

80. Faptele inculpatului PPPPP., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (68, respectiv 64 de luni), la societăţile inculpate, a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi sustragerea lor de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- precum şi faptele aceluiaşi inculpat constând în semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 69, respectiv 68 de luni, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 17151 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 3018 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (269 acte materiale).

81. Faptele inculpatului QQQQQ., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., constând în:

- predarea, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare (3 luni), la S.C. E. S.R.L., a unui decont zilnic justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a folosirii unor metode frauduloase cunoscute de angajator, care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor reale S.C. E. S.R.L. şi sustragerea ei de la plata taxelor datorate statului pe toate veniturile realizate, fiind cauzat un prejudiciu care nu poate fi stabilit în mod cert şi

- semnarea lunară, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada de angajare, timp de 3 luni, respectiv o lună de zile, la societăţile inculpate, a statului de plată, confirmând mincinos plata sumei de la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv suma, în acest mod oferind posibilitatea evidenţierii contabile a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, în ceea ce priveşte suma ce reprezintă restul net de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 238 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 40 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale).

Constatând că probatoriul administrat face dovada existenţei faptelor anterior descrise şi a vinovăţiei inculpaţilor, instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor sus-menţionaţi conform dispozitivului.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 din C. pen., respectiv elementele de circumstanţiere ale faptei şi persoanelor inculpate vizând: durata activităţii infracţionale, apreciată ca fiind de natură a contura intenţia inculpaţilor în comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea descrisă de acuzare, dar şi faptul complacerii lor în această situaţie; numărul actelor materiale, reţinut ca un element al conştientizării pe deplin de către aceştia a consecinţelor faptelor lor; conduita procesuală a inculpaţilor, precum şi lipsa antecedentelor lor penale; vârsta inculpaţilor şi pregătirea lor profesională; condiţiile economice şi sociale în care s-au comis faptele, sub aspectul limitării plajei locurilor de muncă; capacitatea de integrare socială a inculpaţilor şi de a înţelege pe deplin situaţia în care se află; modalitatea atipică a împrejurărilor care au condus la identificarea unora dintre inculpaţi.

Deopotrivă, a avut în vedere dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., ca urmare a valorificării, ca şi circumstanţă atenuantă judiciară, a aspectelor vizând contextul general al condiţiilor de muncă în care activau inculpaţii, care încurajau astfel de fapte, existând indicii în sensul că şi cu privire la alte societăţi cu acelaşi obiect de activitate se practicau operaţiuni similare, fapt ce nu asigura decât rar angajatului opţiuni de alegere a unei conduite corecte, dar şi perioada îndelungată a procedurilor judiciare.

Ca urmare, instanţa a aplicat pedepse principale egale cu sau orientate spre minimul special prevăzut de lege, redus în condiţiile art. 76 alin. (1) din C. pen., în cazul tuturor inculpaţilor, în cazul inculpaţilor MM., NN., OO., PP., QQ., VV., XX., ZZ., HHH., III., LLL., NNN., OOO., QQQ., RRR., SSS., UUU., VVV., XXX., ZZZ., DDDD., EEEE., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., QQQQ. (conform disp, doar implicit în argumentare) SSSS., UUUU., XXXX., YYYY., AAAAA., FFFFF., NNNNN., OOOOO., PPPPP. şi QQQQQ., suplimentar, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar în cazul inculpaţilor OOOO., SSSS., NNNNN., QQQQQ. şi ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, precum şi pedepsele complementare şi accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., apreciind că acestea corespund pericolului social concret al faptelor comise.

În fine, în considerarea aceloraşi elemente, instanţa a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 91 din C. pen., dispunând suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpaţilor respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., precum şi a celei prevăzute de art. 93 alin. (3) din C. pen., constând în prestarea a 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În mod particular, în cazul inculpatului NN., constatând că prin sentinţa penală definitivă nr. 651 din 07.04.2016, pronunţată în dosarul penal nr. x/2015 al Judecătoriei Braşov, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare, pe un termen de 2 ani, instanţa, având în vedere data comiterii faptelor din prezenta cauză, a făcut aplicarea art. 89 alin. (1) din C. pen.

Deopotrivă, în cazul inculpatului QQQQ., instanţa a reţinut că acesta nu este la primul contact cu legea penală, însă la data de 19 iulie 2008 s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr 1493/2001 a Judecătoriei Braşov.

II. faptele inculpatului G. constând în aceea că:

- în calitatea sa de coordonator parc auto al ambelor societăţi inculpate, în temeiul aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada ianuarie 2009 - 30.09.2014 (69 luni), a prezentat şoferilor modul în care trebuie justificat raportul Z şi a verificat respectarea predării decontului zilnic, ajutând la evidenţierea doar în parte a veniturile real obţinute din deconturile zilnice depuse de şoferii angajaţi taximetrişti la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., fiind încasate efectiv sume justificate cu un raport Z înregistrat ca urmare a alterării memoriei aparatelor de taxat prin utilizarea metodologiei frauduloase pe care o prezentase şi care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, astfel încât societăţile inculpate s-au putut sustrage de la plata taxelor datorate statului pentru veniturile neevidenţiate contabil şi

- a prezentat zilnic şi la final de lună, cu ocazia primirii decontului, fiecărui şofer taximetrist angajat, statul de plată pentru ca fiecare dintre aceştia să semneze de primire a sumei ce reprezintă restul de plată al salariului, fără însă a fi predată vreodată efectiv vreo sumă de bani către angajaţi, în acest mod facilitând evidenţierea la ambele societăţi inculpate a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti, în ceea ce priveşte restul de plată, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţialor, realizează elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (276 acte materiale).

Constatând că probatoriul administrat face dovada existenţei faptelor anterior descrise şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., la individualizarea judiciară a pedepselor având în vedere dispoziţiile art. 74 din C. pen., respectiv elementele de circumstanţiere ale faptei şi persoanei inculpate, în special cele vizând durata activităţii infracţionale şi împrejurarea că inculpatul a ales să coordoneze în fapt activitatea şoferilor angajaţi, fiind apreciat pentru ataşamentul său faţă de administratorul societăţilor inculpate (A.), dar şi aptitudinea reală a acestuia de a corecta conduita infracţională, reliefată de împrejurarea că situaţia fiscală a societăţilor inculpate a fost modificată după data de 25.11.2014.

Instanţa nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, notând că, ignorând total faptele cercetate care-l privesc, acesta a adoptat aceeaşi apărare ca şi inculpatul A., în sensul de a evidenţia contribuţia inculpatului B. la activitatea infracţională şi a o plasa ca singură cauză a faptelor cercetate în prezentul dosar.

În fine, în considerarea aceloraşi elemente, constatând că legea permite aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, că inculpatul are resursele necesare identificării unui nou parcurs social, ţinând seama de vârsta acestuia, dar şi de rolul pe care l-a avut în activitatea infracţională cercetată, instanţa a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate acestuia pe un termen de 3 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., precum şi a celei prevăzute de art. 93 alin. (3) din C. pen., constând în prestarea a 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii.

III. În privinţa inculpatului YYY., angajat (ca inginer) la S.C. F. S.R.L., care, în anii 2009 şi 2010, a avut state de plată la S.C. E. S.R.L., instanţa a dispus achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., constatând că nu există dovezi certe ale intenţiei directe a acestuia în comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea descrisă de acuzare [circumscrisă exclusiv infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen..] întrucât, pe de o parte, nu există indicii că sumele înregistrate pe rapoartele Z depuse de acesta nu ar fi conforme realităţii, iar pe de altă parte, inculpatul primea în mod efectiv sumele de pe statele de plată semnate.

Totodată, constatând că inculpatul este în culpă cu privire la modalitatea de înregistrare a veniturilor şi că acesta a încasat cel puţin restul de plată, care corespunde raportului Z în funcţie de care se calcula sau trebuia să se calculeze salariul pentru fiecare şofer, instanţa l-a exonerat de obligaţia plăţii prejudiciului cauzat, reţinând că modalitatea înregistrării în contabilitate a chestiunilor vizând drepturile sale salariale se raportează strict la activitatea angajatorului.

IV. Deopotrivă, instanţa a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., achitarea şi în privinţa inculpatului ZZZZ., şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., reţinând că, dată fiind perioada scurtă de timp în care acesta a fost angajat la societăţile inculpate, în lipsa unor probe care să certifice intenţia inculpatului de a frauda înregistrările, nu se poate aprecia cu certitudine asupra vinovăţiei sale.

V. În privinţa inculpatului MMMMM., care nu a fost identificat ca având contract de muncă încheiat cu vreuna dintre societăţi întrucât se angajase cu maxim o săptămână înaintea controlului din data de 25.11.2014, instanţa a constatat că prin rechizitoriu s-a dispus o soluţie de clasare cu privire la infracţiunea prevăzută de 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, fiind trimis în judecată numai pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

Ca urmare, constatând şi că nu există probe certe în sensul alterării de către acesta a memoriei fiscale a taximetrului, respectiv a unei perioade de activitate a acestuia care să poată fi apreciată inclusiv sub aspectul producerii unor eventuale prejudicii, care ar permite aprecieri în sensul existenţei unei infracţiuni de evaziune fiscală, instanţa a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005

VI. În raport cu inculpaţii II., AAA. şi BBBB., instanţa a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 şi art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii decesului acestora, evaluând situaţiile lor prin raportare la acuzaţiile aduse celorlalte persoane cercetate în cauză.

IV. În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B.:

În privinţa inculpatului A. s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, prin reţinerea unei singure infracţiuni în formă continuată de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (276 acte materiale) şi a unei singure infracţiuni continuate de spălare a banilor în forma complicităţii, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (409 acte materiale), reţinându-se că existenţa a două sau mai multe entităţi comerciale prin intermediul cărora se comite fraudarea bugetului de stat şi sunt disimulate sume provenite din infracţiuni nu schimbă şi nu întrerupe intenţia cu care se acţionează de fiecare dată, aceasta fiind unică în speţă.

S-a reţinut că din declaraţiile persoanelor audiate, fără excepţie, şi indiferent de faza procesuală, a rezultat că principala persoană care s-a preocupat de activitatea de taximetrie, de organizarea acesteia, de modalitatea de lucru a angajaţilor - şoferi sau casieri şi care a stabilit modalitatea de plată şi de încasare a sumelor de bani, respectiv modalitatea de plată a drepturilor salariale, este inculpatul A.. Acesta a cunoscut activitatea şoferilor angajaţi, activând de multă vreme în domeniu. Totodată, a cunoscut modalităţile de fraudare ale aparatelor de taxat, deşi a negat acest fapt. Persoanele audiate l-au indicat însă ca fiind cel care, ocazional, prezenta angajaţilor modul de funcţionare a dispozitivelor de fraudare a înregistrărilor aparatului de taxat.

Inculpatul A. stabilea cu şoferul, încă de la angajare, că trebuie să se încadreze în anumite norme de lucru, aspect care nu prezintă relevanţă penală. Însă precizarea făcută angajatului, în sensul că nu va fi plătit cu salariul minim pe economie pentru care semna contractul de muncă, lăsa de înţeles că acesta se poate descurca pentru obţinerea unor sume de bani, după cum crede de cuviinţă. Inculpatul A. nu discuta cu toţi angajaţii aceste aspecte, ci doar pe cele referitoare la neplata efectivă a salariului, pentru amănunte plasând răspunderea altor angajaţi - coordonatorii de parc auto sau angajaţi mai vechi, în care avea încredere. Dezvoltarea acestui sistem de fraudare nu pare să fi fost cunoscut decât acestor persoane: şoferi, coordonatori parc auto, serviciul contabil şi persoanelor răspunzătoare direct de activitatea de taximetrie - inculpaţii A. şi B. (în perioada în care a activat în cadrul societăţilor).

În contextul prezentat, instanţa a reţinut că faptele inculpatului A. care, în calitate de administrator al inculpatelor persoane juridice S.C. E. S.R.L. (administrator de fapt) şi S.C. F. S.R.L. (administrator de drept), în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 30.09.2014 (69 luni):

- a evidenţiat doar în parte veniturile real obţinute de societăţile sus-menţionate, respectiv nu a evidenţiat toate veniturile obţinute de şoferii angajaţi taximetrişti, fiind încasate deconturi justificate cu un raport Z înregistrat ca urmare a utilizării metodologiei frauduloase de care avea cunoştinţă şi care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, astfel încât societăţile administrate s-au putut sustrage de la plata taxelor datorate statului pentru veniturile neevidenţiate contabil, cauzând un prejudiciu care nu poate fi cuantificat şi

- a evidenţiat cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi la societăţile inculpate, în ceea ce priveşte suma ce reprezenta restul net de plată, care nu a fost plătită niciodată efectiv angajaţilor care au semnat statele de plată (deoarece aceştia îşi obţineau venituri proprii prin activitate neevidenţiată, pe fondul metodei frauduloase de utilizare a aparatului de taxat de pe autovehiculul societăţii pus la dispoziţie), aceste cheltuieli diminuând venitul taxabil, astfel că firmale s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind astfel cauzat un prejudiciu constând în TVA - 746.971 RON şi impozit pe profit - 460.986 RON la S.C. E. S.R.L. şi TVA - 807.280 RON şi impozit pe profit - 502.697 RON la S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive aleinfracţiunii continuate de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (276 acte materiale).

Totodată, a reţinut că faptele aceluiaşi inculpat care, în calitate de administrator al inculpatelor persoane juridice S.C. E. S.R.L. (administrator de fapt) şi S.C. F. S.R.L. (administrator de drept), cunoscând modul evazionist de obţinere a unor venituri rămase la dispoziţia celor două societăţi, care a concretizat infracţiunile de evaziune fiscală reţinute în sarcina sa, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 25.11.2014:

- a acceptat documente din care rezulta în mod mincinos creditarea firmelor de către asociaţii C. şi B., prin aceasta disimulându-se adevărata natură a provenienţei banilor pe care i-a gestionat şi

- a acceptat documente din care rezulta în mod mincinos creditarea societăţilor de către asociaţii unici C. şi D., prin aceasta disimulându-se adevărata natură a provenienţei banilor pe care i-a gestionat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea continuată de spălare a banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (409 acte materiale).

Instanţa a reţinut noua formă a legii privind infracţiunea de spălare a banilor, întrucât a constatat că nu există modificări între textul art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 şi cel prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Constatând că probatoriul administrat face dovada existenţei faptelor anterior descrise şi a vinovăţiei inculpatului A. sub forma intenţiei directe, instanţa a dispus condamnarea acestuia la pedepse de câte 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) pentru fiecare dintre cele două infracţiuni, pedepse pe care le-a contopit, în baza art. 39 şi art. 45 din C. pen., în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În procesul de individualizare judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere: faptul că inculpatul este persoana care a coordonat activitatea infracţională ce s-a întins pe o perioadă de 5 ani (2009-2014) şi că prin acţiunile sale s-au produs prejudicii mult mai importante decât cele relevate de probe; data comiterii infracţiunilor, dar şi împrejurarea că activitatea derulată la societăţile inculpate pare să fi suferit modificări după 25.11.2014, prin readaptarea conduitelor profesionale; vârsta inculpatului (65 de ani la momentul soluţionării cauzei în primă instanţă); lipsa antecedentelor penale a acestuia; împrejurarea că acesta a negat comiterea faptelor şi nu a achitat prejudiciul.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., instanţa a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei reţinerii şi arestului la domiciliu din perioada 25.11.2014 - 24.02.2015.

În privinţa inculpatului B., instanţa a procedat, deopotrivă, la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, prin reţinerea unei singure infracţiuni în formă continuată de evaziune fiscală şi, respectiv, a unei singure infracţiuni în formă continuată de spălare a banilor, pentru aceleaşi argumentele avute în vedere în acest sens şi în cazul inculpatului A..

S-a reţinut că din probatoriul administrat, inclusiv din declaraţia inculpatului B., rezultă că acesta este persoana care s-a preocupat de activitatea de taximetrie derulată în cadrul societăţilor comerciale inculpate în perioada ianuarie 2009 - septembrie 2010. Inculpatul a avut cunoştinţă despre modalitatea de salarizare a angajaţilor şi a participat activ, împreună cu inculpatul A., la stabilirea unor fişe de fundamentare în ceea ce priveşte normarea activităţii comerciale. Acesta cunoştea activităţile şoferilor angajaţi şi fenomenul fraudărilor în taximetrie, însă nu a luat măsurile corespunzătoare înlăturării acestora, preferând să beneficieze de ele.

Inculpatul a acţionat cu intenţie directă, susţinând o cointeresare reciprocă cu salariatul a acţiunilor infracţionale şi beneficiind de pe urma acestora.

Ca urmare, instanţa a constatat că faptele inculpatului B., care, în calitate de administrator de drept al S.C. E. S.R.L. şi de asociat, respectiv administrator de fapt la S.C. F. S.R.L., în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 03.09.2010 (20 luni):

- a evidenţiat doar în parte veniturile real obţinute de societăţile a căror activitate o conducea şi administra împreună cu coinculpatul A., respectiv nu a evidenţiat toate veniturile obţinute din activitatea de taximetrie, fiind încasate deconturi justificate cu un raport Z înregistrat ca urmare a utilizării metodologiei frauduloase de care avea cunoştinţă şi care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, astfel încât societăţile inculpate s-au putut sustrage de la plata taxelor datorate statului pentru veniturile neevidenţiate contabil, cauzând un prejudiciu care nu poate fi cuantificat şi

- a evidenţiat cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi la S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., în ceea ce priveşte suma ce reprezenta restul net de plată, care nu a fost plătită niciodată efectiv angajaţilor care au semnat statele de plată (deoarece aceştia îşi obţineau venituri proprii prin activitate neevidenţiată, pe fondul metodei frauduloase de utilizare a aparatului de taxat de pe autovehiculul societăţii pus la dispoziţie), aceste cheltuieli diminuând venitul taxabil, astfel că societăţile inculpate s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fiind cauzat un prejudiciu calculat la suma de 454.408 RON pe S.C. E. S.R.L. şi de 515.691 RON pe S.C. F. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen. (80 acte materiale).

Totodată, a apreciat că fapta aceluiaşi inculpat, care, în calitate de administrator şi asociat la S.C. E. S.R.L. şi asociat, respectiv administrator de fapt la S.C. F. S.R.L., cunoscând modul evazionist de obţinere a unor venituri rămase la dispoziţia celor două societăţi, concretizat infracţiunile de evaziune fiscală reţinute în sarcina sa, în perioada ianuarie 2009 - 2011, a întocmit, respectiv acceptat documente din care rezulta în mod mincinos creditarea societăţilor de către el şi coasociata C., prin aceasta disimulându-se adevărata natură a provenienţei banilor pe care i-a gestionat, respectiv i-a depus ca asociat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea la art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen. (407 acte materiale).

Având în vedere data comiterii faptelor, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiile art. 5 din C. pen., apreciind că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului atât sub aspectul regimului sancţionator, cât şi din perspectiva aplicării dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni. Pentru aceleaşi considerente, a reţinut forma veche a infracţiunii de spălare a banilor, respectiv cea în vigoare la momentul comiterii faptei.

Constatând că probatoriul administrat face dovada existenţei faptelor anterior descrise şi a vinovăţiei inculpatului B. sub forma intenţiei directe, instanţa a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) pentru comiterea infracţiunii continuate de evaziune fiscală, respectiv la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor susmenţionate prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pentru comiterea infracţiunii continuate de spălare a banilor. Pedepsele au fost contopite, în baza art. 33, art. 34 şi art. 35 din C. pen. din 1968, în pedeapa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen.

În procesul de individualizare judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere: perioada îndelungată de timp ce s-a scurs de la momentul comiterii faptelor; atitudinea procesuală corectă a inculpatului, care a oferit declaraţii în cauză, fără a aştepta finalizarea administrării celorlalte probatorii; cuantumul fiscal al prejudiciului, dar şi împrejurarea că, prin acţiunile sale, inculpatul a permis vătămări importante, necuantificabile, bugetului de stat; vârsta inculpatului (45 de ani); lipsa antecedentelor sale penale.

În raport cu aceleaşi elemente, în special cel privind perioada lungă de timp care a trecut de la momentul comiterii faptelor, apreciind că inculpatul are maturitatea de a aprecia conduita sa viitoare într-un mod dezirabil social, instanţa a dispus, în baza art. 86¹ din C. pen. din 1968, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, pe durata căruia, în baza art. 86³ din C. pen. din 1968, i-a impus măsurile de supraveghere menţionate în dispozitivul hotărârii atacate.

VIII. În ceea ce priveşte insculpatele persoane juridice S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L.:

Din întregul material probator rezultă cu evidenţă că faptele de evaziune fiscală s-au comis în realizarea obiectului de activitate şi în interesul acestora, de către factorii principali de decizie - administratori de fapt sau/şi de drept. Chiar dacă nu toţi asociaţii sau administratorii de drept ai societăţilor inculpate au avut cunoştiinţă despre activitatea infracţională, s-a dovedit în mod cert că administratorii de fapt şi de drept - inculpaţii A. şi B. - au acţionat, prin manoperele descrise, în interesul derulării operaţiunilor de taximetrie şi al obţinerii unor profituri substanţiale. Inculpatele persoane juridice au comis faptele cu intenţie directă, întrucât au urmărit să obţină beneficii fiscale în mod fraudulos, în modalitatea descrisă de acuzare.

Pentru argumentele prezentate, instanţa a reţinut că:

- fapta inculpatei S.C. E. S.R.L., care, în perioada 2009-2014, a evidenţiat parţial, în actele contabile, veniturile realizate, prin înregistrarea de rapoarte Z care nu cuprind toate operaţiunile comerciale derulate şi, totodată, a evidenţiat cheltuieli nereale (cu salariile - în ce priveşte restul net de plată), în scop de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi, totodată, a înregistrat operaţiuni simulate de creditare a societăţii, în scopul de a se da o aparentă sursă licită veniturilor rezultate din evaziunea fiscală, realizează elementele constitutive ale infracţiunilor continuate de evaziune fiscală şi spălare de bani, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (138 acte materiale) şi de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (124 acte materiale);

- fapta inculpatei S.C. F. S.R.L., care, în perioada 2009-2014, a evidenţiat parţial, în actele contabile, veniturile realizate, prin înregistrarea de rapoarte Z care nu cuprind toate operaţiunile comerciale derulate şi, totodată, a evidenţiat cheltuieli nereale (cu salariile - în ce priveşte restul net de plată), în scop de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi, totodată, a înregistrat operaţiuni simulate de creditare a societăţii, în scopul de a se da o aparentă sursă licită veniturilor rezultate din evaziunea fiscală, realizează elementele constitutive ale infracţiunilor continuate de evaziune fiscală şi spălare de bani, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (138 acte materiale) şi de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (283 acte materiale);

Constatând că probatoriul administrat face dovada existenţei faptelor anterior descrise şi a vinovăţiei inculpatelor, instanţa a dispus condamnarea acestora la pedepse principale de câte 200.000 RON amendă penală (200 zile amendă a 1.000 de RON/zi amendă) şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen., constând în publicarea (10 apariţii) în extras a hotărârii de condamnare în decurs de o lună, într-o publicaţie de circulaţie locală, pentru fiecare dintre cele două infracţiuni, pedepse pe care le-a contopit, în condiţile art. 39 şi art. 147 din C. pen., în pedeapsa principală rezultantă de câte 266.666 RON amendă penală şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor (principale şi secundare), instanţa a avut în vedere întinderea în timp a activităţii infracţionale, valoarea prejudiciului cauzat, faptul că cele două societăţi asigură loc de muncă unui număr ridicat de persoane, dar şi împrejurarea că, după 25.11.2014, s-a modificat activitatea derulată în cadrul firmelor. Suplimentar, în privinţa pedepselor complementare, a avut în vedere şi pericolul social ridicat al faptelor comise, respectiv împrejurarea că sancţiunile aplicate trebuie să conducă la remedierea conduitelor ilicite, astfel încât acestea să fie descurajate pe viitor.

IX. În ceea ce le priveşte pe inculpatele C. şi D.:

Instanţa a reţinut că probatoriul nu relevă că inculpata C. avea atribuţii în ceea ce priveşte coordonarea efectivă a activităţii de taximetrie, neexistând date în sensul că aceasta cunoaştea înţelegerile încheiate la angajare, între şoferi şi inculpaţii A. şi B. (pentru perioada anilor 2009-2010), cu privire la modalitatea de plată efectivă a salariului cuvenit acestora şi folosirea unor metode de fraudare sau aspecte legate de contabilitatea societăţii, de modalitatea în care erau calculate salariile, restul de plată salarial, salariul zilnic.

Practic, inculpata C. a avut o activitate pur formală la societate, chiar mai puţin importantă decât a casierilor, legătura sa cu firma fiind evidenţiată de unii dintre inculpaţi de maniera:

"soţia patronului".

Deopotrivă, a reţinut că nu există probe certe care să permită stabilirea implicării inculpatei C., direct sau indirect, în cunoştinţă de cauză, în creditarea societăţilor.

Pentru considerentele expuse, instanţa a dispus achitarea inculpatei C. pentru toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata D., instanţa a constatat că, deşi a existat o implicare a inculpatei în activitatea celor două societăţi, aceasta nu a vizat şi activitatea comercială a firmelor şi, oricum, nu aspectele ce au făcut obiectul cercetarilor. Prezenţa sa constantă la sediul societăţilor inculpate şi verificările rapoartelor Z pentru identificarea "deconturilor" trezesc suspiciuni în sensul celor precizate de şoferii angajaţi, respectiv că s-ar fi ocupat de partea fiscală a societăţilor, însă nu există probe în acest sens.

Astfel, nu există probe că inculpata D. ar fi dat dispoziţii privind modul de înregistrare a sumelor de bani predate de şoferi, că aceasta a realizat alte verificări asupra rapoartelor Z decât cele privind evidenţierea "decontului" obligatoriu de 98 RON sau că a discutat condiţii de angajare în sensul indicat de acuzare: modalitatea de derulare a serviciului de taximetrie sau condiţiile de muncă şi plata drepturilor salariale.

Deopotrivă, nu există probe certe care să permită stabilirea unei vinovăţii penale în sensul implicării inculpatei D., direct sau indirect, în creditarea societăţilor inculpate. Depozitarea unor sume de bani la domiciliul inculpaţilor, sume care ar fi fost preluate de inculpata D. de la sediul societăţilor, nu relevă aspecte de nelegalitate, câtă vreme nu s-a făcut dovada că respectivele sume provin din comiterea de fapte penale.

Pentru considerentele expuse, instanţa a dispus achitarea inculpatei D. pentru toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

C. În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a reţinut:

Valoarea efectivă a prejudiciului cauzat prin infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu poate fi determinat în mod cert şi nici prin simulare, potrivit normelor fiscale.

În schimb, prejudiciul calculat prin estimare, potrivit normelor fiscale, la o valoare ce se deduce din documente justificative, cu privire la varianta infracţională prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, a fost corect stabilit în cursul urmăririi penale, acesta nefiind contestat.

Statul Român prin Administraţia Naţională a Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov s-a constituit parte civilă în cauză, împotriva inculpaţilor şi a părţilor responsabile civilmente, încă din cursul urmăririi penale, indicând ca şi prejudiciu sumele calculate de inspectorii antifraudă în cursul urmăririi penale: 5.713.739,00 RON (din care taxa pe valoare adăugată - 2.154.516,00 RON, impozit pe profit - 1.316.446,00 RON şi impozit pe veniturile din dividende - 2.242.777,00 RON), reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat constând în obligaţii fiscale datorate de S.C. F. S.R.L. şi 5.022.958,00 RON (din care taxa pe valoare adăugată - 1.913.112,00 RON, impozit pe profit - 1.112.566,00 RON şi impozit pe veniturile din dividende - 1.997.280,00 RON), reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat constând în obligaţii fiscale datorate de S.C. E. S.R.L.

Sumele anterior menţionate înglobează, însă, prejudiciile stabilite în considerarea ambelor modalităţi alternative de comitere a faptei, motiv pentru care, în contextul concluziei anterior exprimate, în sensul că prejudiciului cauzat prin infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu poate fi determinat, acesta se impune a fi înlăturat de la obligaţia fiscală corespunzătoare.

Ca urmare, instanţa a reţinut ca prejudiciu doar pe cel stabilit potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv: la S.C. E. S.R.L., TVA - 746.971 RON şi impozit pe profit - 460.986 RON, iar la S.C. F. S.R.L., TVA - 807.280 RON şi impozit pe profit - 502.697 RON, notând că la calculul acestuia nu se vor avea în vedere sumele privind impozitul pe dividende, întrucât profitul la care face referire acuzarea reprezintă, în fapt, suma "albită", care trebuie confiscată potrivit art. 112 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În acest context, constatând că există legătură de cauzalitate între prejudiciul anterior menţionat suferit de partea civilă şi faptele inculpaţilor a căror vinovăţie penală a fost stabilită, instanţa a dispus admiterea, în parte, a acţiunii civile şi obligarea inculpaţilor la plata pretenţiilor, dar şi la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, potrivit legii, după următorul algoritm, aplicabil, în mod corespunzător, şi în privinţa S.C. E. S.R.L.:

a. mai întâi, obligarea, în solidar, a inculpaţilor A., G. şi a S.C. F. S.R.L., în solidar şi cu fiecare dintre inculpaţii angajaţi ai societăţii inculpate, la repararea prejudiciului produs - întrucât mai multe persoane sunt culpabile pentru producerea aceluiaşi prejudiciu şi pentru că pentru fiecare dintre inculpaţii şoferi suma care se li impută a fost calculată separat;

b. ulterior, scăderea din suma totală calculată ca şi prejudiciu pentru S.C. F. S.R.L. a totalului sumelor stabilite anterior şi a sumelor care au fost deja achitate de parte dintre inculpaţi;

c. în fine, obligarea, în solidar, a inculpaţilor B., A. şi S.C. F. S.R.L. la plata către partea civilă a sumelor calculate cu privire la inculpatul B., care vor fi scăzute apoi din restul rămas după prima operaţiune efectuată (punctul b), urmând ca diferenţa rămasă să fie suportată la plată, în solidar, de inculpaţii S.C. F. S.R.L. şi A..

Dimpotrivă, reţinând că nu există legătură de cauzalitate între prejudiciul produs şi părţile responsabile civilmente S.C. RRRRR. S.R.L. şi S.C. SSSSS. S.R.L., instanţa a respins pretenţiile civile formulate faţă de acestea, la fel procedând şi raportat la inculpatele C. şi D., raportat la soluţia pronunţată faţă de acestea în latură penală.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii OOOO., SSSS., ZZZZ., NNNNN. şi QQQQQ., instanţa a constatat recuperat prejudiciul cauzat prin infracţiune.

Întrucât în cursul procedurii inculpaţii II., BBBB. şi AAA. au decedat, potrivit art. 25 din C. proc. pen., instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă cu privire la aceştia.

În fine, notând că partea civilă nu a indicat o altă modalitate de stabilire a eventualului prejudiciu cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi nu există probe certe că, în toată perioada indicată şi cu privire la toate persoanele verificate, s-ar fi identificat situaţii de neevidenţiere contabilă a unor sume de bani ce ar fi fost depuse la casieria societăţilor inculpate şi care ar fi constituit doar venit la societatea de distribuţie a carburantului, având în vedere că nu se impune nici calculul impozitului pe dividende, instanţa a respins restul pretenţiilor formulate de partea civilă.

În ceea ce priveşte sumele de bani "albite" prin operaţiunile de creditare şi acceptare a creditării efectuate de inculpaţii A., B. şi societăţile comerciale inculpate, instanţa a constatat că asupra acestora nu se poate dispune un calcul al unui impozit pe dividende. Sumele rămase la dispoziţia societăţilor inculpate constituie obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi nu pot fi apreciate ca dividende, fiind necesar a se confisca în integralitate.

Prin urmare, raportându-se la suma iniţială de creditare care rezultă din actele dosarului, instanţa a reţinut că la S.C. F. S.R.L. s-au înregistrat: 150 operaţiuni de creditare cu numerar ale inculpatei C., în sumă totală de 1.532.000 RON (în anul 2009 - 1.044.000 RON, în anul 2010 - 140.000 RON, în anul 2011-200.000 RON, în anul 2014 - 148.000 RON), 132 operaţiuni de creditare cu numerar ale inculpatului B., în sumă totală de 1.097.000 RON (în anul 2009 - 630.000 RON, în anul 2010 - 267.000 RON, în anul 2011-200.000 RON), doar o singură operaţiune de creditare fiind prin virament bancar (în anul 2010 - 9125 RON), iar la S.C. E. S.R.L. s-au înregistrat: 62 operaţiuni de creditare cu numerar ale inculpatei C., în sumă totală de 699.500 RON (în anul 2009 - 236.000 RON, în anul 2010 - 241.500 RON, în anul 2011-197.000 RON, în anul 2014 - 25.000 RON) şi 62 operaţiuni de creditare cu numerar ale inculpatului B., în sumă totală de 674.500 RON (în anul 2009 - 246.000 RON, în anul 2010 - 236.500 RON, în anul 2011-192.000 RON).

A apreciat ca şi restituiri de credit la S.C. F. S.R.L. în comparaţie cu sumele indicate la creditare: restituire de numerar către inculpata C., în sumă totală de 275.000 RON (în anul 2010 - 180.000 RON, în anul 2011- 95.000 RON) şi către inculpatul B., în sumă totală de 95.000 RON, în anul 2011 şi restituire, prin virament bancar, către inculpata C., în sumă totală de 464.800 RON (în anul 2009 - 264.800 RON, în anul 2010-200.000 RON) şi către inculpatul B., în sumă totală de 823.920,52 RON (în anul 2010 - 200.000 RON, în anul 2013 - 623.929,52 RON). La S.C. E. S.R.L.: restituire de numerar către inculpata C., în sumă totală de 25.000 RON, în anul 2014 şi restituire, prin virament bancar, către inculpatul B., în sumă totală de 2023,88 RON, în anII 2013 - 2014.

Sub acelaşi aspect, notând că nu pot fi reţinute decât operaţiunile de creditare ale inculpatului B. din perioada anilor 2009-2011, instanţa a dispus confiscarea doar a acestora. În perioada indicată, 2009 - 2011, societăţile au fost organizate, din perspectiva serviciului de taximetrie (contabilitate primară), de către inculpaţii A. şi B. şi nu poate fi omis că operaţiunile de creditare au în vedere şi interesele societăţilor comerciale inculpate.

Totodată, notând că nu s-a putut reţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, implicarea inculpatelor C. şi D. în activităţile de creditare, instanţa a constatat că la stabilirea sumelor ce urmează a fi confiscate se vor avea în vedere doar inculpaţii A., B. şi societăţile inculpate şi contribuţia acestora în perioada infracţională reţinută în cauză. Sumele ce au fost depuse pe numele inculpatelor C. şi D. vor fi confiscate de la societăţile comerciale cărora le-au profitat şi în interesul cărora s-au depus.

Deopotrivă, notând că sumele care au rămas la dispoziţia societăţilor inculpate prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, care au fost "albite" prin operaţiunile de creditare, constituie produs al infracţiunii de spălare de bani, instanţa a dispus, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. a) din C. pen., confiscarea specială de la inculpata S.C. F. S.R.L. a sumei de 2.085.063 RON, de la inculpata S.C. E. S.R.L. a sumei de 1.036.750 RON, de la inculpatul B. a sumei de 890.312 RON şi de la inculpatul A. a sumei de 1.074.000 RON.

Raportat la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, în vederea recuperării prejudiciului, constatând că în cauză s-au dispus măsuri asiguratorii încă din faza de urmărire penală şi având în vedere totalul sumelor asupra cărora a dispus măsura reparării prejudiciului, dar şi măsura confiscării speciale, în baza art. 404 din C. proc. pen., instanţa a dispus menţinerea, până la concurenţa sumei de 7.603.823 RON, a măsurilor asiguratorii instituite prin: ordonanţa nr. 664/P/2014 din 24.11.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, asupra autovehiculelor aparţinând S.C. F. S.R.L. (115 autovehicule) şi S.C. E. S.R.L. (110 autovehicule); ordonanţa nr. 664/P/2014 din 30.06.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, asupra imobilelor - două construcţii (hală + magazie) şi teren în suprafaţă de 4000 mp. aparţinând inculpatei S.C. F. S.R.L., administrator fiind A., (achiziţionat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/25.10.2001), înscrise în CF nr. x, top. x - strada x 11 Km 4 + 900, a comunei Sânpetru, jud. Braşov.

În raport cu soluţia de achitare dispusă faţă de inculpata C., notând că imobilul supus măsurii asigurătorii instituită prin ordonanţa nr. 664/P/2014 din 10.12.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov constituie un bun propriu al inculpatei, instanţa a dispus ridicarea acestei măsuri.

Într-o altă ordine de idei, instanţa a reţinut că, în cursul urmăririi penale, au fost ridicate, la momentul efectuării percheziţiei, mai multe sume de bani asupra cărora nu s-a instituit nicio măsură asiguratorie, însă sumele au fost depuse la instituţii bancare şi recipisele depuse la dosar, urmându-se, în fapt, procedura sechestrului asigurator.

Notând că sumele de bani anterior menţionate nu constituie obiecte sau bunuri în sensul prevăzut de art. art. 160 şi 162 din C. proc. pen., instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 112 alin. (1), (1) lit. a) din C. pen., a dispus, potrivit art. 397 din C. proc. pen., instituirea asupra acestora a măsurii asiguratorii în vederea recuperării prejudiciului şi a confiscării speciale.

Instanţa a respins cererea doamnelor experte JJJJJJ. şi KKKKKK. de majorare a cuantumului onorariului stabilit pentru lucrarea de expertiză depusă la dosar, reţinând că, raportat la: durata procedurii efectuării expertizei (peste 3 ani, data a finalizării acesteia fiind stabilită în anul 2018); parcursul acesteia (la cererea expertelor, în anul 2019, s-a încuviinţat depunerea unei expertize parţiale, vizând aproximativ o treime din totalul lucrărilor de expertizat, argumentele avute în vedere în acest sens vizând, în principal, aspectele de natură personală invocate de acestea; expertiza parţială a fost depusă în luna octombrie 2020 şi completată ulterior); efectele stării de urgenţă şi de alertă asupra procedurii; complexitatea obiectivelor şi volumul de lucru al expertelor (în considerarea cărora s-a majorat la 100.000 RON avans onorariul încuviinţat iniţial); profesionalismul doamnelor expert, dar şi la împrejurarea că, în aceeaşi perioadă, acestea au mai efectuat şi alte lucrări de expertiză, care s-au derulat în paralel cu cea din prezentul dosar, dar şi la onorariile aferente acestor din urmă lucrări, aceasta nu este întemeiată.

În fine, potrivit art. 274 din C. proc. pen., instanţa a dispus: obligarea inculpaţilor condamnaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, la stabilirea cuantumului acestora având în vedere suma de 1000 RON/termen, la care s-a adăugat suma cheltuielilor judiciare ocazionate la urmărire penală; rămânerea în sarcina statului a celorlalte cheltuieli judiciare şi avansarea din fondul Minsterului Justiţiei a onorariilor cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu.

******

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, inculpaţii JJ., KK., LL., MM., NN., OO., B., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., ZZ., BBB., CCC., A., DDD., EEE., HHH., W., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., OOO., NNN., QQQ., RRR., TTT., SSS., UUU., VVV., XXX., WWW., ZZZ., AAAA., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., KKKK., LLLL., JJJJ., NNNN., OOOO., PPPP., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., XXXX., YYYY., S.C. E. S.R.L. Braşov, S.C. F. S.R.L. Braşov, G., AAAAA., BBBBB., CCCCC., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., NNNNN., OOOOO. şi QQQQQ., partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi experţii KKKKKK. şi JJJJJJ..

Experţii KKKKKK. şi JJJJJJ. au declarat apel şi împotriva încheierii din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în acelaşi dosar.

Prezentarea sintetică a motivelor de apel:

1. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a criticat, în scris:

- omisiunea aplicării în sarcina inculpaţilor A., C. şi D. a interdicţiei deţinerii calităţii de administrator, deşi aceasta este obligatorie potrivit art. 12 din Legea nr. 241/2005;

- omisiunea comunicării hotărârii instanţei de fond la Oficiul Naţional al Spălării Banilor, obligaţie impusă prin art. 37 din Legea nr. 656/2002;

- încadrarea juridică dată infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălarea banilor, susţinând că, raportat la Decizia nr. 25/2017 pronunţată în recurs în interesul legii şi la împrejurarea că cele două societăţi inculpate au contabilitate proprie, se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor în două infracţiuni distincte de evaziune fiscală (atât în cazul autorilor A., C., D. şi B., dar şi a complicilor inculpaţi şoferi angajaţi), respectiv de spălare a banilor (în cazul inculpaţilor A., C., D., B.,) o infracţiune relativ la S.C. F. S.R.L. şi o infracţiune relativ la S.C. E. S.R.L., în concurs real, fiecare în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) din C. pen., respectiv de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/20192005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 38 alin. (1) din C. pen.

- încadrarea juridică dată infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în privinţa inculpaţilor A., D., C., B. şi G., solicitând reţinerea formei agravante a infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (2) sau (3) din Legea nr. 241/2005, funcţie de prejudiciul stabilit individual pentru fiecare dintre aceştia;

- omisiunea confiscării butoanelor şi dispozitivelor tip cuarţ care au fost folosite la comiterea faptei, raportat la dispoziţiile art. 112 lit. b) din C. pen.

- neaplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 55/2021, în cazul inculpaţilor OOOO., SSSS., ZZZZ., NNNNN. şi QQQQQ., care au achitat integral prejudiciile stabilite în sarcina lor (mai mici de 50.000 euro);

- omisiunea instanţei de fond de a aplica inculpatelor persoane juridice una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. a) - c) din C. pen., astfel cum impun imperativ dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 656/2002;

- soluţia instanţei de fond de respingere a pretenţiilor civile formulate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov referitor la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, susţinând că prejudiciul produs prin comiterea acestei fapte, care constă în sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul statului a veniturilor neevidenţiate contabil ce constituie diferenţa dintre decontul de 140 RON şi contravaloarea raportul Z, a fost cert stabilit prin rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cursul urmării penale, fiind calculat în mod obiectiv, pe baza probelor existente în dosarul cauzei;

- soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond, faţă de inculpaţii şoferi, în raport cu infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, solicitând, în principal, pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpaţilor pentru această infracţiune, având în vedere, în esenţă, următoarele argumente: infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 este o infracţine de pericol (iar nu de rezultat) care nu impune, prin urmare, existenţa unui prejudiciu (cum în mod eronat a reţinut prima instanţa) şi care, în speţă, a fost comisă prin utilizarea frauduloasă a aparatului de taxat, activitate dovedită în urma căreia inculpaţii nu au înregistrat/declarat toate sumele încasate de la clienţi; fapta reţinută în sarcina inculpaţilor constituie infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 întrucât aceasta a constat în alterarea directă/indirectă a memoriei fiscale prin scurtcircuitare, atrăgând incidenţa legii fiscale, respectiv a legii evaziunii fiscale, iar nu contravenţia prevăzută de art. 55 din Legea nr. 38/2003, care sancţionează doar intervenţia fizică asupra componentelor aparatului de taxat, în scopul neînregistrării integrale a veniturilor de către memoria fiscală; faţă de o parte dintre şoferii taximetrişti colaboratori trimişi în judecată prin acelaşi rechizitoriu, care au uzat de procedura abreviată, s-a disjuns cauza şi s-a pronunţat o soluţie de condamnare pentru infracţiunea analizată prin sentinţa penală nr. 64/F din 15 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 105/A din 20 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În subsidiar, pentru situaţia în care instanţa de control judiciar ar aprecia că fapta reţinută sub încadrarea juridică sus-menţionată s-ar circumscrie modalităţii alternative de comitere a infracţiunii de evaziune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice şi reţinerea unei singure infracţiuni, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi d) din Legea nr. 241/2005, în sarcina şoferilor taximetrişti angajaţi, şi respectiv, de art. 9 alin. (1) lit. b) şi d) din Legea nr. 241/2005, în sarcina şoferilor taximetrişti colaboratori, precizând însă că, deşi, în această situaţie, infracţiunea este de rezultat, prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului nu ar putea fi stabilit nici măcar prin estimare.

- soluţia de achitare dispusă faţă de inculpaţii A., C. şi D. relativ la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, în forma instigării, solicitând condamnarea lor întrucât, având în vedere condiţiile care au fost impuse inculpaţilor şoferi angajaţi pentru desfăşurarea activităţii de taximetrie, pe care aceştia le-au respectat şi care au făcut posibilă obţinerea, atât pentru ei, cât şi pentru angajator, a unor venituri nefiscalizate, în cauză este dovedită instigarea inculpaţilor sus-menţionaţi la infracţiunea analizată;

- soluţia de achitare dispusă faţă de inculpaţii G. şi HH. relativ la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, în forma complicităţii, solicitând condamnarea acestora întrucât probatoriul administrat face dovada infracţiunii reţinute în sarcina lor;

- soluţia de achitare dispusă faţă de inculpatele C. şi D. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 şi spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, solicitând condamnarea lor pentru ambele infracţiuni, cu consecinţele fireşti în planul laturii civile şi a măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, întrucât probele testimoniale se coroborează cu susţinerile investigatorului cu identitate reală, precum şi cu interceptările convorbirilor telefonice şi dovedesc cu certitudine că inculpatele au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare.

Referitor la infracţiunea de spălare a banilor, a arătat că, atâta timp cât inculpatele au cunoscut provenienţa ilicită a sumelor de bani obţinute din activitatea de taximetrie desfăşurată de inculpaţii şoferi angajaţi, urmare a regulilor ce le-au fost impuse, sume de bani cu care au fost creditate personal societăţile inculpate, iar din actele dosarului rezultă că veniturile inculpatelor nu justifică astfel de sume de bani, săvârşirea faptei este dovedită.

- soluţia de achitare dispusă faţă de inculpaţii YYY. şi ZZZZ. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (primul) şi, respectiv, de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (al doilea), solicitând condamnarea lor pentru aceste fapte, cu argumentarea că probatoriul administrat face dovada faptului că aceştia au acţionat cu vinovăţia prevăzută de norma de incriminare;

- individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor persoane fizice şi juridice, susţinând că, raportat la datele concrete ale cauzei şi la conduita inculpaţilor, acestea nu sunt în măsură să asigure atingerea scopului preventiv şi educativ prevăzut de lege.

În cadrul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a reiterat motivele scrise de apel ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, cu excepţia celor vizând greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor şi soluţiile de achitare pronunţate de prima instanţă faţă de inculpaţii YYY. şi ZZZZ., pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (primul) şi, respectiv, de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (al doilea), iar faţă de inculpaţii OO., P. şi Z., pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, în raport de care a învederat că nu le mai susţine.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor, a susţinut că:

- raportat la cuantumul prejudiciului stabilit în cursul apelului prin nota de calcul din 12.10.2022, se impune: în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală în varianta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpaţilor A., D., C., S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., schimbarea încadrării juridice prin reţinerea formei agravate prevăzute de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, având în vedere că prin faptele comise s-a produs un prejudiciu în cuantum mai mare de 500.000 de euro; în ceea ce priveşte faptele de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpaţilor B. şi G., schimbarea încadrării juridice prin reţinerea variantei agravate prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, prejudiciile reţinute şi calculate în cursul apelului prin eliminarea impozitelor pe dividende fiind în cuantum mai mare de 100.000 euro, dar mai mic de 500.000 euro;

- în cazul inculpaţilor şoferi angajaţi şi al administratorilor persoane fizice se impune reţinerea unei singure infracţiuni prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, numărul actelor materiale fiind stabilit în raport cu numărul societăţilor care au fost folosite în activitatea de evaziune fiscală; corespunzător, în cazul şoferilor angajaţi la o singură de societate (inculpaţii OOOO., LLLLL. şi ZZZZ.) şi al inculpatului B., având în vedere existenţa unei singure societăţi şi a unui singur mijloc în care a fost comisă infracţiunea, se impune reţinerea unei singure infracţiuni;

- în ceea ce priveşte inculpatele persoane juridice se impune reţinerea formei simple a infracţiunii de evaziune fiscale, iar nu continuată, întrucât infracţiunea analizată este continuă, având în vedere că ambele societăţi aveau obligaţii fiscale cu caracter de continuitate, iar prin neîndeplinirea acestora s-a comis fapta care s-a epuizat la data încetării faptei omisive sau comisive.

- se impune înlăturarea formei continuate în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, sub forma instigării sau a complicităţii;

Suplimentar, a invocat intervenirea prescripţiei răspunderii penale în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi a infracţiunilor de spălare a banilor prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, solicitând pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, a solicitat a se reţine drept prejudiciu cert dovedit, produs ca urmare a comiterii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, sumele de bani menţionate în nota de calcul din data de 12.10.2022 ca reprezentând venituri neînregistrate în contabilitate, arătând că acestea au fost obţinute în mod concret din activitatea de taximetrie, iar cuantumul lor este cert dovedit.

În fine, a solicitat pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal în cazul inculpatului JJJJ., ca urmare a intervenirii decesului acestuia pe parcursul judecării cauzei în apel.

La termenul din 20 octombrie 2023, reprezentantul Ministerului Public a susţinut că interpretarea oferită la punctul 1, paragraful final din dispozitivul Hotărârii din data de 24 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-107/23 PPU [Lin] este obligatorie pentru instanţa de apel în acest stadiu al procedurii, efectul fiind acela al constatării neîmplinirii termenului de prescripţie generală a răspunderii penale cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 şi spălarea banilor prevăzută de art. art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (care intră sub incidenţa deciziei preliminare), cu consecinţa pronunţării unor soluţii de condamnare cu reţinerea dispoziţiilor exoneratoare prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005 faţă de inculpaţii în raport de care, la termenul de dezbateri din 24 martie 2023, a constatat îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală.

2. Inculpatul JJ. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., dispusă în primă instanţă, solicitând: în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât probatoriul administrat nu a făcut dovada existenţei actelor materiale de evaziune fiscală, sub forma complicităţii, care i se impută sau în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât lipseşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii, nerealizând acţiuni de complicitate la evidenţierea contabilă a unor cheltuieli nereale cu salariile; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal în raport cu această infracţiune, ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005; tertio, în funcţie de valoarea prejudiciului şi acoperirea sa, aplicarea unei amenzi potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005;

- cuantumul pedepsei aplicate de prima instanţă pentru aceeaşi infracţiune, solicitând reindividualizarea judiciară a acesteia, în sensul reducerii ei, raportat la împrejurările cauzei şi circumstanţele sale personale;

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat: în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât nu există probe că a săvârşit infracţiunea, respectiv, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a lipsei elementului material şi a urmării imediate a infracţiunii; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal în raport cu aceeaşi infracţiune, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale; terţio, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal, în raport cu aceeaşi infracţiune, ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

3. Inculpatul KK. nu a formulat motive scrise de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat: în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rapportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale; terţio, încetarea procesului penal ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

4. Inculpatul LL. a criticat, în scris:

- temeiul soluţiei de achitare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, solicitând achitarea sa, pe de o parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât nu îndeplineşte condiţia de subiect activ calificat impusă de norma de incrimnare, iar pe de altă parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat, în principal, achitarea inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005: în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât nu este îndeplinită condiţia privind subiectul activ calificat impusă de norma de incriminare; în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege şi în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu exite probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., întrucât acesta nu a acţionat cu vinovăţia prevăzută de lege pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii.

În subsidiar, a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

5. Inculpatul MM. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

În cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului a solicitat încetarea procesului penal relativ la infracţiunea de evaziune fiscală sus-menţionată, ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

6. Inculpatul NN. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă, solicitând: în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) sau c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal relativ la aceeaşi infracţiune, ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

7. Inculpatul OO. a criticat, în scris:

- cuantumul pedepsei principale aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând reindividualizarea judiciară a acesteia în sensul reducerii ei, raportat la împrejurările cauzei şi circumstanţele sale personale;

- cuantumul prejudiciului reţinut în sarcina sa, solicitând clarificarea acestuia:

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat: în principal, reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în urma unei juste evaluări a împrejurărilor cauzei şi circumstanţele personale ale acestuia; în subsidiar, stabilirea certă a prejudiciului pentru infracţiunea anterior menţionată şi, în măsura în care acest lucru nu va fi posibil, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru această infracţiune, ca urmare a inexistenţei un prejudiciu cert; terţio, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

8. Inculpatul B., prin apărător ales, a invocat în scris,:

- nelegalitatea soluţiei de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., dispusă în primă instanţă, arătând, în esenţă, următoarele: în perioada 2009 - 03.09.2010, datorită stării precare de sănătate, nu a îndeplinit atribuţii de administrator de drept la S.C. E. S.R.L. şi de asociat, respectiv administrator de fapt la S.C. F. S.R.L., în cazul celei din urmă societăţi şi datorită relaţiilor tensionate cu coinculpaţii C., D. şi A.; de altfel, nu există probe care să ateste faptul că, în perioada de referinţă, ar fi gestionat şi girat mecanismul fraudulos descris în actul de sesizare şi reţinut de prima instanţă în sentinţa atacată; nu există probe care să dovedească că, în aceeaşi perioadă, şoferii angajaţi la cele două societăţi nu şi-ar fi primit salariul potrivit statelor de plată pe care le-au semnat sau că plata acestora s-ar fi realizat în combustibil; listele zilnice de avans salarii şi ştatele de plată lunare semnate de şoferi reprezintă o dovadă a faptului că aceştia şi-au încasat drepturile salariale la nivelul salariului minim pe economie, aşa cum s-a stabilit în contractele de muncă;

Pentru argumentele invocate, invocând şi imposibilitatea stabilirii unui prejudiciu aferent presupusei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, dar şi lipsa probelor care să ateste, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că ar fi îndeplinit şi atribuţii de administrator de fapt la S.C. F. S.R.L, că ar fi cunoscut cele două metode de fraudare a aparatelor de taxat utilizate de către şoferi şi că le-ar fi girat, iar pe de altă parte, că ar fi stabilit cu şoferii, la data angajării, că nu vor primi salariu şi că le-ar fi impus acestora să depună la casierie suma fixă de 140 de RON, indiferent de încasările înregistrate pe raportul Z, a cărui valoare trebuia să fie mai mică decât suma de 140 RON predată, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea susmenţionată, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Totodată, a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, susţinând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni, lipsind atât latura obiectivă, cât şi cea subiectivă.

- nelegalitatea soluţiei de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, arătând, în esenţă, următoarele: nu a întocmit şi nici nu a acceptat documente din care să rezulte, în mod mincinos, creditarea societăţilor de către el şi coasociata C., cu sume care ar fi provenit din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală reţinute în sarcina sa (privind restul net salarial pretins a fi fost neplătit şoferilor); în perioada 2009 - 2011, a obţinut venituri salariale, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. x din 25.05.2017 eliberată de Casa Judeţeană de Pensii Braşov; în anii 2009 şi 2010, a creditat cele două firme (în calitate de asociat) în baza unor contracte de împrumut societate încheiate cu S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L, în scopul achiziţionării de autoturisme, deoarece parcul auto al societăţilor era învechit; aşadar, nu a creditat cele două societăţi în baza dispoziţiilor de încasare (creditare) invocate de acuzare, despre a căror existenţă a aflat abia în timpul cercetărilor efectuate în cauză;

Pentru argumentele prezentate, susţinând şi că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei infracţiunii predicat - infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, deoarece restul net de plată a fost încasat de către şoferi, astfel cum rezultă din statele de plată semnate de aceştia, inculpatul a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de spălarea banilor.

- nelegalitatea măsurii de confiscare a sumei de 890.312 RON, susţinând: pe de o parte, că, în condiţiile în care, în privinţa sa s-a stabilit că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1968, măsura de siguranţă a confiscării trebuia dispusă în baza art. 118 din C. pen. din 1968; pe de altă parte, că aceasta încalcă Decizia nr. 23 din 19 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, în ipoteza existenţei unui prejudiciu rezultat din săvârşirea infracţiunii predicat de evaziune fiscală, acesta trebuie acoperit, neputând fi dispusă şi măsura confiscării aceleiaşi sume de bani în raport cu infracţiunea de spălare a banilor; la dosar nu există un breviar de calcul privind modul de stabilire de către prima instanţă a sumei supuse confiscării speciale.

- reţinerea nelegală, ca temei al pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, a prevederilor noului C. pen., iar nu a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1968 şi greşita interzicere a dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) din C. pen. (de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), raportat la cel prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1968 (de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice);

- nelegalitatea modalităţii de stabilire a prejudiciului aferent infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a calculării lui prin raportare la toţi angajaţii şoferi care şi-au desfăşurat activitatea la inculpatele persoane juridice, în întreaga peroadă avută în vedere de cercetări - 2009 - septembrie 2014, incluzând şi şoferii angajaţi care nu au fost surprinşi în trafic la data de 25.11.2014, precum şi cei care şi-au încetat activitatea anterior acestei date;

- nulitatea absolută a declaraţiilor date la urmărirea penală de martorii LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV. şi WWWWWW., ca urmare a audierii lor cu nerespectarea dispoziţiilor art. 101 alin. (1) din C. proc. pen.

- excepţia prescripţiei răspunderii penale cu privire la cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, învederând că, în temeiul art. 18 din C. pen., solicită continuarea procesului penal;

În cadrul dezbaterilor, apărătorul ales a reiterat criticile formulate în scris, solicitând achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) şi c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 (80 de acte materiale) şi, respectiv, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 756/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

9. Inculpatul PP. nu a formulat motive scrise de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. terţio, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

10. Inculpatul QQ. nu a formulat motive scrise de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

11. Inculpatul RR. a solicitat, în scris: în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat: în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005; în subsidiar, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

12. Inculpatul SS. a criticat, în scris:

- temeiul soluţiei de achitare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, solicitând achitarea sa, pe de o parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât nu îndeplineşte condiţia de subiect activ calificat impusă de norma de incrimnare, iar pe de altă parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., susţinând că nu există dovezi ale vinovăţiei acestuia.

13. Inculpatul TT. a solicitat, în scris:

- reindividualizarea pedepsei principale aplicate în primă instanţă pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în sensul reducerii ei, raportat la împrejurările cauzei şi circumstanţele sale personale şi încetarea procesului penal în raport cu aceeaşi infracţiune, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat: în principal, reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în urma unei juste evaluări a împrejurărilor cauzei şi circumstanţele personale ale acestuia; în subsidiar, stabilirea certă a prejudiciului pentru infracţiunea anterior menţionată şi, în măsura în care acest lucru nu va fi posibil, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru această infracţiune, ca urmare a inexistenţei un prejudiciu cert; terţio, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

14. Inculpatul UU. a criticat, în scris:

- temeiul soluţiei de achitare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, solicitând achitarea sa, pe de o parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât nu îndeplineşte condiţia de subiect activ calificat impusă de norma de incrimnare, iar pe de altă parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat: în principal, achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) şi c) din C. proc. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii sub aspectul subiectului activ calificat şi nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea; în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

15. Inculpatul VV. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat încetarea procesului penal faţă de inculpat, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.

16. Inculpatul WW. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, încetarea procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescsripţiei răspunderii penale; în subsidiar, în baza art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a reţinerii în favoarea inculpatului a cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

17. Inculpatul ZZ. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

18. Inculpatul BBB. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat, în principal, achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) şi c) din C. proc. pen., iar în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului, în raport de aceeaşi infracţiune.

19. Inculpatul CCC. a criticat, în scris:

- temeiul soluţiei de achitare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, solicitând achitarea sa, pe de o parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât nu îndeplineşte condiţia de subiect activ calificat impusă de norma de incrimnare, iar pe de altă parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat; în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, susţinând că nu există probe ale săvârşirii faptei de către inculpat şi, respectiv, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, întrucât nu sunt întrunite niciunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii; în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

20. Inculpaţii A., S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. au criticat, în scris:

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând, în principal, achitarea lor, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu există probe care să susţină savârşirea acestei infracţiuni, invocând, în esenţă, următoarele: soluţia contestată se întemeiază exclusiv pe probele administrate în faza de urmărire penală (declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor), precum şi pe interceptările convorbirilor telefonice, deşi parte dintre persoanele audiate fie şi-au schimbat/retractat motivat unele afirmaţii, fie şi le-au nuanţat/completat, contrazicând astfel cele consemnate în cuprinsul declaraţiilor scrise de către organele de urmărire penală, pe aspecte de substanţă; instanţa de fond nu a realizat niciun fel de analiză a probelor în apărare administrate în cursul cercetării judecătoreşti; instanţa a reţinut o situaţie de fapt greşită în ceea ce priveşte fiecare dintre modalităţile normative prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, sub aspectul omisiunii parţiale de a evidenţia în actele contabile veniturile societăţilor inculpate provenite din desfăşurarea activităţii de taximetrie, respectiv a înregistrării fictive a operaţiunilor privind plata salariilor, în condiţiile în care, pe durata procesului penal, au fost administrate numeroase probe aflate în vădită opoziţie cu aspectele reţinute de aceasta; în plus, instanţa nu a avut în vedere că este de esenţa infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, stabilirea unui prejudiciu material, care să poată fi imputat inculpaţilor şi care poate determina şi încadrarea juridică corectă, precum şi, după caz, posibilitatea părţilor de a beneficia de cauzele speciale ale reducerii pedepsei penale ori chiar de nepedepsire;

- soluţia de condamnare dispusă de prima instanţă cu privire la infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, solicitând, în principal, achitarea lor, în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., iar în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., arătând, în esenţă, următoarele: nu este îndeplinită condiţia privind situaţia premisă pentru reţinerea infracţiunii de spălare a banilor, întrucât sumele cu care au fost "creditate" S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. nu constituie produsul infracţiunii de evaziune fiscală, în privinţa acestei infracţiuni neexistând un prejudiciu cert; nu sunt îndeplinite condiţiile pe care legea penală le presupune pentru existenţa participaţiei sub forma complicităţii la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani (reţinută în sarcina inculpatului A.);

- soluţia dată laturii civile a cauzei, solicitând respingerea acţiunii civile formulate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în principal, ca inadmisibilă, în temeiul art. 20 alin. (4) din C. proc. pen., cu argumentarea că cererea de constituire de parte civilă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2) din C. proc. pen., iar în subsidiar, ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative pentru atragerea răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte existenţa unei fapte ilicite (care nu a fost dovedită) şi a unui prejudiciu (al cărui cuantum nu poate fi stabilit şi, prin urmare, nu este cert); în plus, în structura prejudiciului reţinut în sarcina lor s-a avut în vedere şi TVA-ul calculat la sumele constând în drepturi salariale neplătite, deductibile, conform legii fiscale, din profitul brut, ceea ce reprezintă o gravă eroare de raţionament fiscal.

În subsidiar, au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen. în ceea ce priveşte inculpatul persoană fizică, având în vedere, în special, conduita acestuia anterior şi ulterior săvârşirii faptei, cât şi posibilitatea reală de îndreptare, iar pe latură civilă, admiterea acţiunii civile doar în măsura şi pentru perioada pentru care se va reţine că inculpaţii au contribuit efectiv la comiterea faptelor şi doar în raport de influenţele fiscale reale aferente faptelor imputate.

În cadrul dezbaterilor, apărătorii aleşi ai inculpaţilor au solicitat: în principal, achitarea lor, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, respectiv, potrivit în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) sau art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de spălarea banilor; în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale; terţio, aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen., în ceea ce priveşte inculpatul persoană fizică, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin. (3) teza a II-a din C. pen., în forma rezultată urmare a pronunţării Deciziei nr. 708/2021 a CCR, în ceea ce priveşte inculpatele persoane juridice, cu consecinţa reducerii cuantumului zilei amendă la minimul general prevăzut în C. pen.

Totodată, au solicitat respingerea acţiunii civile, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

21. Inculpatul DDD. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) şi c) din C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului.

22. Inculpatul EEE. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului.

23. Inculpatul HHH. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., susţinând că nu există dovezi ale vinovăţiei acestuia.

24. Inculpatul W. a criticat, în scris:

- temeiul soluţiei de achitare dispusă faţă de el în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, solicitând, în principal, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., cu argumentarea că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală (nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate privind alterarea memoriei fiscale şi a existenţei unui prejudiciu cauzat prin comiterea faptei), ci de art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003, fiind o contravenţie.

În subsidiar, inculpatul a solicitat încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat încetarea procesului penal faţă de inculpat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

25. Inculpatul III. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

26. Inculpatul JJJ. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

27. Inculpatul KKK. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

28. Inculpatul LLL. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

29. Inculpatul MMM. a criticat, în scris:

- temeiul soluţiei de achitare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, solicitând achitarea sa, pe de o parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât nu îndeplineşte condiţia de subiect activ calificat impusă de norma de incrimnare, iar pe de altă parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, susţinând că, deşi inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care a fost condamnat în primă instanţă, acesta nu a solicitat continuarea procesului penal.

30. Inculpatul OOO. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

31. Inculpatul NNN. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

32. Inculpatul QQQ. a solicitat, în scris: în principal, achitarea sa pentru toate infracţiunile care i se impută; în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a achitării prejudiciului stabilit în sarcina sa.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) şi c) din C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu argumentarea că inculpatul nu poate fi subiect activ al infracţiunii; în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru comiterea infracţiunea prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în cazul admiterii apelului parchetului.

33. Inculpatul RRR. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătotul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 sau aplicarea unei amenzi pentru aceeaşi infracţiune, în temeiul art. 10 din Legea nr. 241/2005.

34. Inculpatul TTT. a criticat, în scris:

- temeiul soluţiei de achitare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, solicitând achitarea sa, pe de o parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât nu îndeplineşte condiţia de subiect activ calificat impusă de norma de incrimnare, iar pe de altă parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat: în principal, achitarea inculpatului, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) şi c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., susţinând că acesta nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii; în subsidiar, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

35. Inculpatul SSS. nu a formulat motive scrise de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă din oficiu a solicitat: achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu argumentarea că acesta este nevinovat întrucât nu a fost de depistat de către organele de poliţie cu vreun mijloc fraudulos care să altereze memoria fiscală a aparatului de taxat de pe maşina condusă; în subsidiar, încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

36. Inculpatul UUU. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

37. Inculpatul VVV. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. tertio, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

38. Inculpatul XXX. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., dispusă în primă instanţă, solicitând:

- în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal în raport cu această infracţiune, ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005;

- în subsidiar, în funcţie de valoarea prejudiciului şi acoperirea sa, aplicarea unei amenzi pentru această infracţiune, potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat: în principal, încetarea procesului penal faţă de inculpat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., susţinând că fapta care se impută acestuia nu este prevăzută de legea penală.

39. Inculpatul WWW. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. sau în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii acesteia sub limita de 1 an şi 4 luni închisoare, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) din C. pen. în latura civilă, în principal, respingerea acţiunii civile, iar în subsidiar, diminuarea prejudiciului imputabil inculpatului raportat la adresele x din cursul apelului; terţio, încetarea procesului penal faţă de inculpat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

40. Inculpatul ZZZ. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

41. Inculpatul AAAA. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., dispusă în primă instanţă, solicitând:

- în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal în raport cu această infracţiune, ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005;

- în subsidiar, în funcţie de valoarea prejudiciului şi acoperirea sa, aplicarea unei amenzi pentru această infracţiune, potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

42. Inculpatul CCCC. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10¹ din Legea nr. 241/2005.

43. Inculpatul DDDD. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

44. Inculpatul EEEE. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

45. Inculpatul FFFF. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., dispusă în primă instanţă, solicitând: în principal, achitarea sa pentru infracţiunea susmenţionată, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi respingerea acţiunii civile, întrucât nu există probe ale vinovăţiei sale; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal în raport cu această infracţiune, ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005, întrucât a achitat în integralitate prejudiciul stabilit prin sentinţa atacată, deşi acesta a fost greşit calculat;

- temeiul de drept al soluţiei de achitare dispusă în primă instanţa cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, solicitând achitarea sa, pentru această infracţiune, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală, constituind contravenţia prevăzută de art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003;

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat:în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., întrucât nu s-a făcut dovada că fapta a existat; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii prescripţiei răspunderii penale.

46. Inculpatul GGGG. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, încetarea procesului penal faţă de inculpat, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescsripţiei răspunderii penale, iar în subsidiar, în baza art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., ca urmare a reţinerii în favoarea acestuia a cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

47. Inculpatul HHHH. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., susţinând că nu există dovezi ale vinovăţiei acestuia.

48. Inculpatul IIII. a invocat, în scris:

- hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 354 alin. (2) din C. proc. pen. întrucât, în condiţiile în care, o perioadă de timp, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei a fost compus din doamna judecător XXXXXX., iar, ulterior, din doamna judecător YYYYYY. (care a şi pronunţat sentinţa apelată), acesta nu a fost acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Această împrejurare atrage nulitatea absolută a hotărârii atacate, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 354 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. şi art. 6 din C.E.D.O.

- instanţa de fond a nesocotit decizia nr. 42/A din 03.02.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia penală, potrivit căreia nu poate fi audiat ca martor cel care este cercetat pentru vreo infracţiune, întrucât nu a înlăturat din probatoriu declaraţia de martor pe care a dat-o în cursul urmăririi penale, deşi aceasta nu poate fi folosită împotriva sa după dobândirea calităţii de inculpat;

- instanţa de fond nu i-a acordat ultimul cuvânt, încălcând astfel dispoziţiile art. 389 alin. (1) din C. proc. pen., dar şi decizia nr. 1801/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, împrejurare care atrage incidenţa art. 281 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. coroborat cu art. 281 alin. (4) din C. proc. pen.

- instanţa de fond nu a ţinut cont de solicitarea sa de anulare/înlăturare a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cursul urmăririi penale, deşi acesta încălca dispoziţiile art. 172 din C. proc. pen. şi ale art. 6 din Convenţie, întrucât nu a fost comunicat tuturor părţilor din dosar, fiind, totodată, lovit de nulitate absolută, conform art. 102 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost întocmit de un expert incompatibil care, la momentul realizării lui nu era membru ZZZZZZ., fiind suspendat;

- instanţa de fond nu a ţinut cont de solicitarea sa de emitere de adrese către instituţiile care au dispus şi realizat în cauză înregistrările audio-video şi ambientale, pentru a se clarifica dacă acestea respectă exigenţele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016, punându-l astfel în imposibilitatea de a solicita probe sub acest aspect şi încălcându-i dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţie, coroborat cu art. 47 şi art. 48 alin. (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;

- presupusul prejudiciu stabilit în sarcina sa nu este real şi nici cert, lichid şi exigibil, astfel cum prevăd dispoziţiile legale în materie, întrucât, la stabilirea acestuia, instanţa de fond nu a ţinut cont de raportul-şofer lucru;

- în hotărârea atacată, instanţa de fond a valorificat şi probele obţinute prin intermediul investigatorilor sub acoperire care au participat în mod direct la săvârşirea presupuselor infracţiuni, deşi, potrivit Convenţiei şi dispoziţiilor art. 102 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., acestea trebuiau excluse din materialul probator.

Pentru argumentele prezentate, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în totalitate, a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond sau reţinerea acesteia de către instanţa de apel, urmând ca în rejudecare să se pronunţe, în principal, o soluţie de achitare a sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) sau c) din C. proc. pen., pentru faptele deduse judecăţii, iar, în subsidiar, o soluţie de renuţare la aplicarea pedepsei, în condiţiile art. 80-82 din C. pen. sau de amânare a aplicării pedepsei, în condiţiile art. 83-90 din C. pen., având în vedere că fapta care i se impută în concret este sancţionată cu amendă administrativă întrucat presupusul prejudiciu este sub 50.000 RON.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului a solicitat, în principal, achitarea acestuia, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

49. Inculpatul KKKK. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru aceeşi infracţiune; terţio, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în primă instanţă, în sensul reducerii acesteia ca urmare a unei juste evaluări a datelor concrete ale cauzei şi circumstanţelor sale personale.

50. Inculpatul LLLL. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

51. Inculpatul JJJJ. nu a formulat motive de apel, iar în cursul judecării cauzei în apel a decedat, motiv pentru care, în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

52. Inculpatul NNNN. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, achitarea inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât nu este îndeplinită condiţia privind subiectul activ calificat impusă de norma de incriminare; în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege şi în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu exite probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., întrucât acesta nu a acţionat cu vinovăţia prevăzută de lege pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii.

În subsidiar, a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

53. Inculpatul OOOO. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală; iar în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

54. Inculpatul PPPP. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

55. Inculpatul RRRR. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) şi c) din C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii sub aspectul subiectului activ calificat şi nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea; în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

56. Inculpatul SSSS. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare dispusă pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând aplicarea pedepsei amenzii conform art. 10 din Legea nr. 241/2005, respectiv încetarea procesului penal pentru infracţiunea sus-menţionată, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat încetarea procesului penal faţă de inculpat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

57. Inculpatul TTTT. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând: în principal, în funcţie de gradul de acoperire al prejudiciului stabilit în sarcina sa, aplicarea pedepsei amenzii penale, conform art. 10 din Legea nr. 241/2005 sau încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005; în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate pentru această infracţiune, în sensul reducerii ei şi dispunerii suspendării sub supraveghere a executării ei;

- soluţia dată laturii civile a cauzei, solicitând respingerea acţiunii civile în ceea ce îl priveşte.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale a inculpatului pentru infracţiunea anterior menţionată; terţio, reindividualizarea judiciară a pedeapsei aplicate de instanţa de fond, în sensul reducerii cuantumului acesteia, cu păstrarea beneficiului suspendării executării pedepsei.

58. Inculpatul UUUU. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

59. Inculpatul VVVV. a criticat, în scris:

- temeiul soluţiei de achitare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, solicitând achitarea sa, pe de o parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât nu îndeplineşte condiţia de subiect activ calificat impusă de norma de incrimnare, iar pe de altă parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., susţinând că nu există dovezi ale vinovăţiei acestuia.

60. Inculpatul XXXX. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., dispusă în primă instanţă, solicitând:

- în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal în raport cu această infracţiune, ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005;

- în subsidiar, în funcţie de valoarea prejudiciului şi acoperirea sa, aplicarea unei amenzi pentru această infracţiune, potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat: în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii prescripţiei răspunderii penale; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

61. Inculpatul YYYY. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

62. Inculpatul G. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând: în principal, achitarea sa, susţinând că nu există legătură de cauzalitate între faptele săvârşite şi prejudiciul care i se impută; în subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepsei pentru aceeaşi infracţiune, în sensul aplicării amenzii penale, ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante în favoarea sa.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul său ales a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în rejudecare: în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) şi c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., arătând că lipsesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală; în subsidiar, încetarea procesului penal, ca urmare a constatării împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

63. Inculpatul AAAAA. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

64. Inculpatul BBBBB. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal în raport de această infracţiune, ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat: în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

65. Inculpatul CCCCC. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând, în funcţie de gradul de acoperire al prejudiciului stabilit în sarcina sa: în principal, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005; în subsidiar, aplicarea pedepsei amenzii penale, conform art. 10 din Legea nr. 241/2005.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat: în principal, încetarea procesului penal faţă de inculpat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., susţinând că fapta care se impută acestuia nu este prevăzută de legea penală.

66. Inculpatul EEEEE. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

67. Inculpatul FFFFF. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. tertio, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

68. Inculpatul GGGGG. a criticat, în scris:

- temeiul soluţiei de achitare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, solicitând achitarea sa, pe de o parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât nu îndeplineşte condiţia de subiect activ calificat impusă de norma de incrimnare, iar pe de altă parte, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II - a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat: în principal, achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege; în subsidiar, achitarea inculpatului pentru aceeaşi infracţiune, în baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu există probe că acesta a săvârşit fapta; terţio, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

69. Inculpatul HHHHH. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

70. Inculpatul IIIII. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

71. Inculpatul JJJJJ. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: achitarea inculpatului, susţinând că acesta este nevinovat întrucât nu a fost de depistat de către organele de poliţie cu vreun mijloc fraudulos care să altereze memoria fiscală a aparatului de taxat de pe maşina condusă.

72. Inculpatul KKKKK. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat: în principal, încetarea procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescsripţiei răspunderii penale, iar în subsidiar, în baza art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., ca urmare a reţinerii în favoarea inculpatului a cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005.

73. Inculpatul LLLLL. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 şi stabilirea pentru inculpat a unei sancţiuni administrative, având în vedere faptul că acesta a achitat parţial prejudiciul, astfel cum rezultă din nota de calcul din 12 octombrie 2022; în subsidiar, încetarea procesului penal faţă de inculpat, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca urmare a împlinirii prescripţiei răspunderii penale a acestuia.

74. Inculpatul NNNNN. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat: în principal, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 sau aplicarea unei amenzi pentru aceeaşi infracţiune, în temeiul art. 10 din Legea nr. 241/2005.

75. Inculpatul OOOOO. nu a formulat motive de apel, iar în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al acestuia a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

76. Inculpatul QQQQQ. a criticat, în scris:

- soluţia de condamnare dispusă în primă instanţă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând: în principal, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005; în subsidiar, aplicarea pedepsei amenzii, conform art. 10 din Legea nr. 241/2005.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat: în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a reţinerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005; în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

La termenul din 20 octombrie 2023, apărătorii tuturor inculpaţilor au susţinut că Hotărârea din data de 24 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-107/23 PPU [Lin] nu este aplicabilă în cauză.

77. Partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a criticat, în scris, soluţia dată laturii civile în primă instanţă, susţinând că, în condiţiile în care în cauză s-a făcut şi dovada prejudiciului suferit de bugetul consolidat al statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea normativă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, se impune admiterea în integralitate a acţiunii civile astfel cum a fost formulată, cu consecinţa:

- obligării inculpaţilor A., C., B., D., G., S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., precum şi a inculpaţilor şoferi taximetristi angajaţi la societăţile inculpate, la plata prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, astfel cum acesta a fost stabilit prin raportul de constatare întocmit la data de 08.06.2015, în cuantum de 10.736.697 RON compus din:

- suma de 5.713.739 RON pentru S.C. F. S.R.L., reprezentând: TVA datorată - 2.154.516 RON; impozit pe profit datorat - 1.316.446 RON; impozit pe veniturile din dividende datorat - 2.242.777 RON;

- suma de 5.022.958 RON pentru S.C. E. S.R.L., reprezentând: TVA datorată - 1.913.112 RON; impozit pe profit datorat - 1.112.566 RON; impozit pe veniturile din dividende datorat - 1.997.280 RON.

- obligării inculpaţilor A., C., B., D., G., S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., precum şi a inculpaţilor şoferi taximetristi angajaţi la societăţile inculpate, la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, până la data recuperării integrale a prejudiciului;

- luării/menţinerii măsurilor asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale tuturor inculpaţilor, în temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, până la concurenţa prejudiciului în cuantum de 10.736.697 RON, la care urmează a se calcula dobânzi şi penalităţi de întârziere, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, până la data recuperării integrale a prejudiciului.

78. Doamnele expert KKKKKK. şi JJJJJJ. au formulat apel atât împotriva sentinţei penale nr. 45/F din data de 31 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2016, cât şi împotriva încheierii din data de 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în acelaşi dosar, însă au motivat doar calea de atac vizând încheierea sus-menţionată.

În acest sens, au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea încheierii atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale şi de completare a sentinţei penale nr. 45/F din data de 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2016, în sensul introducerii în dispozitivul acesteia a menţiunii obligării părţilor la plata sumei de 14.000 RON, reprezentând diferenţă onorariu final dispus pentru efectuarea expertizei, astfel cum a fost stabilit prin încheierea de şedinţă din data de 26 februarie 2021.

Argumentul invocat în acest sens a vizat faptul că, indiferent dacă părţile au achitat, pe parcursul procesului, parţial sau nu, onorariul stabilit, instanţa era obligată să stabilească, prin dispozitivul hotărârii pronunţate, onorariul final cuvenit experţilor.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11 iunie 2021, primul termen de judecată fiind fixat la data de 26 octombrie 2021, când, notând că, în mod eronat, în dosar au fost citaţi, în calitate de intimaţi inculpaţi, numiţii AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG., HHHHHHH., IIIIIII., JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT. şi UUUUUUU., faţă de care cauza a fost soluţionată anterior, prin sentinţa penală nr. 64/F din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 105/A din data de 20 aprilie 2018 a instanţei supreme, dar şi numiţii II., AAA. şi BBBB., în privinţa cărora a intervenit decesul şi care nu sunt vizaţi de căile de atac promovate în speţă, Înalta Curte, în temeiul art. 417 din C. proc. pen., a procedat la rectificarea cadrului procesual, dispunând ca persoanele anterior menţionate să nu mai figureze în citativ şi să nu mai fie citate pentru următorul termen de judecată.

În faza apelului, apelanţii intimaţi inculpaţi B., PP., UU., A., EEE., MMM., RRR., TTT., FFFF., XXXX. şi G. şi intimaţii inculpaţi H., D., N., O., P., C., S., V., PPP., X., YYY., HH., CC., MMMMM. şi GG. au menţionat expres, personal sau în scris, că nu doresc să facă declaraţii în apel.

Deşi, la termenul din 6 decembrie 2021, apelanţii intimaţi inculpaţi KK., LL., CCC. şi GGGGG. şi-au exprimat, personal, dorinţa de a da declaraţii în faţa instanţei de apel, ulterior au revenit asupra acesteia, refuzând să facă declaraţii.

Ceilalţi apelanţi intimaţi inculpaţi şi intimaţi inculpaţi nu s-au prezentat în instanţă, o parte solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a administrat proba cu înscrisurile (pe situaţia de fapt şi în circumstanţiere) depuse la dosar de către inculpaţi, precum şi proba testimonială, procedând la audierea martorilor VVVVVVV., RRRRRR., LLLLLL. (la 4 martie 2022) şi WWWWWWW. [în condiţiile art. 150 alin. (6) din C. proc. pen. corob. cu art. 129 din C. proc. pen., la 1 aprilie 2022], la solicitarea Ministerului Public, a martorei XXXXXXX. (la 1 aprilie 2022), la solicitarea apelantului intimat inculpat B., a martorului SSSSSS. (la 20 ianuarie 2023), la solicitarea intimatelor inculpate D. şi C. şi a martorilor QQQQQQ., OOOOOO., TTTTTT., YYYYYYY., ZZZZZZZ. şi MMMMMM. (la 28 octombrie 2022), din oficiu. În rest, a respins solicitările probatorii formulate în apel.

În cursul cercetării judecătoreşti în apel, la solicitarea instanţei, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a transmis la dosar următoarele adrese impreună cu anexele lor: nr. x, iar Ministerul Public: adresa nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară, Serviciul Judiciar Penal prin care s-a înaintat nota de calcul nr. x/2022 din 12 octombrie 2022 întocmită de specialişti din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov; adresa nr. x/2021 din 5 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară, Serviciul Judiciar Penal prin care s-a înaintatat nota de calcul nr. x/2022 din 25 noiembrie 2022 întocmită de specialişti din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov; adresa nr. x/2022 din 6 ianuarie 2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov conţinând nota de clarificare x din 5 ianuarie 2023, întocmită de specialişti din cadrul acestei unităţi de parchet

Prin încheierea din 3 iunie 2022, instanţa de apel a respins, ca nefondată, cererea formulată de Ministerul Public de schimbare a încadrării juridice:

- dintr-o singură infracţiune de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în două infracţiuni de evaziune fiscală în concurs real, fiecare în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 38 alin. (1) din C. pen. (în cazul inculpaţilor A., C., D., B.), iar în cazul complicilor, dintr-o singură infracţiune de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în două infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, fiecare în formă continuată (numărul de acte materiale fiind cel reţinut în mod defalcat, pe fiecare societate, prin rechizitoriu), prevăzute de art. 48 din C. pen. rap. la art. art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 38 alin. (1) din C. pen.

- dată faptelor de spălare a banilor imputate inculpaţilor A., C., D., B., prin reţinerea concursului real de infracţiuni în raport cu fiecare inculpată persoană juridică, în loc de forma continuată reţinută de instanţa de fond.

Totodată, a constatat că cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor prin reţinerea formelor agravate ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi, respectiv, de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 antamează critici de fond, urmând a fi avută în vedere odată cu soluţionarea apelului.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a respins, ca nefondată, cererea formulată de apelantul intimat inculpat B. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 (80 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 (40 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

În fine, a luat act de susţinerile reprezentantului Ministerului Public, în sensul că nu mai susţine solicitarea subsidiară de schimbare a încadrării juridice a faptelor menţionată în motivele scrise de apel, referitoare la reţinerea, în sarcina şoferilor taximetrişti angajaţi, a unei infracţiuni unice prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi d), iar în sarcina şoferilor taximetrişti colaboratori a celei prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi d) din Legea nr. 241/2005.

Prin încheierea din 16 septembrie 2022, s-a constatat că legalitatea încheierii prin care s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în primă instanţă, sub aspectul reţinerii, în cazul şoferilor angajaţi, a unei infracţiuni unice de evaziune fiscală, sub forma complicităţii, şi, corespunzător, oportunitatea reţinerii în sarcina acestora a două forme infracţionale: una prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în formă continuată, iar cea de-a doua, prev. de art. 48 din C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în formă continuată, constituie o chestiune esenţialmente de fond, care va fi avută în vedere odată cu soluţionarea apelului.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a respins cererea Ministerului Public de suspendare a soluţionării cauzei până la dezlegarea problemei de drept ce a făcut obiectul obiectul dosarului nr. x/2022 al Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, apreciind că, raportat la numeroasele chestiuni probatorii ce se impuneau a fi lămurite în cauză, o astfel de măsură ar fi generat prelungirea nejustificată a duratei procesului penal.

Prin încheierea din 28 octombrie 2022, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa a schimbat: încadrarea juridică dată infracţiunii prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpaţilor OOOO., LLLLL., ZZZZ. şi QQQQQ., înlăturând forma continuată prev. de art. 35 alin. (1) din C. pen. încadrarea juridică dată infracţiunii prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpaţilor A., D. şi C., precum şi a infracţiunii prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpaţilor G. şi HH., înlăturând forma continuată prev. de art. 35 alin. (1) din C. pen. şi încadrarea juridică dată infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpatelor S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., înlăturând forma continuată prev. de art. 35 alin. (1) din C. pen.

La termenul din 17 februarie 2023, Înalta Curte a pus în discuţie legalitatea încheierilor prin care prima instanţă a schimbat încadrarea juridică a faptelor [în sensul reţinerii unor, respectiv, ulterior, unei singure infracţiuni prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în locul a două infracţiuni distincte, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, respectiv de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum se indicase iniţial în rechizitoriu] şi cu privire la cele două inculpate persoane juridice, S.C. F. S.R.L. Braşov şi S.C. E. S.R.L. Braşov (care nu au fost vizate de discuţiile purtate anterior în apel), dar şi cu privire la inculpaţii care au avut calitatea de asociaţi sau administratori în cele două companii, inclusiv cu privire la inculpatul G., reţinând că aceasta este o chestiune de fond ce se impune a fi evaluată cu ocazia deliberării.

La acelaşi termen, Înalta Curte a adus în discuţie chestiunea eventualei schimbări a încadrării juridice a infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, în sensul reţinerii, în cazul inculpaţilor A., D., B., C. şi G., precum şi a tuturor şoferilor angajaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, cu excepţia inculpaţilor YYY., OOOO., ZZZZ., LLLLL., QQQQQ. şi MMMMM., a două fapte distincte de evaziune fiscală, una prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi una prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen., respectiv, în cazul şoferilor, a două fapte distincte de complicitate la aceste două presupuse infracţiuni de evaziune fiscală, chestiune antamată încă de la termenul din 3 iunie 2022, învederând apărării şi reprezentantului Ministerului Public să-şi expună opinia asupra acesteia în cadrul concluziilor pe fondul cauzei.

Prin încheierea din 4 martie 2022, iar ulterior şi prin cea din 17 februarie 2023, instanţa de apel a menţinut, până la concurenţa sumei de 7.603.823 RON, măsura sechestrului asigurător asupra:

- sumelor de 147.534,33 RON, depusă în subcontul bancar IBAN: x RON, titular subcont: F. S.R.L. şi de 153.421,22 RON, depusă în subcontul bancar IBAN: x RON, titular subcont: E. S.R.L., rezultate din valorificarea a 201 autoturisme indisponibilizate prin ordonanţa nr. 664/P/2014 din 24.11.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a căror valorificare s-a dispus prin încheierea nr. 242 din 07.03.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, precum şi asupra celorlalte 9 autoturisme asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonaţa anterior menţionată, dar care nu au făcut obiectul valorificării;

- imobilelor - două construcţii (hală+magazie) şi teren în suprafaţă de 4000 mp. aparţinând inculpatei S.C. F. S.R.L. (administrator A.), achiziţionate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/25.10.2001, înscrise în CF nr. x, top. x - strada x 11 Km 4 + 900 a comunei Sânpetru, jud. Braşov, asupra cărora s-au instituit măsuri asiguratorii prin ordonanţa nr. 664/P/2014 din 30.06.2015 a Parchetului de pe lână Curtea de Apel Braşov;

- sumelor de: 120 euro; 182.115,5 RON; 155 RON; 100 RON; 265.164 RON; 2060 euro şi 200 euro, ridicate de organele de cercetare penală şi consemnate pe numele inculpatului A., în baza recipiselor aflate la filele x d.u.p.

Prin aceeaşi încheiere (din 4 martie 2022), Înalta Curte a ridicat măsura asiguratorie instituită prin ordonanţa nr. 664/P/2014 din 24.11.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov asupra:

- celor 201 autovehicule valorificate (74 identificate în anexele la facturile seria x AD nr. 21, nr. 22, nr. 23 şi nr. 24 din 15.10.2020 şi 127 identificate în facturile seria x nr. F4210044 şi F1210131 din 31.05.2021);

- celor 14 autoturisme vândute anterior începerii urmăririi penale (menţionate în încheierea din 29 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019), identificate în Anexa nr. 1 A la Raportul de evaluare nr. x din 30.05.2018;

Prin încheierea din 28 ianuarie 2022 (pronunţată în dosarul nr. x/2021) s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, formulată de apelantul intimat inculpat W..

Prin încheierea din 3 iunie 2022 (pronunţată în dosarul nr. x/2021) s-a admis cererea formulată de intimatele - inculpate C. şi D., apelanţii intimaţi inculpaţi A., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., B. şi G. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a articolului unic din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 71 din 30 mai 2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

În cursul judecării cauzei în apel s-a constatat decesul apelantului intimat inculpat JJJJ. şi al intimatului inculpat J..

*****

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Prioritar, Înalta Curte constată că, la termenul din data de 28 ianuarie 2022, a invocat chestiunea eventualei tardivităţi a apelurilor declarate de inculpaţii PPPP., KKKK. şi OOOO., aceasta fiind efectiv discutată la termenele din 4 martie 2022, 6 mai 2022 (când s-au şi administrat probe pe acest aspect, la solicitarea inculpatului PPPP.) şi reluată la termenul de dezbateri din 24 martie 2023.

În acest context, examinând, prioritar, apelurile formulate de inculpaţii PPPP., KKKK. şi OOOO. din perspectiva chestiunii tardivităţii, Înalta Curte reţine următoarele

Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen".

Astfel, potrivit formalismului legii procesual penale, având caracter de garanţie egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României cu referire la art. 16 din legea fundamentală şi ca raţiune, satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul menţionat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului. Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancţiunii menţionate, duce la pierderea exerciţiului acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la comunicarea copiei minutei hotărârii atacate.

Conform art. 269 alin. (1), (2) şi (4) din C. proc. pen.: "(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.

(4) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează."

În incidenţa dispoziţiilor legale precitate, Înalta Curte constată că:

1. Minuta sentinţei penale atacate se consideră a fi fost comunicată inculpatului OOOO., în condiţiile art. 264 rap. la art. 261 alin. (4) lit. g) din C. proc. pen., la adresa de domiciliu indicată în cursul procesului (respectiv, Braşov, str. x), la data de 14 aprilie 2021, conform dovezii de comunicare (înştiinţării) aflate la dosarul nr. x/2016 - Comunicări minuta nr. 45/2021 al Curţii de Apel Braşov.

În raport cu data comunicării minutei hotărârii instanţei de fond, pentru inculpatul OOOO. termenul de declarare a apelului prevăzut de art. 410 din C. proc. pen. s-a împlinit la data de 26 aprilie 2021, în conformitate cu dispoziţiile art. 269 alin. (1), (2) şi (4) din C. proc. pen.

În consecinţă, apelul declarat de inculpatul OOOO. împotriva sentinţei penale anterior menţionate, la data de 27 aprilie 2021, prin e-mail, prin avocat AAAAAAAA., a fost exercitat după expirarea termenului legal, fiind tardiv. Cu toate acestea, situaţia juridică a inculpatului va fi examinată în limitele şi în raport cu motivele căilor de atac exercitate de procuror şi de partea civilă.

2. Minuta sentinţei penale atacate se consideră a fi fost comunicată inculpatului KKKK., în condiţiile art. 264 rap. la art. 261 alin. (4) lit. g) din C. proc. pen., la adresa de domiciliu indicată de acesta în cursul procesului, la data de 21 aprilie 2021, conform dovezii de comunicare (înştiinţării) aflate la fila x din vol. 54 al dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Braşov.

În raport cu data comunicării minutei hotărârii instanţei de fond, pentru inculpatul KKKK. termenul de declarare a apelului prevăzut de art. 410 din C. proc. pen. s-a împlinit la data de 4 mai 2021, în conformitate cu dispoziţiile art. 269 alin. (1), (2) şi (4) din C. proc. pen.

În consecinţă, apelul declarat de inculpatul KKKK. împotriva sentinţei penale anterior menţionate, la data de 6 mai 2021, prin e-mail, prin avocat BBBBBBBB., a fost exercitat după expirarea termenului legal, fiind tardiv.

Împrejurarea că, după expirarea celor 7 zile în care, conform art. 264 rap. la art. 261 alin. (4) lit. g) din C. proc. pen., se considera comunicat actul procedural către inculpat, acesta din urmă a ridicat personal plicul cu minuta sentinţei atacate, la data de 6 mai 2021, când a şi fi formulat calea ordinară de atac, nu are nicio relevanţă asupra chestiunii analizate, întrucât dispoziţiile legale evocate stabilesc în mod explicit că, în cazul afişării înştiinţării, data comunicării actului este cea a împlinirii termenului stabilit pentru prezentarea inculpatului la sediul instanţei în vederea comunicării acestuia, în speţă, 21 aprilie 2021.

Cu toate acestea, situaţia juridică a inculpatului va fi examinată în limitele şi în raport cu motivele căilor de atac exercitate de procuror şi de partea civilă.

3. Inculpatului PPPP. nu i-a fost comunicată în mod legal minuta sentinţei penale apelate, întrucât dovada de comunicare a acesteia la adresa indicată de inculpat în cursul procesului penal (respectiv, com Caţa, sat Caţa), aflată la fila x din vol. 54 al dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Braşov, a fost restituită cu menţiunea primirii plicului de către o "vecină" neidentificată şi la o dată incertă, aspect de natură a vicia fundamental legalitatea procedurii de comunicare.

Comunicarea aceleiaşi minute, în condiţiile art. 264 rap. la art. 261 alin. (4) lit. g) din C. proc. pen., la alte adrese (din Braşov - strada x şi strada x), astfel cum rezultă din înştiinţările aflate la filele x din vol. 54 al dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Braşov, nu acoperă nelegalitatea procedurii de comunicare constatată, întrucât, în situaţia prevăzută de art. 259 alin. (3) din C. proc. pen., procedura de comunicare este legal îndeplinită numai atunci când se realizează la adresa indicată de inculpat, cu respectarea exigenţelor legale.

Or, nelegalitatea constatată cu privire la procedura de comunicare a minutei hotărârii atacate îi profită inculpatului PPPP., motiv pentru care apelul formulat de acesta, prin avocat BBBBBBBB., la data de 27 aprilie 2021 se consideră a fi declarat în termen.

I. Cu privire la evoluţia jurisprudenţială în materie de prescripţie şi efectele acesteia în prezenta cauză

Luând în considerare implicaţiile sale majore asupra acuzaţiilor formulate în speţă şi, implicit, asupra coordonatelor de analiză a căilor de atac promovate, Înalta Curte apreciază necesară examinarea cu prioritate a problematicii prescripţiei răspunderii penale din perspectiva cadrului jurisprudenţial conturat atât în dreptul naţional - în special, în raport cu deciziile recente ale Curţii Constituţionale şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în acest domeniu de reglementare - cât şi în dreptul european - prin raportare la Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră) din data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 PPU [Lin].

În cauza de faţă, exceptând situaţia inculpatului B. (ce va fi analizată în mod distinct), acuzaţiile penale vizează infracţiuni comise cel mai târziu în luna noiembrie 2014, reper temporal raportat la care reglementarea naţională în materia întreruperii prescripţiei răspunderii penale a cunoscut, sintetic, următoarele variante:

- "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză" [art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014 până la data de 25 iunie 2018];

- "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea" [art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare începând cu data de 25 iunie 2018 - data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" este neconstituţională - şi până la data de 30 mai 2022, data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022. Această variantă legislativă a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale, la care se va face trimitere în continuare].

- "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului" [art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare începând cu data de 30 mai 2022].

Pe durata soluţionării prezentei cauze în apel, cadrul normativ naţional în materia întreruperii prescripţiei răspunderii penale a făcut obiectul a două decizii cu caracter obligatoriu, pronunţate, pe de o parte, în jurisdicţia constituţională, în mecanismul de cenzurare a constituţionalităţii legii în vigoare, şi, pe de altă parte, de către instanţa supremă, în mecanismul de unificare a practicii judiciare.

Mai întâi, prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, reţinându-se, în esenţă, că, în absenţa unei intervenţii legislative, cadrul normativ în vigoare ulterior pronunţării Deciziei nr. 297/2018 a instanţei de contencios constituţional nu oferă toate elementele necesare unei aplicări clare şi previzibile a normei penale sancţionate. Stabilind natura juridică a acestei din urmă decizii ca fiind aceea a unei decizii simple/extreme, Curtea Constituţională a constatat că, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei hotărâri (25 iunie 2018) şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale (respectiv, 30 mai 2022, data publicării O.U.G. nr. 71/2022), fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Ulterior, prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală. Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate aceste dispoziţii, în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, pe de o parte, cu aceleaşi dispoziţii în configurarea ulterioară publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, pe de altă parte. Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia substanţială naţională, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.. Legea penală în vigoare în intervalul precizat se relevă, prin urmare, ca o lege penală mai favorabilă atât în raport cu varianta ce a precedat-o, cât şi în raport cu varianta subsecventă, devenind, în virtutea art. 5 din C. pen., general aplicabilă în cauzele pendinte, indiferent de natura infracţiunilor deduse judecăţii.

Ulterior, prin Hotărârea pronunţată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 PPU [Lin], Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră) a furnizat repere de interpretare a dreptului Uniunii de natură a limita, în domeniul acoperit de acest drept şi circumscris fraudelor grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, aplicarea standardului naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale, astfel cum se desprinde din jurisprudenţa anterior evocată a instanţei supreme. În acest sens, Curtea de Justiţie a statuat următoarele:

* Articolul 325 alin. (1) TFUE şi articolul 2 alin. (1) din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 şi anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995, trebuie interpretate în sensul că instanţele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curţii constituţionale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziţia legislativă naţională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală din cauza încălcării principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecinţă încetarea, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

*În schimb, dispoziţiile menţionate ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că instanţele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuţie, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.

În acest context jurisprudenţial, a tranşa chestiunea intervenirii prescripţiei răspunderii penale în prezenta cauză presupune, prioritar şi cu necesitate, examinarea măsurii în care infracţiunile deduse judecăţii intră sub incidenţa dreptului Uniunii, având în vedere reperele de interpretare regăsite în Hotărârea Lin.

Demersul Înaltei Curţi sub acest aspect va fi limitat la acuzaţiile de evaziune fiscală formulate în speţă, deoarece, în privinţa infracţiunii de spălare de bani imputate inculpaţilor A., C., B., D. şi persoanelor juridice, dispunerea unei soluţii de achitare pe motivul neîntrunirii cerinţelor de tipicitate obiectivă (astfel cum se va argumenta în prezenta decizie) face superfluă o analiză a problematicii prescripţiei.

Prin urmare, în aceste limite, va examina mai întâi dacă faptele de evaziune fiscală deduse judecăţii reprezintă fraude care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, circumscrise domeniului de aplicare a articolului 325 alin. (1) TFUE şi a articolului 2 alin. (1) din Convenţia PIF, în interpretarea dată prin Hotărârea din data de 24 iulie 2023 şi jurisprudenţa anterioară a Curţii de Justiţie; în caz afirmativ, va evalua, ulterior, efectele concrete ale dreptului Uniunii asupra incidenţei prescripţiei răspunderii penale în litigiul de faţă.

*****

I.a) În jurisprudenţa Curţii de Justiţie, înţelesul noţiunii de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene a fost examinat atât în contextul prevederilor Convenţiei elaborate în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 şi anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995 (Convenţia PIF), cât şi al dispoziţiilor Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene.

Astfel, s-a reţinut că noţiunea de fraudă "este definită la art. 1 din Convenţia PIF ca fiind orice acţiune sau omisiune intenţionată cu privire la (...) folosirea sau prezentarea unor declaraţii sau documente false, inexacte sau incomplete, care au ca efect diminuarea ilegală a resurselor bugetului general al Uniunii sau ale bugetelor gestionate de Uniune sau în numele acesteia" (Hotărârea Curţii, Marea Cameră, din 8 septembrie 2015, Ivo Taricco s.a, C-105/14, pct. 41).

În sensul articolului 1 alin. (1) lit. b) din Convenţia PIF, "frauda" în materie de venituri ale Uniunii implică "necomunicarea unei informaţii prin încălcarea unei obligaţii specifice" sau "folosirea sau prezentarea unor declaraţii sau documente false, inexacte sau incomplete" (Hotărârea Curţii, Marea Cameră, din 2 mai 2018, Scialdone, C-574/15, pct. 39).

Noţiunea de fraudă înglobează, în consecinţă, veniturile din aplicarea unei cote uniforme a bazelor armonizate de evaluare a TVA-ului, stabilite în conformitate cu normele Uniunii, concluzie ce nu poate fi repusă în discuţie de faptul că TVA-ul nu ar fi perceput în mod direct în numele Uniunii, întrucât articolul (1) din Convenţia PIF nu prevede o astfel de condiţie, care ar fi contrară obiectivului convenţiei respective privind combaterea, cu cea mai mare fermitate, a fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii (Hotărârea Taricco, pct. 41).

În ceea ce priveşte înţelesul şi sfera de aplicare a articolului 325 alin. (1) TFUE, Curtea de Justiţie a statuat că această dispoziţie impune statelor membre să combată frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri efective şi disuasive (Hotărârea Lin, pct. 83); noţiunea de "interese financiare" ale Uniunii cuprinde nu numai veniturile puse la dispoziţia bugetului Uniunii, ci şi cheltuielile acoperite din bugetul menţionat.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte expresia "orice activitate ilegală" care figurează la articolul 325 alin. (1) TFUE, termenii "activitate ilegală" desemnează în mod obişnuit comportamente contrare legii, în timp ce determinantul "orice" indică faptul că este vizat, fără distincţie, ansamblul acestor comportamente, noţiunea respectivă, de "activitate ilegală", neputând fi interpretată în mod restrictiv (Hotărârea Scialdone, pct. 45, Hotărârea Curţii, Marea Cameră, din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion şi alţii, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, pct. 191).

Din perspectiva articolului 325 alin. (1) TFUE, jurisprudenţa Curţii de Justiţie este, de asemenea, constantă în a statua că interesele financiare ale Uniunii cuprind, printre altele, veniturile provenite din TVA (Hotărârea Scialdone, pct. 27).

Întrucât resursele proprii ale Uniunii includ, în special, veniturile din aplicarea unei cote uniforme la bazele armonizate de evaluare a TVA-ului, stabilit în conformitate cu normele Uniunii, există o legătură directă între colectarea veniturilor din TVA cu respectarea dreptului Uniunii aplicabil şi punerea la dispoziţia bugetului Uniunii a resurselor TVA corespunzătoare, de vreme ce orice lacună în colectarea celor dintâi se poate afla la originea unei reduceri a celor din urmă (Hotărârea Taricco, par. 38, Hotărârea Curţii, Marea Cameră, din 5 decembrie 2017, M.A.S. şi M.B., C-42/17, pct. 31).

Prin urmare, în sfera de aplicare a noţiunii de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene pot fi incluse, în principiu, următoarele situaţii identificate, exemplificativ, în jurisprudenţei Curţii de Justiţie:

- omisiunea de evidenţiere, în actele contabile, a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate din vânzarea de motorină achiziţionată în regim suspensiv de plată a accizei către beneficiari interni (Hotărârea Lin);

- frauda fiscală de tip carusel cu TVA implicând, printre altele, constituirea unor societăţi paravan şi emiterea unor documente false, prin intermediul cărora s-ar fi achiziţionat bunuri (Hotărârea Taricco);

- frauda fiscală constând în neîndeplinirea obligaţiilor declarative în materie de TVA; Curtea a subliniat că sancţiunile fiscale şi urmărirea penală pentru o astfel de fraudă constituie o punere în aplicare, printre altele, a articolului 325 TFUE şi, prin urmare, a dreptului Uniunii, de vreme ce se tinde, astfel, la îndeplinirea obligaţiei impuse de tratat statelor membre, de sancţionare efectivă a comportamentelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii (Hotărârea Curţii, Marea Cameră, din 26 februarie 2013, Aklagaren, C-617/10, pct. 27-28).

- încălcările sistematice ale normelor vamale, susceptibile să împiedice recuperarea taxelor vamale, pasibile de pedepse privative de libertate de până la şase sau zece ani închisoare (Hotărârea Curţii, Marea Cameră, din 5 iunie 2018, Kolev ş.a, C-612/15, pct. 57).

În cauza de faţă, acuzaţiile de evaziune fiscală aduse apelanţilor inculpaţi şi intimaţilor inculpaţi, în varianta de incriminare prevăzută de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, se referă la fapte de denaturare sistematică, pe o perioadă de aproximativ 5 ani, în cadrul S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., a evidenţelor contabile şi, implicit, a bazei impozabile, prin omisiunea de evidenţiere, în documentele prevăzute de lege, a totalităţii veniturilor realizate din activitatea de taximetrie, conjugată cu evidenţierea unor cheltuieli cu salariile care nu aveau la bază operaţiuni reale, cu efectul sustragerii celor două societăţi de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prevăzute de lege, inclusiv în materie de TVA.

În această variantă de incriminare, în limitele ce vor fi stabilite prin prezenta decizie, evaziunea fiscală dedusă judecăţii înglobează un prejudiciu fiscal (inclusiv în materie de TVA) cu o valoare cumulată de aproximativ patru milioane de RON (respectiv, aproximativ un milion de euro) şi este pasibilă de sancţiuni penale de până la 8 ani închisoare (în cazul formei simple, reţinute în sarcina complicilor - angajaţi ai societăţilor), respectiv, de până la 13 şi 15 ani închisoare (în cazul formelor calificate, incidente în privinţa persoanelor juridice inculpate şi a administratorilor lor).

Ansamblul acestor elemente legitimează caracterizarea faptelor de evaziune fiscală deduse judecăţii ca reprezentând, din perspectiva dreptului unional, o fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. Prin urmare, procedura judiciară referitoare la aceste infracţiuni şi sancţiunile penale aplicabile reprezintă o punere în aplicare a dreptului Uniunii, în acord cu reperele de interpretare evidenţiate în Hotărârea Curţii de Justiţie din data de 24 iulie 2023.

Formele de participaţie diferite reţinute, în speţă, în sarcina administratorilor societăţilor inculpate, pe de o parte, şi a şoferilor angajaţi, pe de altă parte, ori cuantumul variabil al limitelor patrimoniale în care urmează a se reţine contribuţia penală a inculpaţilor şoferi (aspecte invocate cu ocazia dezbaterilor de o parte a inculpaţilor) nu sunt de natură a conduce la o concluzie diferită în cazul particular al celor din urmă.

Curtea de Justiţie a statuat, mutatis mutandis, în mod repetat, că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii, articolul 325 alin. (1) TFUE putând acoperi nu numai fapte care cauzează efectiv o pierdere de resurse proprii, ci şi tentativa de comitere a unor asemenea fapte (Hotărârea Euro Box Promotion s.a, pct. 187).

În raport cu acest argument de interpretare, ponderea diferenţiată a contribuţiei fiecărui inculpat la producerea pagubei finale ori cuantumul, în sine, al prejudiciului în limitele căruia va răspunde, în mod individual, fiecare participant secundar la o activitate ilicită în ansamblu gravă, nu pot fi considerate criterii pertinente, de natură a fi valorificate în caracterizarea tipului de fraudă comis în speţă. Determinantă pentru a se reţine că faptele de evaziune fiscală deduse judecăţii, prevăzute de art. 9 lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, intră sub incidenţa dreptului Uniunii este, aşadar, nu încadrarea juridică a acestora (singura care poate varia în funcţie de contribuţia ori de întinderea rezultatului prejudiciabil produs), ci natura faptelor şi a împrejurărilor factuale ce fac obiectul litigiului de faţă.

Or, contribuţia conştientă, voluntară, a fiecărui inculpat (fost) şofer la o activitate ilicită sistematică, desfăşurată pe o perioadă îndelungaţă de timp şi orientată spre denaturarea înregistrărilor contabile şi sustragerea societăţilor angajatoare, în această modalitate, de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale ce le reveneau, cumulată cu natura şi limitele sancţiunii penale prevăzute de legislaţia naţională pentru acest tip de activitate, indiferent de cuantumul individual al prejudiciului (respectiv, închisoare de maximum 8 ani, alternativ cu amenda), legitimează concluzia că dreptul Uniunii este aplicabil litigiului de faţă şi, implicit, fiecărui participant la comiterea fraudei în materie de TVA.

În fine, în condiţiile în care activitatea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, dedusă judecăţii, a fost săvârşită în intervalul temporal ianuarie 2009 - septembrie 2014, se impune şi evidenţierea considerentelor expuse în Hotărârea Lin la pct. 64, referitoare la inaplicabilitatea Directivei PIF şi, implicit, a dispoziţiilor sale menite a armoniza, parţial, regimului prescripţiei aplicabil fraudelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Directiva a înlocuit Convenţia PIF începând cu data de 6 iulie 2019 şi se aplică, prin urmare, numai faptelor comise ulterior acestei date.

Pe cale de consecinţă, similar situaţiei examinate în Hotărârea Lin, Înalta Curte constată că, în litigiul de faţă, este aplicabilă ratione temporis Convenţia PIF şi, implicit, interpretarea dată de Curtea de Justiţie articolului 2 alin. (1) din această Convenţie.

În schimb, Înalta Curte reţine că activitatea ilicită circumscrisă variantei prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 prezintă o serie de particularităţi în contextul cărora ea nu poate fi echivalată unei fraude care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Alterarea memoriilor aparatelor de taxat prin mijloace frauduloase a constituit doar unul dintre mijloacele utilizate pentru denaturarea ulterioară a evidenţelor contabile, ea caracterizându-se, astfel cum se va argumenta în cele ce succed, ca o activitate ilicită de sine-stătătoare, premergătoare întocmirii documentelor şi declaraţiilor impuse de lege în cazul obţinerii de venituri din activitatea de taximetrie. Această formă de evaziune a avut ca rezultat alterarea unui mijloc de stocare a datelor cu relevanţă fiscală, generând doar o stare de pericol în raport cu îndeplinirea corectă a obligaţiilor declarative ce reveneau societăţilor inculpate în materie de TVA.

Reţinând, totodată, şi faptul că neîndeplinirea obligaţiilor de evidenţiere a tuturor veniturilor obţinute de societăţile inculpate şi, prin aceasta, sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, inclusiv TVA, s-a raportat nu în mod direct la datele înmagazinate în memoriile fiscale alterate, ci la veniturile obţinute suplimentar şi neevidenţiate contabil, Înalta Curte concluzionează că faptele prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, în configuraţia obiectivă identificată în speţă, nu au produs consecinţe asupra intereselor financiare ale Uniunii, astfel că ele intră în domeniul exclusiv de reglementare şi de sancţionare specific dreptului intern.

I.b) În ceea ce priveşte susţinerile inculpaţilor, referitoare la imposibilitatea asimilării faptelor de evaziune fiscală deduse judecăţii unor fraude care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii - fie ca efect al pretinsei absenţe a unei consacrări normative, în dreptul intern, a noţiunii de fraudă, fie ca urmare a limitării contribuţiei individuale a şoferilor la producerea prejudiciului la valori mai mici de 50.000 euro - Înalta Curte constată că aceste susţineri nu se raportează pertinent la dreptul Uniunii incident în speţă, astfel cum a făcut obiect de interpretare în jurisprudenţa Curţii de Justiţie.

Noţiunea de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene are un înţeles autonom în sistemul de drept comunitar, consacrat ca atare de normele de drept al Uniunii şi de interpretarea dată acestora în jurisprudenţa pertinentă a Curţii de Justiţie.

Atunci când rezultă neîndoielnic că o normă de incriminare, în dreptul intern, a unui anumit tip de conduită ilicită reprezintă transpunerea unei obligaţii ce revine statului membru în temeiul dreptului comunitar, denumirea, în sine, a infracţiunii în dreptul naţional este irelevantă pentru a se reţine că respectiva faptă se circumscrie sferei de aplicare a articolului 2 alin. (1) din Convenţia PIF ori articolului 325 alin. (1) TFUE. În plus, în cazul particular al fraudei fiscale în domeniul TVA, rezultă în mod explicit, din chiar jurisprudenţa Curţii de Justiţie expusă sintetic în precedent, că ea se circumscrie noţiunii de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Această înseamnă că, în principiu, pentru a garanta perceperea integralităţii încasărilor din TVA şi, prin aceasta, protecţia intereselor financiare ale Uniunii, statele membre dispun de libertatea de alegere a sancţiunilor aplicabile, care pot să îmbrace forma unor sancţiuni administrative, a unor sancţiuni penale sau a unei combinaţii a celor două. Sancţiunile penale pot să fie indispensabile pentru a combate în mod efectiv şi disuasiv anumite cazuri de fraudă gravă în materie de TVA (Hotărârea M.A.S şi M.B., pct. 33-34, Hotărârea Taricco, pct. 39).

Împrejurarea că, în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin pe tărâmul articolului 2 alin. (1) din Convenţia PIF, statul român a optat pentru sancţionarea penală, cu pedepse privative de libertate, a fraudelor în domeniul TVA indiferent de cuantumul prejudiciului produs, nu are semnificaţia excluderii, din sfera de aplicare a dreptului Uniunii, a faptelor prin care se cauzează prejudicii cu o valoare inferioară limitei de 50.000 euro.

Convenţia PIF instituie obligaţia statelor membre de a pedepsi cu sancţiuni penale efective, proporţionate şi disuasive cel puţin cazurile de fraudă gravă şi, totodată, de a considera "gravă" orice fraudă care implică o sumă ce urmează a fi stabilită de fiecare stat membru, dar care nu poate fi mai mare de 50.000 euro.

Rezultă, prin urmare, că opţiunea de sancţionare penală inclusiv a fraudelor care produc prejudicii cu o valoare inferioară acestei ultime limite ori de a sancţiona cu pedepse privative de libertate frauda, indiferent de valoarea prejudiciului produs, este lăsată la latitudinea statelor membre, în lumina libertăţii acestor state de a alege sancţiunile aplicabile în domeniul protejării intereselor financiare ale Uniunii şi corespunzător competenţei partajate între Uniune şi statele membre în acest domeniu (Hotărârea M.A.S şi M.B., pct. 33, 43).

I.c) În contextul expus şi în limitele acuzaţiilor ce intră sub incidenţa dreptului Uniunii, Înalta Curte constată şi netemeinicia susţinerilor inculpaţilor prin care se tinde la înlăturarea, în prezenta cauză, a obligativităţii interpretării date de Curtea de Justiţie dispoziţiilor de drept al Uniunii ori la restrângerea competenţei instanţei supreme de a da efect direct articolului 325 alin. (1) TFUE şi articolului 2 alin. (1) din Convenţia PIF, în reperele de interpretare furnizate de Curtea de Justiţie.

Înalta Curte subliniază, prioritar, că, urmare a aderării la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, România a acceptat: i) supremaţia ordinii juridice comunitare şi efectul direct al anumitor dispoziţii de drept al Uniunii, ii) competenţa exclusivă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de interpretare a dreptului Uniunii şi iii) efectul obligatoriu al acestei interpretări pentru statele membre, în vederea asigurării unităţii şi eficacităţii acestui drept.

i) Astfel, sub aspectul supremaţiei dreptului comunitar, Curtea de Justiţie a subliniat, în mod constant, că instituirea prin Tratatul CEE a unei ordini juridice proprii, acceptată de statele membre pe bază de reciprocitate, are drept corolar imposibilitatea statelor menţionate de a face să prevaleze, împotriva acestei ordini juridice, o măsură unilaterală ulterioară sau de a opune dreptului născut din Tratatul CEE norme de drept naţional, indiferent de natura acestora, în caz contrar existând riscul ca acest drept să îşi piardă caracterul comunitar, iar fundamentul juridic al Comunităţii înseşi să fie pus în discuţie.

Tratatul CEE constituie carta constituţională a unei comunităţi de drept, iar caracteristicile esenţiale ale ordinii juridice comunitare astfel constituite sunt, în special, supremaţia acesteia în raport cu dreptul statelor membre şi efectul direct al unei întregi serii de dispoziţii aplicabile acestor state şi resortisanţilor lor (Hotărârea din 5 februarie 1963, van Gend &Loos, C-26/62, Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa, C-6/64, Hotărârea din 9 martie 1978, Simmenthal, C-106/77).

Supremaţia ordinii juridice comunitare a fost confirmată de ratificarea, fără rezerve, a tratatelor de modificare a Tratatului CEE şi, în special, a Tratatului de la Lisabona şi reafirmată jurisprudenţial în mod constant de către Curtea de Justiţie, care a statuat că preeminenţa dreptului unional impune statelor membre să dea efect deplin normelor Uniunii care au efect direct, dreptul statelor membre neputând aduce atingere efectului recunoscut acestor norme pe teritoriul lor.

Prin urmare, în virtutea preeminenţei dreptului Uniunii, invocarea de către un stat membru a unor dispoziţii de drept naţional, fie ele şi de natură constituţională, nu poate aduce atingere unităţii şi eficacităţii dreptului Uniunii, efectele asociate principiului menţionat impunându-se tuturor organelor unui stat membru, fără ca în special dispoziţiile interne, inclusiv de ordin constituţional, să poată împiedica acest lucru (Hotărârea din data de 22 februarie 2022, R.S, C-430/21, pct. 50-51 şi jurisprudenţa citată).

ii) În ceea ce priveşte competenţa de interpretare definitivă a dreptului Uniunii, aceasta revine în exclusivitate Curţii de Justiţie, care are sarcina de a preciza întinderea principiului supremaţiei dreptului Uniunii în raport cu dispoziţiile relevante, întindere ce nu poate depinde nici de interpretarea unor norme de drept naţional, nici de interpretarea dispoziţiilor de drept al Uniunii reţinută de o instanţă naţională, care nu corespunde, însă, interpretării Curţii.

Înţelesul şi limitele aplicării normelor de drept al Uniunii clarificate de Curtea de Justiţie în jurisprudenţa sa sunt, aşadar, obligatorii pentru toate autorităţile unui stat membru, fără ca o normă de drept naţional, indiferent de natura său, să poată împiedica acest lucru.

Instanţele naţionale sunt, la rândul lor, obligate să lase neaplicată din oficiu orice reglementare sau practică naţională contrară unei dispoziţii de drept unional care are efect direct, fără a trebui să solicite sau să aştepte eliminarea prealabilă a acestei reglementări sau practici naţionale pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituţional (Hotărârea Euro Box Promotion, pct. 245-251). Instanţa naţională exercită prerogative de instanţă a Uniunii atunci când aplică, în cadrul competenţei sale, norme de drept comunitar cu efect direct, ceea ce înseamnă că ea are obligaţia de a asigura pe deplin acest efect, înlăturând, când este cazul, orice obstacol normativ sau jurisprudenţial derivat din dreptul intern (Hotărârea R.S, pct. 62).

iii) O hotărâre preliminară pronunţată de Curtea de Justiţie în exercitarea competenţei sale exclusive de interpretare a dreptului Uniunii este obligatorie pentru instanţa naţională, iar aceasta chiar şi în situaţia în care respectiva hotărâre preliminară nu a fost pronunţată în urma unei cereri adresate de acea instanţă naţională.

În acest sens, Curtea de Justiţie a subliniat că, din moment ce interpretarea pe care ea o dă unei norme de drept al Uniunii lămureşte şi precizează, atunci când este necesar, semnificaţia şi domeniul de aplicare al acestei norme, aşa cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înţeleasă şi aplicată de la momentul intrării sale în vigoare, o instanţă de drept comun este ţinută, în vederea asigurării deplinei eficacităţi a normelor de drept al Uniunii, să înlăture, într-un litigiu cu care este sesizată, aprecierile unei instanţe naţionale care contravin unei hotărâri pronunţate cu titlu preliminar de către Curte, iar aceasta inclusiv atunci când respectiva hotărâre nu rezultă dintr-o cerere de decizie preliminară introdusă, în legătură cu acest litigiu, de această instanţă de drept comun (Hotărârea R.S., pct. 77).

Pentru litigiul de faţă, în raport cu susţinerile inculpaţilor referitoare la necesitatea aplicării prioritare a dispoziţiilor constituţionale, prezintă relevanţă şi argumentele de interpretare oferite de Curtea de Justiţie prin aceeaşi Hotărâre R.S, la pct. 47-48. Spre deosebire de tratatele internaţionale obişnuite, tratatele comunitare au instituit o nouă ordine juridică proprie, integrată în sistemul juridic al statelor membre din momentul intrării în vigoare a tratatelor şi care este obligatorie pentru instanţele lor. Statele membre şi-au limitat astfel, în favoarea acestei noi ordini juridice dotate cu instituţii proprii şi în domeniile definite de tratate, drepturile lor suverane, ceea ce are drept corolar, printre altele, imposibilitatea acestor state de a opune dreptului Uniunii norme de drept naţional, indiferent de natura acestora.

Or, de vreme ce, în lumina acestei obligaţii, România a consacrat în legea sa fundamentală prioritatea tratatelor constitutive şi a reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile interne contrare [art. 148 alin. (2) din Constituţie], rezultă că invocarea, de către inculpaţi, a articolului 20 alin. (2) din Constituţie ca argument normativ de ordin constituţional pentru eventuala limitare a obligativităţii interpretării date de Curtea de Justiţie dreptului Uniunii, într-un domeniu care aparţine incontestabil acestui drept, nu se raportează pertinent la caracteristicile ordinii juridice comunitare.

Prin urmare, în considerarea preeminenţei dreptului Uniunii, Înalta Curte conchide că natura constituţională (şi inclusiv trăsătura de drept substanţial) a principiului aplicării legii penale mai favorabile, invocat de inculpaţi, nu poate, în sine, să justifice o eventuală prevalenţă acordată dreptului naţional în raport cu cerinţele ce decurg din articolul 325 alin. (1) TFUE şi articolul 2 alin. (1) din Convenţia PIF, în reperele de interpretare oferite de Curtea de Justiţie prin Hotărârea Lin.

I.d) În ceea ce priveşte efectele concrete ale dreptului Uniunii în cauza de faţă, în special din perspectiva incidenţei prescripţiei răspunderii penale a inculpaţilor, odată stabilit că obiectul litigiului include fapte ce constituie fraude care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, intrând, prin urmare, în domeniul de aplicare al acestui drept, Înalta Curte constată deplina aplicabilitate a celor statuate de Curtea de Justiţie prin Hotărârea din data de 24 iulie 2023.

În primul rând, subliniază că, pronunţându-se asupra înţelesului dispoziţiilor pertinente din Convenţia PIF şi TFUE în procedurile jurisdicţionale prin care se urmăreşte sancţionarea pe plan penal a infracţiunilor de fraudă gravă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, Curtea de Justiţie nu a distins după cum este vorba de proceduri în curs ori de căi extraordinare de atac (Hotărârea Lin, pct. 101, 123).

Dispozitivul hotărârii preliminare - în prima parte a răspunsului la întrebarea întâi - circumstanţiază explicit reperele de interpretare furnizate de Curte unui număr considerabil "de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene", adverbul "inclusiv" fiind utilizat, cu sensul său obişnuit, de alăturare a unui element (căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive) la seria respectivelor procese penale, şi în a doua parte a răspunsului la aceeaşi întrebare.

Din această perspectivă, împrejurarea că Hotărârea Lin a fost pronunţată în urma cererii adresate de o instanţă naţională învestită într-o cale extraordinară de atac este irelevantă asupra obligativităţii interpretării date dreptului Uniunii în orice alt proces penal în care se ridică aceeaşi problemă de drept.

În al doilea rând, constată că, în temeiul dreptului Uniunii şi în reperele de interpretare furnizate prin hotărârea sus-menţionată, Înalta Curte nu este obligată să lase neaplicată jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia prescripţiei, deoarece această jurisprudenţă consacră un standard naţional de protecţie referitor la previzibilitatea legii penale care nu este de natură să compromită nivelul de protecţie prevăzut de cartă, astfel cum a fost interpretată de Curtea de Justiţie.

În schimb, în exercitarea prerogativelor sale de instanţă a Uniunii, complementare prerogativelor consacrate de dreptul naţional, Înalta Curte are obligaţia să lase neaplicat standardul naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, în cazul faptelor de evaziune fiscală incriminate de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005.

Aceasta deoarece, în reperele de interpretare furnizate de Curtea de Justiţie, aplicarea acestui standard naţional, astfel cum rezultă din Decizia nr. 67/2022 a instanţei supreme, ar permite repunerea în discuţie a întreruperii termenelor de prescripţie a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite, în speţă, chiar anterior datei de 25 iunie 2018 şi, conducând la incidenţa prescripţiei răspunderii penale în cazul tuturor inculpaţilor complici, ar fi de natură să compromită supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii în domeniul combaterii fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Astfel cum rezultă din considerentele Hotărârii Lin (pct. 83-85), edictarea unor sancţiuni penale în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii, în special a perceperii corecte a veniturilor, ţine de o competenţă partajată între Uniune şi statele membre, în sensul articolului (4) alin. (2) TFUE (în acelaşi sens, Hotărârea M.A.S şi M.B., pct. 43).

Rezultă, pe cale de consecinţă, că, în privinţa fraudelor în materie de TVA săvârşite anterior datei de 6 iulie 2019, deşi adoptarea unor norme care guvernează prescripţia răspunderii penale pentru astfel de infracţiuni intră în competenţa statelor membre, totuşi, în exercitarea acestei competenţe, statele respective sunt ţinute să respecte obligaţiile care le sunt impuse de dreptul Uniunii (Hotărârea Lin, pct. 80-82).

Aceste obligaţii constau, în esenţă, în: a) combaterea fraudei şi a oricăror activităţi ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene prin măsuri efective şi disuasive, b) aplicarea unor sancţiuni penale efective, proporţionate şi disuasive, care includ, cel puţin în cazurile de fraudă gravă, pedepse privative de libertate, c) aplicarea standardelor naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale, inclusiv a celor referitoare la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, numai cu condiţia ca această aplicare să nu compromită nivelul de protecţie prevăzut de cartă, şi nici supremaţia, unitatea si efectivitatea dreptului Uniunii.

În ceea ce priveşte cea dintâi obligaţie, de combatere a fraudei, în jurisprudenţa Curţii de Justiţie s-a statuat în mod repetat că, în temeiul articolului 325 alin. (1) TFUE, statelor membre le revine obligaţia de rezultat de a combate frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri disuasive şi efective. Deşi ele dispun de libertatea de alegere a sancţiunilor aplicabile, care pot lua forma unor sancţiuni administrative, a unor sancţiuni penale sau a unei combinaţii a celor două, statele membre sunt totuşi obligate, în conformitate cu articolul 325 alin. (1) TFUE, să se asigure că situaţiile de fraudă gravă sau de altă activitate ilegală gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sunt pasibile de sancţiuni penale care au un caracter efectiv şi disuasiv (Hotărârea Lin, pct. 83-84, Hotărârea Euro Box Promotion şi alţii, pct. 191).

În plus, normele naţionale privind prescripţia trebuie să permită o represiune efectivă a infracţiunilor legate de astfel de fraude (Hotărârea M.A.S şi M.B., pct. 34 -36).

Aceste obligaţii ce decurg din articolul 325 alin. (1), (2) TFUE sunt "obligaţii de rezultat precise în sarcina statelor membre, care nu sunt supuse niciunei condiţii cu privire la aplicarea normelor prevăzute de aceste dispoziţii" (Hotărârea M.A.S şi M.B., pct. 38, Hotărârea Taricco, pct. 51).

Obligaţia secundă, de aplicare a unor sancţiuni penale efective şi disuasive, decurge nu doar din articolul 325 alin. (1) TFUE, ci şi din articolul 2 alin. (1) din Convenţia PIF. În aplicarea acestei norme de drept comunitar şi în acord cu argumentele de interpretare oferite de Curtea de Justiţie, statele membre sunt obligate să ia măsurile necesare pentru a se asigura că fraudele care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv fraudele în domeniul TVA-ului, se pedepsesc cu sancţiuni penale efective, proporţionate şi disuasive, care includ, cel puţin în cazurile de fraudă gravă - şi anume cele care implică o sumă minimă care nu poate fi stabilită de statele membre la mai mult de 50.000 de euro - pedepse privative de libertate (Hotărârea Lin, pct. 85, Hotărârea Scialdone pct. 36).

Articolul 325 alin. (1) TFUE şi articolul 2 alin. (1) din Convenţia PIF sunt formulate în termeni clari şi precişi şi nu sunt însoţite de nicio condiţie, astfel încât ele au efect direct. Aceasta înseamnă că, în virtutea principiului supremaţiei dreptului comunitar şi în exercitarea prerogativelor lor de instanţe ale Uniunii, revine, în principiu, instanţelor naţionale sarcina de a de efect deplin obligaţiilor care decurg din aceste două articole şi de a lăsa neaplicate dispoziţiile interne care, în cazul unor fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, împiedică aplicarea unor sancţiuni efective şi disuasive (Hotărârea Lin, pct. 96-97).

În ceea ce priveşte standardele naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale şi măsura în care, potrivit aprecierii Curţii de Justiţie, aplicarea acestora se conformează condiţiei de a nu compromite supremaţia, unitatea si efectivitatea dreptului Uniunii, Înalta Curte constată că, în materia întreruperii prescripţiei răspunderii penale, legislaţia şi jurisprudenţa naţională se întemeiază pe două principii distincte, respectiv, pe de o parte, în ceea ce priveşte Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, pe principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, iar pe de altă parte, în ceea ce priveşte Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile.

Deşi aceste două principii sunt consacrate şi în ordinea juridică a Uniunii, reiese din jurisprudenţa Curţii de Justiţie că normele care reglementează prescripţia în materie penală nu intră în domeniul de aplicare al articolului 49 alin. (1) din cartă (Hotărârea Lin, pct. 108, Hotărârea Taricco, pct. 54-57) şi, din această perspectivă, obligaţia instanţelor române de a lăsa neaplicate cele două decizii ale Curţii Constituţionale ori hotărârea prealabilă a Înaltei Curţi în materia prescripţiei nu este de natură să aducă atingere nici principiului previzibilităţii, preciziei şi neretroactivităţii infracţiunilor şi pedepselor, şi nici principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, astfel cum sunt garantate de cartă (Hotărârea Lin, pct. 110-112).

Având în vedere, pe de o parte, că cerinţele de previzibilitate, precizie şi neretroactivitate a legii penale constituie o expresie specifică a securităţii juridice, element esenţial al statului de drept, şi, pe de altă parte, importanţa protecţiei împotriva arbitrariului în materie penală, Curtea de Justiţie a admis că un standard naţional de protecţie care urmăreşte să consacre respectivele cerinţe, inclusiv în domeniul prescripţiei, se poate opune obligaţiei care revine instanţelor naţionale în temeiul articolului 325 alin. (1) şi (2) TFUE, de a lăsa neaplicate dispoziţiile naţionale care reglementează prescripţia, şi aceasta chiar atunci când aplicarea respectivelor dispoziţii naţionale este de natură să împiedice aplicarea unor sancţiuni penale efective şi disuasive într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii (Hotărâre Lin, pct. 115-116).

Prin urmare, în măsura în care se întemeiază pe principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, sub aspectul cerinţelor de previzibilitate şi precizie a legii penale, inclusiv a regimului de prescripţie, astfel cum este protejat de dreptul naţional, Curtea de Justiţie a concluzionat că instanţele române nu sunt obligate să lase neaplicată jurisprudenţa naţională supusă analizei, în pofida existenţei unui risc sistemic de impunitate a fraudelor grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii (Hotărârea Lin, pct. 118).

În schimb, aplicarea standardului naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, astfel cum rezultă din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie, trebuie diferenţiată de cea a standardului naţional de protecţie examinat în Hotărârea din 5 decembrie 2017, M.A.S şi M.B., referitor la previzibilitatea legii penale (Hotărârea Lin, pct. 120).

În acest sens, Curtea de Justiţie a efectuat o distincţie clară între standardul naţional menit să protejeze previzibilitatea legii penale, astfel cum a fost configurat în Hotărârea MAS şi MB şi în Hotărârea Lin (şi care, în cazul speţei, se limitează la neutralizarea efectului întreruptiv de prescripţie al actelor efectuate în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), pe de o parte, şi standardul naţional de protecţie referitor la aplicarea retroactivă a legii mai favorabile (care ar permite neutralizarea efectului de întrerupere al unor acte de procedură efectuate chiar şi înainte de 25 iunie 2018), pe de altă parte.

Numai în raport cu acest ultim standard naţional de protecţie, ţinând seama de necesara sa punere în balanţă cu dispoziţiile articolului 325 alin. (1) TFUE şi ale articolului 2 alin. (2) din Convenţia PIF, aplicarea de către o instanţă naţională a respectivului standard naţional, pentru a repune în discuţie întreruperea termenului de prescripţie prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, trebuie considerată ca fiind de natură să compromită supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii (pct. 123).

În consecinţă, rezultă că, în exercitarea competenţei sale exclusive de interpretare a dreptului Uniunii, Curtea de Justiţie a constatat incompatibilitatea dintre cerinţele ce decurg din articolul 325 alin. (1) TFUE şi articolul 2 alin. (1) din Convenţia PIF, pe de o parte, şi standardul naţional al principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, pe de altă parte, numai sub aspectul particular al neutralizării, în virtutea acestui ultim standard naţional, a efectelor întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură efectuate anterior datei de 25 iunie 2018, în cauze penale având ca obiect fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Ca atare, dând efect direct dispoziţiilor de drept al Uniunii, în interpretarea dată acestora de Curtea de Justiţie, Marea Cameră, prin Hotărârea pronunţată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23, Înalta Curte va lăsa neaplicat standardul naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, astfel cum rezultă din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că, în litigiul de faţă, ce constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii, valorificarea acestui standard pentru a repune în discuţie întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018 ar fi de natură să compromită supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii.

*****

I.e) În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza, prioritar, termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru faptele de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, fapte ce nu intră în domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, fiind supuse exclusiv cerinţelor ce decurg din dreptul naţional.

Această categorie de fapte a fost reţinută în sarcina inculpaţilor - şoferi angajaţi sau colaboratori ai S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., a administratorilor de fapt sau/şi de drept ai celor două societăţi comerciale, acuzaţi în calitate de instigatori şi a celor doi inculpaţi angajaţi în sarcina cărora s-a reţinut aceeaşi faptă, în forma de participaţie a complicităţii.

Astfel, constată că, în tot intervalul de timp cuprins între data săvârşirii faptei de evaziune fiscală (echivalentă datei depistării în trafic a şoferilor taximetrişti, respectiv 25.11.2014) şi până la pronunţarea prezentei decizii, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 au rămas neschimbate, situându-se între minimul special de 2 ani închisoare şi maximul special de 8 ani închisoare. Deşi, prin Legea nr. 55/2021, norma de incriminare a fost modificată parţial, introducându-se amenda ca pedeapsă alternativă pentru infracţiunea de evaziune fiscală, această modificare legislativă nu prezintă relevanţă sub aspectul termenului de prescripţie a răspunderii penale, supus analizei.

În varianta legislativă aplicabilă începând cu data săvârşirii faptei şi până la data de 25.06.2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale), termenul general de prescripţie pentru infracţiunea de evaziune fiscală în forma simplă era, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., de 8 ani şi, conform dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (în varianta în vigoare în aceeaşi perioadă), acest termen se întrerupea prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, cu efectul intervenirii prescripţiei răspunderii penale numai în condiţiile depăşirii termenului general cu încă o dată, conform art. 155 alin. (4) din C. pen.. Aplicarea globală a acestei variante normative ar avea ca efect stabilirea unui termen de prescripţie specială de 16 ani, termen care în speţă, raportat la data săvârşirii faptei, nu s-a împlinit până în prezent.

În schimb, ca o consecinţă exclusivă a reconfigurării conţinutului dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în baza Deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi, subsecvent, a interpretării obligatorii regăsite în Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, rezultă că, în intervalul 25.06.2018 - 30.05.2022, ansamblul normativ în vigoare nu a mai prevăzut vreun caz de întrerupere a prescripţiei, cu consecinţa curgerii doar a termenului general de prescripţie şi a împlinirii sale, în speţă, la data de 24.11.2022.

Aceasta înseamnă că legea penală în vigoare în intervalul de timp anterior precizat, în ansamblul său, conduce la incidenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală a tuturor inculpaţilor acuzaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, indiferent de forma de participaţie, constituind, prin urmare, legea penală mai favorabilă, conform art. 5 din C. pen.

În ceea ce priveşte eventuala incidenţă a prescripţiei răspunderii penale şi pentru faptele de evaziune fiscală incriminate de art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 - supuse nu doar exigenţelor dreptului naţional, ci şi efectului direct al normelor de drept al Uniunii - Înalta Curte reţine că, în principiu, termenele de prescripţie aplicabile diferă în funcţie de varianta de incriminare concret incidentă în cazul fiecărui inculpat, respectiv, fie forma simplă - aplicabilă inculpaţilor angajaţi, fie variantele calificate ce vor fi reţinute în sarcina inculpatelor persoane juridice şi a administratorilor acestora, după cum se va demonstra în continuare.

Considerentele expuse anterior în prezenta decizie, referitoare la efectele intervenirii Deciziei nr. 358 din 26.05.2022 a Curţii Constituţionale şi a Deciziei nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, îşi păstrează, în principiu, valabilitatea şi sub aspectul acuzaţiilor de evaziune fiscală supuse examinării, sub rezerva de interpretare desprinsă, însă, din jurisprudenţa Curţii de Justiţie.

În concret, aceasta înseamnă, pe de o parte, că, în temeiul jurisprudenţei naţionale în materie de prescripţie anterior evocată, în intervalul de timp cuprins între data de 25.06.2018 şi data de 30.05.2022, ansamblul normativ în vigoare nu a prevăzut vreun caz de întrerupere a prescripţiei, cu consecinţa curgerii doar a termenelor generale de prescripţie.

Prin urmare, în aplicarea standardelor naţionale referitoare la previzibilitatea legii şi aplicarea globală a legii penale mai favorabile, astfel cum decurg din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi, rezultă că inclusiv pentru faptele de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 trebuie considerat că legislaţia naţională nu a prevăzut cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei, cu efectul curgerii numai a termenelor generale de prescripţie.

În aplicarea directă a dispoziţiilor de drept al Uniunii, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiţie, Marea Cameră, prin Hotărârea Lin, se impune a se considera însă, pe de altă parte, că în cazul particular al acestei categorii de fapte, efectele constatării neconstituţionalităţii prevederilor art. 155 alin. (1) din C. pen. prin Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale nu pot viza actele de procedură efectuate anterior datei publicării respectivei decizii şi, implicit, nici consecinţele lor întreruptive de prescripţie.

Prin urmare, termenele generale de prescripţie se calculează, în acest caz particular, în conformitate cu cerinţele ce decurg din coroborarea prevederilor art. 154 alin. (2) şi art. 155 alin. (2) şi (4) din C. pen., respectiv, de la data săvârşirii faptei, urmând a se verifica, suplimentar, dacă premergător datei de 25 iunie 2018, a intervenit un act întreruptiv de prescripţie şi dacă, la data respectivului act întreruptiv, termenele generale de prescripţie se împliniseră. În nicio situaţie nu se vor putea depăşi, însă, nici durata termenului general de prescripţie (calculat, mai întâi, de la data comiterii faptei şi, ulterior, de la data ultimul act întreruptiv anterior datei de 25 iunie 2018), nici termenele de prescripţie specială a răspunderii penale, calculate de la data comiterii faptei.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că data săvârşirii faptelor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 este echivalentă (cu excepţia cazului inculpatului B.), datei epuizării activităţii deduse judecăţii comise de autori, respectiv 30 septembrie 2014, de la acest ultim moment începând să curgă termenele de prescripţie pentru toţi inculpaţii, indiferent de forma de participaţie reţinută în sarcina lor.

În tot intervalul de timp cuprins între această dată şi până la pronunţarea prezentei decizii, limitele de pedeapsă pentru forma simplă a infracţiunii de evaziune fiscală au rămas neschimbate, situându-se între minimul special de 2 ani închisoare şi maximul special de 8 ani închisoare, ceea ce înseamnă că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul general de prescripţie este de 8 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în absenţa unui act întreruptiv de prescripţie, acest termen general s-ar fi putut împlini la data de 29 septembrie 2022, însă, după cum rezultă din actele dosarului, în speţă s-au efectuat, anterior datei de 25 iunie 2018, acte de procedură repetate, cu efect întreruptiv de prescripţie, ultimul act de această natură fiind cel corespunzător desfăşurării, la Curtea de Apel Braşov, a şedinţei de judecată din data de 11 iunie 2018. Desfăşurarea procedurii judiciare publice la această dată şi, corespunzător, dispoziţia de citare a inculpaţilor care nu se prezentaseră anterior la judecată, personal sau prin reprezentant - neprimind, drept urmare, termen în cunoştinţă - reprezintă, în sine, acte de procedură cu efect întreruptiv care, de altfel, au fost şi comunicate inculpaţilor.

În acest sens, dispoziţiile art. 353 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. instituie obligaţia expresă a instanţei de a comunica tuturor părţilor data şi locul desfăşurării judecăţii, comunicare realizată prin intermediul unor mijloace scrise (respectiv, citaţie) şi, alternativ, prin comunicare orală (respectiv, notă telefonică ori înştiinţarea părţilor prezente în şedinţă despre următorul termen de judecată).

Pe cale de consecinţă, rezultă că, în speţă, în raport cu data ultimului act de procedură efectuat anterior datei de 25 iunie 2018, termenul general de prescripţie de 8 ani (incident în cazul şoferilor taximetrişti angajaţi şi al inculpatului G.), se va împlini, potrivit art. 155 alin. (2) din C. pen., abia la data de 10 iunie 2026.

În fine, în condiţiile în care, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen., termenul de prescripţie specială este de 16 ani şi curge de la data săvârşirii faptei, rezultă că acest termen se va împlini abia la data de 29 septembrie 2030.

Consideraţiile expuse în precedent sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul inculpaţilor faţă de care se va reţine una dintre variantele calificate ale infracţiunii de evaziune fiscală (respectiv, inculpaţii administratori şi inculpatele persoane juridice).

Faţă de această categorie de persoane, limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt cuprinse între minimul special de 7 ani închisoare şi maximul special de 13 ani închisoare [în cazul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005], respectiv, între minimul special de 9 ani închisoare şi maximul special de 15 ani închisoare [în cazul alin. (3)]. Termenul general de prescripţie pentru ambele variante agravate ale evaziunii fiscale este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen., de 10 ani şi, în raport cu data săvârşirii faptei, respectiv 30 septembrie 2014, se va împlini abia la data de 29 septembrie 2024.

Este cu atât mai evident că, în raport cu data ultimului act de procedură întreruptiv de prescripţie, respectiv 11 iunie 2018, acest termen de prescripţie generală urmează a se împlini abia la data de 10 iunie 2028; în mod corespunzător, termenul de prescripţie specială este de 20 ani şi, în raport cu data săvârşirii faptei, respectiv, 30 septembrie 2014, se va împlini abia la data de 29 septembrie 2034.

Prin urmare, sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte concluzionează că nu a intervenit prescripţia răspunderii penale nici în cazul inculpaţilor angajaţi, faţă de care se va reţine formă simplă a infracţiunii, şi nici al inculpaţilor - administratori sau persoane juridice - faţă de care se vor reţine variantele calificate de incriminare.

Situaţia inculpatului B. se diferenţiază, însă, de cea a coinculpaţilor administratori, prin aceea că, în cazul său, data epuizării activităţii de evaziune fiscală este anterioară, respectiv, 3 septembrie 2010.

În varianta legislativă aflată în vigoare la acea dată, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru forma calificată incriminată de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (ce va fi reţinută în sarcina inculpatului) erau cuprinse între minimul special de 4 ani închisoare şi maximul special de 10 ani închisoare. Termenul general de prescripţie aplicabil în aceeaşi variantă legislativă era, potrivit art. 122 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, de 8 ani şi, conform art. 124 din acelaşi cod, prescripţia înlătura răspunderea penală oricâte întreruperi ar fi intervenit, dacă acest termen era depăşit cu încă jumătate.

Aplicarea globală a acestei variante legislative conduce la concluzia că, potrivit legii vechi, în vigoare la data comiterii faptei, termenul special de prescripţie a răspunderii penale, de 12 ani, s-a împlinit faţă de inculpatul B. la data de 2 septembrie 2022. Potrivit legii noi aplicabile în intervalul 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, termenul general de prescripţie este de 10 ani şi, în absenţa unui act întreruptiv de prescripţie, acest termen general s-ar fi putut împlini la data de 2 septembrie 2020, însă el a fost întrerupt şi, în raport cu data ultimului act întreruptiv de prescripţie, se va împlini abia la 10 iunie 2028.

Prin urmare, rezultă că legea veche, în vigoare la data comiterii faptei, este cea care asigură, în cazul particular al inculpatului B., o situaţie mai uşoară, astfel că această variantă legislativă îi este aplicabilă celui din urmă inculpat, în acord cu cerinţele ce decurg din articolul 5 din C. pen.

II. Cu privire la criticile formulate sub aspectul acuzaţiei de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005

Prin actul de sesizare, acuzaţiile aduse inculpaţilor - şoferi taximetrişti colaboratori ai inculpatelor persoane juridice S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. au constat în aceea că, depistaţi fiind în flagrant la data de 25.11.2014, au utilizat aparatul de taxare astfel încât, indiferent de numărul de curse ori de kilometri parcurşi, venitul zilnic să fie mai mic decât valoarea reală a curselor efectuate, justificând cu raportul Z obţinut în urma utilizării frauduloase a aparatului de taxat, evidenţierea contabilă a unor venituri mai mici decât cele reale, faptă ce ar constitui autorat la infracţiunea de evaziune fiscală.

În sarcina inculpaţilor - şoferi taximetrişti angajaţi ai societăţilor S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., s-a reţinut, de asemenea, că depistaţi fiind în flagrant la data de 25.11.2014, au utilizat aparatul de taxare astfel încât, indiferent de numărul de curse ori kilometri parcurşi, venitul zilnic să fie mai mic decât valoarea reală a curselor efectuate, justificând cu raportul Z obţinut în urma utilizării frauduloase a aparatului de taxat, evidenţierea contabilă a unor venituri mai mici decât cele reale, faptă ce ar constitui autorat la infracţiunea de evaziune fiscală.

În sarcina inculpaţilor A., D. şi C. s-a reţinut că, în calitate de administratori (de drept şi/sau numai de fapt) ai inculpatelor S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 25.11.2014, au coordonat un sistem fraudulos de utilizare a aparatelor de taxat, impunând, ca mod de lucru, fiecărui şofer taximetrist angajat, să depună un decont justificat de un raport zilnic (raport Z) cu o valoare limitată, depăşirea acestei valori atrăgând penalizări din partea patronatului, înscris justificativ pentru obţinerea căruia şoferul era instruit, fiind totodată atenţionat asupra faptului că nu va primi salariul, dar va semna statul de plată şi va trebui să obţină veniturile necesare traiului din activitatea prestată după obţinerea sumei de decont; totodată, cei trei inculpaţi l-au determinat pe coinculpatul G., angajat al societăţilor menţionate, să predea spre exploatare autovehicule cu sistemul fraudulos montat şi să instruiască şoferii privind modul ilicit de utilizare în scopul anterior menţionat, fapte ce ar constitui infracţiunea de instigare la evaziunea fiscală comisă de inculpaţii şoferi taximetrişti angajaţi ai celor două societăţi, depistaţi în trafic.

În sarcina inculpatului G. s-a reţinut că, în calitatea sa de coordonator parc auto, angajat al S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., în perioada ianuarie 2009 - 25.11.2014, a predat spre exploatare autovehicule cu sistemul fraudulos montat şi a instruit şoferii privind modul de utilizare pentru a putea fi depus, în justificarea decontului zilnic, un raport Z între limitele valorice impuse de patronat, faptă ce ar constitui infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală comisă de şoferii taximetrişti angajaţi ai societăţilor inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L..

În fine, în sarcina inculpatului HH. s-a reţinut că, în calitatea sa de inginer electronist angajat al S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., în perioada 04.05.2011 - 25.11.2014, a asigurat din punct de vedere tehnic funcţionarea sistemului fraudulos, astfel încât aparatul de taxat montat pe fiecare autovehicul să reacţioneze la impulsurile transmise prin conductori conectaţi fraudulos la aparat şi la cuarţ, iar memoria aparatului, alterată de impuls, să înregistreze un preţ al cursei mai mic decât tariful său real, faptă ce ar constitui infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală comisă de şoferii taximetrişti angajaţi ai societăţilor inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L..

Apelanţii inculpaţi JJ., KK., LL., MM., OO., PP., SS., TT., UU., WW., BBB., CCC., A., DDD., HHH., QQQ., TTT., SSS., CCCC., FFFF., GGGG., HHHH., LLLL., NNNN., RRRR., VVVV., G., BBBBB., CCCCC., GGGGG., LLLLL. şi intimaţii inculpaţi CCCCCCCC., S., PPP., U., C., D. şi HH. au solicitat, prin cereri scrise sau în cursul dezbaterilor, continuarea procesului penal, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din C. proc. pen., motiv pentru care Înalta Curte va examina criticile formulate în apelul Ministerului Public, privind greşita soluţie de achitare dispusă pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

În acest sens, constată că argumentele pentru care prima instanţă a dispus achitarea inculpaţilor pentru fapta de evaziune fiscală supusă analizei pot fi rezumate după cum urmează:

a) - în cazul intimaţilor inculpaţi (şoferi colaboratori) K., P. şi Z., nu au fost identificate asupra lor dispozitive de tip cuarţ, iar raportul curselor zilnice nu evidenţiază indicii de folosire frauduloasă a aparatului de taxat, astfel încât nu există probe care să confirme existenţa faptei în vreuna dintre modalităţile prevăzute de lege;

b) - în cazul inculpaţilor - şoferi (angajaţi sau colaboratori ai celor două inculpate persoane juridice), s-a apreciat că utilizarea frauduloasă a componentelor aparatului de taxat prin mijloacele descrise în rechizitoriu nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, ci contravenţia prevăzută de art. 55 din Legea nr. 38/2003.

Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 nu are în vedere falsificarea documentului contabil la chiar momentul înregistrării datelor în memoria fiscală a aparatului de taxat, ci falsificarea în sine a documentului contabil reprezentat de memoria fiscală. Acţionarea - în condiţiile reţinute în sarcina şoferilor angajaţi - cu mijloace frauduloase asupra taximetrului la momentul înregistrării informaţiei în memoria fiscală, iar nu ulterior, are ca efect denaturarea înregistrărilor şi, implicit, neevidenţierea unor venituri, circumscriindu-se unei modalităţi alternative de comitere a evaziunii fiscale, respectiv, cea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În schimb, acţiunea de "alterare" presupune modificarea datelor deja înscrise în memoria fiscală, adică o intervenţie asupra documentului fiscal înmagazinat, în scopul ca datele cuprinse în acest document să fie modificate, acţiune ce nu a fost descrisă, însă, în actul de sesizare şi nici demonstrată în cauză.

În fine, s-a apreciat că veniturile obţinute fraudulos de şoferii angajaţi reprezentau venituri ale societăţilor angajatoare, pentru care acestea din urmă datorau taxe şi impozite, neputând coexista două prejudicii - unul produs de angajat, iar celălalt, de angajator. Suplimentar, în cazul inculpaţilor - şoferi colaboratori s-a reţinut şi inexistenţa unor precizări ale acuzării privind angajatorul care trebuia să evidenţieze venitul, respectiv fie angajatorii propriu-zişi ai şoferilor colaboratori, fie cele două societăţi comerciale inculpate, aflate în raporturi de colaborare cu cei dintâi.

c) -în cazul inculpaţilor A., HH., G. şi, respectiv, D. şi C., s-a reţinut, faţă de primii trei, că nu există probe ale alterării memoriei fiscale de către şoferi şi nici indicii ale instigării sau complicităţii la fapta de alterare, actele deduse judecăţii subsumându-se activităţii distincte de neevidenţiere a veniturilor, ca variantă alternativă a evaziunii fiscale; în cazul celor din urmă două inculpate, s-a reţinut inexistenţa unor probe din care să rezulte că C. cunoştea înţelegerea intervenită între angajator şi angajat privind fraudarea înregistrărilor în contabilitate ori că inculpata D. s-ar fi implicat în evidenţierea veniturilor obţinute din deconturile zilnice.

Examinând criticile formulate în apel sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe are doar parţial suport probator, în limitele ce se vor arăta, în toate celelalte cazuri ea întemeindu-se pe o interpretare eronată a probelor administrate, dar şi a dispoziţiilor legale pertinente.

a) Astfel, în ceea ce priveşte soluţia de achitare dispusă prin sentinţă faţă de inculpaţii K., P. şi Z., întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte reţine că, deşi în motivele scrise de apel, Ministerul Public a criticat temeinicia acestei soluţii, pe parcursul dezbaterilor în apel nu a mai susţinut, însă, aceste motive de critică.

Cei trei intimaţi inculpaţi nu s-au prezentat la judecarea cauzei în cel de-al doilea grad de jurisdicţie (K. şi P. solicitând în scris judecarea cauzei în lipsă) şi nici nu au comunicat instanţei de apel intenţia eventuală de a solicita continuarea procesului penal, asistenţa juridică a acestora fiind asigurată de avocaţi desemnaţi din oficiu.

În acest context, fără a omite faptul că, pentru faptele reţinute în sarcina celor trei intimaţi inculpaţi, s-a împlinit termenul de prescripţie generală, astfel cum a fost analizat în precedent, Înalta Curte va menţine soluţia dispusă prin sentinţa apelată, constatând că nu au fost identificate, în apel, elemente factuale noi, care să releve lipsa de temeinicie a statuărilor primei instanţe şi să justifice reconsiderarea cazului de împiedicare a exercitării acţiunii penale incident.

Identificarea, în autoturismele conduse de cei trei inculpaţi, a unor butoane tip întrerupător conectate la panoul de siguranţă şi la aparatul de taxat, precum şi valoarea redusă a curselor efectuate până la ora depistării lor în trafic reprezintă elemente caracterizate de echivoc, insuficiente pentru a susţine teza iniţială a acuzării. Indiciile pe care le furnizează aceste elemente sunt contrabalansate de aspecte factuale certe, cum ar fi neidentificarea unor dispozitive de tip cuarţ sau a unor curse cu o valoare echivalentă celei de pornire, care să demonstreze utilizarea unor metode frauduloase menite a altera memoria fiscală a aparatului de taxat.

b) În ceea ce priveşte soluţia de achitare dispusă faţă de inculpaţii şoferi angajaţi la S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. sau colaboratori ai acestor societăţi, constată, însă, fondate, criticile Ministerului Public şi netemeinice statuările primei instanţe.

Baza factuală a acuzaţiei de evaziune fiscală adusă acestei categorii de inculpaţi, prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, constă în aceea că au utilizat fraudulos aparatul de taxare astfel încât, indiferent de numărul de curse efectuate ori de kilometri parcurşi, venitul zilnic să fie mai mic decât valoarea reală a curselor efectuate, fiind depistaţi în flagrant la data de 25.11.2014, justificând, astfel, evidenţierea contabilă a unor venituri mai mici decât cele real obţinute.

Mijloacele frauduloase folosite, conjugat sau separat, s-au concretizat în dispozitive de tip cuarţ şi butoane mascate, montate în interiorul vehiculelor, menite a scurtcircuita aparatul de taxat fie direct la finalul cursei (cu efectul înregistrării în memoria fiscală doar a valorii de pornire), fie prin utilizarea succesivă a butonului pe parcursul cursei şi a cuarţului la finalul acesteia (cu efectul înregistrării în memoria fiscală a valorii cursei de la momentul acţionării butonului). Particularităţile acestor metode frauduloase şi consecinţele lor asupra înregistrării corecte a valorii curselor în memoria fiscală au fost detaliat descrise în considerentele sentinţei, sunt confirmate de probatoriul administrat şi nu au fost contestate explicit în apel.

Argumentele pentru care prima instanţă a dispus achitarea inculpaţilor şoferi antamează exclusiv aspecte de drept, astfel cum au fost sintetizate supra şi urmează a fi examinate în continuare.

Înalta Curte constată că, în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, infracţiunea de evaziune fiscală se particularizează ca infracţiune de pericol prin raportare la urmarea imediată principală, şi anume starea de pericol pentru încasarea obligaţiilor fiscale, cu un element material reglementat în variante alternative şi cu subiect activ necalificat.

Astfel, contrar aprecierii primei instanţe, subiect activ al evaziunii fiscale în această formă poate fi orice persoană fizică sau juridică, legea neasociind autorului faptei cerinţa de a deţine calitatea de contribuabil. Prin urmare, fapta poate fi săvârşită atât de o persoană care nu are calitatea de contribuabil (dar în folosul acestuia din urmă), cât şi de contribuabil însuşi (în propriul folos), nefiind impusă normativ cerinţa unei identităţi între subiectul activ al infracţiunii şi beneficiarul activităţii ilicite.

Elementul material al infracţiunii se poate realiza în variantele alternative ale alterării, ascunderii sau distrugerii actelor contabile, memoriilor aparatelor de taxat sau de marcat electronice ori a altor mijloace de stocare a datelor. Pentru cauza de faţă, prezintă relevanţă exclusiv varianta "alterării" memoriei fiscale, reţinută prin rechizitoriu, variantă care presupune denaturarea ori modificarea datelor şi informaţiilor înregistrate în memoria fiscală.

Nefiind definită în cuprinsul legii speciale de incriminare, noţiunea de "alterare" are înţelesul primit în vorbirea comună, desemnând, prin urmare, în conexiune strictă cu memoria fiscală, acţiunea de "a suferi sau a face să sufere transformări sub acţiunea mediului extern, a denatura, a falsifica, a transforma" această componentă a aparatului de marcat electronic fiscal.

În ceea ce priveşte noţiunea de memorie fiscală, normele legale pertinente pentru stabilirea înţelesului său (în forma în vigoare în luna noiembrie 2014) pot fi sintetizate astfel:

- art. 1¹ lit. n) din Legea nr. 38/2003: memorie electronică fiscală - componentă a aparatului de marcat electronic fiscal, care poate înmagazina, pe bază de program, date privind activitatea taxiului, conţinute în bonul client, în condiţii de neconvertibilitate, inaccesibilitate şi securitate;

- art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/1999: În sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1), aparate de marcat electronice fiscale sunt: casele de marcat, precum şi alte sisteme ce includ dispozitive cu funcţii de case de marcat, care înglobează constructiv un modul fiscal, prin intermediul căruia controlează memoria fiscală, dispozitivul de imprimare şi afişajul client.

- art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/1999: Memoria fiscală este un dispozitiv unic inscriptibil din modulul fiscal, care trebuie să permită obligatoriu acumulări progresive ale datelor fără ca acestea să poată fi modificate sau şterse, precum şi conservarea în timp a acestora pe o perioadă de minimum 10 ani.

- art. 27 din H.G. nr. 479/2003: Datele de sinteză stocate în memoria fiscală sunt inviolabile şi se păstrează pe timp nelimitat (...).

- art. 39 alin. (1) din H.G. nr. 479/2003: Memoria fiscală este un dispozitiv tip memorie fixă unic inscriptibilă, care asigură arhivarea secvenţială a datelor cu caracter fiscal şi garantează protecţia acestora împotriva pierderii, modificărilor şi ştergerilor.

- art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 479/2003: Memoria fiscală face parte din modulul fiscal şi poate fi accesată numai prin intermediul programului de control propriu al acestuia.

- art. 39 alin. (4) din H.G. nr. 479/2003: Cerinţele pentru acest dispozitiv sunt neconvertibilitatea, inaccesibilitatea şi securitatea dublă.

- art. 39 alin. (5) din H.G. nr. 479/2003: Memoria fiscală trebuie să asigure păstrarea nealterată a datelor pe perioada de utilizare şi minimum 10 ani după umplere.

- art. 40 din H.G. nr. 479/2003: Securitatea memoriei fiscale se asigură prin:

a) posibilitatea acesteia de a reţine datele stocate pe termen lung în absenţa tensiunii de alimentare şi prin includerea în structura de date a unor elemente de control al integrităţii datelor stocate;

b) înglobarea într-un material opac care împiedică dezasamblarea fără distrugere a memoriei şi care să nu permită denaturarea sau ştergerea datelor stocate;

c) fixarea memoriei în interiorul aparatului astfel încât să nu permită scoaterea acesteia fără distrugerea sigiliului.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că memoria fiscală reprezintă, în esenţă, o componentă a aparatului de marcat electronic fiscal, parte a modulului fiscal, în care se înregistrează secvenţial, neconvertibil, inviolabil şi inaccesibil, datele cu caracter fiscal privind activitatea taxiului, la momentul emiterii rapoartelor fiscale Z de închidere zilnică. Particularităţile sale constructive exclud posibilitatea ştergerii sau denaturării datelor, odată stocate în memoria fiscală, dispozitivul de memorie fiind, potrivit legii, unic inscriptibil, adică accesibil o singură dată pentru înscrierea datelor (doar citirea lor fiind posibilă în mod repetat), aspect ce rezultă şi din prevederile art. 39 alin. (3) din H.G. nr. 479/2003.

Drept urmare, alterarea unei memorii fiscale active (fiscalizate) prin acţiuni îndreptate nemijlocit împotriva datelor deja stocate pe acest dispozitiv, este, structural, imposibil sau, cel puţin, extrem de dificil de conceput, date fiind elementele de securitate care nu permit denaturarea sau ştergerea datelor.

Alterarea memoriei fiscale poate interveni, mai degrabă, ca efect al intervenţiilor străine operate asupra datelor captate de modulul fiscal, însă anterior înregistrării lor finale în memoria fiscală, această ultimă operaţiune realizându-se, de altfel, nu secvenţial (odată cu finalizarea unei curse), ci abia la sfârşitul zilei de lucru, odată cu emiterea raportului fiscal Z (aspect confirmat şi de martorul VVVVVVV. în declaraţiile sale succesive, inclusiv cu ocazia audierii nemijlocite în apel, la data de 04.03.2022).

În fine, în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, evaziunea fiscală este o infracţiune care creează, în principal, o stare de pericol pentru stabilirea corectă a obligaţiilor fiscale datorate de contribuabil, dar produce, totodată, şi un rezultat, materializat în alterarea, distrugerea sau ascunderea mijloacelor de stocare prevăzute de text. Pentru consumarea infracţiunii este suficient să se realizeze acţiunea incriminată, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, fără a fi necesar ca această sustragere (şi, implicit, producerea unui prejudiciu fiscal) să se fi realizat efectiv.

Astfel configurată obiectiv, evaziunea fiscală în varianta alterării memoriilor fiscale a aparatelor de taxat sau de marcat electronice se relevă ca o infracţiune de sine-stătătoare. Deşi constituie, în genere, un mijloc de comitere a altor forme de evaziune fiscală - cum ar fi cea prevăzută de art. 9 lit. b) - cu efectul eventualei incidenţe a dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, alterarea actelor contabile, a memoriilor fiscale sau a altor mijloace de stocare a datelor nu se confundă, însă, cu celelalte variante incriminate de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Din perspectiva acestor considerente teoretice, rezultă că aprecierea primei instanţe asupra raportului dintre infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. d) şi cea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, pe de o parte, şi dintre aceeaşi infracţiune şi contravenţia prevăzută de art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003, pe de altă parte, este eronată.

Alterarea memoriilor fiscale este o infracţiune cu subiect necircumstanţiat, ceea ce înseamnă că ea poate fi săvârşită de orice persoană, chiar dacă nu are calitatea de contribuabil. Deţinerea, în speţă, a acestei ultime calităţi de către S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., iar nu de către şoferi - angajaţi sau colaboratori inculpaţi ca autori - este, prin urmare, irelevantă sub aspectul tipicităţii obiective a infracţiunii, de vreme ce acţiunea specifică verbum regens poate fi săvârşită de orice persoană.

Calitatea de contribuabil (fie a celor două persoane juridice inculpate, fie, în cazul colaboratorilor, a angajatorilor acestora) ar fi dobândit relevanţă numai sub aspectul identificării titularului obligaţiilor fiscale datorate statului, aspect, însă, lipsit de semnificaţie, de vreme ce nu s-a identificat, în speţă, vreun prejudiciu strict cauzat prin fapta de alterare a memoriilor fiscale dedusă judecăţii.

Contrar aprecierii primei instanţe, elementul material al evaziunii fiscale în această formă nu se suprapune peste cel specific infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cea din urmă formă de evaziune presupunând omisiunea contribuabilului de a înregistra veniturile obţinute în acte contabile sau în alte documente legale (registre contabile, documente justificative, situaţii financiar- contabile recapitulative ori declaraţii fiscale), subsecvent eventualei alterări a memoriei fiscale.

Raportul fiscal Z de închidere zilnică, iar nu memoria fiscală, reprezintă documentul avut în vedere de organele fiscale cu ocazia verificării veniturilor care stau la baza determinării obligaţiilor fiscale [art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 28/1999], în cuprinsul acestui raport reflectându-se datele stocate zilnic în aparatul de taxat, astfel cum au fost denaturate, eventual, prin utilizarea unor mijloace frauduloase.

Emiterea raportului fiscal zilnic constituie, totodată, mijlocul prin care datele inserate în cuprinsul său sunt înscrise în memoria fiscală, şi nu invers; informaţiile cu relevanţă fiscală rezultate din activitatea zilnică de taximetrie sunt captate iniţial, pe baza măsurătorilor efectuate de taximetru, în memoria proprie de date a aparatului de marcat electronic, emiterea raportului fiscal Z echivalând cu finalizarea gestiunii pe termen scurt (zi de lucru), dar şi cu înregistrarea pe termen lung, în memoria fiscală, a datelor astfel captate.

În acest sens, definind cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească aparatul de marcat electronic fiscal, dispoziţiile art. 33 pct. B lit. a) şi pct. C lit. a) din H.G. nr. 479/2003 prevăd că el asigură, în regim de înregistrare, înregistrarea prestării serviciului de taximetrie, concomitent cu calculul TVA şi, în regim de raportare, emiterea raportului fiscal Z de închidere zilnică pe baza totalizatoarelor zilnice din memoria de date proprie, operaţiune însoţită, pe de o parte, de înscrierea datelor cu caracter fiscal în memoria fiscală ca operaţiune indivizibilă şi, pe de altă parte, de ştergerea totalizatoarelor şi contoarelor zilnice.

Prin urmare, între utilizarea unor mijloace frauduloase de natura celor identificate în speţă şi alterarea memoriei fiscale există o relaţie de dependenţă, efectul celei dintâi operaţiuni fiind acela al denaturării, în mod succesiv, a datelor stocate pe termen scurt în memoria proprie a aparatului de marcat electronic, a conţinutului raportului fiscal de închidere zilnică şi, în final, a memoriei fiscale.

Limitarea, de către prima instanţă, a conţinutului acţiunii de alterare a memoriei fiscale la datele deja înscrise în acest dispozitiv, cu excluderea, din sfera de cuprindere a noţiunii, a manoperelor menite să altereze datele ce urmau a fi înscrise în memoria fiscală, reflectă nu doar o apreciere eronată a particularităţilor memoriei fiscale, astfel cum au fost expuse, ci şi o interpretare excesiv restrictivă a normei de incriminare, contrar sensului termenilor folosiţi de legiuitor.

Acţiunea de alterare presupune, în principiu, o denaturare, o modificare a memoriei fiscale ca urmare a unei intervenţii exterioare, indiferent dacă aceasta se produce anterior sau ulterior stocării unor informaţii în acest dispozitiv de memorie.

Generalităţii exprimării legiuitorului trebuie să îi corespundă o interpretare şi aplicare echivalentă a normei penale; de vreme ce legea evaziunii fiscale nu a limitat sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 9 lit. d) la ipotezele de alterare a datelor deja înscrise în memoria fiscală, rezultă că acestei norme i se circumscriu toate situaţiile factuale în care memoria fiscală este alterată, fiind irelevant dacă denaturarea intervine anterior sau ulterior momentului stocării datelor.

De altfel, argumentele de ordin normativ expuse anterior în prezenta decizie conduc la concluzia că elementele constructive obligatorii menite a securiza datele înscrise în memoria fiscală fac imposibilă alterarea acesteia prin mijloace necalificate, ceea ce face ca interpretarea dată de primă instanţă noţiunii de "alterare" să devină practic inaplicabilă în realitatea obiectivă, lipsind norma de incriminare de finalitatea sa, aceea de ocrotire a unei valori sociale apreciate esenţială de către legiuitor.

În fine, concluzia primei instanţe în sensul că utilizarea mijloacelor frauduloase incriminate în speţă s-ar circumscrie contravenţiei prevăzute de art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003 este, de asemenea, eronată. Această apreciere se grefează, pe de o parte, pe interpretarea restrictivă a noţiunii de "alterare" a memoriei fiscale (cenzurată în precedent), iar, pe de altă parte, pe argumentul că folosirea mijloacelor ilicite de către inculpaţii şoferi s-ar fi limitat la componentele aparatului de taxat, fără a se acţiona asupra memoriei fiscale.

Înalta Curte a analizat, în precedent, modul în care se reflectă datele stocate, iniţial, în memoria aparatului de marcat în memoria fiscală şi relaţia de dependenţă între alterarea iniţială a acestora şi denaturarea memoriei fiscale.

Suplimentar, constată că faptele circumscrise, teoretic, contravenţiei prevăzute de Legea nr. 38/2003 au un conţinut normativ diferit de cele subsumate evaziunii fiscale incriminate de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005. Numai intervenţiile asupra componentelor aparatului de taxat în scopul majorării preţului transportului sau al neincluderii unor venituri realizate în memoria fiscală constituie contravenţie, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni.

Or, deşi memoria fiscală reprezintă o componentă a aparatului de marcat electronic fiscal care, la rândul său, - alături de taximetru - alcătuieşte aparatul de taxat [noţiune definită de art. 1¹ lit. b) din Legea nr. 38/2003], acţiunea de alterare a memoriei fiscale prezintă caracteristici proprii şi o periculozitate mult sporită în raport cu intervenţiile asupra celorlalte componente, justificând un grad superior de protecţie normativă, inclusiv prin recurgerea la mijloace de drept penal.

Aşa cum s-a argumentat în precedent, particularităţile constructive ale dispozitivului de memorie fac imposibilă accesarea datelor prin intervenţii exterioare directe, ceea ce înseamnă că denaturarea memoriei fiscale poate fi numai consecinţa recurgerii la mijloace frauduloase calificate. Instrumentele specifice identificate în cauza de faţă asupra inculpaţilor şoferi, menite a asigura alterarea datelor înscrise în memoria fiscală, confirmă această concluzie, în condiţiile în care atât montarea butonului fraudulos în habitaclul vehiculelor, cât şi conceperea modalităţii de asociere a acestuia cu dispozitivul cuarţ au presupus cunoaşterea avansată a modului de funcţionare a aparatului de marcat.

În schimb, celelalte componente ale aparatului de taxat (taximetrul ori dispozitivul de imprimare, de afişaj ori tastatura din structura aparatului de marcat electronic fiscal) nu înglobează elemente de securitate obligatorii de acelaşi nivel, astfel că intervenţiile asupra acestor componente sunt nu doar mai facile, ci şi uşor depistabile.

În plus, dacă în cazul infracţiunii de alterare a memoriei fiscale se denaturează un mijloc de stocare a datelor cu relevanţă fiscală, creându-se şi o stare de pericol pentru corecta stabilire a obligaţiilor fiscale, natura contravenţională a intervenţiilor asupra componentelor aparatului de taxat implică, printre altele, ca, prin efectuarea acestor intervenţii să nu se fi produs denaturarea memoriei fiscale, fapta fiind comisă doar în scopul majorării preţului transportului sau neincluderii unor venituri în memoria fiscală. Prin urmare, fapta contravenţională nu aduce atingerere valorii sociale ocrotite de legea penală specială şi prezintă un grad de pericol social abstract mai scăzut decât cel ce caracterizează infracţiunea de evaziune fiscală.

Ansamblul elementelor anterior expuse individualizează şi diferenţiază neechivoc acţiunile ce se pot circumscrie infracţiunii de evaziune fiscală de cele subsumate contravenţiei prevăzute de Legea nr. 38/2003, concluzia primei instanţe privind natura contravenţională a faptelor deduse judecăţii fiind lipsită de suport probator şi normativ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte reţine caracterul fondat al criticilor Ministerului Public, modul de operare utilizat, în speţă, de inculpaţii şoferi (angajaţi sau colaboratori) ai S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. putându-se circumscrie, teoretic, faptei de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

În acelaşi context, constată netemeinicia criticilor formulate în apel de apelantul inculpat W. (şofer colaborator), care, deşi achitat în primă instanţă, a formulat apel, solicitând modificarea temeiului achitării, prin reţinerea prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.. Acest inculpat nu s-a prezentat, însă, la judecarea cauzei în apel, solicitând, prin cererea din data de 15.10.2021, judecarea cauzei în lipsă, fiind reprezentat pe durata procesului de avocat din oficiu şi nici nu a comunicat Înaltei Curţi eventuala opţiune de continuare a procesului penal.

Făcând trimitere la argumentele expuse anterior în prezenta decizie, instanţa de apel constată că susţinerile apelantului inculpat W. privind caracterul contravenţional al faptei din data de 25.11.2014 ori neidentificarea unui prejudiciu cauzat prin această faptă nu se raportează pertinent la conţinutul obiectiv al variantei de evaziune fiscală reţinută în speţă, a cărei consumare nu implică producerea unui prejudiciu.

Neefectuarea unei expertize asupra memoriei fiscale pentru a se stabili alterarea acesteia este, la rândul său, irelevantă pentru realizarea conţinutului tipic al faptei, de vreme ce modalitatea de alterare la care s-a recurs în speţă nu a presupus intervenţii directe asupra dispozitivului de memorie ulterior stocării datelor - depistabile, teoretic, de către un expert -, ci modificări ale datelor captate de modulul fiscal al aparatului de marcat anterior stocării lor în memoria fiscală.

În fine, incidenţa, faţă de acest inculpat, a unei cauze care înlătură răspunderea penală face superfluă eventuala analiză a susţinerilor sale subsidiare, referitoare la incidenţa cauzei de nepedepsire prevăzute de Legea nr. 241/2005.

Având condiţii de existenţă şi efecte juridice distincte, aceste două împrejurări cu relevanţă procesuală nu pot fi valorificate concomitent cu privire la aceeaşi faptă şi aceeaşi persoană. Odată constatată incidenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală - cum este cazul prescripţiei - examinarea altor impedimente ce au ca premisă tocmai situaţia contrară - în care ar putea fi angajată răspunderea penală, dar înlăturată pedeapsa - este lipsită de eficienţă juridică.

Tocmai de aceea, în principiu, incidenţa cauzelor de încetare a procesului penal prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen. se examinează în ordinea enumerării lor în norma procesual penală, deoarece, de exemplu, valorificarea unei cauze de nepedepsire presupune, prin ipoteză, ca respectiva faptă să constituie infracţiune şi să poată fi antrenată răspunderea penală a autorului pentru comiterea ei, ceea ce nu este cazul în speţă.

Aceste considerente sunt valabile şi în raport cu susţinerile celorlalţi apelanţi inculpaţi care au solicitat continuarea procesului penal şi, fără a formula critici explicite cu privire la soluţia de achitare dispusă în primă instanţă pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, au solicitat, generic, în apel, doar valorificarea cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 pentru toate faptele ce au făcut obiectul acuzaţiei.

În ceea ce priveşte apărările formulate de apelanţii inculpaţi LL., SS., UU., CCC., TTT., VVVV., GGGGG. - care au solicitat continuarea procesului penal -, Înalta Curte constată că ele aduc în discuţie, sub un prim aspect, pretinsa cerinţă asociată subiectului activ al infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 de a fi contribuabil, aspect ce a fost analizat anterior, în considerentele prezentei decizii, reţinându-se caracterul nefondat al acestei susţineri.

În ceea ce priveşte susţinerile secunde ale aceloraşi inculpaţi, privind lipsa scopului sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, ca element ce califică intenţia specifică infracţiunii analizate, Înalta Curte constată că, aşa cum s-a argumentat în precedent, norma de incriminare nu impune existenţa unei identităţi între autorul faptei de alterare a memoriei fiscale, pe de o parte, şi persoana - fizică sau juridică - ce beneficiază de această activitate ilicită, pe de altă parte. Esenţial este ca cel care recurge la mijloace prin care se alterează memoria fiscală să prevadă că deţinătorul calităţii de contribuabil se va sustrage, astfel, de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale ce îi revin, urmărind producerea acestei consecinţe.

Perioada îndelungată de timp în care apelanţii inculpaţi au fost angajaţi ca şoferi, dispozitivele frauduloase identificate în habitaclul autovehiculelor pe care le conduceau - în cazul inculpaţilor LL., SS., UU., CCC. şi GGGGG., precum şi numărul curselor cu o valoare echivalentă celei de pornire, identificate la data de 25.11.2014 - în cazul inculpaţilor LL., UU., CCC., TTT., VVVV. şi GGGGG., reprezintă elemente factuale certe care, coroborate, demonstrează că inculpaţii au prevăzut şi urmărit ca, prin manoperele frauduloase utilizate, datele stocate în memoria fiscală să nu corespundă valorii reale a curselor efectuate, precum şi faptul că acest mod de lucru - determinat de administratorii societăţilor - avea ca finalitate sustragerea societăţilor angajatoare de la plata obligaţiilor fiscale.

În fine, este lipsit de relevanţă faptul că vehiculele utilizate nu erau proprietatea inculpaţilor şoferi ori că nu s-ar fi demonstrat cine a instalat dispozitivele frauduloase, de vreme ce esenţiale pentru existenţa infracţiunii sunt constatarea unei alterări a datelor stocate în memoria fiscală şi identificarea autorului nemijlocit al acestei manopere, nicidecum a titularului dreptului de proprietate asupra bunului ori a altor persoane care ar fi sprijinit, în orice formă, activitatea ilicită.

Apărările apelantului inculpat FFFF., care a solicitat continuarea procesului penal, sunt, de asemenea, nefondate.

Neidentificarea unui prejudiciu cert cauzat prin fapta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 este irelevantă sub aspectul tipicităţii sale obiective, de vreme ce, în această variantă de evaziune fiscală, rezultatul faptei se concretizează în denaturarea memoriei aparatului de marcat electronic, iar nu în sustragerea efectivă de la plata obligaţiilor fiscale, ce constituie doar scopul urmărit.

Susţinerea privind inexistenţa unui flagrant la data de 25.11.2014 nu se raportează pertinent la elementele factuale ce au făcut obiectul propriu-zis al acuzaţiei. Inculpatului nu i se impută depistarea în flagrant, la acea dată, în chiar momentul utilizării efective a unor mijloace frauduloase, ci activitatea de alterare a memoriei fiscale prin utilizarea frauduloasă a butonului conectat ilicit la panoul de siguranţe şi a cuarţului. Or, în raport cu această acuzaţie, rezultatele controlului efectuat de organele de poliţie la data menţionată, cu precădere identificarea butonului fraudulos şi a nouă curse cu o valoare echivalentă celei de pornire, din totalul de unsprezece efectuate în acea zi, prezintă relevanţa specifică unei descoperiri a faptei imediat după săvârşire, în sensul dat noţiunii de "infracţiune flagrantă" prin dispoziţiile art. 293 din C. proc. pen.

Constatând, prin urmare, că în cauză nu este incident vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen., Înalta Curte va da eficienţă prescripţiei generale ca impediment la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi va dispune încetarea procesului penal faţă de toţi inculpaţii şoferi - angajaţi sau colaboratori - trimişi în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu excepţia intimaţilor K., P. şi Z., faţă de care va menţine soluţia de achitare dispusă în primul ciclu procesual.

Faţă de inculpaţii JJJJ. şi J., soluţia de încetare a procesului penal are la bază acelaşi temei de drept procesual penal, însă o bază factuală diferită, respectiv decesul inculpaţilor, eveniment ce a survenit pe parcursul soluţionării apelului.

c) În ceea ce priveşte soluţia de achitare dispusă faţă de inculpaţii A., HH. şi G. (care au solicitat continuarea procesului penal), ansamblul considerentelor anterior expuse justifică reformarea sentinţei, cu consecinţa constatării caracterului penal al faptei şi a săvârşirii sale de către inculpaţi, însă a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Soluţia primei instanţe s-a întemeiat, în mod determinant, pe argumentul existenţei unei alterări nu a memoriei fiscale a aparatului de taxat, ci a unor componente ale acestuia din urmă, cu efecte juridice similare atât în cazul inculpaţilor şoferi - autori, cât şi al inculpatului instigator A. şi al inculpaţilor complici HH. şi G..

Înalta Curte constată că argumentele expuse anterior în prezenta decizie relevă caracterul eronat al concluziilor primei instanţe, utilizarea frauduloasă a unui buton conectat la panourile de siguranţe ale taxiurilor şi a cuarţului constituind mijloace prin care s-a denaturat conţinutul memoriei fiscale, în sensul în care valoarea înregistrată nu corespundea valorii reale a curselor efectuate.

Probatoriul administrat în ambele cicluri procesuale, necontestat sub acest aspect, a relevat faptul că inculpatul A. a fost unul dintre cei care, în calitate de administrator, de fapt sau de drept, al S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., prin impunerea unei valori limitate a încasărilor zilnice evidenţiate în raportul fiscal Z, a determinat şoferii de taxi să recurgă la acest sistem fraudulos, pe care l-a coordonat în perioada ianuarie 2009 - 25 noiembrie 2014.

În mod similar, în aceeaşi perioadă, în calitate de coordonator parc auto, inculpatul G. a sprijinit activitatea ilicită desfăşurată de şoferii de taxi, instruindu-i cu privire la modul de utilizare a sistemului fraudulos montat, iar în perioada 4 mai 2011-25 noiembrie 2014, în calitate de inginer electronist angajat la cele două societăţi, inculpatul HH. a asigurat din punct de vedere tehnic funcţionarea sistemului fraudulos.

Apelantul inculpat A. nu a invocat, în apărare, chestiuni distincte de cele examinate anterior în prezenta decizie, susţinerile sale referitoare la necesitatea alterării datelor deja înscrise în memoria fiscală, iar nu anterior înregistrării lor, precum şi cele referitoare la pretinsul caracter contravenţional al faptei deduse judecăţii fiind cenzurate în precedent.

Apărările inculpatului G. sub aspectul acestei fapte de evaziune fiscală se limitează la atribuirea întregii responsabilităţi pentru activitatea frauduloasă coinculpatului B., persoană care, potrivit susţinerilor apelantului, ar fi proiectat sistemul fraudulos, ar fi instalat butoanele prin care a fost fraudată aparatura fiscală, ar fi pus la dispoziţia şoferilor acest sistem şi i-ar fi instigat să îl folosească.

Înalta Curte constată, însă nepertinente susţinerile referitoare la persoana care ar fi conceput şi implementat, iniţial, sistemul fraudulos identificat în speţă, în condiţiile în care apelantului G. i se impută o contribuţie specifică nu instigatorului, ci complicelui, aşadar o activitate de sprijinire a şoferilor ulterioară momentului de debut al utilizării sistemului. Probatoriul administrat în cauză confirmă implicarea inculpatului G. în desfăşurarea activităţilor ce îi sunt imputate, analiza detaliată a acestui probatoriu urmând a face obiectul considerentelor ce succed, corespunzătoare cenzurării restului acuzaţiilor de evaziune fiscală, dezvoltate în secţiunea III a prezentei decizii.

În fine, susţinerile apelantului inculpat HH. privind incidenţa normelor secundare aplicabile controlului metrologic al taximetrelor electronice (cu efectul, pretins în concluziile scrise, al angajării responsabilităţii prepuşilor Biroului Român de Metrologie) excedează limitelor obiectului judecăţii.

Inculpatul nu este acuzat de comiterea unei infracţiuni contra serviciului, pentru a se justifica examinarea normelor legale incidente, ci de o faptă de complicitate la evaziune fiscală, limitată la activitatea de susţinere tehnică a funcţionării sistemului fraudulos. De vreme ce acest sistem a presupus utilizarea unor dispozitive neomologate, apte să perturbe temporar funcţionarea normală a aparatului de taxat, modalitatea de exercitare a atribuţiilor legale de verificare metrologică de către alte persoane nu are nicio relevanţă asupra caracterului penal al propriei activităţi ilicite desfăşurate de inculpat.

Similar situaţiei coinculpatului G., faptul că apelantul HH. nu a fost cel care ar fi instalat sistemul fraudulos în autoturismele tuturor conducătorilor de taxi este irelevant sub aspectul acuzaţiilor aduse, limitate la acte de complicitate pe care, în primă instanţă, inculpatul nu le-a negat. În plus, deţinerea, de către apelant, a unor atribuţii de serviciu pe linia întreţinerii tehnice a aparatelor de taxat nu conferă faptei sale caracter licit, de vreme ce acuzaţiile aduse în cauză vizează tocmai utilizarea speculativă, în scop nelegal, a cunoştinţelor de specialitate deţinute.

Făcând trimitere la considerentele expuse anterior, în virtutea cărora a apreciat netemeinică soluţia de achitare dispusă faţă de inculpaţii şoferi, Înalta Curte constată valabilitatea acestora şi în privinţa inculpatei D., faţă de care prima instanţă a apreciat, în mod eronat, că nu există probe din care să rezulte cunoaşterea şi implicarea sa în activitatea ilicită.

În urma reevaluării probatoriului administrat în fazele anterioare ale procesului, dar şi ale probatoriului testimonial readministrat în apel, Înalta Curte reţine, contrar primei instanţe, că există probe certe ale implicării intimatei inculpate în activitatea de administrare în fapt a celor două societăţi comerciale, cunoscând particularităţile mijloacelor ilicite utilizate de şoferii de taxi. Acţionând ca administrator de fapt al S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. şi contribuind în mod direct la modul de lucru practicat de şoferii angajaţi - limitarea valorii încasărilor zilnice evidenţiate în raportul fiscal Z - inculpata, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi administratori, i-a determinat pe coinculpaţii şoferi să recurgă la sistemul fraudulos descris de acuzare, fapta reţinută în sarcina sa subsumându-se, teoretic, conţinutului infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, în forma instigării, însă neputând fi atrasă răspunderea penală ca urmare a intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale.

Întrucât împrejurările factuale care susţin implicarea inculpatei în activitatea de administrare a societăţilor sunt în special relevante sub aspectul acuzaţiilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, ele vor fi analizate în cele ce succed, în secţiunea III a prezentei decizii.

Apărările intimatei inculpate, care a solicitat continuarea procesului penal, se limitează la chestiuni analizate în precedent, referitoare la necesitatea alterării memoriei fiscale ulterior înregistrării datelor, astfel că instanţa de apel face trimitere la considerentele expuse anterior, fără a le reitera.

Argumentele factuale ce vor fi expuse în continuare, în aceeaşi secţiune III a prezentei decizii, fundamentează, însă, temeinic concluzia primei instanţe în sensul inexistenţei unor probe certe şi concludente că inculpata C. - administrator de drept al S.C. E. S.R.L. şi pretins administrator de fapt al S.C. F. S.R.L. - ar fi relaţionat, în fapt, cu şoferii în legătură cu activitatea propriu-zisă de taximetrie şi ar fi determinat ori contribuit, în orice mod, la iniţierea, de către aceştia, a demersurilor de a utiliza mijloace frauduloase menite a altera memoriile fiscale ale aparatelor de marcat electronice.

Prin urmare, faţă de această inculpată, care a solicitat continuarea procesului penal, soluţia de achitare dispusă este legală, urmând a fi menţinută şi de instanţa de apel.

Sub aspectul încadrării juridice a acestei forme de evaziune fiscală, Înalta Curte subliniază că ea a făcut obiectul unor modificări succesive dispuse atât în primă instanţă, prin încheierea din data de 08.02.2021 a Curţii de Apel Braşov (faţă de inculpaţii A., D., C. fiind înlăturate normele relative la concursul de infracţiuni), cât şi în apel, prin încheierea din data de 28.10.2022 [faţă de inculpaţii A., D., C., G. şi HH. fiind înlăturate prevederile art. 35 alin. (1) din C. pen. privind forma continuată a infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005].

Prin urmare, în dispunerea soluţiilor de încetare a procesului penal faţă de inculpaţii A., D., G., HH. şi, respectiv de achitare a inculpatei C., cuprinse în prezenta decizie, Înalta Curte se va raporta la încadrarea juridică finală a faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2004, astfel cum a fost stabilită în urma schimbărilor succesive de încadrare juridică dispuse pe parcursul procesului.

Critica Ministerului Public privind omisiunea confiscării butoanelor şi a dispozitivelor tip cuarţ ridicate cu ocazia depistării inculpaţilor în trafic este fondată.

Aceste bunuri au fost folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală şi aparţin făptuitorilor, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. privind confiscarea specială, ca măsură de siguranţă.

Intervenirea prescripţiei răspunderii penale nu constituie un impediment în dispunerea acstei măsuri, de vreme ce, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 107 şi art. 112 din C. pen., rezultă că măsurile de siguranţă se pot lua faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală şi în situaţia în care acesteia nu i se aplică o pedeapsă, scopul fiind nu unul coercitiv, ci eminamente preventiv, respectiv acela de a înlătura o stare de pericol şi a preîntâmpina săvârşirea de noi infracţiuni.

În jurisprudenţa sa anterioară, instanţa supremă a statuat în mod explicit că "măsurile de siguranţă ale confiscării speciale se dispun şi în ipoteza în care a intervenit prescripţia răspunderii penale, întrucât scopul lor este înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală, putând fi luate chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă. Prescripţia operează numai în ce priveşte răspunderea penală, iar nu şi în ce priveşte măsurile de siguranţă" (Tribunalul Suprem, decizia nr. 614/1984).

Prin urmare, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., va dispune confiscarea butoanelor şi a dispozitivelor tip cuarţ folosite la comiterea faptelor, aflate în plicurile cuprinse în volumele intitulate "Mijloace de probă desprinse din dispoziţia completului din dosarul de urmărire penală nr. 664/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov", aferente volumelor 4-12 d.u.p., formate în baza încheierii din 23 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

III. Cu privire la criticile formulate sub aspectul acuzaţiilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005

Prin rechizitoriu, acuzaţiile de evaziune fiscală aduse inculpaţilor - şoferi taximetrişti angajaţi ai celor două societăţi inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. au constat în, esenţă, în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014:

- au predat un decont în sumă fixă de 140 RON, justificat cu un raport Z denaturat ca urmare a alterării memoriei aparatelor de taxat prin utilizarea metodologiei frauduloase cunoscute de patronat şi care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi mai mică decât suma de 140 RON predată, făcând astfel posibilă evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi inculpate şi sustragerea de la plata taxelor datorate statului, fapte ce constituie complicitate la două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., corespunzător celor două societăţi comerciale;

- au semnat lunar statul de plată care atesta mincinos plata sumei menţionate la rubrica "rest de plată", fără a primi vreodată efectiv respectiva sumă, în acest mod creând posibilitatea evidenţierii unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, cheltuieli care au diminuat venitul taxabil, astfel încât societăţile comerciale inculpate s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, fapte ce constituie complicitate la două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., corespunzător celor două societăţi comerciale.

În cazul acestei categorii de inculpaţi, prejudiciul individual a fost calculat raportat la situaţia concretă a fiecăruia, respectiv, prin luarea în considerare a deconturilor depuse de fiecare şofer angajat pe fiecare societate (în cazul primei acuzaţii) şi a sumei corespunzătoare taxelor datorate statului, aferente restului salarial net pentru care au semnat în lunile corespunzătoare activităţii de taximetrie desfăşurate în cadrul fiecărei societăţi (în cazul celei de-a doua acuzaţii).

În sarcina inculpaţilor A., în calitate de administrator de fapt al S.C. E. S.R.L. şi administrator de drept al S.C. F. S.R.L., D., în calitate de administrator de fapt al aceloraşi societăţi, şi C., în calitate de administrator de drept al S.C. E. S.R.L. şi administrator de fapt al S.C. F. S.R.L., s-a reţinut că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014:

- au evidenţiat doar în parte veniturile real obţinute de cele două societăţi comerciale a căror activitate o administrau, respectiv nu au evidenţiat toate veniturile obţinute din deconturile zilnice depuse de şoferii angajaţi, aferente unei sume efectiv încasate de 140 RON pentru fiecare decont justificat cu un raport Z, înregistrat ca urmare a alterării memoriei aparatelor de taxat prin utilizarea metodelor frauduloase de care aveau cunoştinţă, şi care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi o valoare mai mică decât suma de 140 RON predată, prejudiciul cauzat prin sustragerea societăţilor de la plata taxelor datorate statului pentru veniturile neevidenţiate contabil fiind de 3.046.414 RON la S.C. E. S.R.L. (TVA - 1.166.141 RON, impozit pe profit - 651.580 RON, impozit pe dividende - 1.228.693 RON) şi de 3.573.523 RON la S.C. F. S.R.L. (TVA - 1.347.236 RON, impozit pe profit - 813.749 RON, impozit pe dividende -1.412.538 RON), fapte ce constituie două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., corespunzătoare celor două societăţi inculpate;

- au evidenţiat cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi la cele două societăţi inculpate, corespunzătoare sumei reprezentând restul net de plată ce nu a fost niciodată plătit efectiv angajaţilor care au semnat statele de plată (deoarece aceştia obţineau venituri proprii printr-o activitate neevidenţiată fiscal, pe fondul metodei frauduloase de utilizare a aparatului de taxat), aceste cheltuieli diminuând venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, prejudiciul cauzat fiind de 1.976.544 RON la S.C. E. S.R.L. (TVA - 746.971 RON, impozit pe profit - 460.986 RON, impozit pe dividende - 768.587 RON) şi de 2.140.216 RON la S.C. F. S.R.L. (TVA - 807.280 RON, impozit pe profit - 502.697 RON, impozit pe dividende - 830.239 RON), fapte ce constituie două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., corespunzătoare celor două societăţi inculpate.

În sarcina inculpatului B. s-a reţinut că, în calitate de administrator de drept al S.C. E. S.R.L. şi administrator de fapt al S.C. F. S.R.L., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 3 septembrie 2010:

- a evidenţiat doar în parte veniturile real obţinute de cele două societăţi comerciale a căror activitate o conducea şi administra, respectiv nu a evidenţiat toate veniturile obţinute din deconturile zilnice depuse de şoferii angajaţi, aferente unei sume efectiv încasate de 140 RON pentru fiecare decont justificat cu un raport Z, înregistrat ca urmare a alterării memoriei aparatelor de taxat prin utilizarea metodelor frauduloase de care avea cunoştinţă şi care evidenţia o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi o valoare mai mică decât suma de 140 RON predată, prejudiciul cauzat prin contribuţia inculpatului la sustragerea societăţilor de la plata taxelor datorate statului pentru veniturile neevidenţiate contabil fiind de 1.068.392 RON la S.C. E. S.R.L. şi de 1.247.739 RON la S.C. F. S.R.L., fapte ce constituie două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., corespunzătoare celor două societăţi inculpate;

- a evidenţiat cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi la cele două societăţi inculpate, corespunzătoare sumei reprezentând restul net de plată ce nu a fost niciodată plătit efectiv angajaţilor care au semnat statele de plată (deoarece aceştia obţineau venituri proprii printr-o activitate neevidenţiată fiscal, pe fondul metodei frauduloase de utilizare a aparatului de taxat), aceste cheltuieli diminuând venitul taxabil, astfel că societăţile s-au sustras de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia lor, prejudiciul cauzat prin contribuţia inculpatului fiind de 454.408 RON la S.C. E. S.R.L. şi de 515.691 RON la S.C. F. S.R.L., fapte ce constituie două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., corespunzătoare celor două societăţi inculpate.

În sarcina inculpatului G. s-a reţinut că, în calitatea sa de coordonator parc auto (în fapt, un parc auto comun ambelor societăţi inculpate), angajat al S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014:

- a prezentat şoferilor modul în care trebuie justificat cu raportul Z decontul zilnic în sumă fixă şi a verificat respectarea predării decontului zilnic în modalitatea frauduloasă impusă de patronat, în acest mod aducându-şi contribuţia la evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute din deconturile zilnice depuse de şoferii angajaţi taximetrişti la cele două societăţi, fiind încasată efectiv suma de 140 RON corespunzătoare fiecărui decont justificat cu un raport Z înregistrat ca urmare a alterării memoriei fiscale prin utilizarea metodologiei frauduloase pe care o prezentase, astfel încât societăţile inculpate s-au putut sustrage de la plata taxelor datorate statului pentru veniturile neevidenţiate contabil, prejudiciul cauzat prin propria activitate fiind de 348.424 RON la S.C. E. S.R.L. şi de 295.659 RON la S.C. F. S.R.L., fapte ce constituie complicitate la două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., corespunzătoare celor două societăţi inculpate;

- a prezentat zilnic şi la final de lună, cu ocazia primirii decontului, fiecărui şofer taximetrist angajat, statul de plată pentru a semna de primirea restului salarial, fără însă a fi predată vreodată efectiv vreo sumă de bani către şoferi (deoarece aceştia obţineau venituri proprii prin activitatea neevidenţiată, pe fondul metodei frauduloase de utilizare a aparatului de taxat), în acest mod facilitând evidenţierea la ambele societăţi inculpate a unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti şi sustragerea societăţilor de la plata taxelor datorate statului pentru aceste sume rămase venit la dispoziţia societăţii, cauzând prin fapta proprie un prejudiciu de 537.244 RON la S.C. E. S.R.L. şi de 458.754 RON la S.C. F. S.R.L., fapte ce constituie complicitate la două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., corespunzătoare celor două societăţi inculpate.

În fine, în sarcina inculpatelor persoane juridice S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., s-a reţinut evidenţierea parţială în actele contabile, în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014, a veniturilor realizate din activitatea de taximetrie, precum şi evidenţierea unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor angajaţi, în ceea ce priveşte restul net de plată, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, în condiţiile factuale şi cu producerea unor prejudicii astfel cum au fost descrise anterior, în cazul inculpaţilor administratori, fapte ce constituie, în cazul fiecărei societăţi, două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierile din datele de 15 ianuarie 2018 şi 8 februarie 2021, prima instanţă a dispus, în mod succesiv, schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel descrise, reţinând incidenţa unei infracţiuni unice de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în cazul inculpatelor persoane juridice S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. şi a inculpaţilor administratori, respectiv, a unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în sarcina inculpaţilor G. şi a şoferilor taximetrişti angajaţi.

Înalta Curte va examina criticile formulate în apelurile procurorului şi părţii civile (referitoare, în esenţă, la greşita achitare a unora dintre inculpaţi, greşita determinare a prejudiciului cauzat şi greşita încadrare juridică), precum şi în apelurile inculpaţilor (prin care se solicită pronunţarea unor soluţii de achitare), sub aspectul soluţiilor dispuse pentru infracţiunile prevăzute de art. 9 lit. b), c) din Legea nr. 241/2005.

Reţinând că, deşi a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală, şi anume prescripţia specială, inculpatul B. a solicitat, în mod explicit, continuarea procesului penal, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din C. proc. pen., va examina, de asemenea, criticile de fond aduse de acesta hotărârii primei instanţe.

Prioritar, subliniază că, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, unica activitate factuală dedusă judecăţii, ce realizează toate cerinţele de tipicitate proprii infracţiunii de evaziune fiscală, este aceea de omisiune a evidenţierii, în documentele contabile ale celor două societăţi inculpate, a veniturilor real obţinute şi predate casieriei de şoferii angajaţi, activitate circumscrisă variantei normative prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În cazul acuzaţiei de evidenţiere, în actele contabile ale aceloraşi societăţi, a unor cheltuieli cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi, care nu aveau la bază operaţiuni reale, acuzaţie subsumată formei prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte a constatat, astfel cum se va argumenta în cele ce succed, că fapta dedusă judecăţii nu se circumscrie conţinutului obiectiv tipic al acestei infracţiuni, cu efectul pronunţării unor soluţii de achitare.

În considerarea acestei concluzii diferite de cea a primei instanţe, va examina distinct activităţile factuale circumscrise celor două forme de evaziune fiscală, urmând a valorifica propriile statuări atât sub aspectul încadrării juridice a faptelor, cât şi al soluţiilor efectiv dispuse, în vederea unei juste şi integrale soluţionări a cauzei.

III.a) Analiza acuzaţiilor factuale de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005

Sub un prim aspect, constată că, în cazul intimaţilor inculpaţi YYY. şi ZZZZ., prima instanţă a pronunţat o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., reţinând că nu există dovezi certe că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă şi nici indicii că sumele înregistrate nu ar fi conforme, astfel că faptele nu au fost comise cu vinovăţia prevăzută de lege.

Deşi în motivele scrise de apel, Ministerul Public a criticat temeinicia soluţiei dispuse faţă de cei doi inculpaţi, pe parcursul dezbaterilor în apel nu a mai susţinut aceste motive de critică.

Cei doi intimaţi inculpaţi nu s-au prezentat la judecarea cauzei în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, YYY. solicitând în scris judecarea cauzei în lipsă şi fiind reprezentat în apel de avocat ales, iar ZZZZ. comunicând că se află în Marea Britanie şi solicitând transmiterea actelor procedurale pe e-mail, fiind reprezentat de avocat desemnat din oficiu.

În acest context, Înalta Curte va menţine soluţia dispusă prin sentinţa apelată, constatând că nu au fost identificate, în apel, elemente factuale noi, care să releve lipsa de temeinicie a statuărilor primei instanţe şi să justifice reconsiderarea soluţiei dispuse.

Argumentele primei instanţe sunt temeinice, susţinute de probatoriul administrat şi de natură a legitima concluzia că cei doi intimaţi inculpaţi nu au acţionat în scopul de a facilita sustragerea societăţilor angajatoare de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Particularităţile înţelegerii preexistente între cei doi inculpaţi şi administratorul A. cu privire la depunerea decontului, iar, în cazul inculpatului ZZZZ., şi perioada scurtă de timp în care a fost angajat, fundamentează aprecierea că inculpaţii nu au urmărit să contribuie, prin acţiunile lor, la o activitate de neevidenţiere a tuturor veniturilor obţinute de societăţi şi la sustragerea acestora din urmă de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului.

În ceea ce îi priveşte inculpaţii faţă de care s-au dispus, prin sentinţă, soluţii de condamnare - respectiv, A., B., persoanele juridice S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. şi şoferii taximetrişti angajaţi menţionaţi în prezenta decizie - Înalta Curte constată temeinice concluziile primei instanţe sub aspectul existenţei şi particularităţilor metodei evazioniste implementate la nivelul celor două societăţi comerciale, menite a justifica înregistrarea în contabilitate a unor venituri semnificativ mai mici decât cele real obţinute din activitatea de taximetrie şi sustragerea, în acest mod, de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale ce reveneau persoanelor juridice.

Astfel, activitatea ilicită desfăşurată de S.C. F. S.R.L., S.C. E. S.R.L., inculpaţii administratori şi şoferii angajaţi trimişi în judecată, constă, în esenţă, în aceea că, în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014, pe fondul implementării unui sistem de utilizare frauduloasă a aparatelor de taxat montate în autoturismele care desfăşurau activităţi de taximetrie - sistem menit a denatura înregistrarea valorii reale a curselor efectuate şi, totodată, a datelor evidenţiate în rapoartele fiscale Z de închidere zilnică cu privire la veniturile real obţinute - persoanele juridice inculpate şi administratorii acestora au conceput, în paralel, şi un mecanism de denaturare a conţinutului documentelor contabile întocmite la nivelul societăţilor, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat.

Pe de o parte, administratorii societăţilor A., B. (acesta numai până la 3 septembrie 2010) şi, aşa cum se va demonstra în continuare, D. (în majoritate) au solicitat inculpaţilor - şoferi angajaţi - ca valoarea zilnică maximă înregistrată în rapoartele Z să nu depăşească suma de 140 RON, cerinţă a cărei îndeplinire a făcut absolut necesară recurgerea, de către şoferii taximetrişti, la mijloacele frauduloase descrise anterior, în analiza acuzaţiei prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

Pe de altă parte, aceiaşi decidenţi au solicitat şoferilor care prestau activităţi de taximetrie să predea zilnic, la casieria societăţilor, o sumă de 140 RON aferentă unui aşa-zis "decont" zilnic, chiar şi atunci când suma efectiv înregistrată în raportul Z corespondent era inferioară acestei valori, astfel cum a fost cazul majorităţii situaţiilor deduse judecaţii. În ipotezele în care valoarea evidenţiată în raportul Z depăşea limita de 140 RON, suma în numerar depusă la casierie de către şoferi era echivalentă cumulului dintre această limită şi un procent de 30% din diferenţă.

La rândul lor, inculpaţii-şoferi angajaţi s-au conformat, conştient şi voluntar, cerinţelor specifice acestui mod de lucru şi au remis la casieria societăţilor, în mod repetat, deconturi zilnice cu valoarea stabilită de administratori, chiar dacă, în multe cazuri, această valoare nu era echivalentă valorii rapoartelor Z depuse cu aceeaşi ocazie, în justificarea deconturilor.

Consecinţa acestui mod de lucru a fost aceea că, în contabilitatea S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., au fost evidenţiate venituri zilnice mai mici decât cele real încasate - respectiv, numai veniturile echivalente sumelor consemnate în rapoartele fiscale Z - diferenţa până la limita de 140 RON, aferentă decontului zilnic şi predată la casierie de către fiecare şofer, nefiind evidenţiată în acte contabile sau în alte documente prevăzute de lege, în scopul sustragerii societăţilor de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Această modalitate de comitere a faptei este confirmată de probatoriul testimonial, coroborat cu înscrisurile şi înregistrările convorbirilor telefonice administrate în cauză. Un atare mod de operare a produs consecinţe, astfel cum a reţinut şi curtea de apel, nu doar în planul obţinerii unor venituri totale mult mai ridicate de către cele două societăţi, ci şi în planul evidenţierii contabile corecte şi complete a acestui plus de venituri, cu consecinţa sustragerii societăţilor de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale de plată a impozitului pe profit şi TVA.

Sub aspectul veniturilor obţinute, Înalta Curte constată mai întâi, similar primei instanţe, că veniturile zilnice înregistrate în rapoartele Z erau mai mici decât încasările reale ale şoferilor taximetrişti, ceea ce înseamnă că, pentru determinarea totalităţii veniturilor realizate de cele două societăţi din activitatea de taximetrie, rapoartele Z constituie o bază documentară justificativă incompletă şi, deci, insuficientă.

Sub aspectul secund al modalităţii de evidenţiere contabilă, probatoriul confirmă faptul că plusul de venituri efectiv obţinute din activitatea de taximetrie peste valoarea rapoartelor Z, generate în perioada de referinţă, nu a fost evidenţiat în acte contabile sau în alte documente prevăzute de lege şi, dat fiind caracterul variabil al serviciilor de taximetrie, nu poate fi nici determinat probator cu certitudine. Tocmai de aceea, în structura acuzaţiei de evaziune fiscală dedusă judecăţii, s-a reţinut că prejudiciul cauzat bugetului de stat este aferent numai unei părţi a veniturilor neevidenţiate, şi anume partea echivalentă diferenţei dintre suma de 140 RON, ce trebuia depusă zilnic la casierie de fiecare şofer, pe de o parte, şi valoarea înscrisă în fiecare raport Z corespondent, pe de altă parte.

Sumele obţinute zilnic peste limita de 140 RON astfel stabilită (iar în cazul rapoartelor Z cu o valoare superioară, şi peste limita rezultată din adăugarea procentului de 30%) au rămas la dispoziţia şoferilor cu titlul de "salariu", fără a fi evidenţiate în documente justificative sau în alte acte contabile, valoarea totală a acestor sume neputând fi determinată probator şi nici avută în vedere la formularea acuzaţiilor.

Sub acest aspect, dar şi în privinţa modalităţii în care fiecare dintre inculpaţii şoferi angajaţi a înlesnit denaturarea veniturilor evidenţiate contabil în cadrul celor două societăţi, prin depunerea repetată, pe perioade semnificative de timp, a unor deconturi cu o valoare superioară celei înregistrate în rapoartele Z şi cunoscând că acestea din urmă reflectă, la rândul lor, o situaţie denaturată, concluziile primei instanţe sunt temeinice. Probatoriul pe care s-a grefat sentinţa apelată a fost judios evaluat şi nu a fost contestat în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, Înalta Curte neidentificând, nici în urma reevaluării acestui probatoriu şi nici a analizării probelor noi administrate nemijlocit, eventuale erori de apreciere care să justifice o concluzie diferită.

În schimb, hotărârea apelată este netemeinică sub aspectul pretinsei imposibilităţi de stabilire a prejudiciului cauzat prin fapta prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, pe de o parte, dar şi al modului de evaluare a rolului şi implicării inculpatei D. (în majoritate) în administrarea societăţilor, pe de altă parte.

Contrar aprecierii primei instanţe, Înalta Curte consideră că imposibilitatea de a se determina integralitatea veniturilor real obţinute din activitatea de taximetrie de către S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. este irelevantă din perspectiva identificării prejudiciului penal concret cauzat prin fapta de evaziune fiscală ce a făcut obiectul sesizării instanţei. Aceasta deoarece eventualale obligaţii fiscale aferente totalităţii veniturilor neevidenţiate contabil - care depăşeau, aşadar, nu doar raportul Z, ci şi valoarea de 140 RON/decont (şi, după caz, a plusului de 30% din diferenţă) - nu au fost subsumate obiectului judecăţii şi nu pot face obiect de analiză în prezenta cauză.

Prejudiciul penal a fost limitat, prin rechizitoriu, la obligaţiile fiscale corespunzătoare exclusiv veniturilor neevidenţiate contabil, echivalente diferenţei dintre sumele efectiv remise la casierie de către şoferii taximetrişti (în cele mai multe cazuri, în valoare de 140 RON zilnic) şi valorile înregistrate în rapoartele Z, numai sub acest aspect particular impunându-se examinarea probatoriului administrat şi reaprecierea sa.

În mod asemănător, în contradicţie cu aprecierea primei instanţe, faptul că valoarea sumei pe care şoferii trebuiau să o depună zilnic la casierie, în toate perioada infracţională, a fost de 140 RON, rezultă nu doar din coroborarea probatoriului testimonial, ci mai ales din analiza comparativă a aspectelor de natură contabilă evidenţiate în suplimentul la raportul de expertiză judiciară contabilă-fiscală, pe de o parte, şi în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi precizările ulterioare ale specialiştilor care l-au întocmit, pe de altă parte.

Din această perspectivă, concluziile primei instanţe, referitoare la structura prejudiciului cauzat prin omisiunea de evidenţiere a totalităţii veniturilor ori la pretinsa imposibilitate de determinare a cuantumului său, sunt netemeinice, grefându-se pe o interpretare eronată a ansamblului probator administrat în cauză.

Înalta Curte, reapreciind probatoriul administrat în condiţiile prevăzute de art. 420 alin. (9) din C. proc. pen., constată că, sub aspectul stabilirii prejudiciului cauzat prin fapta prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, expertiza judiciară contabilă fiscală iniţială, efectuată în cursul judecăţii în primă instanţă, nu prezintă gradul de fiabilitate necesar pentru a se justifica valorificarea sa probatorie exclusivă şi înlăturarea celeilalte probe de specialitate, administrată prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.

Aceasta deoarece, pe de o parte, la elaborarea expertizei contabile fiscale iniţiale, din data de 16 octombrie 2020, nu a fost avut în vedere întregul material cu relevanţă contabilă existent la dosar, fiind omis analizei suportul optic tip CD ridicat cu ocazia percheziţiei la sediul societăţilor inculpate, în cuprinsul căruia se regăseau date şi informaţii contabile pertinente, aferente întregii perioade infracţionale.

Expertiza iniţială s-a grefat, în schimb, pe o documentaţie contabilă scriptică parţială, aferentă unui număr de 3 ani din totalul de 6 ani corespunzători perioadei infracţionale, respectiv, numai anii 2009, 2011, 2012, pentru anii 2010, 2013 şi 2014 experţii constatând caracterul incomplet al documentelor justificative aflate la dispoziţia lor şi preluând spre valorificare, drept consecinţă, datele regăsite în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în faza de urmărire penală.

În plus, examinarea, în cuprinsul expertizei, a informaţiilor regăsite în memoriile fiscale ale unora dintre autoturismele aparţinând celor două societăţi inculpate, nu imprimă, nici ea, acestui mijloc de probă un nivel de certitudine care să justifice eficienţa probatorie exclusivă ce i-a fost acordată. Aceasta deoarece, pe de o parte, fiind supuse unui proces de alterare, memoriile fiscale nu cuprindeau toate datele şi informaţiile necesare stabilirii corecte a veniturilor; pe de altă parte, expertiza s-a limitat - conform dispoziţiilor instanţei de judecată - la prelucrarea doar parţială a datelor pertinente pentru stabilirea încasărilor efectiv realizate de cele două societăţi în perioda infracţională, fiind examinate numai datele înregistrate pentru un număr de 56 de autoturisme la S.C. F. S.R.L. (din totalul de 182 de autoturisme) şi 19 autoturisme la S.C. E. S.R.L. (din totalul de 133 de maşini).

Suportul optic tip CD ridicat cu ocazia percheziţiei, conţinând totalitatea borderourilor de încasări şi combustibil întocmite de societăţile comerciale inculpate în toată perioada de referinţă, a fost valorificat abia cu ocazia întocmirii suplimentului la raportul de expertiză judiciară contabilă-fiscală, experţii constatând explicit cu această ocazie că, pentru perioada anilor 2010, 2013-2014, în urma confruntării datelor şi informaţiilor stocate pe CD şi a celor cuprinse în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, nu au identificat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte numărul de rapoarte Z (pag. 4 a suplimentului la expertiză).

În plus, în răspunsul la obiectivul suplimentar fixat cu ocazia efectuării suplimentului la expertiză, experţii au constatat, în urma unei examinări comparative a întregului material documentar (incluzând datele din suportul CD), că există diferenţe nesemnificative între informaţiile existente pe acest suport optic şi datele reflectate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, confirmând astfel, în mod neechivoc, fiabilitatea celui din urmă mijloc de probă (p. 33 şi urm. ale suplimentului).

Diferenţele dintre cuantumul veniturilor neînregistrate, identificat de expertiză pentru intervalul 2010, 2013, 2014, pe de o parte, şi valoarea acestor venituri stabilită prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică pentru acelaşi interval, pe de altă parte, au fost generate exclusiv de valoarea diferită a decontului zilnic utilizată ca bază de calcul. În acest sens, rezultă că, pentru anul 2010, expertiza a operat cu trei ipoteze valorice distincte - 120 RON, 90 RON şi 76 RON - spre deosebire de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, prin care prejudiciul a fost determinat prin raportare la o valoare unică a decontului, de 140 RON, pentru întreaga perioadă de timp corespunzătoare activităţii infracţionale (pag. 5-6 ale suplimentului la expertiză).

În fine, răspunzând obiectivelor fixate de instanţa de judecată, expertiza a determinat totalul veniturilor obţinute de societăţi prin raportare la trei variante valorice ale decontului zilnic pentru perioada ianuarie 2009 - martie 2011, respectiv, 76 RON, 90 RON şi 120 RON (valoarea de 140 RON fiind luată în considerare începând cu luna aprilie 2011 şi până la 30 septembrie 2014), fără ca elementele de probă astfel furnizate să fie, însă, examinate critic, în vederea decelării, pe baze ştiinţifice, a acelei variante factuale care concordă în mod credibil cu realitatea obiectivă.

Astfel, de exemplu, pentru varianta de decont x/140 RON (suma de 76 RON fiind luată în considerare numai în intervalul 2009 şi ianuarie - martie 2011), examinată în raspunsul la obiectivul 35 din expertiză, Înalta Curte observă că, la S.C. F. S.R.L., la o pretinsă valoare a deconturilor (aşadar, sume încasate) de 2.328.716 RON (în anul 2009), respectiv, de 563.692 RON (în ianuarie - martie 2011), în fapt, societatea ar fi înregistrat în contabilitate valori mult superioare, de 2.910.620 RON (în anul 2009), respectiv 917.602 RON (în ianuarie- martie 2011). Procentual, conform expertizei, veniturile înregistrate în contabilitate ar fi mai mari, aşadar, cu 24,98% (în 2009) şi, respectiv, cu 62,78% (în primele trei luni ale anului 2011), decât valoarea veniturilor încasate dintr-un decont zilnic cu o valoare presupusă de 76 RON. O atare ipoteză, necenzurată critic de expertiză, este lipsită însă de orice justificare economică şi demonstrează, prin ea însăşi, lipsa de veridicitate a variantei de decont x RON în perioada menţionată.

Situaţia este asemănătoare şi la S.C. E. S.R.L. în perioada 2009, respectiv, ianuarie - martie 2011: la o pretinsă valoare totală a deconturilor calculată de experţi de 2.252.108 RON (în anul 2009), respectiv, de 464.132 RON (în ianuarie - martie 2011), în fapt, societatea ar fi înregistrat în contabilitate valori mult superioare, de 2.829.327 RON (în anul 2009), respectiv 747.587 RON (în ianuarie- martie 2011). Procentual, veniturile înregistrate în contabilitate ar fi mai mari, aşadar, cu 25,63% (în 2009) şi, respectiv, cu 61,07% (în primele trei luni ale anului 2011), decât valoarea veniturilor încasate dintr-un pretins decont zilnic de 76 RON, ceea ce, din punct de vedere economic, este complet nesustenabil, demonstrând, o dată în plus, lipsa de veridicitate a unei atare ipoteze de valoare a decontului.

Concluzii asemănătoare rezultă şi din examinarea conţinutului expertizei contabile în ceea ce priveşte varianta de decont x RON/140 RON (valoarea de 90 RON fiind luată în considerare doar pentru intervalul 2009 şi ianuarie - martie 2011), examinată în răspunsul la obiectivul 1 din expertiză.

În cazul S.C. F. S.R.L., la o pretinsă valoare a deconturilor calculată de experţi de 2.757.690 RON (în anul 2009), respectiv, de 667.530 RON (în ianuarie - martie 2011), în fapt, societatea ar fi înregistrat în contabilitate valori mult superioare, de 2.910.620 RON (în anul 2009), respectiv 917.602 RON (în ianuarie- martie 2011). Procentual, veniturile înregistrate în contabilitate ar fi mai mari, aşadar, cu 5,54% (în 2009) şi, respectiv, cu 37,46% (în primele trei luni ale anului 2011), decât valoarea veniturilor încasate dintr-un decont zilnic de 90 RON, ipoteză neplauzibilă economic şi care demonstrează, prin ea însăşi, lipsa de veridicitate şi a acestei variante de decont.

În cazul inculpatei S.C. E. S.R.L. se constată împrejurări asemănătoare: la o pretinsă valoare a deconturilor calculată de experţi de 2.666.970 RON (în anul 2009), respectiv, de 549.630 RON (în ianuarie - martie 2011), în fapt, societatea ar fi înregistrat în contabilitate valori mult superioare, de 2.829.327 RON (în anul 2009), respectiv 747.587 RON (în ianuarie- martie 2011). Procentual, veniturile înregistrate în contabilitate ar fi mai mari, aşadar, cu 6,08% (în 2009) şi, respectiv, cu 36,01% (în primele trei luni ale anului 2011), decât valoarea veniturilor încasate dintr-un decont zilnic de 90 RON, ipoteză lipsită de justificare economică şi care relevă caracterul neplauzibil al acestei variante de decont.

În fine, examinarea concluziilor expertizei în varianta de decont x RON/140 RON conduce la concluzii asemănătoare pentru perioada ianuarie - martie 2011, în cazul ambelor societăţi inculpate, veniturile înregistrate fiind, şi în această ipoteză, superioare celor ce ar rezulta din valoarea deconturilor calculată de experţi, ceea ce demonstrează lipsa de fiabilitate şi a acestei variante de lucru.

În privinţa anului 2009 - singura perioadă pentru care varianta decontului de 120 RON a evidenţiat, şi cu ocazia expertizei, obţinerea unor venituri superioare celor efectiv înregistrate de societăţi, însă cu o valoare mai mică decât cea stabilită prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică - Înalta Curte constată că diferenţele dintre sumele stabilite prin cele două mijloace de probă derivă, pe de o parte, din numărul distinct de deconturi luat în considerare (cu 3556 mai multe deconturi în raportul de constatare comparativ cu cele evaluate de expertiză), iar pe de altă parte, din valoarea diferită a decontului utilizată ca bază de calcul.

Sub aspectul numărului de deconturi, se constată că expertiza nu a examinat corespondenţa deconturilor şi a rapoartelor Z cu evidenţele privind prezenţa personalului şi registrul privind funcţionarea maşinilor - obiectivul 12 al expertizei - urmare a constatării caracterului incomplet al materialului documentar. Pentru perioada anilor 2009 şi 2011-2012, astfel cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză contabilă, numărul deconturilor a fost stabilit pe baza documentelor anexate la registrul de casă, respectiv, borderouri încasări şi benzină, pentru ceilalţi trei ani - 2010, 2013-2014 - expertiza neidentificând diferenţe semnificative faţă de aspectele consemnate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.

În schimb, modalitatea de stabilire a prejudiciului în raport cu valoarea de 140 RON a decontului zilnic ce trebuia depus de către şoferi în tot intervalul ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014, astfel cum a fost detaliată în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 10 iunie 2015 şi în răspunsul la obiecţiunile formulate la acest raport, a avut la bază o analiză de specialitate credibilă a următoatelor date:

- valoarea tarifului de pornire (1,33 RON) şi a valorii de deplasare (1,33 RON/km parcurs ocupat), valoare care, conform Notelor de fundamentare a tarifelor de lucru pentru activitatea de transport cu taxiul, depuse de cele două societăţi inculpate la compartimentul de specialitate al Primăriei Braşov, a fost aplicabilă în toată perioada de referinţă, aspect confirmat neechivoc şi de inculpatul A.;

- tipul şi valoarea combustibilului utilizat în aceeaşi perioadă pentru realizarea unor încasări de 140 RON, respectiv, benzină în valoare de 62 RON şi, începând cu luna aprilie 2011, gpl în valoare de 42 RON. Aceasta înseamnă că, din decontul zilnic de 140 RON, obiectivul (target) minim de încasări, exceptând combustibilul, era de 76 RON, în cazul alimentării cu benzină şi 98 RON, în cazul utilizării gpl, ceea ce explică abordarea diferită a noţiunii de decont de către inculpaţii audiaţi în primă instanţă;

- examinări comparative ale indicilor de consum combustibil şi încasărilor înregistrate, respectiv neînregistrate. Evaluând comparativ, pe de o parte, indicii de consum valoric, astfel cum au fost determinaţi chiar de societăţile inculpate în fundamentarea tarifului (respectiv, 28% consum benzină şi 22% consum gpl) şi, pe de altă parte, valoarea încasărilor totale înregistrate contabil (19.437.992 RON la S.C. F. S.R.L. şi 18.597.998 RON la S.C. E. SRL) şi a combustibilului introdus în contabilitate, a rezultat că indicele de consum combustibil în cazul benzinei se situează între 43 - 53% raportat la valoarea încasărilor înregistrate, depăşind semnificativ procentul de 28% estimat cu ocazia fundamentării tarifului. În cazul gpl, raportat la valoarea încasărilor înregistrate, acest indice se situează între 27 - 35%, depăşind, se asemenea, valoarea indicată în notele de fundamentare.

În schimb, raportând consumul de combustibil înregistrat la valoarea superioară a deconturilor - determinată prin luarea în considerare a sumei de 140 RON/decont -, acest indice de consum efectiv este apropiat de cel luat în considerare la fundamentarea tarifelor, respectiv 30 - 31% în cazul benzinei şi 22 - 25% în cazul gpl. O atare constatare susţine probator concluzia că, în realitate, consumul sporit de combustibil a corespuns unor venituri din activitatea de taximetrie mai mari decât cele înregistrate în contabilitate, echivalente unei valori de 140 RON/decont.

- înscrisul în format electronic identificat în urma percheziţiei informatice, în cuprinsul căruia este exemplificat un model de calcul potrivit căruia, unei valori de 140 RON, înregistrate în raportul Z, îi corespunde un necesar de combustibil de 42 RON, fără a fi necesare cheltuieli suplimentare din partea societăţii; în cazul unor valori ale raportului Z cuprinse între 100 RON şi 135 RON, sunt evidenţiate defalcat diferenţele dintre valoarea de 140 RON a decontului şi valoarea raportului Z (coloana 4), necesarul de combustibil aferent atât încasărilor din raportul Z (coloana 2), cât şi diferenţei dintre decont şi raportul Z (coloana 3) şi sumele excedentare încasărilor din raportul Z, rămase efectiv la dispoziţia societăţii şi neînregistrate (coloana 5).

Conform acestui tabel, în toate cazurile în care valoarea raportului Z ar fi fost mai mare de 140 RON, societăţile ar fi înregistrat pierderi echivalente diferenţei dintre ceea ce depăşea suma de 140 RON (de exemplu, 10 RON în cazul unui raport Z de 150 RON) şi valoarea combustibilului necesar pentru realizarea acestei sume excedentare (în exemplu dat, 3 RON), pierderi ce nu se ivesc, însă, în ipoteza unei valori a raportului Z cuprinsă între 100 RON şi limita de 140 RON.

- borderourile de încasări şi combustibil aferente perioadei 2009 - septembrie 2014, stocate în format electronic pe CD-ul creat cu ocazia percheziţiei efectuate la punctul de lucru al societăţilor. Prelucrarea acestor borderouri a permis centralizarea rapoartelor Z predate pentru fiecare autovehicul identificat prin număr de înmatriculare şi turelă şi verificarea continuităţii cronologice a numerelor de ordine ale acestor rapoarte. S-a constatat că deşi, de regulă, pentru fiecare maşină aflată în trafic, se emite şi se predă zilnic un raport Z, au existat şi cazuri în care s-au predat mai multe astfel de rapoarte, fie ca efect al remiterii lor cu întârziere, fie ca o consecinţă a prestării de activităţi de doi şoferi pe aceeaşi maşină.

În ipoteza predării mai multor rapoarte Z, s-a considerat că, în caz de continuitate cronologică, ele sunt aferente unui singur decont, iar în cazul contrar, al unei discontinuităţi, au fost analizate din punct de vedere al sumelor încasate şi considerate ca fiind corespunzătoare, după caz, unui număr de două sau cel mult trei deconturi predate. În situaţiile în care valoarea înscrisă în raportul Z a fost mai mare decât valoarea decontului, această diferenţă a fost valorificată prin diminuarea corespunzătoare a valorii încasărilor neînregistrate.

În răspunsul la obiecţiunile formulate de inculpaţi, s-a arătat, de asemenea, că, în principiu, numărul maxim de deconturi predate într-o zi nu este echivalent numărului de maşini aflate în trafic, ci numărului de rapoarte Z emise, chiar şi cu valoare 0, dacă este confirmată de prezenţă.

Predarea mai multor rapoarte Z nu are, în sine, semnificaţia unui singur decont predat, fiind necesar a se corela aceste rapoarte cu prezenţa pontată pe turela maşinii şi cu ziua fiscală. În cazul particular al rapoartelor Z cu valoare 0, s-a precizat că acestea au fost considerate deconturi predate doar atunci când ele au fost confirmate de prezenţa din pontaj, obiecţiunile referitoare la deconturile pretins calculate în plus primind un răspuns detaliat la pagina 10 a răspunsului scris la obiecţiunile la raport.

În cuprinsul notei de clarificare din data de 25.11.2022 întocmită de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi transmisă Înaltei Curţi, s-au precizat, suplimentar, următoarele aspecte relevante:

- dacă analiza borderourilor de încasări a evidenţiat că o maşină/turelă are înscris unul sau mai multe rapoarte Z, acestea au fost preluate întocmai în anexele la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi analizate dacă pot constitui unul sau mai multe deconturi;

- în cazul contrar, în care maşina/turela nu are înscris un raport Z predat, în anexă este înscrisă valoarea 0, respectivul raport nefiind luat în considerare la stabilirea numărului total al deconturilor.

În concluzie, la stabilirea semnificaţiei noţiunii de decont şi a valorii acestuia, specialiştii care au întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică au considerat că decontul reprezintă o noţiune convenţională exprimabilă în bani şi cu valoare fixă, a cărui obligativitate decurgea din necesitatea societăţilor de a obţine un minimum de încasări zilnice. Între decont şi raportul Z nu există egalitate, valoarea celui dintâi incluzând valoarea celui de-al doilea.

În contextul expus, Înalta Curte constată că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică se fundamentează pe o examinare completă a tuturor elementelor cu valoare de probă existente în cauză, datele evidenţiate în cuprinsul său fiind supuse unei evaluări de specialitate aprofundate, adaptată particularităţilor cauzei, aptă să confere credibilitate concluziilor formulate de specialişti şi să justifice, astfel, valorificarea probatorie a acestui mijloc de probă. Concluziile exprimate în acest raport se coroborează, la rândul lor, cu evaluarea regăsită în suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară, acest ultim mijloc de probă evidenţiind explicit concordanţa dintre concluziile specialiştilor, astfel cum au fost formulate în raport, şi datele regăsite în borderourile de încasări şi combustibil.

Aspectele probatorii evidenţiate în raportul de constatare, cu precădere sub aspectul valorii decontului zilnic de 140 RON în toată perioada de interes în speţă - chestiune determinantă pentru stabilirea prejudiciului fiscal - sunt confirmate, de altfel, şi de probatoriul testimonial administrat în cauză.

Astfel, martorii angajaţi sau foşti angajaţi la societăţile inculpate pe perioade mai lungi de timp (familiarizaţi, prin urmare, cu norma de lucru şi valoarea maximă a raportului Z stabilite de conducerea firmelor), au precizat, în declaraţiile succesive date pe durata procesului, următoarele aspecte relevante:

- odată cu apariţia ceasurilor de taxat fiscale, una dintre regulile impuse de conducerea societăţilor a fost aceea ca încasările pe aparatele de taxat să nu depăşească suma de 140 RON, sumă care trebuia depusă la casieria societăţii până la orele 17:00; din suma de 140 RON predată, 98 RON reprezenta decontul stabilit de conducerea societăţii, iar de restul de 42 RON era alimentată maşina pentru a doua zi (...) "totul era atât de bine calculat, astfel încât din alimentarea de 42 RON nu puteai să faci încasări mai mari de 140 RON" (martorul RRRRRR., angajat în perioada 2002-2014, declaraţie dată în faza de urmărire penală); în cursul judecăţii în primă instanţă, relativ la chestiunea supusă analizei, martorul a precizat că în prima perioadă "din 2009, care a ţinut 2-3 ani, până când s-au introdus noile ceasuri fiscale era simplu, trecea ziua, îmi aduceţi 150 RON", după introducerea noilor aparate de marcat fiind predate la casierie toate sumele înregistrate pe raportul Z; la început, plafonul a fost de 140 RON, ulterior a fost majorat, fără a putea preciza detalii;

- "trebuia să predăm zilnic un decont de 140 RON, iar pe raportul Z nu aveam voie să evidenţiem încasări mai mari de 145 RON" (martorul ZZZZZZZ., angajat în perioada 2011-2013, declaraţie dată în faza de urmărire penală); în cursul judecăţii în primă instanţă, martorul a precizat că "decontul era de 140 RON, din care alimentam de 42 RON";

- "la sfârşitul programului de muncă, efectuam decontul megând la sediul firmei unde predam suma obligatorie de 140 RON. Din această sumă, erau 42 RON ce reprezentau alimentarea cu gaz GPL a autovehicului" (martorul YYYYYYY., angajat din anul 2010, declaraţie dată în faza de urmărire penală); în cursul judecăţii, martorul a precizat că valoarea decontului era 90 şi ceva RON plus 40 RON gaz, bani pe care îi preda integral la casierie ("130 şi ceva de RON, adică toată suma"); "De cele mai multe ori, nu erau identice sumele de pe Z şi cele de pe decont. Putea să fie şi în plus şi în minus, însă indiferent de această situaţie, decontul era tot acelaşi";

- "din anul 2009, de când au fost montate instalaţii de GPL, decontul zilnic al şoferilor a crescut de la 80 RON la 140 RON, această sumă fiind predată efectiv, zilnic, de către fiecare şofer care lucrează singur pe maşină (..) media sumelor evidenţiate pe rapoartele Z era de 80-90 RON (...) din suma de 140 RON predată de şofer efectiv, 42 de RON reprezenta alimentarea cu GPL" (martora LLLLLL., casier la S.C. F. începând cu anul 2008, declaraţie dată în faza de urmărire penală); în cursul judecăţii în primă instanţă, martora a precizat suplimentar că, de regulă, se depunea un singur decont într-o zi, cu excepţia cazurilor în care şoferii "nu veneau cu o zi două înainte la decont şi atunci depuneau toate deconturile în aceeaşi zi"; exceptând zilele de duminică, dacă un şofer depunea raportul Z cu valoare 0, "plătea 140 RON";

- "de la momentul angajării, decontul zilnic stabilit pentru şoferii de taxi este de 140 RON pentru 24 de ore lucrate, sumă predată efectiv, zilnic, de către fiecare şofer care lucrează singur pe maşină (...) media sumelor evidenţiate pe rapoartele Z în aceeaşi perioadă este de 100-110 RON (...) din suma de 140 RON predată de şofer efectiv, 42 RON reprezintă alimentarea cu GPL" (...) "Nu conta ce sumă are şoferul pe raportul Z, putea să fie chiar şi sub 60 RON, el tot 140 RON trebuia să predea la casierie"(martora QQQQQQ., casier la S.C. SSSSS. S.R.L. începând cu luna septembrie 2011, declaraţie dată în faza de urmărire penală); în cursul judecăţii, martora a precizat că targetul zilnic era de 140 RON, din care 98 RON reprezenta decont, iar 42 RON cota de gaz (...); de cele mai multe ori, targetul de 140 RON nu coincidea cu raportul Z; "dacă şoferul nu atingea targetul trebuia să depună la casierie 140 RON";

- "din anul 2011 (…) decontul zilnic al şoferilor taxi este de 140 RON pentru 24 de ore lucrate. Această sumă de bani este predată efectiv, zilnic, de către fiecare şofer care lucrează singur pe maşină" (...) media sumelor evidenţiate pe rapoartele Z predate de către şoferi este de 80-90 RON (...) din suma de 140 RON predată de şofer efectiv, 42 RON reprezintă alimentarea cu GPL". (...) când decontul "era justificat de un raport Z în sumă de 135 RON, spre exemplu, şoferul preda suma de 135 RON, caz în care îi luam şoferului penalizare pentru că nu avea 140 RON în sumă fixă, cât stabilise conducerea. Deci încasam de la şofer 145 RON în exemplul dat (...) Şoferii se chinuiau şi aduceau Z-uri de 141 RON, 142 RON." (martora OOOOOO., casier începând cu anul 2011, declaraţie dată în faza de urmărire penală). În cursul judecăţii în primă instanţă, martora a precizat că şoferul preda la societate "98 şi 42 RON în funcţie de încasare, iar diferenţa din ce depăşea 140 RON, respectiv 30% din aceasta, mi se înmâna de către şofer";

- din anul 2008 şi până la data intervenţiei organelor judiciare din luna noiembrie 2014, pe majoritatea rolelor jurnal existau curse a căror contravaloare era de 1,33 RON, fapt care (...) "mi-a dat de gândit că este ceva în neregulă, întrucât 1,33 RON este doar tariful de pornire. (...) "Declar cu certitudine că toti şoferii angajaţi (...) au predat ca decont zilnic suma de 140-145 RON, din care suma de 98 RON reprezintă decontul efectiv (...) Acest lucru se întâmplă din 2008 şi până în prezent" (martora TTTTTT., contabil la S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. din anul 2008, declaraţie dată în faza de urmărire penală). Afirmaţiile martorei în cursul judecăţii, în sensul că valoarea targetului ce trebuia realizat de fiecare şofer ar fi variat între 78 RON (până în 2011) şi 98 RON (ulterior) nu se află în contradicţie cu propriile susţineri anterioare, de vreme ce martora a precizat, în cea din urmă declaraţie, doar valoarea decontului efectiv, exceptând combustibil (în accepţiunea subiectivă pe care a dat-o ea însăşi noţiunii), iar nu valoarea totală a sumei predate zilnic la casierie.

- "de aproximativ 4-5 ani decontul zilnic al şoferilor taxi este de 140 RON pentru 24 de ore lucrate. Această sumă de bani este predată efectiv, zilnic, de către fiecare şofer care lucrează singur pe maşină (...) am observat că pe documentele primare (..) sumele evidenţiate pe rapoartele Z erau mai mici faţă de sumele de decont care ştiam că ar fi fost făcut de către şoferii taxi, respectiv suma de 140 RON. (...) la nivel de discuţii din anul 2009 şi până în prezent, suma predată de către şoferii taxi la decont ar fi de 140 RON, dar din punct de vedere al contabilităţii pot declara că a existat o medie de 80-90 RON, aceste aspecte reieşind foarte clar din borderoul de încasări. Vizavi de suma de alimentare cu combustibil, pot declara faptul că din 2009 şi până în prezent aceasta a fost de aproximativ 40 RON (..) (martorul SSSSSS., contabil, persoană cu atribuţii pe linie contabilă în cadrul celor două societăţi, începând din anul 2003); în cursul judecăţii în primă instanţă, deşi a pretins că nu a citit declaraţia dată în faza de urmărire penală şi, prin urmare, nu menţine acea declaraţie, martorul a relatat totuşi, în mod spontan, aspecte factuale care confirmă contextual susţinerile sale anterioare, respectiv faptul că, în cazul unui raport Z cu o valoare mai mare de 140 RON, şoferul preda la casierie doar 30% din ceea ce depăşea respectiva valoare, iar în zilele de sâmbătă, decontul avea valoarea de 98 RON, diferenţa între valoarea raportului Z şi această sumă fiind reţinută de şofer ca avans salariu.

- începând cu anul 2009, decontul s-a majorat la aproximativ 100 RON, până în anul 2014 acesta fiind de 93 sau 95 RON; plafonul maxim impus pentru încasările zilnice era 140 RON (martorul NNNNNN., angajat din anul 2007 la ambele societăţi inculpate, declaraţie dată în cursul judecăţii în primă instanţă);

- decontul era 98 RON, iar pentru ceea ce depăşea, se calcula un procent la casierie; se preda la casierie suma de 140 RON, din care 42 RON reprezintă alimentarea cu combustibil (martorul DDDDDDDD., angajat la S.C. F. S.R.L. din anul 2011, declaraţie dată în cursul judecăţii în primă instanţă);

- decontul era 98 RON, se preda la casierie suma de 140 RON, din care 42 RON reprezintă alimentarea cu gaz (martorul EEEEEEEE., angajat din anul 2005 la S.C. F. S.R.L., declaraţie dată în cursul judecăţii în primă instanţă);

- exista un target de 140 RON, iar pentru ceea ce depăşea această valoare, trebuia plătit şi 30%, fără a-şi aminti sigur suma care trebuia obţinută după anul 2009 (martorul FFFFFFFF., angajat din anul 2001, declaraţie dată în cursul judecăţii în primă instanţă);

- din anul 2009 pe toate maşinile taxi au fost montate instalaţii de gpl, "iar tot din acel an, decontul zilnic al şoferilor a crescut de la aproximativ 80 RON la 140 RON pentru 24 de ore lucrate. Această sumă de bani era predată efectiv, zilnic, de către fiecare sofer care lucrează singur pe masină" (martor VVVVVV., angajat la S.C. SSSSS. S.R.L. ca operator pompă alimentare gpl, declaraţie dată în faza de urmărire penală). În cursul judecăţii, audiat în primă instanţă, martorul a precizat că nu îşi aminteste cine se ocupa de deconturi, susţinând că declaraţia dată în faza de urmărire penală a fost luată sub "formă de ameninţare"; în condiţiile în care nu există vreun element obiectiv relatat de martor care să susţină această percepţie subiectivă, iar actele dosarului nu relevă eventuale demersuri prin care el să devoaleze mijloacele neloiale pretinse, în măsura în care ar fi existat, Înalta Curte apreciază această ultimă declaraţie ca fiind data pro causa.

- trebuia să fie predată companiei, la încheierea activităţii zilnice, suma de 140 RON, din care de 42 de RON primea combustibil; deşi, de regulă, încasările zilnice erau de aproximativ 170 RON, pe raportul Z era evidenţiată suma de 140 RON, iar în cazul în care făcea doar 120-130 RON, diferenţa până la 140 RON o plătea din banii personali (martor UUUUUU., angajat din anul 2010 la S.C. E. S.R.L., declaraţie dată în faza de urmărire penală, menţinută sub acest aspect in cursul judecăţii).

Înalta Curte apreciază relevant probatoriul testimonial analizat în precedent, având în vedere că martorii mai sus nominalizaţi au fost angajaţi ai societăţilor din grupul F. pe perioade îndelungate de timp, inclusiv în intervalul echivalent perioadei infracţionale, având, astfel, posibilitatea să cunoască nemijlocit nu doar particularităţile modului de lucru impus şoferilor de taxi de conducerea celor două inculpate persoane juridice, ci şi detalii referitoare la norma valorică impusă şi sumele ce trebuiau predate zilnic la casierie.

Declaraţiile expuse sintetic în precedent sunt concordante sub aspectele esenţiale pentru lămurirea cauzei, şi anume: existenţa unei norme de lucru impuse în perioada 2009-2014, valoarea acesteia în întregul interval precizat, obligaţia şoferilor angajaţi de a evidenţia în raportul Z încasări care să nu depăşească suma de 140 RON şi de a preda zilnic la casierie această sumă, chiar şi atunci când valoarea aferentă raportului zilnic era inferioară, precum şi consecinţele patrimoniale ale nerespectării acestui mod de lucru.

Împrejurarea că o parte a martorilor au nuanţat semnificativ sau retractat, cu ocazia audierilor în primă instanţă, declaraţiile făcute în faza de urmărire penală nu justifică înlăturarea acestor mijloace de probă.

Aceasta deoarece, pe de o parte, inclusiv în declaraţiile date în cursul judecăţii se observă consecvenţa martorilor în relatările privind valoarea decontului, în pofida retractării generice a depoziţiilor date în faza de urmărire penală. Pe de altă parte, conduita martorilor în cursul judecăţii este explicabilă prin prisma raporturilor de muncă îndelungate stabilite între aceştia şi societăţile inculpate sau alte societăţi aparţinând aceluiaşi grup (în unele cazuri, raporturi existente şi la data reascultării lor - cazul martorului SSSSSS.), a subiectivismului inerent în atare situaţii şi a tendinţei martorilor, chiar involuntară, de a-şi diminua, pe cât posibil, propria contribuţie la susţinerea directă, în şedinţă publică, a acuzaţiilor aduse membrilor unei familii faţă de care martorii au dezvoltat, în timp, atât o stare de dependenţă financiară, cât şi, în anumite cazuri, un sentiment de recunoştinţă pentru susţinerea materială astfel oferită.

O astfel de tendinţă este mai puţin vizibilă în cazul persoanelor care au fost angajate pe perioade mai scurte de timp sau care au încetat raporturile de muncă cu societăţile inculpate anterior sau imediat ulterior anului 2014, în cazul acestora Înalta Curte constatând consecvenţa susţinerilor succesive făcute cu ocazia audierii lor repetate.

În ceea ce priveşte relatările inculpaţilor - şoferi angajaţi, indiferent de poziţia procesuală avută în raport cu propriile acuzaţii, aceştia au arătat, în mare parte, că valoarea decontului zilnic era de 140 RON, 6 zile/săptămână, chiar dacă suma evidenţiată în raportul Z era inferioară acestei valori (declaraţiile inculpaţilor II., XX., OO., UU., YY., BBB., CCC., DDD., III., LLL., NNN., RRR., SSS., UUU., ZZZ., DDDD., IIII., KKKK., SSSS., FFFFF., GGGGG., YYYY., AAAAA., HHHHH., PPPPP., VV.). O parte a acestor inculpaţi, angajaţi anterior anului 2009, au evidenţiat, de asemenea, conexiunea dintre impunerea valorii de 140 RON şi majorarea tarifului pe km.

Înalta Curte constată în mod particular relevante, sub aspectul analizat, următoarele declaraţii date de inculpaţii:

- OO., care a precizat că decontul de 140 RON sau în sumă fixă a fost impus aproximativ în anul 2005, toate deconturile aferente unei săptamâni de lucru având valoarea fixă de 140 RON; în cursul judecăţii, inculpatul şi-a manifestat dorinţa de a uza de procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii şi a precizat, suplimentar, că valoarea decontului a fost de 140 RON "de când s-a modificat tariful pe km" (fiind vorba de anul 2009), tarif care, aşa cum s-a arătat în precedent, a rămas neschimbat pe toată perioada infracţională;

- BBB., care a menţionat că, de la angajarea sa, aproximativ în anul 2005, A. i-a spus că zilnic trebuie să deconteze la casierie suma de 140 RON, din care 98 RON era decont, iar 42 contravaloarea gpl; indiferent dacă avea sau nu clienţi, în fiecare zi trebuia sa predea la casierie suma de 140 RON, chiar dacă pe raportul Z era o sumă mai mică;

- NNN., angajat din anul 2000, a precizat că, în urmă cu 3-4 ani anterior datei audierii, de când au fost luate maşini pe gaz, plăteşte suma fixă de 140 RON zilnic; în cursul judecăţii, inculpatul şi-a manifestat dorinţa de a uza de procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii şi a precizat, suplimentar, că valoarea decontului a fost 140 RON de 6-7 ani,"de când s-a ridicat tariful la firmă, pe km";

- RRR., încă de la angajare, cu 7-8 ani anterior audierii, i s-a spus că trebuie sa respecte plafonul zilnic de încasări de 110-140 RON, fiind obligat să predea 140 RON zilnic;

- ZZZ., angajat de 11 ani, că decontul de 140 RON a fost stabilit de A. "în urmă cu 4-5 ani", respectiv în 2009-2010, iar suma trebuia depusă zilnic indiferent de încasari, ea incluzând alimentarea de 42 RON; a precizat, în declaraţia din 13.06.2017, că decontul a fost iniţial de 76-78 RON, în următoarea perioadă 84-86 RON, dar nu poate preciza detalii pentru că "se schimba în funcţie de tarif preţul pe km";

- FFFFF., angajat din anul 2007, a fost instruit de G. la angajare să utilizeze fraudulos autoturismul, trebuia sa predea 140 RON zilnic, din care 42 RON reprezenta combustibil.

În acelaşi sens, sunt relevante şi declaraţiile date în cursul judecăţii în primă instanţă de inculpaţii LL. (care a indicat valoarea decontului în 2009-2010 ca fiind de aproximativ 130 RON, iar din 2011, de 140 RON), GGGGG. (angajat din anul 2010, care a indicat valoarea decontului ca fiind de 98 RON şi a subliniat că, în perioada de criză financiară din 2011-2012, era necesar să lucreze câte 10-13 ore pentru a încasa această sumă, aspect semnificativ sub aspectul acurateţei amănuntului memorat de inculpat), MMM. (care a precizat că preda la casierie suma de 140 RON şi, deşi a afirmat, la întrebările adresate, că în perioada 2010-2012 valoarea decontului ar fi fost diferită, nu a putut să indice amănunte, arătând că doar suma de 140 RON i-a rămas în minte, aspect ce relevă eo ipso că această sumă a fost remisă o perioadă îndelungată de timp), SS. (angajat din anul 2003 care, deşi nu îşi aminteşte valoarea decontului în perioada 2009-2010, precizează totuşi valoarea de 98 RON plus combustibil), TTT. (care, în declaraţia din 15.01.2018, a precizat că în perioada 2009-2014 proceda la fel, "adică era o sumă cu 98 RON, 42 RON GPL-ul, peste 140 RON era cu ce rămâneam eu acolo"), QQQ. (angajat din 2008, în cursul judecăţii în primă instanţă, la întrebarea privind valoarea decontului în 2009-2011, a precizat că nu îşi aminteşte, însă a susţinut că "cum se schimbau preţurile pe km. se schimbau şi deconturile"), UUU. (angajat din anul 2008, la 13.06.2017 a precizat că decontul era în funcţie de tariful pe km, la început a fost 76, apoi 90 şi în 2014 era 140 RON, alte fără detalii; a menţionat că regula era să depună zilnic 140 RON la casierie, indiferent de cât încasase).

În cazul unora dintre inculpaţii care au susţinut în cursul judecăţii, aparent, existenţa unor variaţii ale valorii decontului în perioada de referinţă se constată că, în realitate, aceştia au acordat semnificaţia de "decont" numai acelei părţi a sumei de 140 RON predate la casierie care excludea valoarea combustibilului şi pe care au indicat-o, de regulă, ca fiind de 98 RON (SS., YY., TTT., DDD., LLL., DDDD., AAAA., MMM., VVVV., WWW., LL., GGGGG., PPPPP.).

În raport cu valoarea combustibilului necesar pentru realizarea decontului în cea mai mare parte a perioadei infracţionale (respectiv, 42 RON GPL în intervalul 2011-2014), rezultă că aceste declaraţii susţin şi ele teza acuzării referitoare la cuantumul total de 140 RON al sumei ce trebuia depusă zilnic la casierie (din care 98 RON decont - normă de lucru propriu-zisă şi 42 RON combustibil necesar realizării acesteia).

De altfel, Înalta Curte constată că disocierea realizată de inculpaţi între valoarea decontului şi cea a combustibilului se fundamentează pe destinaţia acestei din urmă componente a "decontului", respectiv, utilizarea sa, imediat subsecvent predării la casierie, pentru alimentarea autoturismelor cu combustibil. În realitate însă, în structura acuzaţiei, întreaga sumă depusă la casierie, incluzând combustibilul, era echivalentă decontului zilnic, adică veniturilor efectiv realizate de societăţi, neavând relevanţă modalitatea în care sumele respective au fost cheltuite ulterior de angajatori ori data la care s-au efectuat respectivele cheltuieli.

O analiză comparativă a declaraţiilor inculpaţilor care au indicat, în cursul judecăţii, şi valori mai mici ale decontului (ZZZ., SSS., AAA., LLL., OOO., DDDD., KKKK., DDD.) relevă faptul că toţi aceşti inculpaţi au fost angajaţi ai societăţilor inculpate perioade de timp mult superioare intervalului 2009-2014, motiv pentru care nu şi-au amintit cu exactitate variaţiile ce au afectat valoarea decontului şi nici modul în care aceasta a fluctuat în cel din urmă interval. În plus, aceşti inculpaţi, similar altor persoane audiate, au asimilat noţiunii de "decont" nu întreaga sumă ce trebuia remisă zilnic la casierie, ci numai acea parte rezultată în urma scăderii contravalorii combustibilului.

Această particularitate, corelată cu dificultatea firească de a-şi aminti când anume a intervenit modificarea tipului de combustibil (element care, aşa cum s-a evidenţiat în precedent, a avut consecinţe semnificative asupra structurii decontului) justifică în mod plauzibil caracterizarea ca formală a inadvertenţelor aparent existente sub aspectul analizat, în realitate, inculpaţii confirmând dependenţa dintre politica societăţilor inculpate în privinţa tipului de combustibil utilizat şi structura decontului.

Chiar dacă inculpaţii nu au dorit să dea declaraţii şi în faţa instanţei de apel, susţinerile lor anterioare, mai ales în cursul judecăţii în primă instanţă, sunt necontestate şi coroborează concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică referitoare la valoarea sumei ce trebuia remisă zilnic la casieria societăţilor şi, implicit, a prejudiciului cauzat bugetului de stat prin această variantă a activităţii evazioniste.

În condiţiile în care, în procesul penal, probele nu au o valoare dinainte stabilită, ele fiind supuse, potrivit art. 103 alin. (1), (2) din C. proc. pen. principiului liberei aprecieri a organelor judiciare, în unicul scop al aflării adevărului, Înalta Curte, reevaluând probatoriul administrat în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (9) din C. proc. pen., va da eficienţă probatorie, sub aspectul prejudiciului cauzat, raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, corelat cu răspunsul la obiecţiunile la acesta, cu suplimentul la raportul de expertiză contabilă fiscală, precum şi cu nota de calcul din data de 12 octombrie 2022 şi notele de clarificare din 25 noiembrie 2022 şi 5 ianuarie 2023, acestea din urmă transmise Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că aceste mijloace de probă sunt certe, fiabile şi coroborate de restul probatoriului testimonial şi cu înscrisuri existent în cauză.

Prin urmare, reţine că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin fapta de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 (comisă în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014) este următorul:

- la S.C. F. S.R.L: 2.160.985 RON (499.162 euro), din care 1.347.236 RON TVA şi 813.749 RON impozit pe profit;

- la S.C. E. S.R.L.: 1.817.721 RON (419.928 euro), din care 1.166.141 RON TVA şi 651.580 RON impozit pe profit.

În cazul administratorului A., şi, aşa cum se va demonstra în continuare, şi al inculpatei D. (în majoritate) se va reţine valoarea cumulată a celor două sume anterior menţionate, aferentă prejudiciului cauzat la ambele societăţi comerciale, în perioada infracţională.

În cazul inculpatului B., valoarea prejudiciul cauzat prin aceeaşi variantă de evaziune fiscală, aferent perioadei infracţionale reţinute în sarcina sa (ianuarie 2009 - septembrie 2010), este de 1.271.495 RON (301.613 euro), din care 706.080 RON la S.C. F. S.R.L. şi 565.415 RON la S.C. E. S.R.L..

Similar primei instanţe, Înalta Curte apreciază că, la stabilirea prejudiciului, nu se impune a se avea în vedere şi impozitul pe dividende.

Argumentul pe care s-a grefat includerea acestei categorii de impozit în structura prejudiciului calculat iniţial prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică (şi anume, rămânerea, la dispoziţia administratorilor, a veniturilor ilicite obţinute din activitatea evazionistă) se grefează pe o simplă prezumţie, nesusţinută de alte probe. În plus, astfel cum s-a argumentat şi în cuprinsul sentinţei şi cum a susţinut, în apel, inclusiv Ministerul Public, acest plus de venituri ilicite reprezintă, teoretic, însuşi folosul obţinut de inculpaţii administratori în urma activităţii circumscrise de acuzare spălării de bani, ce va fi analizată în cele ce succed.

Valoarea în euro a prejudiciilor cauzate prin activitatea desfăşurată în cadrul celor două societăţi, astfel cum a fost reţinută în prezenta decizie, a fost determinată de specialiştii care au întocmit raportul de constatare prin utilizarea cursului de schimb euro/leu mediu lunar comunicat de BNR în perioada ianuarie 2009 - septembrie 2014 şi va fi avută în vedere la stabilirea încadrării juridice a faptei.

Valoarea contribuţiilor individuale ale inculpaţilor şoferi angajaţi la producerea acestui prejudiciu a fost determinată, la rândul său, prin rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică individuale întocmite în faza de urmărire penală şi clarificată, ulterior, prin nota de calcul din data de 12 octombrie 2022 a aceloraşi specialişti. Această valoare se raportează, în concret, la lunile în care s-au identificat diferenţe între valoarea deconturilor şi cea a rapoartelor Z depuse, iar nu la numărul total al lunilor în care inculpaţii au fost angajaţi şi nici la întreaga perioadă infracţională reţinută în sarcina administratorilor autori, justificându-se, astfel, lipsa de corespondenţă formală între aceste elemente temporale.

O parte a inculpaţilor şoferi au achitat, total sau parţial, sumele astfel determinate şi reţinute în sarcina lor cu titlu de prejudiciu, aspect confirmat prin înscrisurile depuse la dosar în faza de apel şi prin relaţiile transmise în mod repetat de către Ministerul Finanţelor - A.N.A.F - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, la solicitarea Înaltei Curţi.

Situaţia actualizată finală atât a sumelor datorate (debit principal şi accesorii), cât şi a celor recuperate în cazul fiecărui inculpat angajat se regăseşte în adresele transmise instanţei de apel la datele de 8 februarie 2023 (adresa nr. x) şi 14 martie 2023 (adresa nr. x), va fi examinată detaliat în cele ce succed, cu ocazia analizării criticilor formulate de apelanţii inculpaţi şi valorificată, după caz, în soluţia dată laturii civile a prezentei cauze.

Apreciind fondate, prin urmare, criticile Ministerului Public şi părţii civile sub aspectul modalităţii de evaluare, de către prima instanţă, a prejudiciului cauzat prin fapta prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată (în majoritate), de asemenea, fondat şi motivul de apel invocat de procuror, referitor la greşita soluţie de achitare a inculpatei D. sub aspectul comiterii acestei forme de evaziune fiscală.

În acest sens, subliniază, prioritar, că soluţia primei instanţe se grefează pe o interpretare eronată a aspectelor factuale ce rezultă din probatoriul testimonial administrat în cauză, probatoriu care, contrar aprecierii curţii de apel, confirmă că inculpata D. şi-a asumat în mod neechivoc şi a exercitat în concret, în cadrul celor două societăţi inculpate, rolul şi atribuţiile unui administrator de fapt.

În acest sens, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpata a fost persoana care, din poziţia de autoritate specifică unui factor de conducere, pe de o parte, a supravegheat, a verificat şi a cenzurat modul în care şoferii angajaţi se conformau îndatoririi de a depune deconturile zilnice şi rapoartele Z, în forma şi cu valoarea impuse anterior de coinculpaţii A. (tatăl său) şi B. (fratele său), iar, pe de altă parte, a coordonat acţiunile menite a asigura reflectarea scriptică doar parţială, în evidenţele contabile ale celor două societăţi inculpate, a veniturilor obţinute de acestea din urmă din activitatea de taximetrie.

Deşi inculpata D. nu a deţinut, în mod formal, calitatea de administrator în cadrul S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., natura activităţilor concret desfăşurate de aceasta, constanţa şi ponderea lor în economia actelor menite să asigure coordonarea propriu-zisă a operaţiunilor de determinare a şoferilor să se conformeze regulilor impuse, de remitere a unei sume fixe obţinute de aceştia din activitatea de taximetrie şi, ulterior, de evidenţiere scriptică parţială a acestei sume, în modalitatea frauduloasă descrisă, reprezintă elemente factuale ce evidenţiază exercitarea de facto, de către inculpată, a unui rol decizional în cadrul celor două societăţi inculpate, preponderent sub aspectul coordonării aspectelor financiar-contabile ale activităţii lor.

Împrejurarea că inculpata D. nu ar fi fost mandatată în mod formal în acest scop particular ori că nu ar fi semnat vreodată situaţii financiare ori raportări contabile (aspecte evidenţiate cu ocazia ascultării sale în primă instanţă) este irelevantă în stabilirea calităţii sale de administrator de fapt. De esenţa acestei din urmă calităţi este faptul că persoana care o deţine îşi asumă şi exercită în fapt, în mod constant şi efectiv, obligaţiile legale ale administratorului de drept, fie şi numai în domeniul organizării activităţii contabile a societăţilor, fără a fi, însă, împuternicită în mod expres în acest sens şi fără a deţine, în mod formal, calitatea de administrator.

Or, probatoriul testimonial relevă faptul că, în domeniul sus-menţionat, inculpata D. a avut, faptic, atribuţii aproape exclusive, fiind cea care a supravegheat şi a perfecţionat modalitatea frauduloasă de evidenţiere a veniturilor aferente deconturilor zilnice prezentate de şoferi.

Chiar limitate la chestiuni ce ţineau, preponderent, de întocmirea evidenţelor sumelor încasate din activitatea de taximetrie şi de efectuarea operaţiunilor cu numerar, acţiunile inculpatei D. pun în lumină poziţia acesteia de factor decizional şi, prin aceasta, exercitarea rolului unui administrator de fapt al societăţilor inculpate, împreună cu tatăl său A., a cărui implicare a vizat, preponderent, aspectele operaţionale şi comerciale ale activităţii societăţilor, nicidecum cele financiar contabile.

O atare constatare este suficientă pentru a se reţine calitatea de subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală şi responsabilitatea corelativă a intimatei-inculpate în evidenţierea parţială, frauduloasă, a veniturilor real obţinute de societăţi din activitatea de taximetrie.

Pentru a concluziona astfel, Înalta Curte are în vedere elementele factuale ce rezultă din reaprecierea coroborată a probatoriului testimonial readministrat nemijlocit în apel şi a declaraţiilor inculpaţilor şoferi în fazele anterioare ale procesului, precum şi din reaprecierea elementelor de probă obţinute prin măsurile de supraveghere tehnică legal autorizate în faza de urmărire penală.

Martorul RRRRRR. (angajat în perioada 2002-2014) a precizat în faza de urmărire penală, cu referire la implicarea inculpatei D. în cadrul societăţilor, că: "Administratorii societăţii ridică banii în fiecare zi în jurul orei 18:30 (...) De acest lucru se ocupă doar numita D., fiica administratorului A.".

În cele două declaraţii date în cursul judecăţii în primă instanţă, acelaşi martor a menţinut susţinerile anterioare şi a precizat că "Şefii şi conducerea societăţii erau: A., el era mai mult cu noi şoferii, cu parcul auto şi soţia dânsului, C., nu ştiu exact cu ce se ocupa, tot administrator. În activitatea noastră de taximetrie, C. nu ştiu exact cu ce se ocupa, tot administrator. În activitatea noastră de taximetrie, C. nu făcea nimic. Mai erau B. şi D. pentru că aşa era cunoscută) (..) D. aduna banii" (declaraţie din 01.10.2018); "Dl A. se ocupa de parcul auto. Dl B. se ocupa de maşini, de asigurări, de ITP. Dna D. de ocupa de bani, cu încasările (...)Am primit indicaţii şi de la acestea cu privire la modul de lucru. Ne spuneau să avem grijă să nu întârziem cu deconturile (...) Ni s-a spus să nu depăşim. Toţi patru aveau grijă să ne ţină pe aceeaşi linie (...) B. şi A. mi-au explicat cum se proceda cu rapoartele şi modul de lucru (declaraţie din 21.10.2019).

Reascultat nemijlocit în apel cu privire la rolul intimatei D. în cadrul societăţilor, martorul RRRRRR. a retractat declaraţiile date în faza de urmărire penală, invocând, ca unic argument, faptul că s-ar fi prezentat la audieri la îndemnul unui coleg ascultat anterior, în scopul de a întări susţinerile acestuia din urmă şi ar fi citit doar parţial declaraţia consemnată, constatând că unele aspecte "cu conducerea, cu ceasurile" nu erau clare; a negat explicit că ar fi fost forţat sau ameninţat în faza de urmărire penală. În privinţa declaraţiilor date în cursul judecăţii, a pretins că, înainte de ascultarea sa în primă instanţă, ar fi fost căutat şi atenţionat de poliţişti că a "semnat" declaraţii în cursul urmăririi penale, împrejurare pe care nu a adus-o la cunoştinţa instanţei, deoarece nu a "ştiut ce se întâmplă".

Referitor la situaţia inculpatei D., a susţinut că "aceasta făcea parte din familie", nu ştie cu ce se ocupa, afirmând, însă, contradictoriu, că "Restul conducerii, adică inculpaţii A., C., D. cred că ştiau de acest buton, având în vedere că erau cu toţii împreună în aceeaşi familie".

Înalta Curte constată neplauzibile susţinerile martorului în faza apelului şi caracterizează declaraţia dată în această ultimă fază procesuală ca fiind una pro causa, menită a diminua semnificaţia incriminatorie a depoziţiilor sale anterioare. Reţine, în acest sens, că vârsta, experienţa de viaţă şi particularităţile sale cognitive îi permiteau martorului să evalueze critic conţinutul şi consecinţele declaraţiilor sale anterioare, caracterul neloial al pretinsei conduite avute de organele de poliţie (dacă ea ar fi existat) şi să acţioneze în consecinţă, cel puţin prin informarea primei instanţe.

Absenţa oricăror demersuri ale martorului în acest ultim sens, în pofida audierii sale repetate, consecvenţa relatărilor făcute în toate declaraţiile sale anterioare, precum şi caracterul evaziv şi inadvertent al susţinerilor din apel (când martorul a inclus-o şi pe D. în sfera "restului conducerii" societăţilor care ştia de butonul montat fradulos în interiorul vehiculelor, pretinzând, însă, că nu cunoaşte cu ce se ocupa aceasta) determină Înalta Curte să dea eficienţă probatorie exclusiv declaraţiilor date în fazele anterioare ale procesului.

Susţinerea intimatei inculpate D., regăsită în notele scrise depuse în apărare, referitoare la posibila viciere a declaraţiei date în faza de urmărire penală de RRRRRR., ca efect al consemnării sale pe un format electronic conceput anterior datei audierii propriu-zise şi al identităţii de conţinut cu alte două declaraţii, nu justifică înlăturarea acestui mijloc de probă.

Data ascultării efective a martorului este necontestată, astfel că nu prezintă relevanţă data conceperii, în format electronic, a fişierului în care a fost stocat formatul electronic al acestei declaraţii (fişier preexistent şi utilizat, plauzibil, prin rescrierea formei sale iniţiale).

Asemănările de conţinut între această declaraţie şi cea a numitului GGGGGGGG. sunt explicabile prin prisma ascultării succesive, la aceeaşi dată, a unui număr mare de persoane, ceea ce poate legitima aprecierea că declaraţiile unora au fost consemnate utilizându-se formularul tehnoredactat al unei declaraţii consemnate anterior, împrejurare care nu justifică însă, prin ea însăşi, caracterizarea acestor declaraţii ca fiind nereale şi înlăturarea lor necritică. Aceasta deoarece, astfel cum s-a argumentat detaliat în precedent, martorul RRRRRR. nu doar că a semnat declaraţia dată, însă şi-a menţinut în substanţă afirmaţiile făcute inclusiv în faţa primei instanţe, iar depoziţiile sale se coroborează cu restul probatoriului testimonial.

În mod asemănător, identificarea unei declaraţii identifice în cuprinsul căreia au fost consemnate datele unui anume HHHHHHHH. confirmă concluzia anterior enunţată, fiind, totodată, irelevantă asupra legalităţii probatoriului testimonial administrat, de vreme ce o persoană cu acest nume nu a fost niciodată ascultată în acest proces.

În fine, Înalta Curte subliniază că declaraţiile care conţin elemente factuale pertinente sub aspectul contribuţiei intimatei inculpate sunt cele date de martor în cursul judecăţii în primă instanţă, în privinţa acestora din urmă neidentificându-se vreun viciu de legalitate de natura celor pretinse de apărare.

Martorul ZZZZZZZ. (angajat în perioada 2011-2013) a precizat în faza de urmărire penală că A., D. şi C. erau administratorii celor două societăţi şi cei care conduceau activitatea firmelor; "(...) la diferite perioade de timp, am avut mai multe discuţii cu numiţii D., A. şi C., care m-au întrebat de ce evidenţiez mai mult de 145 RON pe raportul Z (...) Prin aceste discuţii am încercat să obţin din partea conducerii o derogare de la regula firmei (...) răspunsul acestora fiind că, dacă evidenţiez pe raportul Z mai mult de 145 RON, trebuie să predau pe lângă cei 140 RON (decont zilnic) un procent de 33% din suma încasată peste 145 RON".

În declaraţia dată în primă instanţă, martorul a menţinut susţinerile anterioare şi a precizat că, de cele mai multe ori, a discutat cu A. şi "foarte rar cu doamna căreia noi îi spuneam D.. Acesteia i-am spus că o să depăşesc suma de 140 RON, că nu o să pot să mă conformez". "Conducerea firmei mi-a spus să menţin încasările de 145 RON pe raportul Z, ca să nu fiu nevoit să predau bani în plus", prin conducere martorul înţelegând "A. în proporţie de 85%, doamna D. 10% şi soţia dlui A. 5%".

În faza apelului, deşi a susţinut că declaraţiile anterioare reflectă adevărul şi în niciun caz nu s-au exercitat presiuni asupra sa de către organele de urmărire penală, martorul şi-a nuanţat, totuşi, semnificativ afirmaţiile referitoare la inculpata D., punând propriile sale susţineri anterioare sub semnul dubiului, fără a oferi, însă, o explicaţie plauzibilă: "în legătura cu doamna D., nu ştiu exact, însă fiind fiica dlui A., îmi imaginez că probabil ar fi putut face parte din conducere, fiind o chestie de familie (...); este posibil ca doamnele D. şi C. să mă fi întrebat de încasările de pe raportul Z. Procentele consemnate în acea declaraţie au avut la bază o posibilă discuţie avută cu doamnele pe această temă (...), nu îmi dau seama de ce am perceput ponderea contribuţiei doamnei D. la conducerea firmei ca fiind mai mare decât cea a doamnei A. (...); cred că da (n.r. i s-a indus ideea că doamnele B. şi C. făceau parte din conducere), dar nu pot preciza pe baza căror elemente opinez astfel".

Înalta Curte constată că, în pofida aparentelor contradicţii ce caracterizează declaraţiile succesive ale martorului ZZZZZZZ. şi a echivocului susţinerilor făcute în apel, acest martor nu a infirmat veridicitatea afirmaţiilor sale anterioare; ceea ce martorul a evidenţiat în apel a fost doar imposibilitatea de a-şi aminti anumite detalii ori de a argumenta unele dintre susţinerile referitoare la inculpata D., context în care concluzionează că declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în cursul judecăţii, la momente de timp mai apropiate celor de interes în speţă, reflectă adevărul şi vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.

Martorul YYYYYYY. (angajat din anul 2010) a precizat, în cursul judecăţii în primă instanţă, că, din conducerea firmelor, făceau parte domnul A., "apoi IIIIIIII., fata lor pe care nu ştiu cum o cheamă (…)". C. "venea acolo şi dădea directive ^spală maşina^ dacă era vreo reclamaţie", a primit de la aceasta din urmă însărcinări legate de curăţenia maşinii, de ţinută, de prezenţa la serviciu. În privinţa inculpatei D., a precizat că nu cunoaşte cu ce se ocupa aceasta în cadrul societăţii, însă, în absenţa soţilor A., acesteia i se adresau "ca unui şef", motiv pentru care a presupus că face parte din conducere. A evidenţiat, de asemenea, o ocazie în care i-a comunicat inculpatei D. o problemă tehnică la maşină, aceasta îndrumându-l către un service.

În faza apelului, martorul YYYYYYY. şi-a menţinut declaraţiile anterioare, dar nu şi-a amintit detalii, precizând că nu cunoaşte ce atribuţii aveau soţia şi fiica inculpatului A. în cadrul societăţilor, nu îşi aminteşte să fi discutat cu acestea în legătură cu sumele ce trebuiau evidenţiate în rapoartele Z; în privinţa inculpatei D., a susţinut că aceasta venea la sediul celor două societăţi, nu cunoaşte ce atribuţii exercita şi nici dacă făcea parte din conducere, însă a reafirmat caracterul de adevăr al afirmaţiei că, în absenţa inculpatului A., i se adresa fiicei sale ca unui şef, cu precizarea că aceasta se întâmpla foarte rar - una-două ori - şi fără a putea oferi alte detalii.

Susţinerea intimatei inculpate D., regăsită în notele scrise depuse în apărare, referitoare la vicierea declaraţiei de suspect date în faza de urmărire penală de YYYYYYY., ca efect al relativei identităţi de conţinut cu declaraţiile suspecţilor MM. şi SSS., este irelevantă asupra fiabilităţii acestui mijloc de probă.

Similar situaţiei martorului RRRRRR., în principiu, ascultarea, la aceeaşi dată, a unui număr mare de persoane poate genera situaţii de consemnare ale unei depoziţii într-un format asemănător. O atare împrejurare nu justifică însă, eo ipso, nici caracterizarea acestei declaraţii ca fiind nereală şi nici înlăturarea sa, de vreme ce, pe de o parte, declaraţia de suspect a numitului YYYYYYY. nu conţine elemente factuale utile pentru stabilirea participaţiei penale a inculpatei D., Înalta Curte valorificând, sub acest aspect, exclusiv depoziţiile date în cursul judecăţii.

Pe de altă parte, se constată că, fiind ascultat nemijlocit în instanţă, martorul YYYYYYY. a menţinut declaraţia dată în cursul anchetei în calitate de suspect (relevantă pentru stabilirea valorii decontului), neidentificându-se, aşadar, argumente care să justifice înlăturarea acestui mijloc de probă.

Martora LLLLLL. (casier la S.C. F. din anul 2008) a precizat în faza de urmărire penală că, în relaţiile sale de serviciu, "ca şefă o am pe D., ea fiind factorul decizional în ceea ce priveşte încasările de la şoferi, rapoartele Z, rapoartele şofer, tabelele cu X, etc şi restul documentelor ce ţin de casierie"; toate documentele depuse de şoferi, alături de cele două tabele în care erau evidenţiate remiterea la casierie a sumei de 140 RON (prin aplicarea unui X pe primul tabel), respectiv sumele înscrise în rapoartele Z prezentate de şoferi (evidenţiate în al doilea tabel) "le predam numitei D. la ieşirea din serviciu (…) prin regulile impuse de D. şi restul persoanelor din conducerea firmei, aceştia au creat o evidenţă dublă a sumelor de bani încasate şi înregistrate în contabilitate. Astfel, evidenţa sumelor de bani real încasate de la şoferi (140 RON/persoană) era ţinută în tabelul cu X-uri, sume predate către D. la sfârşitul programului, iar evidenţa sumelor de bani ce urma a fi evidenţiate în contabilitate (cele evidenţiate pe rapoartele Z) se regăseşte în cel de-al doilea tabel.

Tot persoanele din conducere au instituit un set de metode de constrângere a şoferilor pentru a se asigura că aceştia respectă regulile impuse (…); Cu privire la metodele arătate mai sus, am fost instruită de D. privind modul în care trebuia să primesc decontul şi cum să penalizez şoferii care nu respectă baremul impus".

Cu ocazia audierii sale în primă instanţă, în declaraţia iniţială din data de 14.01.2019, invocând starea precară de sănătate, martora LLLLLL. a arătat că nu îşi menţine declaraţia anterioară, deoarece a fost dată ulterior orelor 20:00, după 14 ore de stres, sub presiune, fiind ameninţată că "va sta de vorbă cu procuratura". Cu toate acestea, a confirmat caracterul de adevăr al afirmaţiilor privind predarea documentelor şi a celor două tabele către inculpata D. la ieşirea din serviciu, precum şi a celor privind instrucţiunile primite de la aceeaşi inculpată în privinţa modului în care trebuia"să primesc decontul şi cum să penalizez şoferii care nu respectau baremul impus"; "Este adevărat ce am declarat (…) de obicei, doar D. se ocupa de casă (încasări), la seiful unităţii având acces doar aceasta şi A.…".

Cu aceeaşi ocazie, martora a precizat că sumele încasate şi listele întocmite erau predate, la sfârşitul zilei,"fie în seif, fie în spate lui D. (...) Rapoartele Z şi numărul acestora erau trecute în foaie, pe care scria suma de încasări făcute de şoferul respectiv. Ori în seif ori în spate la D. erau predate". Martora a confirmat astfel, în mod spontan, veridicitatea declaraţiei date în faza de urmărire penală, susţinând neechivoc şi realitatea aspectelor consemnate (cu excepţia cunoaşterii utilizării, de către şoferi, a mijloacelor de fraudare descrise).

Cu ocazia reascultării sale din data de 17.02.2020, martora LLLLLL. a retractat declaraţia anterioară, susţinând, fără o minimă motivaţie plauzibilă, că inculpaţii A. şi B. asigurau conducerea societăţilor, că nu cunoaşte ce calitate aveau C. şi D. în cadrul societăţilor - "mai veneau din când în când în cadrul societăţii să aducă mâncare, să stea de vorbă cu patronii, mai des doamna D., eu când aveam o problemă îl căutam pe domnul A. sau pe domnul B.".

Reascultată nemijlocit în faza apelului, martora LLLLLL. a arătat că nu îşi menţine declaraţiile anterioare, deoarece la parchet a fost chemată în mod repetat şi ameninţată de către inspectori sau doamna procuror, iar la curtea de apel a stat în picioare 2 ore, nu îşi aminteşte ce a declarat şi nu a citit declaraţiile date; totodată, a pretins că, date fiind starea de sănătate şi timpul scurs, nu îşi aminteşte detalii, neoferind vreun răspuns pertinent la întrebările adresate.

Înalta Curte constată neplauzibile susţinerile martorei făcute în declaraţia din data de 17.02.2020 şi în cea dată în apel, caracterizând aceste depoziţii ca fiind pro causa, menite a diminua semnificaţia incriminatorie a relatărilor sale anterioare. Reţine, în acest sens, că perioada îndelungată în care martora s-a aflat în raporturi de muncă cu societăţile inculpate, dependenţa financiară inerent creată astfel (având în vedere, mai ales, vârsta înaintată a martorei şi posibilităţile limitate de angajare într-o localitate mai mică, cum este cea de domiciliu), contactul permanent avut cu inculpatul A. (martora fiind încă angajată la data ascultării sale la curtea de apel şi, conform propriilor susţineri, fiind abordată de acest inculpat inclusiv anterior primei audieri, pentru a-i prezenta depoziţiile anterioare), reprezintă cauze determinante ale alterării progresive a conţinutului declaraţiilor sale, în scopul minimalizării contribuţiei proprii la susţinerea acuzaţiilor.

Niciuna dintre probele administrate în cauză nu evidenţiază, în mod credibil, exercitarea vreunei forme de presiune asupra martorei cu ocazia audierii la procuror, Înalta Curte notând, sub acest aspect, inexistenţa oricăror demersuri menite să devoaleze o atare stare de lucruri (în măsura în care ea ar fi existat). Starea de oboseală sau emoţiile inerente oricărei audieri nu echivalează cu utilizarea unor metode neloiale de către organele judiciare, cu atât mai mult cu cât, în cazul martorei, se remarcă faptul că inclusiv în faţa primei instanţe (în prima declaraţie), ea a relatat împrejurări asemănătoare celor prezentate procurorului, ceea ce imprimă retractărilor ulterioare un caracter nesincer şi justifică înlăturarea acestor ultime declaraţii.

Martora OOOOOO. (casier începând cu anul 2011) a precizat în faza de urmărire penală că, în relaţiile sale de serviciu, "ca şefă o am pe D., ea fiind factorul decizional în ceea ce priveşte încasările de la şoferi, rapoartele Z, rapoartele şofer, tabelele cu X, etc şi restul documentelor ce ţin de casierie"; toate documentele depuse de şoferi, alături de cele două tabele în care erau evidenţiate remiterea la casierie a sumei de 140 RON (prin aplicarea unui X), respectiv sumele înscrise în rapoartele Z prezentate de şoferi "le predam numitei D. la ieşirea din serviciu (…) prin regulile impuse de D. şi restul persoanelor din conducerea firmei, aceştia au creat o evidenţă dublă a sumelor de bani încasate şi înregistrate în contabilitate (…); Cu privire la metodele arătate mai sus, am fost instruită de D. privind modul în care trebuia să primsc decontul şi cum să penalizez şoferii care nu respectă baremul impus".

În cea de-a doua declaraţie dată în faza de urmărire penală, la data de 14.06.2016, în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor, martora OOOOOO. a precizat că "Zilnic încasam deconturile de la şoferi, iar pe un tabel dat de D. consemnam cu X în dreptul unui indicativ al maşinii depunerea decontului (…); Şeful meu direct era D. (…) exista o listă de accidente, pe care erau trecute nume de şofer şi indicativul maşinii pe care lucra şi se reţinea de la fiecare şofer 5 RON, 10 RON, în funcţie de cât ni se spunea de domnişoara D. (...) Dacă un Z era mai mare de 140 RON şoferul era penalizat, i se cereau 10 RON. Aceşti 10 RON îi predam cu încasările domnişoarei D. (...); Lista cu cei care primeau bonusul se făcea vineri seara de către D. cu JJJJJJJJ. şi KKKKKKKK.. Tot ea şi conducerea în spate hotărau şi penalităţile (…) Doamna C. venea în fiecare zi la firmă, nu se ocupa cu ceva efectiv, mai mult controla maşinile pentru a fi curate (…) Şi D. venea în fiecare zi la firmă şi după părerea mea avea atribuţii totale în firmă. Şeful meu direct era aceasta."

În aceeaşi declaraţie s-au consemnat explicit afirmaţiile martorei în sensul că, deşi pe fondul stării de stres nu îşi aminteşte anumite detalii, a dat o declaraţie imediat după acţiune în noiembrie 2014 "şi atunci ştiam sigur cum se derulau toate activităţile în cadrul firmei, astfel că atunci am declarat aşa cum era în realitate şi menţin acea declaraţie".

Cu ocazia audierii sale în primă instanţă, la data de 11.02.2019, martora OOOOOO. a arătat că nu îşi menţine declaraţiile anterioare, deoarece cea dintâi a fost dată noaptea târziu, iar la cea de-a doua a fost ameninţată că "i se schimbă încadrarea de către doamna procuror". A susţinut că tabelele întocmite rămâneau la casierie, erau verificate de inculpatul A., iar inculpata D., când venea la firmă, mergea "în spate, la domnul A.", fără a putea oferi o minimă explicaţie cu privire la afirmaţiile contrare făcute în faza de urmărire penală sub acest aspect.

În cea de-a doua declaraţie, din data de 09.03.2020, martora a precizat că nu ştie ce făcea D. la firmă, nu a auzit-o "niciodată să dea dispoziţii cuiva", poziţie pe care a avut-o şi în faza apelului, când a susţinut că cele două inculpate nu erau implicate în activitatea firmelor şi nu a prezentat niciodată inculpatei D. documentele întocmite ca urmare a activităţii prestate de şoferi.

Înalta Curte constată neplauzibile susţinerile martorei făcute în cursul judecăţii, caracterizând aceste depoziţii ca fiind pro causa, menite a diminua semnificaţia incriminatorie a relatărilor anterioare. Perioada îndelungată în care martora s-a aflat în raporturi de muncă cu societăţile inculpate sau cu alte societăţi din acelaşi grup, dependenţa financiară inerent creată astfel (având în vedere, mai ales, vârsta înaintată a martorei şi posibilităţile limitate de angajare într-o localitate mai mică, cum este cea de domiciliu) şi contactul permanent avut cu inculpatul A. (martora fiind încă angajată la data ascultării sale la curtea de apel), reprezintă factori care au determinat alterarea conţinutului declaraţiilor sale ulterioare, justificând înlăturarea lor din ansamblul probator.

Niciuna dintre probele administrate în cauză nu evidenţiază, în mod credibil, nici în cazul său, exercitarea vreunei forme de presiune cu ocazia audierii martorei de către procuror, Înalta Curte notând, sub acest aspect, inexistenţa oricăror demersuri menite să devoaleze o atare stare de lucruri (dacă ea ar fi existat). Starea de oboseală ori atenţionarea martorei, de către organul judiciar, cu privire la consecinţele modificării declaraţiilor nu echivalează cu utilizarea unor metode neloiale; aceasta cu atât mai mult cu cât Înalta Curte constată că ce-a dea doua declaraţie din faza iniţială a procesului a fost dată de martora OOOOOO. în prezenţa unuia dintre apărătorii aleşi ai inculpaţilor, astfel că, în ipoteza în care s-ar fi utilizat mijloacele neloiale pretinse, o atare împrejurare s-ar fi reflectat adecvat în depoziţia sa scrisă.

În fine, în condiţiile în care martora a susţinut că ar fi fost ameninţată de procuror inclusiv în intervalul dintre cele două audieri în primă instanţă, Înalta Curte nu identifică o motivaţie plauzibilă pentru totala sa omisiune de a aduce la cunoştinţa curţii de apel acest aspect şi nici elemente care să susţină credibilitatea acestor susţineri, de vreme ce, în ambele declaraţii în primă instanţă, martora OOOOOO. a retractat afirmaţiile incriminatoare făcute cu privire la intimata inculpată, nedând, aşadar, curs, pretinselor ameninţări adresate.

Martora QQQQQQ. (casier în perioada 2011-2015 la S.C. SSSSS. SRL) a precizat în faza de urmărire penală că, în relaţiile sale de serviciu, "şefa mea este D., ea fiind factorul decizional în ceea ce priveşte încasările de la şoferi, rapoartele Z, rapoartele şofer, tabelele cu X, etc şi restul documentelor ce ţin de casierie"; toate documentele depuse de şoferi, alături de cele două tabele în care erau evidenţiate remiterea la casierie a sumei de 140 RON (prin aplicarea unui X), respectiv sumele înscrise în rapoartele Z prezentate de şoferi "le predam numitei D. la ieşirea din serviciu (…) prin regulile impuse de D. şi restul persoanelor din conducerea firmei, aceştia au creat o evidenţă dublă a sumelor de bani încasate şi înregistrate în contabilitate (…); Cu privire la metodele arătate mai sus, arăt că eu şi colegele mele am fost instruite de D. privind modul în care trebuia să primim deconturile şi cum să penalizăm şoferii care nu respectă baremul impus".

În cea de-a doua declaraţie dată în faza de urmărire penală la 21.01.2015, martora QQQQQQ. a precizat, în completarea declaraţiei iniţiale, că, în ceea ce priveşte sumele de bani preluate din casierie de către B., acestea erau menţionate pe liste olografe, liste care erau predate "la sfârşitul turei uneori D., D., iar alteori rămâneau în seif şi nu ştiu cine prelua aceste liste, probabil D.. Doar D. şi A. ştiau codul de acces (...) Decontul trebuia făcut zilnic, însă cu aprobarea conducerii, A., D. şi C., mai rar aceasta din urmă, se putea face decontul şi deodată pentru două zile, în caz justificat" (…); Orice obiecţiuni ale şoferilor, legate de penalizări, erau rezolvate de D., erau îndrumaţi în biroul acesteia. Uneori intervenea şi A. în rezolvarea acestor probleme. D. era în permanenţă la birou, în spatele casieriei. Relaţia cu banca era întreţinută de D., pe aceasta o auzeam deseori că merge la bancă, ea dispunea de bani, cred că dispunea de cum se vehiculau banii, cred că ea îi contabiliza (...)".

În ceea ce priveşte cazurile în care şoferii de taxi primeau bonus, martora a precizat că "Lista celor care primeau bonusul era întocmită de D. împreună cu KKKKKKKK., în ultima vreme şi TTTTTT.". În fine, a clarificat semnificaţia înscrisurilor ridicate cu ocazia percheziţiei din camera inculpatei D., respectiv tabele în care erau consemnate sumele achitate de şoferi peste valoarea deconturilor, cu destinaţia garanţii, accidente sau amenzi.

Reascultată în faţa primei instanţe, martora QQQQQQ. a precizat că declaraţiile din faza de urmărire penală nu reflectă afirmaţiile sale, susţinând, în esenţă, că A. era cel care avea acces la seif şi lua deciziile privind norma de lucru, fără a fi interogată, însă, în mod expres cu privire la situaţia inculpatei D. şi fără a oferi o explicaţie plauzibilă pentru contradicţiile existente între declaraţiile sale succesive.

Reascultată nemijlocit în faza apelului, la data de 28.10.2022, martora QQQQQQ. a precizat că îşi menţine declaraţiile anterioare, relatând că D. venea la firmă din când în când, "de 2-3 ori pe săptămână", nu discuta cu aceasta chestiuni legate de serviciu în general ori de deconturi, în special; a menţionat că, la angajarea sa, D. era factorul decizional, în sensul că "atunci când nu ştiam ceva o întrebam pe dânsa, dacă nu era A. în firmă", aceste întrebări vizând activitatea firmelor.

Interogată expres în legătură cu susţinerile sale anterioare, martora QQQQQQ. a confirmat veridicitatea acestora, încercând, însă, involuntar, să minimalizeze ponderea implicării inculpatei D. în activitatea celor două persoane juridice. Astfel, în ceea ce priveşte predarea documentelor, martora a precizat "le lăsam, de regulă, în seif, şi le predam inculpatei D. foarte rar, dacă era în zonă. (…) Sumele de bani încasate de la şoferi erau şi ele predate ocazional". Referitor la penalizarea şoferilor, a menţionat că dl A. era cel care instruia casierele mai mult şi "uneori, inculpata D., pe care o întrebam aceste chestiuni atunci când o întâlneam", iar eventualele nemulţumiri ale şoferilor erau discutate cu şefii, respectiv "A. şi cine mai era în birou, referindu-mă la D.".

Martora a negat expres că s-ar fi exercitat presiuni asupra sa în faza de urmărire penală, menţinându-şi declaraţiile date anterior, în faza iniţială a procesului.

Înalta Curte constată că declaraţia martorei QQQQQQ. în apel se coroborează, sub aspectele esenţiale, cu depoziţiile sale anterioare, date în faza de urmărire penală la un moment de timp mai apropiat de cel al săvârşirii faptelor, astfel încât va da eficienţă probatorie ansamblului susţinerilor sale, apreciindu-le veridice şi fiabile.

Martora MMMMMM. (casier angajat la S.C. SSSSS. S.R.L. din luna iulie 2013) a precizat în faza de urmărire penală că, în fapt, şi-a desfăşurat activitatea pentru toate societăţile din grupul F., care aveau punct de lucru la aceeaşi adresă; a precizat că rapoartele Z erau verificate de "conducere, la biroul D.", prin conducere înţelegând "D., A. şi C.. Verificarea activităţii noastre era făcută de D., ea era şefa noastră directă. Aceasta venea zilnic la sediu, unde avea biroul în spatele casieriei, şi era cam omniprezentă, stătea uneori toată ziua, ca şi dl A.". Tabelele cu sumele reţinute de la şoferi pentru amenzi sau alte datorii se aflau la casierie tot timpul, "doar banii însoţiţi de bileţele şi monetar erau introduşi în seiful care se deschidea în biroul D.. Aceasta avea acces la seif şi verifica aceste înscrisuri şi tabele pe care noi le completam şi banii încasaţi" (...) "Decontul trebuia făcut zilnic, însă cu aprobarea conducerii, A., D. şi C., mai rar aceasta din urmă, se putea face decontul şi deodată pentru două zile, în caz justificat" (…); lista şoferilor care primeau bonus "era întocmită de D., KKKKKKKK. şi TTTTTT.".

În declaraţia din 28.01.2019, dată în cursul judecăţii, martora MMMMMM. a susţinut că nu ar fi citit declaraţia dată în faza de urmărire penală înainte de a o semna, fiind audiată după finalizarea turei de noapte, motiv pentru care nu o menţine. A susţinut că nu îşi aminteşte să fi declarat că inculpata D. verifica rapoartele Z şi sumele de bani încasate, pretinzând, în esenţă, că inculpatul A. era cel care exercita funcţia decizională împreună cu B.. Susţineri asemănătoare se regăsesc şi în cea de-a doua declaraţie dată în faţa primei instanţe, la data de 02.06.2020.

Reascultată în calea de atac a apelului, martora MMMMMM. a retractat toate declaraţiile anterioare, invocând faptul că ele au fost date sub presiune şi în urma ameninţărilor procurorului că "i se va face dosar penal", în cazul în care nu va declara că inculpata D. şi mama acesteia erau la conducerea firmelor.

A reafirmat că inculpaţii A. şi B. asigurau conducerea societăţilor, precizând că, în activitatea sa profesională, nu a discutat cu cele două coinculpate, care nu aveau atribuţii în cadrul firmelor şi nu îşi aminteşte afirmaţiile anterioare, referitoare la calitatea de şef a inculpatei D., la activitatea de verificare a înscrisurilor şi a numerarului de către aceasta din urmă ori la implicarea aceleeaşi inculpate în recompensarea şoferilor.

Înalta Curte constată neplauzibile susţinerile martorei MMMMMM. în cursul judecăţii, caracterizând depoziţiile sale ca fiind date pro causa, în vederea diminuării semnificaţiei incriminatorii a relatărilor anterioare.

Subliniază, şi în cazul său, dependenţa financiară a martorei faţă de administratorii societăţii angajatoare, vulnerabilitatea inerentă pe care o creează această dependenţă în cazul persoanelor cu posibilităţi reduse de angajare, contactul permanent existent între MMMMMM. şi inculpatul A. (martora fiind încă angajată la data ascultării sale în primă instanţă), dar şi inexistenţa vreunui indiciu rezonabil că organele de urmărire penală ar fi recurs la mijloace neloiale de obţinere a declaraţiilor. Luând în considerare şi condiţiile de publicitate şi nemijlocire specifice audierilor realizate în cursul judecăţii, în prezenţa inculpaţilor, ansamblul elementelor sus-menţionate reprezintă factori de natură a altera veridicitatea declaraţiilor date în cursul judecăţii, justificând înlăturarea acestora.

Martora TTTTTT. (contabil angajat la S.C. F. S.R.L. începând cu anul 2008) a precizat în faza de urmărire penală, în declaraţia din 25.11.2014, că îi consideră "şefi pe A., C. şi D., întrucât ei administrează societăţile comerciale anterior menţionate, eu având contact direct zilnic cu doamna D., întrucât ea este cea care îmi predă rapoartele Z ale şoferilor, rola jurnal, bonul de alimentare cu combustibil".

De asemenea, în declaraţia din 22.01.2015, martora TTTTTT. a precizat, în completare, că verificarea sumelor de bani şi a încasărilor efective se realiza de către D., aceasta fiind "angajată ca şi jurist pe firma F. cu 4 ore efectiv şi se ocupa de tot ceea ce ţinea de încasări, verificări şi bancă; În mod direct cu şoferii aveau relaţii G. şi casierele, doar când erau anumite probleme, şoferii mergeau la D. şi o întrebau, iar ea hotăra în aceste probleme ale lor", indicând, exemplificativ, cereri de învoire în timpul săptămânii, defecţiuni ale maşinilor utilizate în activitatea de taximetrie.

Martora a precizat că inculpata D. "avea un caiet în care ţinea evidenţa datornicilor, iar eu puneam o copie a actului de debit, prinzând-o de filele caietului, pentru ca D. să ştie despre aceste datorii şi încasări (…) Banii se adunau la D. şi eu mergeam cu tabelul şi-i spuneam ei câţi să vireze şi pe ce nume (...) Erau state de plată zilnice pentru taximetrişti, întocmite de D., pentru suma de 23 RON, ce se semnau la casierie odată cu depunere decontului de către şoferi (…) toţi eram executanţi şi nu comentam deciziile conducerii formate din A., C. şi D. (…) Îmi desfăşuram activitatea sub directa supraveghere a D., şef oficial îmi era A., însă doar formal, toate deciziile le lua D. în ce priveşte activitatea din birourile de la punctul de lucru (...) încasările şi evidenţele acestora, precum şi deconturile şoferilor. Aceasta venea zilnic la sediu, unde avea biroul în spatele casieriei, stătea uneori toată ziua, ca dl. A.".

Martora a confirmat, totodată, că D. şi G. întocmeau lista şoferilor care beneficiau de bonus, confirmând, astfel, susţinerile similare ale martorei QQQQQQ. şi, implicit, credibilitatea sa.

Reascultată la data de 14.06.2016 în prezenţa arătorului ales al inculpaţilor A., C., D. şi al celor două persoane juridice, martora a confirmat, în esenţă, declaraţiile anterioare, precizând că "De obicei, banii încasaţi pe o tură de serviciu erau predaţi dnei D. (…) Doamnei D., alături de banii predaţi de şoferi, i se mai primeau (sic!) şi rapoartele şofer".

Reaudiată la 23.09.2019, în faţa primei instanţe, martora TTTTTT. a susţinut că nu ar fi citit declaraţia dată în faza de urmărire penală înainte de a o semna, motiv pentru care nu o menţine, fără a preciza explicit despre care dintre cele trei declaraţii este vorba. A pretins că a spus adevărul la procuror, nu a fost ameninţată, sugerând însă, în mod contradictoriu, că afirmaţiile sale nu ar fi fost fidel consemnate şi a negat că inculpata D. ar fi desfăşurat activităţi în cadrul societăţilor ori că i-ar fi dat vreodată dispoziţii.

O poziţie asemănătoare a martorei TTTTTT. se constată şi cu ocazia reascultării în apel, la data de 28.10.2022, când aceasta a susţinut că ar fi fost ameninţată, cu ocazia primei audieri, că "i se va schimba încadrarea dacă nu declară că cele două inculpate au condus firma" şi va fi "dusă la beci"; în plus, a susţinut că nu a citit declaraţiile date ulterior la procuror şi a negat explicit că ar fi fost ameninţată, sugerând însă că, prin întrebările adresate, organul judiciar ar fi încercat să inducă o atare idee.

Interpelată expres cu privire la afirmaţiile consemnate în faza de urmărire penală, martora a negat susţinerile referitoare la inculpata D., arătând, în esenţă, că aceasta din urmă venea foarte rar la sediul firmelor, că nu ştie dacă inculpata era implicată în verificarea evidenţelor scriptice şi a încasărilor din activitatea de taximetrie şi că eventualele discuţii avute cu aceasta au fost întâmplătoare, favorizate de simpla sa prezenţă în biroul lui A..

Si în cazul martorei TTTTTT., Înalta Curte constată că probele administrate nu evidenţiază, în mod credibil, exercitarea vreunei forme de presiune cu ocazia audierii sale la procuror, starea de oboseală ori emoţiile inerente unei audieri neputând fi echivalate cu utilizarea unor mijloace neloiale de către organele judiciare. În plus, reţine că martora TTTTTT. a fost ascultată în mod repetat în faza de urmărire penală, inclusiv în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor, fără a evidenţia existenţa unor eventuale încercări neloiale de influenţare.

În schimb, declaraţiile succesive ale martorei în faza de urmărire penală sunt nu doar concordante şi integral coroborate, ci, mai ales, credibile, date fiind calitatea acesteia de contabilă în cadrul societăţilor inculpate şi perioada îndelungată în care a exercitat atribuţii specifice acestei calităţi, împrejurări care i-au asigurat, astfel, posibilitatea să cunoască detaliat specificul modului de lucru existent, precum şi particularităţile implicării inculpatei D. în activitatea societăţilor, astfel cum le-a descris, de altfel, cu ocazia audierii repetate în faza de anchetă.

În condiţiile în care susţineri asemănătoare au fost făcute şi de restul martorelor care au desfăşurat activităţi de casierie, Înalta Curte concluzionează că retractarea ulterioară a acestor susţineri în cursul judecăţii are un caracter nesincer şi, cumulat celorlalte contradicţii evidenţiate, justifică înlăturarea ca subiective a celor din urmă declaraţii date de TTTTTT..

În sensul relatat de către TTTTTT. sunt, de altfel, şi declaraţiile date în faza de urmărire penală de martorul SSSSSS., angajat al S.C. LLLLLLLL. S.R.L., societate prestatoare a serviciilor de contabilitate pentru cele două inculpate persoane juridice şi, totodată, persoană cu atribuţii de verificare a corectitudinii înregistrării documentelor primare şi de întocmire a declaraţiilor lunare. Martorul a precizat, la 25.11.2014, că inculpata D. făcea parte din conducerea grupului F., având relaţii de serviciu cu aceasta, că aceaşi inculpată era "persoana din conducere care se ocupa de deconturile făcute de către şoferi, încasări, plăţi bancă şi plăţi furnizori prin bancă, ea fiind cea care se ocupa de partea financiară în relaţia cu plăţile prin bancă şi cu banca în raport cu toate companiile F.". Sintetic, aceste afirmaţii au fost reiterate la data de 14.06.2016, când, reascultat în prezenta apărătorului ales al inculpaţilor, martorul a precizat că D. "avea împuternicire să depună bani în bancă pentru cele două societăţi şi este posibil ca aceasta să preia încasările de la acestea."

În declaraţia din 08.04.2019, dată în faţa primei instanţe, martorul SSSSSS. a susţinut, în esenţă, că nu a citit declaraţiile date în faza de urmărire penală înainte de a le semna şi nu le menţine, negând, totodată, că ar fi făcut afirmaţiile anterior menţionate cu privire la inculpata D., poziţie reiterată şi cu ocazia ascultării din data de 17.02.2020.

Audiat nemijlocit în apel, la data de 20.01.2023, martorul SSSSSS. a pretins că, în faza de urmărire penală, s-ar fi exercitat asupra sa ameninţări, la prima audiere comunicându-i-se că va fi reţinut dacă nu va semna şi că ar trebui să declare că cele două inculpate fac parte din conducerea societăţii, tonul folosit fiind ridicat şi insinuant, iar atmosfera cu ocazia audierii, una de teroare. Martorul a negat că inculpata D. ar fi făcut parte din conducerea societăţii ori că ar fi efectuat acte de verificare a deconturilor şi plăţilor, neputând oferi, însă, o minimă explicaţie rezonabilă pentru relatările în sens contrar consemnate în declaraţiile anterioare.

Înalta Curte constată neplauzibile susţinerile martorului SSSSSS. în faza judecăţii şi caracterizează declaraţiile date în această fază ca fiind pro causa, menite a diminua semnificaţia incriminatorie a depoziţiilor sale anterioare. Reţine, ca şi în cazul martorilor RRRRRR. şi TTTTTT., că vârsta, experienţa profesională şi particularităţile sale cognitive îi permiteau martorului să evalueze critic conţinutul şi consecinţele depoziţiilor sale anterioare, caracterul neloial al pretinsei conduite avute de organele de poliţie (dacă ea ar fi existat) şi să acţioneze în consecinţă, cel puţin prin informarea primei instanţe.

Absenţa oricăror demersuri ale martorului în acest ultim sens în opoziţie cu evidenta consecvenţă a precizărilor făcute în toate declaraţiile date în faza de urmărire penală (relevante, în mod particular, din perspectiva funcţiei deţinute de martor şi a relaţionării cu inculpata pe care a implicat-o), dar şi faptul aflării martorului, inclusiv în prezent, în raporturi de muncă cu societăţile din grupul F., determină Înalta Curte să aprecieze nesincere declaraţiile date în cursul judecăţii şi să le înlăture, dând eficienţă, în schimb, declaraţiilor date în fazele anterioare ale procesului, care se coroborează cu restul probatoriului.

Susţinerea inculpatei D. regăsită în notele scrise, privind pretinsa modalitate abuzivă în care s-ar fi obţinut declaraţia martorului SSSSSS. din data de 25.11.2014, nu este confirmată de un minimum de elemente obiective, care să coroboreze aserţiunile referitoare la determinarea martorului, prin ameninţări, să semneze o declaraţie redactată anterior. Eventuala consemnare eronată a datei ori a intervalului orar în care a avut loc audierea propriu-zisă se circumscrie unei simple erori materiale, irelevantă asupra legalităţii ori fiabilităţii mijlocului de probă, cu atât mai mult cu cât, în valorificarea acestei probe testimoniale, Înalta Curte a avut în vedere întreaga succesiune a declaraţiilor date de martor.

În acest context, concluzionând asupra veridicităţii şi fiabilităţii probatoriului testimonial, Înalta Curte reţine inexistenţa unor date factuale care să demonstreze, în mod credibil, că asupra martorilor s-ar fi utilizat vreuna dintre metodele ilegale, alternativ prevăzute de art. 101 alin. (1) sau (2) din C. proc. pen., demersurile organelor de urmărire penală plasându-se în sfera unei conduite licite, concretizate în atenţionarea martorilor asupra obligaţiei de a spune adevărului şi asupra consecinţelor penale ale unei eventuale conduite contrare.

Constată, de asemenea, că de vreme ce martorii anterior nominalizaţi au fost ascultaţi nemijlocit de instanţele sesizate în cele două grade de jurisdicţie, organele judiciare au avut posibilitatea de a observa în mod direct toate reacţiile definitorii pentru evaluarea sincerităţii mărturiilor şi cenzurarea eventualelor contradicţii.

În considerarea acestor observaţii directe, Înalta Curte reţine că retractarea mărturiilor constatată în cazul unora dintre martori, la fel ca şi ezitările altora de a confirma, integral, declaraţiile anterioare, se grefează pe dorinţa acestora de a adopta o conduită procesuală cât mai puţin incriminatorie pentru acuzaţi, pe fondul unor trăsături individuale ale persoanelor ascultate ce trebuie avute în vedere la evaluarea declaraţiilor, respectiv: diferenţele de statut socio-profesional dintre martori şi membrii MMMMMMMM., vulnerabilitatea derivată din dependenţa financiară a martorilor faţă de aceştia din urmă, rezerva autoimpusă de interacţiunea inevitabilă dintre membrii unei comunităţi restrânse, căreia îi aparţin părţile şi martorii, dar şi dorinţa celor din urmă de a-şi prezerva o aparentă neutralitate într-o procedură judiciară care nu îi mai vizează direct şi pe care o percep, în consecinţă, ca fiind lipsită de miză personală.

Observaţia primei instanţe (reluată şi în notele scrise depuse de intimata inculpată în apărare), referitoare la posibila viciere a declaraţiilor date în faza de urmărire penală de angajatele casiere - prin aceea că unele dintre aspectele consemnate apar în toate declaraţiile - deşi formal corectă, nu justifică lipsirea respectivelor declaraţii de orice semnificaţie probatorie.

Astfel cum a remarcat inclusiv prima instanţă, contactul menţinut permanent de martori cu societăţile inculpate, faptele devoalate de LLLLLL. (referitoare la prezentarea declaraţiei sale anterioare de către A. anterior ascultării în primă instanţă), dar şi cunoaşterea de către aceştia a anumitor chestiuni supuse cercetării legitimează valorificarea probatorie a depoziţiilor date numai în măsura în care susţinerile martorilor se coroborează între ele sau cu alte mijoace de probă.

Înalta Curte nu omite a avea în vedere conţinutul similar al declaraţiilor date la 25/26.11.2014 de martorele LLLLLL., OOOOOO. şi QQQQQQ., la care a făcut trimitere prima instanţă ori anumite asemănări dintre declaraţiile date la 21 şi 22.01.2015 de către martorele menţionate, invocate în notele scrise depuse de inculpată la 29.11.2022. Ascultarea la aceeaşi dată a unui număr mare de persoane poate legitima, într-adevăr, aprecierea că declaraţiile unora dintre persoanele nominalizate au fost consemnate utilizându-se formularul tehnoredactat al unei declaraţii consemnate anterior.

Cu toate acestea, o atare împrejurare nu justifică, prin ea însăşi, nici caracterizarea acestor declaraţii ca fiind nereale şi nici înlăturarea lor necritică. Aceasta deoarece, astfel cum s-a argumentat detaliat în precedent, martora LLLLLL. şi-a menţinut în substanţă afirmaţiile făcute inclusiv în faţa primei instanţe, martora OOOOOO. a fost reascultată în faza de urmărire penală în prezenţa unui apărător ales şi a relatat aceleaşi împrejurări, o situaţie asemănătoate constatându-se şi în cazul martorelor QQQQQQ. şi TTTTTT.. În plus, în cazul martorei MMMMMM., Înalta Curte a cenzurat deja, în considerentele prezentei decizii, susţinerile sale inadvertente.

În condiţiile în care declaraţiile ulterioare confirmă, aşadar, aspectele consemnate în depoziţiile iniţiale ale martorelor sus-menţionate şi se coroborează cu restul probatoriului administrat, Înalta Curte va da eficienţă probelor testimoniale administrate în faza anchetei şi, în măsura în care se coroborează cu acestea, şi celor administrate în cursul judecăţii, în caz contrar, urmând a fi înlăturate cele din urmă declaraţii.

De altfel, suplimentar elementelor factuale ce rezultă din probatoriul testimonial analizat în precedent, Înalta Curte constată că implicarea inculpatei D. în conducerea celor două persoane juridice inculpate rezultă şi din declaraţiile unora dintre inculpaţii ascultaţi în fazele anterioare ale procesului şi care, în apel, au uzat de drept la tăcere, respective:

- G.: "Doamna contabilă TTTTTT. este cea care verifică raportul MF(…) Aceleaşi verificări sunt făcute şi de D., care nu stiu ce funcţie are, stiu doar că ea este fiica domnului A. şi care verifică deconturile pe maşini (…) D. ţinea banii, ea verifica toate încasările şi doar cei 3 din conducere aveau acces la seiful cu bani. Toate evidenţele banilor încasaţi peste zi se predau D., C. se ocupa mai mult cu problemele de personal", (declaraţie din data de 25.11.2014, dată în prezenta avocatului din oficiu, menţinută la 04.12.2014 şi ulterior retractată in cursul judecăţii);

- B.: "D. lucrează în cadrul firmelor de circa 4 ani, ne ajută pe linia de administraţie (…)", (declaraţie din data de 25.11.2014);

- DDD.: A. şi D. au sugerat şoferilor să folosească la aparatul de taxat metoda quartzului, afirmaţie făcută în faza de urmărire penală şi menţinută la 05.02.2018, în cursul judecăţii;

- NNN.: deşi a fost angajat de A. în anii 1997/1998, a menţionat că după aceea, se făceau şedinte la care participau toţi trei (inclusiv soţia şi fiica inculpatului), fără consemnarea altor elemente lămuritoare (declaraţie dată în cursul judecăţii, la 09.10.2017);

- HH.; interpelat în legătură cu discuţia referitoare la "o problemă cu ceasul la indicativul 40", a precizat că D. l-a sunat pentru că ei colaborau în diferite circumstanţe - "eu cu D. făceam plata la asigurări, plăteam la asigurări ratele o dată pe lună, diverse activităţi bancare" (declaraţie din data de 09.10.2017); reascultat în cursul judecăţii, la 01.10.2018, a precizat, totodată, că D. număra deconturile şi făcea plata online prin bancă a sumelor aferente asigurărilor;

- IIIII.: "când predam decontul şi când schimbam maşina, stiam că doamnele C. şi D. erau din conducerea firmei, dar eu nu am avut nicio tangenţă, nicio discuţie cu acestea. Colegii taximetrişti mi-au spus că cele două doamne erau din conducerea firmei" (declaraţie dată în primă instanţă la data de 23.04.2018);

- OO.: în cursul judecăţii în primă instanţă, a menţinut afirmaţiile făcute în faza de urmărire penală, în sensul că din conducerea societăţilor făceau parte IIIIIIII. şi D. care îi atenţionau cu cu privire la comportament, ţinută, curăţenia în masină (declaraţie din 15.10.2018).

În acelaşi sens, Înalta Curte are în vedere că împrejurările factuale evidenţiate de probatoriul testimonial astfel valorificat în privinţa inculpatei D. se coroborează şi cu aspectele ce rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice, interceptate autorizat, probe directe şi fiabile, care evidenţiază în mod direct rolul şi implicarea efectivă, constantă, a acesteia în coordonarea operaţiunilor de depunere a deconturilor de către şoferi şi de evidenţiere contabilă a acestora. În acest sens, sunt relevante convorbirile telefonice purtate la datele de:

- 20.10.2014, între D. şi G., când cea dintâi îi solicită inculpatului caietul să vadă deconturile;

- 23.10.2014, ora 17:13.25, între D. şi G., discuţie în care inculpata solicită detalii privind "decontul lui 55" (n.r. indicativ auto) din ziua precedentă şi atrage atenţia că trebuie sa aducă decontul a doua zi; aceeaşi înregistrare pune în lumină discuţiile purtate de cei doi inculpaţi şi în privinţa autoturismelor taxi cu indicativele 140, 42 şi 63, la cel din urmă, inculpata sesizând o problemă şi afirmând: "63 are 4 deconturi, şi după 4 deconturi, ieri nu am decont la 63, şi azi am 13 RON (…) deci are 4 x-uri, 4 X-uri, trebuia sa facă si ieri şi azi, ieri n-a facut decont şi azi a dat 13 RON, nu stiu cum vine asta. Hai, sună-l un pic, să nu-i lăsăm, să nu-i mai lăsăm aşa mult că ai vazut că… scapă de sub control treaba asta".

- 23.10.2014, orele 17:28.53 şi 17.34.36, între D. şi G., discuţie referitoare la situaţia maşinilor cu indicativul 150 (D. observând că "e cu 3 deconturi, nu 2", iar G. informând-o că va aduce două deconturi în acea noapte) şi 210 (mai e de venit "pe parcul de ieri").

- 24.10.2014, orele 14:25:44, între D. şi G., convorbire în care inculpata solicită numărul "lui NNNNNNNN." şi îi cere coinculpatului să rezolve "toate semnele de întrebare acolo, că e weekend";

- 24.10.2014, ora 15:40.29, între D. şi G., cu ocazia acestei convorbiri, inculpata întrebând "cum ai discutat cu 194 cu decontul? Ce decont am eu? Ieri ce decont am avut?" şi afirmând că nu a avut la 194 cheia duminică - "Ştii că am mai discutat lucrul ăsta", problema vehiculului cu acelaşi indicativ făcând şi obiectul discuţiei din data de 28.10.2014, ora 16:17.39, între aceiaşi interlocutori;

- 29.10.2014, orele 11:26.17, între D. şi G., afirmaţiile relevante fiind:

- D.: "KKKKKKKK., să-ţi notezi acolo vineri toate meseurile să le scoţi. Cum le-ai scos pe toată luna. Deci pe toată luna octombrie (…)"

- G.: "vezi că, zii ce facem că mâine dimineaţa îmi vine OOOOOOOO., ăla pe care l-am dat jos de pe masină, vine cu amândouă deconturile. Îl bag pe o maşină?"

- D.: "Îha (…) are 2 deconturi si un liber în avans, că a făcut toate deconturile. Deci două deconturi şi a luat un liber în avans" (...)

- G.: "el aduce două milioane optsute cu gaz cu tot"

- D.: "să aducă două, să aducă asa cum ai zis (…) Aseară am făcut deconturile".

- 18.11.2014, ora 14:14.04: fiind contactată în legătură cu un anunţ de angajare şofer în cadrul societăţilor, D. confirmă valabilitatea anunţului şi comunică interlocutorului că, după eliberarea atestatului, "mă sunaţi si cu cea mai mare plăcere, vă chem la mine la firmă", o discutie asemănătoare având loc şi la data de 19.11.2014, ora 11:56.47, între D. şi o altă persoană interesată de anunţul de angajare;

- 23.10.2014, ora 14:27.29, între D. şi A., cu această ocazie inculpata afirmând că le-a spus celor doi de pe masina aflată în service să intre în schimbul de seară, convenind cu tatăl său să îi trimită, în final, la el.

În mod asemănător, procesele-verbale de redare rezumativă a activităţilor desfăşurate de investigatorul WWWWWWW., precum şi procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor purtate de investigator, autorizate, evidenţiază implicarea consistentă şi permanentă a inculpatei D. în activitatea contabil-financiară a societăţilor, în perioada octombrie - noiembrie 2014, în care s-a recurs la această metodă specială de cercetare.

Astfel, procesul-verbal întocmit la 24.11.2014 atestă că, după angajarea sa, la data de 06.10.2014 şi intrarea în posesia autoturismului de serviciu, investigatorul cu identitate reală WWWWWWW. a fost instruit de către G. cu privire la funcţionarea aparatului de taxat, cel din urmă afirmând: "vezi cât bagi, dar să nu depăşeşti 140 RON" şi solicitându-i să discute cu restul taximetriştilor pentru a afla cum să folosească butonul si să "ardă" ceasul; procesul-verbal relevă că, începând cu data de 08.10.2014, investigatorul s-a deplasat zilnic la sediul firmelor si a avut contacte repetate cu G. în modalitatea reţinută prin rechizitoriu.

Cu ocazia activităţilor investigative efectuate în acelaşi context, la data de 19.11.2014, investigatorul a avut contacte directe repetate şi cu inculpata D., în sensul în care, invocând o problemă cu butonul amplasat în habitaclul vehiculului, investigatorul a solicitat schimbarea acestuia, inculpata intervenind personal şi solicitând explicit ca HH. să îl ajute în acest sens, afirmând "spune-i că am zis eu", ceea ce a generat, ulterior, o reacţie de reproş din partea inculpatului HH. - "la ce te-ai dus acolo la doamna să-i spui că (…)" (proces-verbal din 24.11.2014, filele x şi proces-verbal din 21.11.2014, filele x/vol. 2 dup).

Sunt relevante, de asemenea, procesul-verbal de investigaţii din data de 19.11.2014, în care s-a consemnat că inculpata D. i-a solicitat investigatorului WWWWWWW. ca, pe viitor, să nu vină cu încasări pe raportul Z sub 100 RON, precum şi procesul-verbal din data de 21.11.2014, în care este redată discuţia investigatorului cu inculpata C., pe parcursul căreia, făcând cunoscute afirmaţiile "D." din urmă cu 2 zile, de a nu avea încasari mai mici, inculpata C. a afirmat ca "ce zice D. este valabil, pentru că aceasta controlează rapoartele Z şi au un plafon în care trebuie să se încadreze ca să nu aibă probleme cu statul".

Aceste elemente factuale au fost confirmate şi cu ocazia ascultării în calitate de martor a investigatorului WWWWWWW., declaraţia dată în faza apelului la data de 01.04.2022 evidenţiind poziţia de autoritate deţinută în cadrul societăţilor de către inculpata D., poziţie concretizată în coordonarea de către aceasta, în principal, a operaţiunilor de depunere a deconturilor şi încasare a numerarului de la şoferii de taxi (de exemplu, atenţionarea investigatorului cu privire la sumele înscrise în raportul Z şi luarea deciziei de a nu fi penalizat), dar, sporadic, şi a unor chestiuni mai degrabă operaţionale (de exemplu, dispoziţia de modificare a poziţiei butonului conform sugestiei investigatorului).

Înalta Curte constată că declaraţiile investigatorului se coroborează cu aspectele factuale ce rezultă din probatoriul testimonial şi din înregistrările convorbirilor telefonice, analizate în precedent, astfel că, având o pondere subsidiară în lămurirea cauzei, aceste declaraţii vor fi avute în vedere la pronunţarea deciziei, în limitele prevăzute de art. 103 alin. (3) din C. proc. pen.

Pretinsele neconcordanţe între procesele-verbale întocmite de investigator şi înregistrările audio efectuate de acesta, cu privire la sumele real depuse la casierie, nu prezintă o relevanţă deosebită sub aspectul acuzaţiilor concret aduse inculpatei D.. Elementele factuale regăsite în respectivele procese vebale nu au caracter determinant şi, cu atât mai puţin, exclusiv, în stabilirea temeiniciei acuzaţiilor aduse intimatei, ele confirmând doar contextual şi subsidiar, şi numai pentru o perioadă scurtă de timp, ceea ce rezultă, în principal, din probatoriul testimonial, din înregistrările convorbirilor telefonice şi din declaraţiile inculpaţilor analizate în precedent.

În plus, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 148 alin. (3), (5), (8) şi art. 103 alin. (3) din C. proc. pen. rezultă că procesele-verbale întocmite de investigator reflectă o sinteză a datelor şi informaţiilor strânse de acesta, însă numai ascultarea sa în calitate de martor şi înregistrarea autorizată a unor convorbiri reprezintă procedeele prin care s-au obţinut mijloacele de probă utilizabile în proces. Or, Înalta Curte a valorificat probator tocmai înregistrările convorbirilor pertinente efectuate, în cazul investigatorului, în mod autorizat (prin încheierea nr. 211/UP din 02.10.2014 a Tribunalului Braşov) şi declaraţiile date în calitate de martor de către investigator, iar nu procesele-verbale întocmite de acesta, în mod izolat.

În orice caz, pretinsele inadvertenţe detaliate de intimata inculpată în notele de şedinţă din data de 29.11.2022 nu vizează aspecte esenţiale pentru susţinerea acuzaţiei aduse inculpatei D., ci pretinse neconcordanţe între sumele consemnate de investigator ca fiind predate la casierie şi cele ce rezultă din înregistrările efectuate ori omisiuni de consemnare a numărului de înmatriculare al unui autoturism folosit de intimată sau a efectuării unor înregistrări. De vreme ce pretinsele omisiuni au caracter pur formal (înregistrările fiind predate organului de urmărire penală), iar eventualele neconcordanţe privind sumele consemnate a fi predate la casierie rezultă, aparent, din diverse calcule efectuate de casiere (astfel cum relevă, exemplificativ, redarea înregistrării consemnate în procesul-verbal din 24.11.2014, cu referire la sumele predate la data de 08.10.2014, f. x şi urm/vol. 2 dup, ori la data de 21.10.2014, f. x şi urm./vol. 2 dup), Înalta Curte nu apreciază necesar să examineze detaliat această chestiune, apreciind-o irelevantă pentru clarificarea acuzaţiilor concret aduse inculpatei.

În acest context probator, contrar aprecierii primei instanţe, concluzionează că probatoriul administrat în cauză confirmă teza acuzării, referitoare la exercitarea de către inculpata D. a calităţii de administrator de fapt al societăţilor, justificându-se angajarea răspunderii sale penale pentru modalitatea în care a coordonat evidenţierea contabilă a veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie desfăşurată în cadrul S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L..

În situaţia în care, aşa cum este cazul speţei, actele de administrare a unui contribuabil au fost realizate de două sau mai multe persoane, care au convenit, chiar informal, asupra partajării domeniilor supuse supravegherii fiecăreia, toate aceste persoane pot fi subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală, dacă demersurile lor conjugate de organizare şi coordonare a activităţii comerciale (cazul celor doi coinculpaţi), respectiv, a celei financiar-contabile (cazul inculpatei) au condus la încălcarea de către contribuabil a obligaţiei de evidenţiere corectă a tuturor veniturilor obţinute.

Sarcina de a organiza şi conduce contabilitatea contribuabilului persoană juridică revine, în principiu, administratorului său de drept, însă atunci când acesta din urmă, fără a acorda o împuternicire formală, deleagă o parte a atribuţiilor sale unei alte persoane care le exercită, de conivenţă cu mandantul, în mod concret şi consecvent, ambii deţin, astfel, un control faptic propriu-zis asupra situaţiei fiscale a contribuabilului, îşi asumă responsabilităţi în acest sens şi pot fi, prin urmare, subiecţi activi ai infracţiunii de evaziune fiscală.

Contrar aprecierii primei instanţe, contribuţia inculpatei D. nu s-a limitat la acte de verificare formală a deconturilor depuse de şoferii de taxi la casieria societăţilor. Rolul său a inclus, totodată, organizarea şi supervizarea modalităţii de evidenţiere scriptică a sumelor depuse zilnic cu titlu de decont (astfel cum rezultă din declaraţiile martorelor casiere), coordonarea operaţiunilor cu numerar derulate la casieria societăţilor (inclusiv sub aspectul încasării de la şoferi a unor sume care nu corespundeau raportelor Z) şi implicarea în operaţiuni cu băncile.

Faptul că modul de lucru identificat în activitatea şoferilor (respectiv, limitarea încasărilor zilnice pe raportul Z şi depunerea unei anumite sume la casierie) a fost stabilit anterior de administratorii de drept A. şi B. nu lipseşte activitatea inculpatei de caracteristicile specifice unei administrări de fapt.

Perpetuarea modului fraudulos implementat anterior, standardizarea operaţiunilor de prezentare şi contabilizare zilnică a deconturilor depuse, precum şi coordonarea acţiunilor de natură contabilă menite a disimula realitatea financiară existentă la nivelul celor două societăţi inculpate reflectă cunoaşterea, asumarea şi exercitarea faptică de către D. a atribuţiilor unui administrator de fapt.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, de vreme ce ea însăşi a supervizat depunerea deconturilor de către şoferi şi a coordonat evidenţierea contabilă incompletă a veniturilor astfel obţinute, este irelevant că intimata inculpată nu ar fi încasat sau înregistrat personal respectivele venituri. O atare stare de lucruri este consecinţa firească a specificului activităţii derulate de operatori economici cu un număr mare de angajaţi, în cazul cărora operaţiunile de casierie ori actele de contabilitate primară au fost realizate de salariaţi anume desemnaţi (cazul martorelor casiere reascultate în apel), iar centralizările contabile şi declaraţiile fiscale periodice prevăzute de lege au fost întocmite de angajatul unei firme de specialitate (martorul SSSSSS.), în baza unor raporturi contractuale avute cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L..

Implicarea S.C. LLLLLLLL. S.R.L. în ţinerea contabilităţii celor două societăţi nu înlătură, însă, răspunderea administratorilor lor de drept sau de fapt, deoarece firma de contabilitate nu a avut posibilitatea să evidenţieze toate veniturile real obţinute, fiindu-i prezentată o documentaţia primară incompletă şi viciată.

În fine, faptul, real de altfel, că inculpata D. nu a fost implicată în discutarea condiţiilor de angajare a şoferilor de taxi şi nici în aspectele pur operaţionale ale activităţii acestora (împrejurare ce rezultă din aceea că majoritatea şoferilor ascultaţi s-au rezumat la a evidenţia doar prezenţa inculpatei la sediul societăţilor, fără a cunoaşte natura activităţilor desfăşurate de aceasta) nu are semnificaţie în privinţa calităţii sale de administrator; acuzaţia concret adusă inculpatei în speţă se rezumă la implicarea sa în organizarea şi coordonarea aspectelor de natură financiar-contabilă ale activităţii societăţilor, nicidecum a celor ce ţin de gestiunea întregului patrimoniu al acestora ori de chestiuni strict operaţionale.

Sub acest ultim aspect, probatoriul confirmă faptul că inculpatul A. şi, o perioadă limitată, coinculpatul B. au fost cei care au coordonat şi supravegheat desfăşurarea propriu-zisă a activităţii de taximetrie de către şoferi, menţinând un contact direct şi constant cu cei din urmă. Această partajare a atribuţiilor clarifică, de altfel, motivul pentru care majoritatea inculpaţilor şoferi nu au avut contacte directe cu intimata inculpată şi nu au cunoscut specificul rolului deţinut de aceasta în cadrul societăţilor, identificându-i, în schimb, pe cei doi coinculpaţi ca fiind factorii de decizie.

În ceea ce priveşte critica formulată în apelul Ministerului Public, privind greşita achitare a inculpatei C., astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar la data de 15.12.2023) pentru comiterea faptei de evaziune fiscală, Înalta Curte constată caracterul său nefondat.

Probatoriul testimonial readministrat în apel, astfel cum a fost analizat în precedent, confirmă concluzia primei instanţe, în sensul inexistenţei unor probe certe şi concludente că inculpata C. - administrator de drept al S.C. E. S.R.L. şi pretins administrator de fapt al S.C. F. S.R.L. - s-ar fi implicat, în mod activ şi efectiv, în organizarea activităţii contabile a societăţilor.

Probele testimoniale relevă în mod concordant faptul că, în administrarea societăţilor, poziţia inculpatei C. a fost una mai degrabă marginală, limitată la chestiuni de natură estetică, respectiv, verificarea ţinutei angajaţilor şi a curăţeniei aututorismelor taxi, fără a se evidenţia cu certitudine, concomitent, implicarea sa şi în organizarea modului de depunere şi, ulterior, de centralizare a deconturilor depuse de şoferi ori a modului în care aceste deconturi s-au reflectat scriptic în evidenţele contabile ale societăţilor.

Făcând trimitere la analiza detaliată a declaraţiilor examinate în precedent şi apreciind superfluă reluarea acesteia, Înalta Curte constată că ele se coroborează cu susţinerile în acelaşi sens ale investigatorului WWWWWWW. (regăsite atât în procesele-verbale întocmite, cât şi în declaraţiile sale de martor), dar şi cu împrejurările ce rezultă, suplimentar, din procesul-verbal de redare a convorbirii din data de 18.11.2014, ora 11:41, când fiind contactată telefonic în legatură cu o reclamaţie referitoare la vouchere, inculpata C. s-a limitat la a redirecţiona respectiva sesizare către o altă persoană din cadrul societăţilor.

În acest context, concluzionează că, deşi a deţinut calitatea de administrator de drept al S.C. E. S.R.L., în realitate, inculpata C. nu a avut un control propriu-zis asupra situaţiei fiscale a societăţilor, deoarece nu a fost persoana care a organizat şi coordonat, în fapt, activitatea propriu-zisă sau evidenţa contabilă, neexistând probe certe nici ale relaţionării sale cu angajaţii şoferi pe tema depunerii deconturilor, şi nici ale desfăşurării unor acţiuni de verificare şi supraveghere, de către inculpată, a operaţiunilor de încasare numerar şi de centralizare a deconturilor.

Din oficiu, constatând că faţă de inculpata C. au fost dispuse, în cursul urmăririi penale, măsuri preventive privative de libertate (reţinerea şi arestul la domiciliu) în intervalul 25.11.2014 - 24.02.2015, Înalta Curte urmează a examina legalitatea acestei privări de libertate, în conformitate cu dispoziţiile art. 539 alin. (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii (publicată în M.O. nr. 946 din 29 noiembrie 2017) şi sancţionate în jurisdicţia constituţională prin Decizia nr. 136 din 3 martie 2021 a Curţii Constituţionale (publicată în M.O. nr. 494 din 12 mai 2021).

Măsura arestului la domiciliu a fost dispusă, în cauză, de un judecător de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în temeiul art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., prin încheierea nr. 8/F/UP din data de 26 noimebrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Braşov, faţă de o persoană suspectată că a comis fapte pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 5 ani şi în privinţa căreia s-a apreciat, motivat, că privarea temporară de libertate este necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a urmăririi penale şi prevenirea alterării probelor. Arestul la domiciliu astfel dispus a fost cenzurat în calea de atac a contestaţiei exercitate de procuror şi inculpaţi, prin încheierea nr. 3087 din 3 decembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ulterior, a fost prelungit succesiv până la data de 24 februarie 2015, inclusiv, prin încheierile nr. 9/F/UP din data de 19 decembrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Braşov şi nr. 1 din data de 20 ianuarie 2015, pronunţată în dosar nr. x/2015 al Curţii de apel Braşov.

Întrucât Ministerul Public nu a mai solicitat prelungirea măsurii arestului la domiciliu, prin încheierea nr. 4/F/UP din 25 februarie 2015, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Braşov, s-a constatat, din oficiu, încetată de drept măsura preventivă dispusă faţă de intimata inculpată, la data expirării prelungirii anterioare.

Din examinarea celor trei încheieri prin care s-a dispus asupra măsurii preventive, rezultă că judecătorii de drepturi şi libertăţi au reţinut caracterul său legal, alegerea şi menţinerea măsurii fiind justificată, în fiecare caz, de raţiuni ce ţineau de aprecierea proporţionalităţii acesteia. Prin urmare, privarea de libertate a inculpatei, în scop preventiv, a avut în permanenţă o bază legală, neconstatându-se, în speţă, încălcări determinate ale legii care să justifice o concluzie contrară.

Dispunerea unei soluţii de achitare a inculpatei C. nu este, nici ea, de natură să imprime, prin ea însăşi, un caracter nelegal reţinerii şi arestului la domiciliu sub imperiul cărora s-a aflat inculpata.

Aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (menţionată în considerentele Deciziei nr. 15/2017, pronunţate în mecanismul de unificare a practicii judiciare), faptele care dau naştere la bănuieli ce justifică arestarea persoanei în cauză nu trebuie să fie de acelaşi nivel ca acelea necesare pentru a justifica o soluţie de condamnare sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzaţie; absenţa inculpării sau a trimiterii în judecată a unei persoane nu presupune, în mod necesar, că privarea sa de libertate pentru existenţa unor bănuieli legitime de săvârşire a unei infracţiuni nu ar fi conformă scopului dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 lit. c).

În cauza de faţă, soluţia de achitare a intimatei inculpate se întemeiază exclusiv pe reinterpretarea bazei factuale avute în vedere la dispunerea arestării iniţiale, în urma readministrării nemijlocite a întregului probatoriu pertinent şi a statuării asupra fondului acuzaţiei penale şi a vinovăţiei persoanei suspectate, la finalul procesului. O atare reinterpretare a probatoriului se poate realiza numai în faza de judecată, nu şi în etapele procesuale anterioare, deoarece ea implică o analiză a elementelor de probă în raport cu standardul "convingerii dincolo de orice îndoială rezonabilă", standard incident, potrivit art. 103 alin. (2) din C. proc. pen., numai în procesul de luare a deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, nu şi în dispunerea unor măsuri procesuale, fie ele chiar privative de libertate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că privarea de libertate a inculpatei C. în faza de urmărire penală, în scop preventiv, a avut caracter legal.

III.b) Analiza acuzaţiilor factuale de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005

În esenţă, acest segment al acuzaţiilor se referă la activitatea inculpaţilor administratori A., D., C. şi B. care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014 (în cazul primilor trei), respectiv, în perioada ianuarie 2009 - 3 septembrie 2010 (în cazul celui din urmă), ar fi evidenţiat, în documentele contabile ale celor două societăţi comerciale inculpate, cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti angajaţi la cele două societăţi inculpate, corespunzătoare sumei reprezentând restul net de plată ce nu a fost, însă, niciodată plătit efectiv angajaţilor care au semnat statele de plată, aceste cheltuieli diminuând venitul taxabil, iar societăţile sustrăgându-se de la îndeplinirea obligaţiilor de plată a impozitului pe profit şi TVA, prejudiciul astfel cauzat fiind de 1.207.957 RON la S.C. E. S.R.L. (TVA - 746.971 RON, impozit pe profit - 460.986 RON) şi de 1.309.977 RON la S.C. F. S.R.L. (TVA - 807.280 RON, impozit pe profit), respectiv, în cazul inculpatului B., de 454.408 RON la S.C. E. S.R.L. şi 515.691 RON la S.C. F. S.R.L..

Acuzaţia adusă persoanelor juridice S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. constă în evidenţierea unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor angajaţi, în ceea ce priveşte restul net de plată, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, în condiţiile factuale şi cu producerea unor prejudicii astfel cum au fost descrise anterior, în cazul inculpaţilor administratori.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii - şoferi angajaţi, în sarcina acestora s-au reţinut acte de complicitate la faptele imputate autorilor - societăţi comerciale şi administratori persoane fizice -, acte concretizate în semnarea lunară a statelor de plată care atestau mincinos încasarea drepturilor salariale menţionate la rubrica "rest de plată", fără a primi, însă, vreodată efectiv respectiva sumă, în acest mod creând posibilitatea evidenţierii unor cheltuieli nereale cu salariile ce li se cuveneau.

În fine, în sarcina inculpatului G. s-a reţinut că, în calitatea sa de coordonator parc auto, angajat al S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014, a sprijinit activitatea pretins evazionistă a autorilor, prin aceea că a prezentat zilnic şi la final de lună, fiecărui şofer taximetrist angajat, statul de plată pentru a semna de primirea restului salarial, fără, însă, a fi predată vreodată efectiv vreo sumă de bani către şoferi, în acest mod facilitând evidenţierea unor cheltuieli nereale cu salariile şoferilor taximetrişti şi sustragerea celor două societăţi de la plata taxelor datorate statului, cauzând prin fapta proprie un prejudiciu de 537.244 RON la S.C. E. S.R.L. şi de 458.754 RON la S.C. F. S.R.L..

Prima instanţă a apreciat dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă acest segment al activităţii ilicite deduse judecăţii, considerând că demersurile factuale anterior descrise se circumscriu conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii de evaziune fiscală, în varianta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în formă continuată, respectiv complicitate la această infracţiune. Prin urmare, soluţia de condamnare dispusă prin sentinţa apelată a inclus această variantă factuală, consecutiv schimbării încadrării juridice reţinute prin rechizitoriu [şi anume două infracţiuni continuate prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi alte două infracţiuni continuate prevăzute de art. 9 lit. c) din acelaşi act normativ] într-o infracţiune unică, în formă continuată, prevăzută de art. 9 lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 şi, după caz, complicitate la această infracţiune.

Contrar aprecierii primei instanţe, Înalta Curte constată că activitatea factuală dedusă judecăţii, astfel cum a fost individualizată în precedent, nu realizează toate cerinţele de tipicitate obiectivă proprii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, soluţia dispusă sub acest aspect fiind netemeinică.

Probatoriul administrat, în ansamblu necontestat de către inculpaţi, a relevat faptul că, deşi nu au beneficiat de drepturile salariale la datele şi în modalitatea evidenţiată în scripte, inculpaţii şoferi angajaţi au obţinut, însă, venituri echivalente salariilor în baza unei înţelegeri tacite, dar neechivoce, cu societăţile angajatoare şi administratorii acestora. Sumele de bani suplimentare celor înregistrate în rapoartele Z, obţinute din activitatea de taximetrie - sume ce nu erau remise societăţilor angajatoare, rămânând zilnic, în fapt, asupra şoferilor - au avut natura unor beneficii de natură salarială, fiind neîndoielnic demonstrat, şi reţinut ca atare prin sentinţă, că un atare mod de lucru a reflectat o modalitate de remunerare agreată de angatori şi angajaţi, încă de la debutul raporturilor de muncă.

În plus, astfel cum a subliniat şi prima instanţă, o parte a acestor venituri suplimentare (şi anume, partea predată zilnic la casierie, echivalentă diferenţei dintre valoarea decontului şi cea a raportului Z), a reprezentat, cel puţin într-una dintre componente, un beneficiu acordat zilnic salariaţilor şoferi sub forma alimentării cu combustibil, la care s-a adăugat un beneficiu similar, corespunzător bonusului săptămânal acordat în anumite cazuri.

Este indubitabil că o atare modalitate de remunerare a salariaţilor şoferi de taxi se plasa cel puţin în sfera ilicitului fiscal, astfel că ea nu putea fi consemnată în mod transparent în scriptele contabile ori în alte documente legale. În mod asemănător, o atare înţelegere nu putea legitima demersul ilicit al societăţilor angajatoare şi al administratorilor acestora, de a evidenţia pretinse operaţiuni de plată periodică a salariilor convenite prin contractele de muncă, deşi în realitate, aceste plăţi nu au existat în cuantumul şi la datele consemnate în scripte.

Cu toate acestea, neplata efectivă, la datele pretinse în listele sau statele de plată, a drepturilor salariale înregistrate în evidenţele S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. - aspect demonstrat neîndoielnic de probatoriul administrat şi necontestat, în substanţă, de către inculpaţi - nu are, în sine, semnificaţia înregistrării unei operaţiuni fictive orientate spre diminuarea bazei impozabile şi sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

În forma prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, evaziunea fiscală implică, din punct de vedere obiectiv, o conduită frauduloasă a autorului faptei, materializată în denaturarea conţinutului actelor contabile sau al altor documente legale, prin evidenţierea unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale sau a altor operaţiuni fictive. În plus, o cerinţă esenţială ataşată elementului material al infracţiunii este aceea ca acţiunea specifică verbum regens să fie realizată în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale; scopul desemnează, aşadar, în acest caz, destinaţia actelor de denaturare a evidenţelor fiscale prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale (adică nu au corespondent în realitatea faptică sau juridică) ori a altor operaţiuni fictive (respectiv, operaţiuni imaginare, care nu există în fapt).

Prin urmare, pentru a fi întrunite cerinţele de conţinut obiectiv ale infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, este necesar, inter alia, ca actele comisive ale autorului, de a evidenţia contabil cheltuieli care nu au corespondent în realitatea juridică, să fie destinate diminuării frauduloase a veniturilor evidenţiate contabil şi, prin aceasta, a bazei impozabile, în vederea sustragerii de la plata corectă şi integrală a obligaţiilor fiscale.

În cauza de faţă, dacă plata drepturilor salariale cuvenite şoferilor de taxi în forma atipică anterior descrisă a contravenit aparenţei juridice create prin statele şi listele de plată (care atestau plata periodică a unui rest salarial net către fiecare şofer), un atare demers nu a avut, însă, ca destinaţie obiectivă, diminuarea bazei impozabile, lipsind cerinţa esenţială a scopului sustragerii societăţilor, în acest mod, de la plata obligaţiilor fiscale.

Evidenţierea contabilă a plăţii salariilor şoferilor angajaţi a constituit, în realitate, un mijloc prin care s-a încercat, complementar mecanismului de "decontare" a unei sume fixe zilnic, în condiţiile specifice incriminate de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2004, să se disimuleze aceeaşi activitate ilicită de neevidenţiere contabilă a integralităţii veniturilor real, dar fraudulos, obţinute din activitatea de taximetrie.

Obiectivul central al mecanismului evazionist implementat la nivelul S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. l-a constituit, prin urmare, încasarea, din activitatea de taximetrie, a unor venituri zilnice mai mari decât cele evidenţiate contabil. În considerarea acestui obiectiv au fost concepute şi implementate atât metodele de alterare a memoriilor fiscale descrise în prezenta decizie, cât şi mecanismele de decontare zilnică a unor sume fixe, de regulă superioare celor menţionate în rapoartele Z.

Tocmai de aceea, o parte importantă a veniturilor zilnice realizate fraudulos şi neevidenţiate contabil a fost, ulterior, pusă la dispoziţia şoferilor sub forma acordării contravalorii combustibilului, în scopul obţinerii de către aceştia a unor beneficii proprii suplimentare, neînregistrate, şi al asigurării, astfel, a "salariului" ce li se cuvenea. Aceasta înseamnă că sumele echivalente restului net salarial, evaluate de acuzare distinct şi cumulat veniturilor neînregistrate, reprezintă, în realitate, o parte componentă a acestor din urmă venituri, neputându-se considera că la baza impozabilă suplimentară aferentă veniturilor reale, neevidenţiate contabil, s-ar adăuga un plus distinct de sume, corespunzător salariilor.

Acest plus de venituri obţinut, teoretic, de societăţile inculpate ca urmare a neplăţii salariilor nu a avut un efect concret asupra bazei impozabile, deoarece el a fost, în realitate, contrabalansat de veniturile ilicite neînregistrate (superioare ca valoare) şi, totodată, subsumat acestora.

De altfel, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, sumele aferente salariilor neplătite au fost considerate venituri neînregistrate rămase la dispoziţia societăţilor, deşi nu a fost administrată vreo probă certă care să ateste că S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. ar fi obţinut, în mod efectiv, pe lângă veniturile rezultate din deconturile zilnice, şi alte sume de bani în cuantumul echivalent salariilor datorate, pentru a se justifica, astfel, eventuala majorare a bazei impozabile.

Dimpotrivă, probatoriul a demonstrat doar că ceea ce societăţile au încasat în mod efectiv de la şoferi şi nu au evidenţiat contabil a fost diferenţa dintre decontul de 140 RON/zilnic şi valoarea raportului Z (sumă din care o parte a fost, ulterior, pusă la dispoziţia şoferilor cu titlu de contravaloare combustibil), acuzaţia întemeindu-se pe premisa că eventualele alte sume obţinute în plus din activitatea de taximetrie au rămas la dispoziţia şoferilor, nu au putut fi cuantificate şi nu fac obiectul judecăţii.

Admiţând că modalitatea în care s-au realizat şi evidenţiat contabil operaţiunile de plată a salariului ar putea constitui o neregulă fiscală, Înalta Curte subliniază, însă, că ilicitul fiscal nu se confundă cu cel penal, de esenţa acestuia din urmă fiind, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, ca denaturarea evidenţelor contabile prin înregistrarea unor operaţiuni nereale sau fictive să aibă ca scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Or, de vreme ce, aşa cum s-ar argumentat în precedent, prin modul neregulamentar de evidenţiere a salariilor plătite nu s-a urmărit un atare scop, ci disimularea unei alte forme de evaziune fiscală incriminată distinct, Înalta Curte concluzionează că nu este îndeplinită una dintre cerinţele ataşate laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Examenul de tipicitate obiectivă prevalează asupra chestiunilor referitoare la vinovăţie individuală ori contribuţie personală, motiv pentru care se impune valorificarea, în beneficiul tuturor inculpaţilor, inclusiv a inculpatelor C. şi D., a impedimentului la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

III.c) Stabilirea încadrării juridice

Înalta Curte constată că, prin rechizitoriu, faptele descrise în prezenta secţiune au fost caracterizate ca reprezentând două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (corespunzător celor două societăţi comerciale) şi două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (corespunzătoare aceloraşi societăţi), în cazul administratorilor persoane fizice, câte două infracţiuni de complicitate la aceleaşi fapte, în cazul angajaţilor şoferi şi al lui G., respectiv, câte o infracţiune continuată de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi, respectiv, art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în cazul inculpatelor persoane juridice, fapte aflate în concurs.

Această încadrare juridică a făcut obiectul unor modificări succesive dispuse în primă instanţă, prin încheierile din datele de 15.01.2018 şi 08.02.2021, prin care Curtea de Apel Braşov, valorificând dezlegarea obligatorie regăsită în Decizia nr. 25/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a apreciat, mai întâi, că faptele prevăzute de art. 9 lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 constituie variante ale unei infracţiuni unice, atunci când se referă la aceeaşi societate comercială, reţinând două astfel de infracţiuni, iar, ulterior, că cele două infracţiuni alcătuiesc, la rândul lor, o unitate legală sub forma infracţiunii continuate, cu efectul reţinerii finale a unei singure infracţiuni.

Totodată, încadrarea juridică a făcut obiectul unor abordări şi discuţii repetate în faza apelului, prin încheierile din datele de 03.06.2022, 16.09.2022, 28.10.2022, 17.02.2023, Înalta Curte dispunând schimbarea încadrării juridice a faptelor de complicitate la evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpaţilor OOOO., LLLLL., ZZZZ., QQQQQ., precum şi a faptei de evaziune fiscală imputată S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., prin înlăturarea formei continuate prevăzute de art. 35 alin. (1) din C. pen., dar şi respingerea cererilor formulate de Ministerul Public şi de inculpatul B., considerentele avute în vedere fiind expuse în respectivele încheieri.

În aceleaşi condiţii, Înalta Curte a constatat că cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice prin reţinerea formelor agravate prevăzute de art. 9 alin. (2) sau (3) din Legea nr. 241/2005 antamează critici de fond, de vreme ce implică o evaluare a existenţei şi întinderii prejudiciului.

În fine, a solicitat părţilor să îşi expună punctul de vedere asupra legalităţii încheierilor primei instanţe prin care s-a dispus succesiv schimbarea încadrării juridice, dar şi cu privire la eventuala reţinere a două infracţiuni distincte, respectiv, una prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi una prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu excepţiile indicate în încheierea din data de 17.02.2023.

Aceste ultime chestiuni se impun a fi examinate în continuare, prin raportare la aspectele factuale clarificate prin prezenta decizie.

Mai întâi, constatarea că acuzaţiile prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu realizează conţinutul tipic al evaziunii fiscale impune înlăturarea acestui segment factual din unitatea de infracţiune legală reţinută de prima instanţă, astfel că, sub acest aspect, hotărârea primei instanţe este netemeinică.

Înalta Curte subliniază că, dacă valorificarea de căre prima instanţă a dezlegării obligatorii date prin Decizia nr. 25/2017 a instanţei supreme este principial corectă, un atare demers ar fi fost justificat numai în măsura în care probatoriul ar fi confirmat, în prealabil, caracterul penal al acţiunii prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, prin raportare la fiecare societate comercială. Cum în speţă nu era incidentă o atare ipoteză, rezultă că prima instanţă nu putea subsuma o activitate nepenală unei infracţiuni unice continuate de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpaţilor, aceasta din urmă putând îngloba exclusiv faptele al căror conţinut obiectiv corespunde tiparului de incriminare.

Prin urmare, numai din această perspectivă, încheierile din datele de 15.01.2018 şi 08.02.2021 sunt lipsite de suport juridic, impunându-se desfiinţarea acestora, cu efectul revenirii la situaţia juridică reţinută prin rechizitoriu (respectiv, patru infracţiuni continuate de evaziune fiscală) şi al dispunerii unei soluţii de achitare pentru comiterea, cu excepţiile ce vor fi arătate, a două fapte de evaziune fiscală reţinute autonom prin rechizitoriu, ambele prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. ori de complicitate la acestea.

În ceea ce priveşte cele două fapte prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice reţinute prin rechizitoriu, din două astfel de infracţiuni, ambele în formă continuată, într-o infracţiune unică, în aceeaşi formă de unitate legală, respectiv, în cazul angajaţilor, în complicitate la aceasta. Argumentele primei instanţe pentru a dispune într-un mod parţial asemănător sunt corecte, cu deosebirea că numărul de acte materiale pe care le înglobează unitatea legală nu este echivalent numărului de luni în care s-ar fi depus şi centralizat deconturile frauduloase, ci doar numărului de societăţi comerciale (două).

Actele materiale ce compun infracţiunea continuată se raportează la inacţiunea ce constituie elementul material al evaziunii fiscale, respectiv, omisiunea de a înregistra veniturile realizate, iar nu la neevidenţierea sau nedeclararea impozitelor şi taxelor legale. Or, obligaţia contribuabilului de a întregistra în documentele contabile sau în alte documente legale propriile venituri realizate are caracter de continuitate, astfel încât, atunci când omisiunea acestuia se prelungeşte în timp, există o infracţiune unică, ce se epuizează la data încetării faptei omisive.

În cazul administratorilor persoane fizice şi, după caz, al angajaţilor şoferi, constatarea că o atare inacţiune a vizat nu una, ci două societăţi comerciale (titulare ale unor obligaţii fiscale proprii) are ca efect reţinerea a două inacţiuni distincte cu aceeaşi configuraţie juridică, inacţiuni care teoretic, în raport cu particularităţile cauzei, fie pot alcătui un concurs de infracţiuni (de exemplu, atunci când nu se identifică o rezoluţie infracţională unică), fie constituie două acte materiale componente ale unei infracţiuni unice continuate (atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 35 alin. (1) din C. pen.).

În cauza de faţă, este incidentă această ultimă ipoteză, unitatea de rezoluţie infracţională şi de subiect pasiv fiind corect reţinute de prima instanţă şi necontestate de inculpaţi.

În ceea ce priveşte incidenţa variantelor agravate prevăzute de art. 9 alin. (2) sau (3) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte constată, în primul rând, că sentinţa apelată nu clarifică de ce, în contextul reţinerii, chiar eronate, a unui prejudiciu aferent înregistrării de cheltuieli fictive mai mare decât echivalentul în RON al sumei de 100.000 euro, nu au fost valorificate prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005. Limitându-se la situaţia infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, argumentaţia primei instanţe nu abordează astfel, în mod efectiv, cea de-a doua variantă de incriminare dedusă judecăţii, deşi ea a fost apreciată dovedită.

În al doilea rând, face trimitere la considerentele prezentei decizii, iterând că probatoriul permite stabilirea prejudiciului cauzat prin faptele prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, acesta fiind, în cazul S.C. F. S.R.L, de 2.160.985 RON (499.162 euro), din care 1.347.236 RON TVA şi 813.749 RON impozit pe profit, iar în cazul S.C. E. S.R.L, de 1.817.721 RON (419.928 euro), din care 1.166.141 RON TVA şi 651.580 RON impozit pe profit. În raport cu aceste valori ale prejudiciului, rezultă că, în privinţa inculpaţilor A. şi D., este incidentă varianta agravată prevăzută de alin. (3) al articolului 9 din Legea nr. 241/2005 (respectiv un prejudiciu total de 3.978.706 RON, mai mare de 500.000 euro), iar în cazul inculpatelor persoane juridice, forma agravată prevăzută de alin. (2) al articolului 9 din Legea nr. 241/2005 (respectiv un prejudiciu mai mare de 100.000 euro).

Varianta agravată prevăzută de alin. (3) al articolului 9 din Legea nr. 241/2005 este incidentă, formal, şi sub aspectul faptei imputate inculpatei C., astfel că Înalta Curte va dispune schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice şi dispunerea unei soluţii de achitare în raport cu norma de incriminare corect incidentă.

În cazul inculpatului B., astfel cum s-a arătat, valoarea prejudiciului cauzat prin aceeaşi variantă de evaziune fiscală, aferent perioadei infracţionale reţinute în sarcina sa (ianuarie 2009 - septembrie 2010), este de 1.271.495 RON (301.613 euro), din care 706.080 RON la S.C. F. S.R.L. şi 565.415 RON la S.C. E. S.R.L., ceea ce atrage incidenţa formei agravate prevăzute de alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005.

În cazul inculpaţilor angajaţi, valoarea prejudiciului la care aceştia şi-au adus contribuţia este, în toate cazurile, inferioară sumei de 100.000 euro, astfel cum se va arăta în analiza punctuală a motivelor lor de apel, astfel că este incidentă varianta simplă a infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte va dispune schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice, reţinând, în cazul tuturor inculpaţilor (cu excepţiile stabilite prin încheierea din data de 28 octombrie 2022), o infracţiune unică în formă continuată, iar în cazul persoanelor juridice şi al administratorilor lor, incidenţa variantelor agravate anterior menţionate.

În condiţiile în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste variante de incriminare nu au suferit modificări de la data săvârşirii faptelor şi până în prezent, rezultă că legea penală identificată ca fiind mai favorabilă cu ocazia examinării incidenţei prescripţiei este cea care asigură, în ansamblu, o situaţie mai blândă pentru inculpaţi, urmând a se reţine în mod corespunzător incidenţa art. 5 din C. pen. şi sub aspectul infracţiunilor examinate în prezenta secţiune.

III.d) Analiza celorlalte critici formulate în apel sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală

Situaţia inculpatelor persoane juridice, a inculpaţilor administratori şi a inculpatului G.

1) Cu privire la inculpaţii A. şi D. (pentru aceasta în majoritate)

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent, Înalta Curte constată că probatoriul administrat în cauză confirmă faptul că inculpatul A., în calitate de administrator de fapt al S.C. E. S.R.L. şi administrator de drept al S.C. F. S.R.L. (cu atribuţii în coordonarea aspectelor comerciale, operaţionale şi administrative ale activităţii) şi inculpata D., în calitate de administrator de fapt al aceloraşi societăţi (cu atribuţii în coordonarea aspectelor financiar contabile ale activităţii, în special centralizarea şi evidenţierea scriptică a deconturilor zilnice, efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi), în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014, au evidenţiat doar în parte veniturile real obţinute de cele două societăţi comerciale sus-menţionate din activitatea de taximetrie (respectiv, numai în limita valorii înregistrate în rapoartele Z depuse la casierie de angajaţii soferi), omiţând, în schimb, să evidenţieze în acte contabile sau în alte documente prevăzute de lege valoarea integrală a veniturilor superioare real predate la casierie (valoare aferentă, în principiu, unui decont zilnic de 140 RON/decont), în scopul sustragerii de la îndeplinirea integrală a obligaţiilor de plată a impozitului pe profit şi TVA.

Prejudiciul astfel cauzat bugetului de stat este în sumă totală de 3.978.706 RON (919.090 euro), din care 2.160.985 RON (499.162 euro) la S.C. F. S.R.L. (respectiv, 1.347.236 RON TVA şi 813.749 RON impozit pe profit) şi 1.817.721 RON (419.928 euro) la S.C. E. S.R.L (respectiv, 1.166.141 RON TVA şi 651.580 RON impozit pe profit). La stabilirea prejudiciului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare totalităţii deconturilor depuse, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul analizat în secţiunea III.a) a prezentei decizii.

Înscrisurile administrate în faza apelului atestă faptul că cei doi inculpaţi nu au achitat nici măcar parţial prejudiciul cauzat, sumele recuperate (insuficiente însă pentru repararea integrală a prejudiciului) provenind din plăţile efectuate de coinculpaţii şoferi şi urmând a fi avute în vedere la stabilirea restului final de plată.

Astfel cum s-a argumentat în secţiunea III.c) a prezentei decizii, faţă de inculpaţii A. şi D. este incidentă varianta agravată prevăzută de alin. (3) al articolului 9 din Legea nr. 241/2005, fapta săvârşită realizând, în cazul acestora, conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În intervalul cuprins între data săvârşirii infracţiunii şi data judecării definitive a cauzei, dispoziţiile care incriminează varianta agravată incidentă nu au suferit modificări, limitele de pedeapsă fiind cuprinse, în tot acest interval, între minimul special de 9 ani închisoare şi maximul special de 15 ani închisoare.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de evaziune fiscală în formă agravată, Înalta Curte va aplica inculpatului A. o pedeapsă majorată, la stabilirea căreia va avea în vedere limitele de pedeapsă echivalente formei agravate incidente, dar şi toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul circumstanţelor reale ale cauzei, reţine împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (pe o perioadă îndelungată de timp, prin implementarea şi standardizarea unor mecanisme frauduloase de lucru la nivelul ambelor societăţi), rolul determinant avut de inculpatul A. în conceperea acestui mod de lucru, starea de pericol semnificativ creată pentru valoarea socială ocrotită de lege (respectiv, stabilirea corectă a stării fiscale şi colectarea tuturor impozitelor şi taxelor datorate), natura şi gravitatea rezultatului produs, concretizat într-un prejudiciu cumulat de aproximativ 1 milion euro, motivul săvârşirii faptelor şi scopul urmărit (obţinerea directă a unor foloase necuvenite de o valoare extrem de ridicată).

În ceea ce priveşte aspectele de natură personală, Înalta Curte are în vedere că inculpatul A. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a manifestat o conduită corespunzătoare, prezentându-se în mod constant la judecarea cauzei. Reţine, de asemenea, vârsta inculpatului (67 de ani), nivelul de educaţie, apartenenţa sa la un mediu familial şi social relativ stabil, elemente care, coroborate, conduc la concluzia existenţei unor premise de conştientizare a consecinţelor faptei comise şi de reeducare prin aplicarea unei pedepse mai reduse.

Înalta Curte constată, totodată, existenţa unor împrejurări legate de fapta comisă care diminuează periculozitatea inculpatului, justificând valorificarea, în beneficiul acestuia din urmă, a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.. Disponibilitatea şoferilor angajaţi de a se conforma, încă de la angajare, modelului de lucru stabilit de inculpatul A., în vederea satisfacerii propriilor lor interese patrimoniale, a constituit un element favorizant pentru comiterea infracţiunii şi, totodată, a încurajat derularea activităţii ilicite pe o perioadă îndelungată de timp; în absenţa acestei disponibilităţi de conformare, nu ar fi fost obiectiv posibilă menţinerea susţinută a modelului evazionist de lucru constatat în speţă.

Această împrejurare nuanţează particularităţile derulării activităţii ilicite deduse judecăţii şi diminuează periculozitatea inculpatului, similar duratei îndelungate a procedurii în cauza de faţă, durată care, deşi justificată, neîndoielnic, de complexitatea cauzei, de numărul mare al părţilor şi de evenimentele legislative şi jurisprudenţiale care au impus reevaluarea, în apel, a diverse instituţii de drept (cauze de nepedepsire ori prescripţia răspunderii penale), nu este imputabilă, totuşi, inculpaţilor. Prin urmare, nefăcând abstracţie de durata totală a procedurii, Înalta Curte apreciază că numai o sancţiune echivalentă minimului special de 6 ani închisoare, redus ca efect al incidenţei art. 76 alin. (1) din C. pen., este de natură să asigure atingerea scopului său preventiv-educativ.

La stabilirea acestei durate, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, majorarea duratei pedepsei concret aplicate inculpatului fiind consecinţa exclusivă a reţinerii unei forme agravate a infracţiunii de evaziune fiscală.

Va aplica inculpatului o pedeapsă complementară echivalentă celei stabilite prin sentinţă, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) pe o perioadă de 5 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii, exercitarea aceloraşi drepturi urmând a fi interzisă, ca pedeapsă accesorie, şi pe durata cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii şi data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1), (3) din C. pen.

În cazul inculpatei D., subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de evaziune fiscală în formă agravată, Înalta Curte va aplica o pedeapsă de 6 ani închisoare, echivalentă minimului special redus ca efect al reţinerii incidenţei circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi aplicării art. 76 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea pedepsei, are în vedere limitele de pedeapsă echivalente formei agravate, dar şi criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., reţinând, sub aspectul particularităţilor reale ale cauzei, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (pe o perioadă îndelungată de timp, prin susţinerea şi îmbunătăţirea unui mecanism fraudulos de lucru implementat la nivelul ambelor societăţi de către tatăl său), rolul concret avut de inculpată în punerea în aplicare a acestui mod de lucru, starea de pericol semnificativ creată, inclusiv prin activitatea sa, pentru valoarea socială ocrotită de lege (respectiv, stabilirea corectă a stării fiscale şi colectarea tuturor impozitelor şi taxelor datorate), natura şi gravitatea rezultatului produs, concretizat într-un prejudiciu cumulat de aproximativ 1 milion euro, motivul săvârşirii faptelor şi scopul urmărit (cooperarea cu alţi membri ai familiei într-o afacere comună, dar şi obţinerea directă a unor foloase necuvenite de o valoare extrem de ridicată).

În ceea ce priveşte aspectele de natură personală, Înalta Curte are în vedere că inculpata D. nu are antecedente penale, pe parcursul procesului penal a manifestat o conduită corespunzătoare, prezentându-se în mod constant la judecarea cauzei, este o persoană tănără, cu studii superioare, de profesie avocat, integrată socio-profesional şi familial, circumstanţe personale care, coroborate, conduc la concluzia că inculpata prezintă toate garanţiile necesare pentru conştientizarea consecinţelor faptei comise, chiar prin aplicarea unei pedepse echivalente minimului special.

Şi în cazul intimatei inculpate, există împrejurări legate de fapta comisă care diminuează periculozitatea sa, justificând valorificarea, în beneficiul acesteia, a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.. Disponibilitatea şoferilor angajaţi de a se conforma modelului de lucru stabilit de coinculpatul A., în vederea satisfacerii propriilor lor interese şi caracterul favorizant al acestei împrejurări, pe de o parte, dar şi motivaţia ce pare să fi stat la baza acţiunilor inculpatei (respectiv, implicarea în ceea ce a perceput a fi o afacere statornică de familie), pe de altă parte, diminuează periculozitatea sa.

Corelată şi cu durata îndelungată a procedurii penale care, deşi justificată de factori obiectivi (complexitatea cauzei, numărul mare al părţilor şi evenimentele legislative şi jurisprudenţiale care au impus reevaluarea în apel a diverse institutiţii de drept) nu este imputabilă, totuşi, inculpaţilor, această împrejurare legitimează aplicarea unei sancţiuni penale echivalente minimului special de 6 ani închisoare, redus ca efect al incidenţei art. 76 alin. (1) din C. pen.

Va aplica intimatei inculpate pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) pe o perioadă de 4 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii, exercitarea aceloraşi drepturi urmând a fi interzisă, ca pedeapsă accesorie, şi pe durata cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii şi data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1), (3) din C. pen.

Critica Ministerului Public, referitoare la omisiunea aplicării interdicţiei prevăzute de art. 12 din Legea nr. 241/2005, este nefondată.

Interdicţia instituită de norma specială operează de drept, în baza înregistrărilor corespunzătoare efectuate în registrul comerţului, în mod obligatoriu, de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. În acest sens, prevederile art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005 instituie atât obligaţia instanţei ca, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, să comunice Oficiului o copie a dispozitivului hotărârii, cât şi obligaţia Oficiului de a efectua menţiunile necesare. Este vorba aşadar, de obligaţii existente ope legis în faza de executare a hotărârii de condamnare, fără a fi necesară o dispoziţie expresă a instanţei în acest sens.

Restul criticilor Ministerului Public, privind încadrarea juridică a infracţiunii şi contribuţia inculpatei D. la comiterea acesteia, ca şi apărările celei din urmă intimate inculpate sub aspectul acuzaţiilor de evaziune fiscală au fost cenzurate în prezenta decizie, astfel încât Înalta Curte se limitează la a face trimitere la considerentele pertinente.

Critica adusă de inculpatul A. modalităţii de redactare a hotărârii apelate - regăsită în motivele scrise de apel şi în concluziile scrise - este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că hotărârea apelată cuprinde o expunere suficient de detaliată a motivelor care au stat la baza soluţiei dispuse, precum şi o analiză coroborată a tuturor probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale ori a celor care au fost înlăturate, conform dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen.. Împrejurarea că instanţa de fond nu a răspuns, punctual, fiecărui argument de fapt ori de drept invocat de către apelantul inculpat nu determină, în mod automat, desfiinţarea sentinţei, ci implică o prealabilă evaluare a măsurii în care respectiva instanţă a analizat, în mod real şi efectiv, toate chestiunile esenţiale circumscrise obiectului judecăţii.

O atare evaluare este concordantă cu principiile ce se desprind din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că, dacă dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie, implică, în special, obligaţia instanţei de a proceda la o analiză efectivă a argumentelor şi a propunerilor de probe ale părţilor, el nu poate fi, totuşi, înţeles în sensul că impune un răspuns amănunţit pentru fiecare argument. Dimensiunea acestei obligaţii poate să varieze în funcţie de natura hotărârii. În plus, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, prin preluarea motivării instanţei inferioare sau altfel, să fi analizat în mod real chestiunile esenţiale ce i-au fost supuse judecăţii si să nu se fi mulţumit cu a aproba pur si simplu concluziile unei instanţe inferioare (hotărârea Perez împotriva Franţei [MC], nr. 47287/99, CEDO 2004-I, hotărârea Van de Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994 şi hotărârea Jahnke si Lenoble impotriva Frantei, dec. nr. 40.490/98, CEDO 2000-IX).

Or, prin raportare la aceste exigenţe, Înalta Curte constată că hotărârea curţii de apel reflectă o evaluare completă a ansamblului chestiunilor de fapt şi de drept relevante pentru lămurirea aspectelor esenţiale ale cauzei.

În plus, căile de atac ordinare promovate în speţă au caracter integral devolutiv, potrivit art. 417 C. proc. pen., ceea ce înseamnă că instanţa supremă este abilitată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, să dea o nouă apreciere probelor sau să administreze probe noi, să cenzureze toate statuările în fapt şi în drept ale primei instanţe, suplinindu-le, după caz, atunci când sunt incomplete, echivoce sau incorecte, demers realizat prin prezenta decizie.

Susţinerile aceluiaşi apelant inculpat, referitoare la netemeinica valorificare probatorie, de către instanţa de fond, a probelor testimoniale administrate în faza de urmărire penală sunt, de asemenea, nefondate.

Înalta Curte a cenzurat deja, în secţiunea III.a) a prezentei decizii, aspectele referitoare la pretinsa identitate de conţinut între declaraţiile unora dintre martorii şoferi, ale martorelor casiere ori ale unor inculpaţi şoferi, astfel încât face trimitere la considerentele pertinente, fără a le reitera. Argumentele avute în vedere îşi menţin relevanţa şi în privinţa celorlalte persoane indicate de inculpatul A. în motivele sale de apel şi în concluziile scrise, evaluarea comparativă a declaraţiilor succesive date de aceste persoane pe parcursul procesului neevidenţiind elemente noi, de natură a conduce la o concluzie diferită în privinţa loialităţii procedeelor probatorii utilizate în faza de urmărire penală.

În plus, Înalta Curte are în vedere că, sub aspectul particular al contribuţiei inculpatului A. la conceperea şi implementarea modului fradulos de evidenţiere a deconturilor zilnice, probatoriul testimonial administrat în cursul judecăţii (inclusiv declaraţiile coinculpaţilor şoferi) evidenţiază concordant aspecte factuale similare celor reţinute prin rechizitoriu, respectiv: exercitarea deplină şi constantă, de către apelantul inculpat, a atribuţiilor de administrator, menţinerea unui contact direct cu şoferii angajaţi, stabilirea şi implementarea regulii depunerii unui decont zilnic cu o valoare fixă, însoţit de un raport Z între anumite limite valorice.

În pofida alegaţiilor unora dintre inculpaţi, referitoare la pretinse mijloace neloiale utilizate în faza de urmărire penală (determinarea lor să utilizeze cuarţul, dictarea şi necitirea declaraţiilor anterior semnării), depoziţiile lor în cursul judecăţii se coroborează, în realitate, cu susţinerile anterioare referitoare la rolul şi implicarea directă a inculpatului A. în conceperea şi perpetuarea mecanismului ce a stat la baza omisiunii evidenţierii tuturor veniturilor depuse de şoferi la casieria societăţilor inculpate. Sub acest aspect esenţial nu există contradicţii de substanţă, care să justifice valorificarea limitată a declaraţiilor date pe durata procesului.

Evidenţierea contabilă a unor venituri mai mici decât cele depuse de şoferi la casierie, baza probatorie ce justifică teza acuzării privind valoarea decontului zilnic şi lipsa de relevanţă, sub acest aspect, a înregistrării contabile corecte a valorii rapoartelor Z reprezintă împrejurări cenzurate detaliat în secţiunea III.a) a prezentei decizii, similar conţinutului succesiv al probelor testimoniale apreciate pertinente, astfel încât Înalta Curte apreciază superfluă reanalizarea acestor chestiuni.

Susţinerea că B. ar fi fost persoana desemnată să gestioneze problematica aparaturii specifice taximetriei şi, implicit, singurul responsabil de folosirea mijloacelor frauduloase descrise în rechizitoriu, nu se raportează pertinent la particularităţile acuzaţiei prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Esenţiale pentru reţinerea evaziunii fiscale în această formă sunt modul coordonat în care şoferii angajaţi au predat la casierie venituri obţinute din activitatea de taximetrie superioare valorii înregistrate în rapoartele Z corespondente şi efectele fiscale ale acestei conduite, nicidecum mijloacele frauduloase la care ei au recurs pentru a limita valoarea încasărilor evidenţiate în aceste rapoarte. Această ultimă modalitate se circumscrie acuzaţiei distincte prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost examinată în prezenta decizie.

Prin urmare, faptul real, de altfel, că B. a fost persoana desemnată să gestioneze aparatura de taxat specifică nu înlătură semnificaţia penală a propriei conduite a inculpatului A., concretizată în conceperea şi punerea în practică a unui mecanism distinct de evidenţiere incompletă a veniturilor zilnice obţinute din activitatea de taximetrie. În plus, probatoriul administrat, astfel cum a fost cenzurat în prezenta decizie, confirmă limita temporală a implicării inculpatului B. în administrarea societăţilor, astfel cum a fost stabilită prin rechizitoriu, rezultând neechivoc că, începând cu luna septembrie 2010 acesta din urmă nu a mai fost activ implicat în administrarea propriu-zisă a societăţilor inculpate.

Elementele semnificative pentru stabilirea prejudiciului cauzat, cenzurarea probatoriului pe care el se grefează, inclusiv a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică ori a expertizei contabile judiciare, precum şi consecinţele acestor elemente asupra încadrării juridice au fost examinate anterior în prezenta decizie. În fine, pretinsele neconcordanţe existente între rapoartele întocmite de investigatorul cu identitate reală şi înregistrările audio video efectuate de acesta au fost, de asemenea, cenzurate cu ocazia analizării apărărilor intimatei inculpate, astfel că Înalta Curte face trimitere la considerentele expuse în secţiunea III.a) a prezentei decizii.

Examinarea celorlalte critici ale inculpatului A. sau a apărărilor intimatei inculpate cu privire la acuzaţia prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta imputată nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

2) Cu privire la inculpatele persoane juridice S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. SRL

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent, Înalta Curte constată că probatoriul administrat în cauză confirmă concluzia primei instanţe, în sensul că, în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014, inculpata S.C. F. S.R.L. a evidenţiat doar în parte veniturile real obţinute din activitatea de taximetrie ce constituia obiectul său de activitate (respectiv, numai în limita valorii înregistrate în rapoartele Z depuse la casierie de angajaţii soferi), omiţând, în schimb, să evidenţieze în acte contabile sau în alte documente prevăzute de lege valoarea integrală a veniturilor superioare real obţinute (valoare aferentă, în principiu, unui decont zilnic de 140 RON/decont), în scopul sustragerii de la îndeplinirea integrală a obligaţiilor de plată a impozitului pe profit şi TVA.

Prejudiciul astfel cauzat bugetului de stat este în sumă totală de 2.160.985 RON (499.162 euro), respectiv, 1.347.236 RON TVA şi 813.749 RON impozit pe profit, şi a fost stabilit în baza probatoriului evaluat în secţiunea III.a) a prezentei decizii.

În cazul S.C. E. S.R.L., probatoriul confirmă concluzia primei instanţe, în sensul că, în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014, inculpata persoană juridică a evidenţiat doar în parte veniturile real obţinute din activitatea de taximetrie ce constituia obiectul său de activitate (respectiv, numai în limita valorii înregistrate în rapoartele Z depuse la casierie de angajaţii soferi), omiţând, în schimb, să evidenţieze în acte contabile sau în alte documente prevăzute de lege valoarea integrală a veniturilor superioare real obţinute (valoare aferentă, în principiu, unui decont zilnic de 140 RON/decont), în scopul sustragerii de la îndeplinirea integrală a obligaţiilor de plată a impozitului pe profit şi TVA.

Prejudiciul astfel cauzat bugetului de stat este în sumă totală de 1.817.721 RON (419.928 euro), din care 1.166.141 RON TVA şi 651.580 RON impozit pe profit, şi a fost stabilit în baza probatoriului evaluat în secţiunea III.a) a prezentei decizii.

Astfel cum s-a argumentat în secţiunea III.c) a prezentei decizii, faţă de inculpatele persoane juridice S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. este incidentă varianta agravată prevăzută de alin. (2) al articolului 9 din Legea nr. 241/2005, fapta săvârşită realizând, în cazul acestora, conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În intervalul cuprins între data săvârşirii infracţiunii şi data judecării definitive a cauzei, dispoziţiile care incriminează varianta agravantă incidentă nu au suferit modificări, limitele de pedeapsă fiind cuprinse, în tot acest interval, între minimul special de 7 ani închisoare şi maximul special de 13 ani închisoare, ceea ce atrage, în cazul pedepsei aplicabile persoanelor juridice, incidenţa dispoziţiilor art. 137 alin. (2) şi (4) lit. d) din C. pen., respectiv posibilitatea aplicării unei amenzi cuprinse între minimul special de 240 zile-amendă şi maximul special de 420 zile-amendă.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de evaziune fiscală în formă agravată, Înalta Curte va aplica fiecărei inculpate persoane juridice o pedeapsă de 160 zile-amendă, echivalentă minimului special redus ca efect al reţinerii incidenţei circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi al aplicării art. 147 alin. (1) rap. la art. 76 alin. (1) şi art. 61 alin. (6) din C. pen. (respectiv, reducerea cu o treime a limitelor speciale ale zilelor-amendă, până la minimul special de 160 zile-amendă şi maximul special de 280 zile-amendă).

La stabilirea pedepsei în limitele astfel determinate, Înalta Curte are în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., respectiv, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii în cazul fiecărei inculpate (pe o perioadă îndelungată de timp, prin implementarea unui mecanism fraudulos comun), rolul subsidiar avut de societăţi în punerea în aplicare a acestui mod de lucru, starea de pericol semnificativ creată pentru valoarea socială ocrotită de lege (respectiv, stabilirea corectă a stării fiscale şi colectarea tuturor impozitelor şi taxelor datorate), natura şi gravitatea rezultatului produs, concretizat într-un prejudiciu semnificativ, motivul săvârşirii faptelor şi scopul urmărit (obţinerea directă a unor foloase necuvenite de o valoare extrem de ridicată).

Înalta Curte reţine, totodată, că cele două inculpate persoane juridice nu sunt cunoscute cu antecedente penale. În plus, şi în acest caz, subzistă împrejurările legate de fapta comisă care diminuează periculozitatea inculpatelor, astfel cum au fost examinate cu ocazia prezentării tratamentului sancţionator aplicat incupatei D.. Aceste împrejurări, corelate cu durata îndelungată a procedurii penale, justifică valorificarea, în beneficiul inculpatelor, a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi aplicarea unei pedese reduse, ca efect al incidenţei art. 76 alin. (1) din C. pen., respectiv, 160 zile-amendă.

La stabilirea valorii unei zile amendă, Înalta Curte a avut în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (3) din C. pen., în varianta incidentă în perioada în care dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. au cuprins prevederi mai favorabile în materia prescripţiei (variantă legislativă identificată în ansamblu ca fiind mai favorabilă inculpatelor), însă cu luarea în considerare a Deciziei nr. 708/2021 a Curţii Constituţionale (publicată în M.O nr. 1160 din 7 decembrie 2021), prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 137 alin. (3) teza a doua din C. pen., cu referire la sintagma "cifra de afaceri", sunt neconstituţionale.

Prin urmare, la stabilirea cuantumului unei zile-amendă şi, implicit, la individualizarea amenzii penale aplicabile inculpatelor persoane juridice, va avea în vedere capacitatea economică a acestora (astfel cum rezultă din dinamica datelor privind profitul şi valoarea activelor lor patrimoniale în intervalul 2014-2020, date evidenţiate de certificatele constatatoare şi informaţiile extinse comunicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pe parcursul procesului), precum şi obligaţiile lor.

Constatând că, în cazul S.C. F. S.R.L., valoarea activelor sale imobilizate nu a variat semnificativ în intervalul 2014/2015 - 2020, situându-se la nivelul unei sume cuprinse între 2.731.342 RON (în 2014) şi 2.058.218 RON (în 2020), însă, în cazul S.C. E. S.R.L., această valoare a fost accentuat fluctuantă în acelaşi interval, respectiv 873.616 RON (în 2014) şi 181.635 RON (în 2020), o tendinţă asemănătoare constatându-se şi în ceea ce priveşte profitul net în acelaşi interval, Înalta Curte va stabili diferenţiat cuantumul unei zile-amendă, respectiv 1.000 RON, în cazul S.C. F. S.R.L. şi 700 RON, în cazul S.C. E. S.R.L..

Susţinerea inculpatelor persoane juridice, regăsite în concluziile scrise, privind necesitatea limitării cuantumului unei zile-amendă la minimul general de 100 RON, ca efect al pronunţării Deciziei nr. 708/2021 a Curţii Constituţionale, este nefondată.

Jurisdicţia constituţională nu a sancţionat prevederile art. 137 alin. (2) din C. pen., care reglementează limitele minime şi maxime ale unei zile amendă, şi nici prevederile alin. (5) teza finală a aceluiaşi articol. Prin urmare, deşi indicatorul cifră de afaceri nu poate fi avut în vedere la stabilirea cuantumului unei zile-amendă, aceasta nu înseamnă, însă, că instanţa de apel nu poate realiza o individualizare efectivă a cuantumului unei zile-amendă în limitele prevăzute de lege şi în raport cu un criteriu general, aplicabil celorlalte persoane juridice fără scop lucrativ, dispoziţiile art. 137 alin. (3) din C. pen. nefiind sancţionate, în jurisdicţia constituţională, sub acest aspect.

Prin urmare, va aplica inculpatei S.C. F. S.R.L. pedeapsa de 160.000 RON amendă penală (160 zile-amendă X 1.000 RON/zi), iar inculpatei S.C. E. S.R.L., pedeapsa de 112.000 RON amendă penală (160 zile-amendă x/zi).

Va aplica intimatelor inculpate pedeapsa complementară prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen., respectiv publicarea (10 apariţii) în extras a hotărârii de condamnare în decurs de o lună, într-o publicaţie de circulaţie locală, pedeapsă a cărei executare începe după rămânerea definitivă a hotărârii.

Critica Ministerului Public, referitoare la omisiunea aplicării uneia sau mai multor pedepse complementare prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. a) - c) din C. pen., nu se impune a fi examinată. Aplicarea acestor pedepse a fost argumentată de Ministerul Public prin trimitere la dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, fiind condiţionată, aşadar, de pronunţarea unei hotărâri de condamnare sub acest aspect. Or, în speţă, pentru acuzaţia de spălare de bani, se va dispune o soluiţie de achitare prin prezenta decizie.

În ceea ce priveşte restul criticilor formulate de inculpatele S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. sub aspectul acuzaţiei de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, acestea sunt comune cu cele invocate de apelantul inculpat A. şi au fost cenzurate în precedent, motiv pentru care Înalta Curte face trimitere la considerentele pertinente, fără a le reitera.

Examinarea celorlalte critici ale inculpatelor persoane juridice cu privire la acuzaţia prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta imputată nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

3) Cu privire la inculpatul B.

Acuzaţia adusă apelantului inculpat prin raportare la dispoziţiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 constă în esenţă, în aceea că, în calitate de administrator de drept al S.C. E. S.R.L. şi administrator de fapt al S.C. F. S.R.L., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 3 septembrie 2010, a evidenţiat doar în parte veniturile real obţinute de cele două societăţi comerciale sus-menţionate din activitatea de taximetrie (respectiv, numai în limita valorii înregistrate în rapoartele Z depuse la casierie de angajaţii soferi), omiţând, în schimb, să evidenţieze în acte contabile sau în alte documente prevăzute de lege valoarea integrală a veniturilor superioare real predate la casierie (valoare aferentă, în principiu, unui decont zilnic de 140 RON/decont), în scopul sustragerii de la îndeplinirea integrală a obligaţiilor de plată a impozitului pe profit şi TVA.

Prejudiciul astfel cauzat bugetului de stat este în sumă totală de 1.271.495 RON (301.613 euro), din care 706.080 RON la S.C. F. S.R.L. şi 565.415 RON la S.C. E. S.R.L. şi a fost stabilit în baza probatoriului evaluat în secţiunea III.a) a prezentei decizii.

După cum s-a argumentat în considerentele prezentei decizii, în raport cu data epuizării activităţii imputate şi cu limitele de pedeapsă corespunzătoare variantei normative prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, faţă de acest apelant inculpat s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale la data de 2 septembrie 2022, în conformitate cu prevederile legii penale vechi, în vigoare la data comiterii faptei, lege mai favorabilă conform art. 5 din C. pen.

Constatând, însă, că inculpatul B. a solicitat continuarea procesului penal şi dispunerea unei soluţii de achitare ca urmare a lipsei intenţiei ca element subiectiv, Înalta Curte va examina fondul criticilor aduse de acesta hotărârii primei instanţe.

Sub un prim aspect, constată nefondată susţinerea apelantului inculpat referitoare la inexistenţa probelor din care să rezulte exercitarea propriu-zisă a atribuţiilor specifice calităţii de administrator de drept al S.C. E. S.R.L. ori a celei de administrator de fapt la S.C. F. S.R.L..

Probatoriul testimonial, înscrisurile şi declaraţiile inculpaţilor administrate pe parcursul întregului proces penal relevă faptul că, în perioada 2009- septembrie 2010, inculpatul B. a desfăşurat, împreună cu A., acte de administrare în fapt şi/sau în drept a societăţilor inculpate, menţinând, la rândul său, un contact direct cu şoferii angajaţi şi contribuind la implementarea regulii depunerii unui decont zilnic cu o valoare fixă, însoţit de un raport Z limitat valoric.

Probele testimoniale detaliate în memoriul scris depus de apelantul inculpat la termenul din data de 06.05.2022 nu infirmă această constatare a instanţei de apel.

Martorii YYYYYYY., ZZZZZZZ., QQQQQQ., MMMMMM., OOOOOO., ale căror declaraţii au fost deja cenzurate anterior în prezenta decizie, au fost angajaţi în cadrul societăţilor din grupul F. ulterior momentului de timp la care a încetat implicarea apelantului inculpat în conducerea societăţilor.

Prin urmare, aceste persoane nu au avut în mod obiectiv posibilitatea să cunoască particularităţile modului de administrare a societăţilor anterior angajării, declaraţiile lor constituind probe numai în susţinerea acuzaţiilor aduse celorlalţi inculpaţi. Afirmaţia martorului ZZZZZZZ. în apel (în sensul că, în perioada de angajare, ar fi discutat şi cu B. în cadrul societăţilor), este singulară şi neconfirmată de declaraţiile date anterior, astfel încât ea nu reprezintă un element de probă util.

Aceeaşi este şi situaţia martorilor PPPPPPPP. (angajat la S.C. F. S.R.L. în anul 2011), QQQQQQQQ. (colaborator din anul 2011, angajat în 2012), VVVVVV. (angajat din anul 2010 la S.C. SSSSS. SRL), RRRRRRRR. (angajat din anul 2012), SSSSSSSS. (angajat la S.C. F. S.R.L. în anul 2014), TTTTTTTT. (angajat în iulie-aug 2013), DDDDDDDD. (angajat în 2011). Toate aceste persoane au stabilit raporturi de muncă cu societăţile inculpate ulterior datei la care a încetat calitatea inculpatului B. de administrator şi, prin urmare, nu au avut posibilitatea să cunoască aspecte factuale utile pentru clarificarea implicării sale în activitatea societăţilor, consideraţiile expuse anterior cu privire la lipsa de relevanţă a mărturiilor menţinându-şi pertinenţa şi în acest caz.

În ceea ce priveşte restul martorilor nominalizaţi de inculpatul B. în memoriul său şi care au desfăşurat activităţi în cadrul sau în legătură cu societăţile inculpate în perioada 2009 - septembrie 2010, Înalta Curte constată că declaraţiile acestora relevă următoarele elemente pertinente:

- martora TTTTTT.: a evidenţiat că B. era "patronul firmei", însă nu are cunoştinţă de modul în care administra societatea, precizând însă că "În anii anteriori, B. era prezent în firmă, se ocupa de partea tehnică a maşinilor, era prin service, nu îl vedeam să dea dispoziţii în domeniul încasărilor ori evidenţelor contabile" (declaraţii date în faza de urmărire penală la 14.06.2016, şi 22.01.2015).

Cea din urmă afirmaţie a martorei este explicabilă prin prisma partajării de facto a atribuţiilor celor trei coadministratori, la care Înalta Curte a făcut deja referire, în sensul în care B. şi A. erau implicaţi preponderent în aspectele comerciale şi operaţionale ale activităţii, nu şi în cele financiar contabile. Această stare de fapt justifică şi poziţia martorei LLLLLL., care, în faza de urmărire penală, nu a menţionat elemente relevante pemtru situaţia apelantului inculpat.

- martorul RRRRRR. a precizat, în declaraţia dată în primă instanţă, că B. se ocupa de "administraţie, de maşini, de reparaţii piese, de problemele firmei" şi tot el participa, alături de A., la şedinţele cu şoferii; în declaraţia din 21.10.2019, martorul a precizat explicit că B. şi A. i-au explicat cum să procedeze "cu rapoartele şi modul de lucru" descris, afirmând "Ni s-a spus să nu depăşim. Toţi 4 aveau grijă să ne ţină pe aceeaşi linie. (...) Ni se atrăgea atenţia să nu depăşim această sumă. Toti 4 ne-a atras (sic!) atenţia sau unul din ceilalţi angajaţi". Acest martor a evidenţiat o relaţie conflictuală mai veche cu B., anterior anului 2009, dar o atare împrejurare nu justifică limitarea valorii probatorii a declaraţiilor date, în condiţiile în care ele se coroborează cu restul probatoriilor pertinente, evaluate în prezenta decizie.

- martorul SSSSSS. a precizat, în declaraţia din 14.06.2016, că bilanţul societăţilor a fost semnat de A., în calitatea sa de administrator, şi de către B. în anul 2009.

- martorul FFFFFFFF. a precizat, în declaraţia din 17.02.2020, că în perioada 2009-2014, S.C. F. S.R.L. a fost condusă de B., iar S.C. E. S.R.L. de A.; deşi a fost angajat ca taximetrist de cel din urmă, a precizat că, pentru angajarea în ambele societăţi a semnat aceeaşi persoană, evidenţiind, totodată, faptul că B. a fost cel care i-a montat un buton fraudulos în maşină. Deşi pare a releva o inversare eronată involuntară a denumirii societăţilor administrate de cei doi inculpaţi, declaraţia martorului este relevantă sub aspectul implicării directe a apelantului inculpat B. în conducerea acestora.

- martorul UUUUUUUU. a arătat, în declaraţia din 13.01.2020, că a lucrat ca taximetrist la S.C. F. S.R.L. până în 2012, a condus mai multe maşini, toate având montat un buton fraudulos, despre care a precizat că ar fi fost instalat în anul 2008, sau 2009, de către B. ("juniorul", cum i se spunea); a menţionat, de asemenea, că a discutat pentru angajare cu A., dar si cu B.;

- martorele VVVVVVVV. şi WWWWWWWW., casiere în perioada 2004-2013, respectiv 2004-2011, au precizat, la data de 14.01.2019, că A. conducea singur societăţile, B. fiind împreună cu acesta, fără a oferi alte detalii;

- martora XXXXXXXX., casier în perioada 2006-2012, a precizat, la 04.11.2019, că de cele două societăţi se ocupau A. si B., administrator fiind numai cel dintâi;

- martorul NNNNNN. a declarat, în faza de urmărire penală, la data de 16.03.2016 (în prezenţa avocatului coinculpaţilor administratori şi al persoanelor juridice) că a fost angajat ca taximetrist din anul 2007 la cele două societăţi inculpate, impunerea unui plafon de 140 RON şi penalizarea depăşirii acestuia fiind o regulă generală, comunicată şoferilor de "toţi şefii", inclusiv B., despre care a afirmat că ar fi lucrat în cadrul societăţilor până în toamna anului 2014; reascultat în cursul judecăţii, a confirmat că societatea era condusa de A. si B., cei doi fiind şi cei care ţineau şedinţele cu taximetriştii;

- martorul PPPPPP., audiat ca suspect la urmărire penală, a arătat ca a fost angajat în cadrul societăţilor în anul 1999, fiind instruit de A. cu privire la suma maximă de pe raportul Z şi limitele încasărilor; a precizat că în urmă cu 2-3 ani raportat la reperul de timp 2014, de firmă s-a ocupat şi B.. În cursul judecăţii, martorul a susţinut că doar inculpatul A. s-ar fi aflat la conducerea societăţilor, negând neplauzibil că ar fi dat declaraţie anterior, deşi şi-a recunoscut semnătura pe declaraţia prezentată de prima instanţă.

- martorul EEEEEEEE., audiat ca suspect în faza de urmărire penală, nu a relevat împrejurări relevante cu privire la B., iar în cursul judecăţii, cu ocazia primei audieri, a precizat că A. conducea societatea F., "la început cu juniorul", în cea de-a doua declaraţie nemaifiind chestionat în legătură cu acest aspect;

- martorul YYYYYYYY. a precizat la data de 13.01.2020, că, în calitate de colaborator la S.C. F. S.R.L. în perioada 2007-2009 şi, ulterior, angajat la S.C. ZZZZZZZZ., a discutat la angajare cu B., indicându-l ca "patron" la S.C. F. S.R.L. pe A.;

- martorul UUUUUU. a precizat în cursul judecăţii că a fost angajat ca taximetrist la S.C. E. S.R.L. în anul 2010, societatea fiind condusă de cei doi inculpaţi.

Analiza coroborată a declaraţiilor detaliate în precedent relevă, şi în cazul inculpatului B., împrejurări similare celor reţinute în prezenta decizie în analiza acuzaţiilor aduse coinculpaţilor A. şi D., respectiv: o partajare de facto a atribuţiilor, în sensul în care apelantul inculpat era implicat, la fel ca şi coadministratorul A., în aspectele comerciale şi operaţionale ale activităţii, relaţionând aproape exclusiv cu şoferii angajaţi, ceea ce explică informaţiile limitate oferite de martorele casiere, a căror activitate a fost coordonată de D..

Şi în cazul şoferilor, a existat o interacţiune preponderentă între aceştia şi A., ale cărui vârstă şi poziţie i-au conferit celui din urmă autoritatea unui "şef", fără ca această împrejurare să lipsească, însă, de semnificaţie propria implicare a inculpatului B. în conducerea societăţilor.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului B. formulată în memoriul depus la termenul din 06.05.2022, de sancţionare cu nulitate absolută şi de înlăturare din ansamblul probator a declaraţiilor martorilor LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV. şi WWWWWW., Înalta Curte o apreciază neîntemeiată.

Aspectele pertinente referitoare la loialitatea procedeelor probatorii ce au condus la obţinerea declaraţiile martorilor LLLLLL., MMMMMM., OOOOOO., YYYYYYY., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT. au fost analizate detaliat în secţiunea III.a) a prezentei decizii, astfel încât Înalta Curte face trimitere la argumentele relevante, fără a le reitera. Argumentele avute în vedere îşi menţin relevanţa şi în privinţa celorlalţi martori nominalizaţi de inculpat, evaluarea comparativă a declaraţiilor succesive date de aceste persoane pe parcursul procesului neevidenţiind elemente noi, de natură a conduce la o concluzie diferită în privinţa loialităţii procedeelor probatorii utilizate în faza de urmărire penală.

În ceea ce priveşte elementele probatorii reliefate de declaraţiile inculpaţilor indicaţi în memoriul depus la termenul din 01.04.2022 şi care, în opinia apelantului inculpat, nu ar conţine elemente incriminatorii apte să susţină acuzaţiile, Înalta Curte constată că respectivele declaraţii evidenţiază următoare aspecte factuale cu privire la activitatea inculpatului B.:

- acesta făcea parte din conducerea societăţilor împreună cu A. (declaraţie JJ. în cursul judecăţii):

- până în anul 2012, conducerea societăţii a fost asigurată de B. şi A., ulterior doar de cel din urmă (declaraţie LL. în cursul judecăţii);

- relaţia cu şoferii o ţineau A. şi B. (declaraţie OO., angajat din anul 2005, declaraţie dată la 16.04.2016 în prezenţa avocatului coinculpaţilor şi menţinută în cursul judecăţii);

- societăţile erau conduse de A. şi B., acesta din urmă până în 2012; tot B. a fost cel care care a montat butonul identificat în autoturismul condus la data depistării, buton ce oprea alimentarea cu energie a turelei şi a ceasului; anterior plecării, acelaşi inculpat ţinea şedinţele la firmă" (declaraţie CCC., angajat din 2005, dată în cursul judecăţii):

- societatea era condusă de A. şi B., acesta din urmă numai pâna în anul 2011, pentru orice problemă mergea la A. sau la B., când era şi el prezent (declaraţie DDD., angajat din 2007, dată în cursul judecăţii);

- regulamentul a fost făcut de A., B. a fost şi el la firmă pâna în anul 2011, ambii inculpaţi ţineau şedinţe cu şoferii (declaraţii succesive TTT., angajat din 2009);

- confirmă implicarea inculpatului A. şi precizează că o perioadă l-a văzut şi pe B. implicat în activitatea firmelor (declaraţie YYY., angajat din 2009, dată în cursul judecăţii);

- la conducerea societăţilor erau A. şi "juniorul", respectiv B., care a plecat însă din firmă; inculpatul se consideră prieten apropiat al celor doi (declaraţie AAAA., angajat din 1995, dată în cursul judecăţii);

- B. a fost în firmă până în anul 2011, dar nu a discutat cu el, "la început se ocupa de aparatul de taxat" (declaraţie HHHH., angajat din 2008, dată în cursul judecăţii);

- în conducerea firmei erau A. şi B. (declaraţie VVVV., angajat din 2000, dată în cursul judecăţii);

- B. a fost în societate până în 2012-2013, posibil când s-au montat statiile gpl; a evidenţiat o situaţie în care inculpatul B. a ţinut o şedinţă despre cum să se poarte cu clientii (declaraţie JJJJJ., angajat din 2009, dată în cursul judecăţii).

Inculpaţii MMM., XXX., CCCC. nu au evidenţiat aspecte relevante pentru acuzaţia adusă apelantului B..

Înalta Curte constată că declaraţiile evocate în precedent relevă în mod concordant faptul că inculpatul B. a fost implicat în mod activ în conducerea operativă a societăţilor, alături de A., împrejurare descrisă ca atare de angajaţii cu o vechime mai mare, familiarizaţi cu modificările intervenite în structura organelor de conducere. Ele confirmă, de asemenea, faptul că apelantul inculpat nu s-a mai implicat în administrarea propriu-zisă ulterior anului 2010, reperul temporal 2011 (sau 2014) indicat de unii dintre inculpaţi fiind aproximativ, iar eroarea lor, justificată atât de trecerea timpului, cât şi de prezenţa ulterioară a inculpatului la sediul societăţilor.

Împrejurarea că implicarea inculpatului în activitatea de administrare a fost una efectivă în cazul ambelor societăţi inculpate rezultă, însă, şi din declaraţiile următorilor inculpaţi, la care apărarea nu a făcut referire: ZZ. (a precizat că la angajarea sa erau toţi patru şefi, inclusiv B.); AAA. (conducerea S.C. F. S.R.L. era formată din A. şi B., acesta din urmă nu a fost în toată perioada); ZZZ. (în toată perioada de la angajarea sa, respectiv 3 ani, afacerea a fost administrată de A., B., acesta din urmă cu excepţia ultimilor 2 ani şi C., ei comunicând lucrurile legate de firmă); SSS. (B. a făcut parte din conducerea firmei F. până când şi-a înfiinţat altă firmă); LLL. (la angajarea sa, în 2004, din conducere făceau parte A. şi B.); DDDD. (angajat din 2005, o perioadă scurtă l-a "prins" şi pe B., acesta se ocupa de maşini, dar nu a discutat cu inculpatul); FFFFF. (regula decontului a fot impusă de A., însă conducerea societăţilor includea copiii acestuia din urmă şi soţia); III. (şefi erau A., B. şi C., cea din urmă ocupându-se cu ordinea si disciplina); KKKK. (la angajarea sa, în 2010, a avut o discutie cu B., care este administratorul uneia dintre societăţi, în legătură cu plata zilnică a 78 RON si alimentarea cu benzină de 60 RON, acelaşi inculpat comunicându-i că autoturismul este dotat cu un aparat de taxare modificat, cu un buton care întrerupe alimentarea şi dându-i toate detaliile cu privire la folosirea butonului); KKKKK. (angajat din 2009, S.C. F. S.R.L. era condusă de A. şi o vreme de fiul acestuia, care a plecat din firmă); BBBB. (în intervalul 2009-2014, o perioadă, B. conducea societătile alături de A., inculpatul lucrând cu B. atunci când avea probleme).

De asemenea, martorul AAAAAAAAA. a precizat în cursul judecăţii, la data de 07.10.2019, că a fost angajat ca mecanic la S.C. F. S.R.L. din anul 2004, butonele aflate pe circuitul ceasurilor fiind montate de inculpatul B., pe care l-a vazut o dată montând un astfel de buton; martorul a precizat că A. şi B. conduceau cele două societăţi, de la aceştia primind ordine.

În fine, în declaraţia din data de 25.11.2914, în prezenţa apărătorilor aleşi, inculpatul B. a admis că toţi membrii familiei s-au ocupat de administrarea societăţilor înfiinţate pe numele lor, el împreună cu A. fiind implicaţi în problemele organizatorice, de aprovizionare, service, spălătorie, logistică, confirmând, astfel, constatarea instanţei de apel, expusă în prezenta decizie.

În contextul probator expus, Înalta Curte constată întemeiată concluzia primei instanţe, referitoare la implicarea inculpatului B. în administrarea celor două societăţi inculpate, în organizarea activităţii de taximetrie şi în implementarea mecanismului ilicit menit a conduce la neevidenţierea tuturor veniturilor real obţinute din deconturile zilnice predate de şoferi la casierie.

Faptul că implicarea inculpatului în administrarea societăţilor nu a fost una exclusivă, ci ea s-a conjugat cu activitatea similară a coinculpatului A., pe de o parte, ori absenţa temporară a inculpatului B. din ţară pentru rezolvarea unor probleme de sănătate, pe de altă parte, nu infirmă concluzia anterior enunţată.

Înalta Curte a examinat în prezenta decizie ipoteza exercitării conivente a atribuţiilor de administrator, de către mai multe persoane împreună, argumentele expuse păstrându-şi relevanţa şi sub aspectul analizat.

În plus, absenţa temporară, din motive de sănătate, a unuia dintre administratori nu are semnificaţia exoneratoare de răspundere pretinsă de apelant, cât timp în pofida acesteia, inculpatul a păstrat, în ansamblu, toate atributele decizionale specifice funcţiei deţinute. Nesemnarea de către inculpat, într-un interval de 6 zile în luna martie 2010, a patru contracte de vânzare cumpărare (invocată în motivele scrise de apel) nu conduce la o concluzie contrară, date fiind perioada extrem de scurtă şi natura actelor încheiate, ce nu reclama cu necesitate prezenţa personală a acestuia.

Împrejurarea că A. nu şi-ar fi dat acordul pentru ca inculpatul să poată exercita, în locul său ori împreună, atribuţii de administrator la S.C. F. S.R.L. nu infirmă concluzia anterior expusă, de vreme ce probatoriul relevă că activitatea de taximetrie la cele două persoane juridice inculpate s-a desfăşurat, în realitate, în comun, existând un parc auto unic, o casierie unică, precum şi contracte de muncă ale şoferilor încheiate simultan pe ambele societăţi comerciale. În acest context, se poate concluziona că distincţia între cele două persoane juridice inculpate sub aspectul patrimoniilor lor ori al organelor de conducere a fost una pur formală, scriptică, în realitate toţi membrii familiei gestionând împreună afacerile în domeniul taximetriei (cu limitările specifice în cazul inculpatei C., actuală C.).

Prin urmare, particularităţile modului în care s-a exercitat, în fapt, activitatea comună de administrare a celor două societăţi inculpate, notorietatea mijloacelor prin care valoarea înregistrată în rapoartele Z putea fi limitată şi implicarea inculpatului în montarea frauduloasă a butoanelor la care au făcut referire unii dintre inculpaţii şoferi reprezintă elemente factuale obiective certe care, coroborate, relevă existenţa elementului subiectiv intenţional specific evaziunii fiscale în forma analizată, inculpatul B. cunoscând şi urmărind ca, prin implementarea mijloacelor descrise, societăţile să nu evidenţieze scriptic totalitatea veniturilor obţinute şi să se sustragă, astfel, de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Aspectele referitoare la valoarea decontului zilnic în perioada 2009-2010 au fost examinate critic în secţiunea III.a.), fiind expuse argumentele probatorii ce justifică luarea în considerare a unei valori unice de 140 RON (incluzând contravaloarea variabilă a combustibilului), astfel încât, în condiţiile în care nu se evidenţiază elemente în substanţă noi, Înalta Curte apreiază superfluă reevaluarea motivelor de critică formulate de inculpatul B. sub acest aspect.

Susţinerile inculpatului privind valoarea decontului (76 RON) şi structura acestuia (cheltuieli cu benzina şi alte cheltuieli directe) în intervalul 2009-2010, astfel cum se regăsesc în motivele iniţiale de apel şi în memoriile depuse la dosar, constituie simple alegaţii ale apelantului, nesusţinute de alte elemente de probă obiective şi infirmate de probatoriul testimonial, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi suplimentul la expertiză.

Declaraţiile inculpaţilor la care apelantul a făcut referire sub acest aspect în memoriile sale asimilează noţiunii de decont (fie 76 RON, fie 98 RON) doar acea parte a sumei zilnice predate ce excludea contravaloarea combustibilului (valoare diferită într-adevăr, după cum era vorba de benzină sau GPL, astfel cum s-a argumentat în secţiunea III.a a prezentei decizii). Contrar susţinerilor apelantului, niciuna dintre aceste declaraţii nu relevă, însă, că în componenta decontului de 76 RON sau 98 RON ar fi fost inclusă şi valoarea combustibilului, pentru a se justifica, eventual, calculul subiectiv efectuat de apelant.

Valoarea prejudiciului cauzat prin fapta de neevidenţiere a veniturilor real obţinute de cele două societăţi a fost stabilită în prezenta decizie, astfel încât critica apelantului privind neîndeplinirea unei cerinţe de tipicitate este, din această perspectivă, nefondată.

În concluzie, constatând că faţă de inculpatul B. nu este incident vreunul dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen., subsecvent schimbării încadrării juridice în sensul detaliat în secţiunea III.c) a prezentei decizii şi reţinerii ca mai favorabile a legii vechi, în vigoare la data comiterii faptei, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 396 alin. (8) din C. proc. pen., urmând a dispune încetarea procesului penal pentru fapta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Examinarea celorlalte critici ale inculpatului B. cu privire la acuzaţia prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, detaliate în motivele de apel şi în memoriile depuse, nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta imputată nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

4) Cu privire la inculpatul G.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent, Înalta Curte constată că probatoriul administrat în cauză confirmă faptul că inculpatul G., în calitatea sa de coordonator parc auto, angajat al S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014, a sprijinit activitatea ilicită desfăşurată de persoanele juridice şi administratorii acestora, prin aceea că a prezentat şoferilor modul în care trebuia justificat cu raportul Z decontul zilnic în sumă fixă şi a verificat respectarea predării decontului zilnic în modalitatea frauduloasă reţinută în prezenta decizie, în acest mod contribuind la evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute din deconturile zilnice depuse de şoferii angajaţi taximetrişti la cele două societăţi, în scopul sustragerii societăţilor inculpate de la plata taxelor datorate statului pentru veniturile neevidenţiate contabil, prejudiciul total cauzat prin propria activitate fiind de 339.886 RON (78.515 euro), din care 154.980 RON la S.C. F. S.R.L. şi de 184.906 RON la S.C. E. S.R.L..

La stabilirea prejudiciului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de coinculpaţii şoferi, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul analizat în secţiunea III.a) a prezentei decizii. Înscrisurile administrate în faza apelului atestă faptul că apelantul inculpat nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul cauzat, sumele recuperate (insuficiente însă pentru repararea integrală a prejudiciului) provenind din plăţile efectuate de coinculpaţii şoferi şi urmând a fi avute în vedere la stabilirea restului final de plată.

În raport cu argumentele expuse în secţiunea III.c) a prezentei decizii, fapta săvârşită de inculpatul G. realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica apelantului inculpat o pedeapsă cu închisoarea cu o durată mai redusă decât cea stabilită prin sentinţa apelată, respectiv, 1 an şi 6 luni închisoare, ca efect al reţinerii incidenţei circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.. În acest sens, Înalta Curte reţine că prima instanţă s-a orientat spre minimul special al pedepsei închisorii prevăzut de lege, iar Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

În schimb, critica apelantului inculpat sub aspectul individualizării pedepsei este parţial întemeiată.

Astfel, se constată, şi în cazul inculpatului G., incidenţa unor împrejurări legate de fapta comisă care diminuează periculozitatea acestuia şi justifică valorificarea circumstanţei atenuante judiciare, respectiv, raporturile de subordonare existente între inculpat şi administratorii societăţii, rolul secundar avut de acesta în menţinerea modului fraudulos de lucru implementat de angajatori, dar şi disponibilitatea coinculpaţilor şoferi de a se conforma, încă de la angajare, acestui model de lucru, factor ce a favorizat comiterea infracţiunii. Aceste împrejurări nuanţează particularităţile derulării activităţii ilicite deduse judecăţii şi diminuează periculozitatea inculpatului, similar duratei îndelungate a procedurii în cauza de faţă, ce nu este imputabilă acestuia din urmă.

Solicitarea aceluiaşi apelant inculpat de aplicare a pedepsei amenzii este, însă, lipsită de suport, având în vedere ansamblul circumstanţelor reale ale cauzei, cu precădere perioada îndelungată în care s-a desfăşurat activitatea ilicită şi ponderea semnificativă a contribuţiei sale la producerea prejudiciului. Luând în considerare aceste împrejurări, dar şi faptul că inculpatul G. nu a contribuit la recuperarea, cel puţin parţială, a prejudiciului cauzat, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă cu amenda penală ar fi disproporţionat de blândă în raport cu gravitatea concretă a faptei şi insuficientă pentru atingerea scopului său preventiv-educativ.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Va menţine şi dispoziţia de aplicare a pedepsei complementare stabilite prin sentinţă, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 1 an, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Susţinerile inculpatului G. referitoare la funcţia deţinută în cadrul societăţilor inculpate şi la atribuţiile de serviciu specifice (ce nu ar fi inclus predarea încasărilor) nu se raportează pertinent la specificul acuzaţiilor aduse.

Inculpatului nu îi este imputată o eventuală infracţiune de serviciu în calitate de autor, pentru a deveni relevante îndatoririle sale profesionale, ci doar o contribuţie secundară, specifică complicelui, la fapta de evaziune fiscală comisă de societăţile angajatoare şi de administratorii lor. Complice poate fi orice persoană, ceea ce înseamnă că, în speţă, indiferent de felul muncii prestate conform contractului de muncă, prezintă relevanţă exclusiv activitatea factuală desfăşurată în concret de apelant.

Or, prima instanţă a reţinut în mod judicios că inculpatul G. a sprijinit obiectiv evidenţierea doar parţială în documente contabile a veniturilor zilnice predate la casierie de şoferii de taxi, prin aceea că a prezentat şoferilor modul în care trebuie justificat cu raportul Z decontul zilnic în suma fixă şi a verificat predarea deconturilor zilnice în modalitatea frauduloasă stabilită de conducerea socetăţilor.

Probatoriul examinat detaliat cu ocazia analizării acuzaţiilor aduse coinculpatei D., ansamblul celorlalte mărturii existente, precum şi înregistrările convorbirilor purtate de G. cu intimata inculpată ori cu investigatorul WWWWWWW. (inclusiv cea din data de 07.10.2014, prin care inculpatul i-a solicitat să nu depăşească 140 RON încasări pe ceas, proces-verbal din 24.11.2014, f. x/2 dup,), confirmă actele de sprijinire realizate de apelantul inculpat, în modalitatea reţinută prin rechizitoriu.

Sub aspectul secund al pretinsului rol exclusiv al inculpatului B. în implementarea schemei frauduloase şi în administrarea societăţilor, Înalta Curte subliniază, de asemenea, forma de participaţie concret reţinută în sarcina inculpatului, respectiv, complicitate, de esenţa căreia este înlesnirea sau ajutorul, în orice formă, la comiterea unei fapte penale, fiind irelevant cui i-a aparţinut iniţiativa infracţională.

În fine, critica referitoare la lipsa unei legături de cauzalitate între faptele comise şi producerea prejudiciului reclamat de partea civilă ignoră aceeaşi particularitate a acuzaţiei: o astfel de legătură trebuie să existe (şi există, de altfel, în speţă) între activitatea autorului (nicidecum a complicelui) şi prejudiciul produs.

Împrejurarea că inculpatul G. nu cunoştea "întreaga" schemă de fraudare ori că nu a beneficiat de sume de bani - invocată în motivele scrise de apel - este irelevantă sub aspectul îndeplinirii tuturor cerinţelor de tipicitate obiectivă şi subiectivă a infracţiunii imputate. Inculpatul a prevăzut şi urmărit ca, prin demersurile sale, să sprijine modalitatea frauduloasă de prezentare şi încasare a deconturilor zilnice, în acord cu dispoziţiile administratorilor societăţilor, cunoscând că deconturile astfel depuse nu concordau cu rapoartele Z aferente.

Demersurile sale conştiente şi repetate sunt suficiente pentru caracterizarea contribuţiei personale ca fiind specifică actelor de complicitate. Obţinerea unui folos patrimonial direct din activitatea ilicită nu constituie o cerinţă de tipicitate circumscrisă complicităţii, iar particularităţile funcţiei deţinute de inculpat ori ponderea redusă a activităţii sale prezintă relevanţă exclusiv sub aspectul gravităţii concrete a infracţiunii şi al individualizării pedepsei, fiind valorificate, de altfel, la stabilirea sancţiunii penale.

Examinarea criticilor inculpatului şi din perspectiva acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

Situaţia inculpaţilor şoferi angajaţi

1) Cu privire la inculpatul JJ.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului JJ., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze contabil totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul JJ. a predat timp de 60 luni la S.C. F. S.R.L. şi 59 luni la S.C. E. S.R.L. deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 7.049 RON, din care 4028 RON la S.C. F. S.R.L. şi 3.021 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul JJ. a achitat suma de 21.583 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 7.049 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 1.410 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 6.747 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului JJ., Înalta Curte constată că, de la data epuizării faptei comise şi până în prezent, Legea nr. 241/2005 a suferit modificări succesive, relevante pentru situaţia inculpatului fiind prevederile art. 10 din acest act normativ.

În forma anterioară datei de 04.04.2021, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 prevedea că "În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretenţiile părţii civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate".

În intervalul 04.04.2021 - 18.12.2021, subsecvent modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 55/2021, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 prevedea că "În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depăşeşte 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică pedeapsa cu amenda".

Totodată, art. 10 alin. (1¹) din acelaşi act normativ prevedea că "În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare".

Începând cu data de 18.12.2021, odată cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 130/2021, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 prevede că "În cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 6¹, 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depăşeşte 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică pedeapsa cu amenda".

Totodată, art. 10 alin. (1¹) din acelaşi act normativ prevede că "În cazul în care prejudiciul produs prin comiterea faptelor de la art. 6¹, 8 sau 9 nu depăşeşte valoarea de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, iar în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, acesta, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se pedepseşte, aplicându-se dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare".

Având în vedere particularităţile situaţiei juridice a inculpatului, cu precădere infracţiunea reţinută în sarcina sa şi valoarea sumelor achitate, Înalta Curte constată că legea care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta şi a accesoriilor fiscale, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub acest aspect, Înalta Curte apreciază, însă, neîntemeiate susţinerile referitoare la inexistenţa faptei, la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale evaziunii fiscale în forma omisivă incriminată de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 (ca efect al lipsei urmării imediate) ori la incidenţa art. 16 lit. c) din C. proc. pen. (ca urmare a inexistenţei unor probe că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea).

Apelantul inculpat a sprijinit activitatea evazionistă prin depunerea deconturilor în modalitatea descrisă. În plus, prin neevidenţierea tuturor veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie de către S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. s-a produs un prejudiciu cert, al cărui cuantum a fost stabilit neechivoc în prezenta decizie, în urma reaprecierii întregului probatoriu administrat. Limita contribuţiei individuale a inculpatului la producerea acestui prejudiciu a fost, de asemenea, individualizată neechivoc pe baza înscrisurilor noi prezentate în apel, fiind realizate toate cerinţele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii.

Aspectele referitoare la nedepistarea inculpatului folosind o metodă frauduloasă, la pretinsa sa determinare de către organele de anchetă să utilizeze dispozitivul cuarţ ori la greşita valorificare probatorie a declaraţiei date în faza de urmărire penală, deşi aceasta ar fi fost luată "sub presiune", nu prezintă relevanţă pentru constatarea existenţei actelor de complicitate imputate apelantului.

Distinct de faptul că susţinerile sale privind mijloacele neloiale la care ar fi recurs organele de cercetare penală nu sunt dovedite de un minimum de probe, Înalta Curte subliniază că ajutorul ce i se impută inculpatului s-a concretizat în predarea unor deconturi zilnice ce nu aveau corespondent în rapoartele Z, nicidecum în folosirea unor mijloace frauduloase de alterare a memoriei fiscale a aparatului de taxat, această ultimă activitate fiind incriminată distinct şi examinată explicit în prezenta decizie. Or, depunerea deconturilor în condiţiile reţinute rezultă neîndoielnic din probatoriul administrat, just evaluat de prima instanţă şi neinfirmat de probele noi administrate în apel.

Examinarea celorlalte critici ale inculpatului referitoare la acuzaţia prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

Susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, date fiind argumentele expuse anterior în prezenta decizie, iar analiza criticilor finale, referitoare la pretinsa incidenţă a amnistiei fiscale sub aspectul accesoriilor fiscale pretinse de partea civilă, în temeiul O.U.G. nr. 69/2020, este superfluă în cazul acestui inculpat, de vreme ce el a achitat integral prejudiciul cauzat şi accesoriile fiscale reţinute prin prezenta decizie, nemaiexistând, prin urmare, vreo sumă datorată cu acest ultim titlu.

2) Cu privire la inculpatul KK.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului KK., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul KK. a predat timp de 42 luni la S.C. F. S.R.L. şi 46 luni la S.C. E. S.R.L. deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 4.581 RON, din care 1.458 RON la S.C. F. S.R.L. şi 3.123 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul KK. a achitat suma de 16.770 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 4.581 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 916 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 5.947 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului KK., Înalta Curte constată că, de la data epuizării faptei comise şi până în prezent, Legea nr. 241/2005 a suferit modificări succesive, relevante pentru situaţia analizată fiind prevederile art. 10 din acest act normativ, astfel cum au fost detaliate anterior, cu ocazia cenzurării criticilor formulate de coinculpatul JJ..

Făcând trimitere la considerentele expuse în precedent, reţine, şi în acest caz, că legea care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta şi a accesoriilor fiscale, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub acest aspect, Înalta Curte apreciază, însă, nefondate motivele de apel referitoare la inexistenţa unor dovezi de fraudare ori de utilizare a unor mijloace frauduloase în scopul prejudicierii bugetului de stat, precum şi la efectele lipsei de pregătire contabilă a inculpatului asupra vinovăţiei sale.

Inculpatului KK. i se impută acte de complicitate la faptele comise de autorii persoane juridice şi administratorii acestora, ceea ce înseamnă că, pentru realizarea conţinutului constitutiv al acestei forme secundare de participaţie, este suficient să se constate că inculpatul a sprjinit în orice mod activitatea autorilor, cunoscând că ea este destinată sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale. Or, asumarea repetată, pe o perioadă lungă de timp, a unui mod de lucru a cărui caracteristică constantă a fost predarea, la casieria societăţilor, a unor sume de bani care nu aveau corespondent în rapoartele Z aferente, demonstrează că inculpatul a cunoscut că acest plus de venituri nu putea avea o acoperire contabilă şi a urmărit să sprijine societăţile angajatoare în acest demers.

Motivaţia unei atare conduite se subsumează mobilului la săvârşirea faptei, care, nefiind un element al laturii subiective a evaziunii fiscale, este irelevant sub aspectul realizării acesteia; în plus, împrejurarea că inculpatul nu deţinea cunoştinţe contabile nu înlătură vinovăţia sa sub forma intenţiei, de vreme ce astfel de cunoştinţe nici nu erau necesare pentru ca inculpatul să prevadă că încasarea zilnică, de către societăţi, a unor sume de bani fără suport în rapoartele Z era urmată de sustragerea acestui plus de venituri de la plata taxelor datorate şi, prin perpetuarea unui atare mod de lucru, să sprijine cu intenţie demersul fraudulos al angajatorilor.

Examinarea celorlalte critici ale inculpatului referitoare la acuzaţia prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

3) Cu privire la inculpatul LL.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului LL., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul LL. a predat timp de 63 luni la S.C. F. S.R.L. şi 69 luni la S.C. E. S.R.L. deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 8.206 RON, din care 3.101 RON la S.C. F. S.R.L. şi 5.105 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul LL. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar inculpatul nu a formulat critici sub aspectul sancţiunii efectiv aplicate, aceasta fiind, de altfel, echivalentă minimului special redus, conform art. 76 alin. (1) din C. pen.

Modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, este legală, astfel că Înalta Curte va menţine integral această modalitate de executare, inclusiv măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Criticile inculpatului referitoare la lipsa elementului subiectiv al intenţiei sunt nefondate.

Şi în cazul său, asumarea repetată, pe o perioadă lungă de timp, a unui mod de lucru a cărui caracteristică constantă a fost predarea, la casieria societăţilor, a unor sume de bani care nu aveau corespondent în rapoartele Z aferente, demonstrează că inculpatul a cunoscut că acest plus de venituri nu putea avea o acoperire contabilă şi a urmărit să sprijine societăţile angajatoare în acest demers.

Împrejurarea că motivaţia acestei conduite a reprezentat-o dorinţa de obţinere a salariului conform condiţiilor contractuale convenite cu angajatorul nu este de natură a înlătura elementul intenţional. O atare dorinţă se circumscrie mobilului avut la comiterea faptei, care, aşa cum s-a argumentat în precedent, este irelevant în analiza laturii subiective.

În fine, faptul, real de altfel, că inculpatul nu a avut contact direct cu încasările societăţilor, cu înregistrarea contabilă a acestora ori cu raportarea veniturilor nu produce consecinţe juridice asupra vinovăţiei sale penale; ceea ce i se impută inculpatului este un act de complicitate, aşadar, de ajutor în orice formă la fapta omisivă a autorilor, numai în cazul acestora din urmă fiind relevante aspectele contabile la care a făcut referire apelantul. În schimb, în cazul complicelui, este suficient să se constate că acesta a sprijnit fapta autorilor, în speţă, ajutorul concretizându-se în depunerea repetată a unor sume de bani fără justificare în rapoartele Z corespondente, element suficient, prin el însuşi, pentru ca inculpatul să prevadă că astfel de demersuri sunt destinate sustragerii societăţilor de la plata obligaţiilor fiscale.

Aceleaşi considerente relevă şi netemeinicia criticii referitoare la neîndeplinirea cerinţei asociate subiectului activ, şi anume aceea de a fi titular al obligaţiilor de evidenţiere şi declarare a veniturilor obţinute; o atare cerinţă devine pertinentă numai în cazul acuzaţiilor aduse autorilor infracţiunii, nu şi complicilor, în cazul celor din urmă fiind suficient să se constate săvârşirea unui act de înlesnire sau ajutor, în orice mod, la fapta autorului.

Examinarea celorlalte critici ale inculpatului referitoare la acuzaţia prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

4) Cu privire la inculpatul MM.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului MM., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul MM. a predat timp de 2 luni la fiecare dintre cele două societăţi anterior menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei modice de 153 RON, din care 23 RON la S.C. F. S.R.L. şi 130 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul MM. a achitat suma de 1.060 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 153 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 31 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 138 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului MM., Înalta Curte constată că, de la data epuizării faptei comise şi până în prezent, Legea nr. 241/2005 a suferit modificări succesive, relevante pentru situaţia analizată fiind prevederile art. 10 din acest act normativ, astfel cum au fost detaliate anterior, cu ocazia cenzurării criticilor formulate de coinculpatul JJ..

Făcând trimitere la considerentele expuse în precedent, reţine, şi în acest caz, că legea care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub acest aspect, Înalta Curte apreciază, însă, lipsit de suport motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective, şi anume intenţia calificată prin scop. În acest sens, constată că, prin sentinţa apelată, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ipoteză în care, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 4/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.. În orice caz, considerentele referitoare la latura subiectivă, expuse în analiza situaţiei coinculpatului LL., îşi păstrează pertinenţa, astfel că Înalta Curte face trimitere la acestea, fără a le reitera.

Examinarea celorlalte critici ale inculpatului referitoare la acuzaţia prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

5) Cu privire la inculpatul NN.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului NN., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul NN. a predat timp de 53 luni la S.C. F. S.R.L. şi 67 luni la S.C. E. S.R.L. deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 6.558 RON, din care 1.623 RON la S.C. F. S.R.L. şi 4.935 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi. În raport cu aceste elemente de probă, criticile inculpatului referitoare la necunoaşterea modului de calcul al prejudiciului sunt neîntemeiate.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul NN. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa. Prin urmare, susţinerea inculpatului în apel, referitoare la incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 în cazul său, este lipsită de suport, partea de prejudiciu la producerea căreia a contribuit acest apelant nefiind achitată de vreunul dintre autori, iar sumele restituite de ceilalţi soferi fiind echivalente exclusiv propriilor prejudicii, fără a acoperi nici contribuţiile altor inculpaţi, nici valorea totală a pagubei cauzate.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv 11 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar susţinerile inculpatului privind necesitatea aplicării pedepsei amenzii sunt nefondate.

Deşi, subsecvent modificărilor aduse prin Legea nr. 55/2021 articolului 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, legiuitorul a prevăzut şi amenda ca pedeapsă alternativă închisorii pentru infracţiunea de evaziune fiscală, Înalta Curte apreciază că eventuala reconsiderare a naturii sancţiunii aplicate inculpatului nu satisface criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen.. În acest sens, are în vedere, cu precădere, gravitatea urmării produse prin fapta comisă, concretizată întrr-un prejudiciu cu o valoare ridicată, ce nu a fost recuperat, dar şi conduita inculpatului, care a fost condamnat anterior pentru o infracţiune concurentă cu cea dedusă judecăţii, în raport de care prima instanţă a făcut, în mod legal, aplicarea prevederilor art. 89 din C. pen.

Prin urmare, menţinând pedeapsa aplicată, precum şi dispoziţia de anulare a amânării aplicării pedepsei de 10 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 651 din 07.04.2016 a Judecătoriei Braşov, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedepasă echivalentă celei stabilite prin hotărârea apelată, de 1 an 2 luni şi 10 zile închisoare.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Examinarea distinctă a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

6) Cu privire la inculpatul OO.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului OO., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul OO. a predat timp de 67 luni la S.C. F. S.R.L. şi 62 luni la S.C. E. S.R.L. deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 6.491 RON, din care 1.427 RON la S.C. F. S.R.L. şi 5.064 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi. În raport cu aceste elemente de probă, criticile inculpatului referitoare la necunoaşterea modului de calcul al prejudiciului ori la incertitudinea acestuia sunt neîntemeiate, variaţiile ce afectează cuantumul total al reparaţiei fiind consecinţa curgerii în continuare a dobânzilor şi a penalităţilor, ca urmare a neachitării prejudiciului propriu-zis.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul OO. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar solicitarea inculpatului, de reducere suplimentară a pedepsei, este lipsită de suport, de vreme ce pedeapsa aplicată este echivalentă minimului special redus ca urmare a incidenţei tuturor cauzelor de atenuare.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Examinarea distinctă a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

7) Cu privire la inculpatul PP.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului PP., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul PP. a predat timp de 8 luni la S.C. F. S.R.L. şi 6 luni la S.C. E. S.R.L. deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 1.099 RON, din care 983 RON la S.C. F. S.R.L. şi 116 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul PP. a achitat suma de 2.675 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 1.099 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 220 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 1.027 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului PP., Înalta Curte constată că, de la data epuizării faptei comise şi până în prezent, Legea nr. 241/2005 a suferit modificări succesive, relevante pentru situaţia analizată fiind prevederile art. 10 din acest act normativ, astfel cum au fost detaliate anterior, cu ocazia cenzurării criticilor formulate de coinculpatul JJ..

Făcând trimitere la considerentele expuse în precedent, reţine, şi în acest caz, că legea care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub acest aspect, Înalta Curte apreciază, însă, lipsit de suport motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective. În acest sens, constată că, prin sentinţa apelată, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ipoteză în care, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 4/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.. În orice caz, considerentele referitoare la latura subiectivă, expuse în analiza situaţiei coinculpatului LL., îşi păstrează pertinenţa, astfel că Înalta Curte face trimitere la acestea, fără a le reitera.

Examinarea celorlalte critici ale inculpatului referitoare la acuzaţia prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

8) Cu privire la inculpatul QQ.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului QQ., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul QQ. a predat timp de 10 luni la S.C. F. S.R.L. şi 11 luni la S.C. E. S.R.L. deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 1.256 RON, din care 218 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.038 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul QQ. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar apelantul inculpat nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub acest aspect, Înalta Curte apreciază, însă, lipsit de suport motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective. În acest sens, constată că, prin sentinţa apelată, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ipoteză în care, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 4/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.. În orice caz, considerentele referitoare la latura subiectivă, expuse în analiza situaţiei coinculpatului LL., îşi păstrează pertinenţa şi în cazul său, astfel că Înalta Curte face trimitere la acestea, fără a le reitera.

Examinarea distinctă a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în secţiunea I a prezentei decizii.

9) Cu privire la inculpatul RR.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului RR., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul RR. a predat timp de 8 luni la casieria ambelor societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 723 RON, din care 205 RON la S.C. F. S.R.L. şi 518 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul RR. a achitat suma de 7.575 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 723 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 145 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 664 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului RR., Înalta Curte constată că, de la data epuizării faptei comise şi până în prezent, Legea nr. 241/2005 a suferit modificări succesive, relevante pentru situaţia analizată fiind prevederile art. 10 din acest act normativ, astfel cum au fost detaliate anterior, cu ocazia cenzurării criticilor formulate de coinculpatul JJ..

Făcând trimitere la considerentele expuse în precedent, reţine, şi în acest caz, că legea care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub acest aspect, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că examinarea celorlalte critici referitoare la acuzaţia prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

10) Cu privire la inculpatul SS.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului SS., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul SS. a predat timp de 47 luni şi, respectiv, 51 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 8.291 RON, din care 6.813 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.478 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul SS. a achitat suma de 15.548 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 8291 RON şi doar parţial dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 10.874 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului SS., Înalta Curte constată că, de la data epuizării faptei comise şi până în prezent, Legea nr. 241/2005 a suferit modificări succesive, relevante pentru situaţia analizată fiind prevederile art. 10 din acest act normativ, astfel cum au fost detaliate anterior, cu ocazia cenzurării criticilor formulate de coinculpatul JJ..

Făcând trimitere la considerentele expuse în precedent, reţine că legea care instituie o cauză obligatorie de atenuare a pedepsei ca efect al achitării integrale a prejudiciului, atunci când acesta nu este mai mare de 50.000 euro, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune aplicarea unei pedepse cu amenda.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica, aşadar, inculpatului o pedeapsă de 1200 RON amendă penală (120 zile amendă x), valorificând atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., cu precădere limitele speciale prevăzute de art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., diligenţele depuse de inculpat pentru achitarea prejudiciului efectiv, dar şi circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar apelantul inculpat nu a formulat critici sub acest aspect.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub acest aspect, Înalta Curte apreciază, însă, lipsite de temei susţinerile sale referitoare la lipsa elementului subiectiv al intenţiei, la împrejurarea că motivaţia acestei conduite a reprezentat-o dorinţa de obţinere a salariului conform condiţiilor contractuale convenite, la inexistenţa unui contact direct cu înregistrările contabile ori cu raportarea veniturilor şi, în fine, la neîndeplinirea cerinţei de a fi titular al obligaţiilor de evidenţiere şi declarare a veniturilor obţinute. Toate aceste critici sunt identice celor susţinute în motivarea scrisă comună a cererii de apel formulate de opt inculpaţi, printre care şi SS., şi au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului formulat de coinculpatul LL., astfel încât Înalta Curte face trimitere la argumentele pertinente, fără a le reitera.

Examinarea celorlalte critici ale inculpatului referitoare la acuzaţia prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

11) Cu privire la inculpatul TT.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului TT., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul TT. a predat timp de 16 luni şi, respectiv, 13 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 3.155 RON, din care 478 RON la S.C. F. S.R.L. şi 2.677 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi. În raport cu aceste elemente de probă, criticile inculpatului referitoare la necunoaşterea modului de calcul al prejudiciului ori la incertitudinea acestuia sunt neîntemeiate, variaţiile ce afectează cuantumul pagubei fiind, ca şi în cazul coinculpatului OO., consecinţa curgerii în continuare a dobânzilor şi a penalităţilor, ca urmare a neachitării prejudiciului propriu-zis.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul TT. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar solicitarea inculpatului, de reducere suplimentară a pedepsei, este lipsită de suport, de vreme ce pedeapsa concret aplicată este echivalentă minimului special redus ca urmare a incidenţei circumstanţelor atenuante.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Examinarea distinctă a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

12) Cu privire la inculpatul UU.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului UU., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul UU. a predat timp de 56 luni şi, respectiv, şi 63 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 5.956 RON, din care 3.752 RON la S.C. F. S.R.L. şi 2.204 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul UU. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar apelantul inculpat nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat numai sub aspectul precizat, Înalta Curte apreciază, însă, lipsite de temei susţinerile referitoare la lipsa elementului subiectiv al intenţiei, la împrejurarea că motivaţia acestei conduite a reprezentat-o dorinţa de obţinere a salariului conform condiţiilor contractuale convenite, la inexistenţa unui contact direct cu înregistrările contabile ori cu raportarea veniturilor şi, în fine, la neîndeplinirea cerinţei de a fi titular al obligaţiilor de evidenţiere şi declarare a veniturilor obţinute. Toate aceste critici sunt identice celor susţinute în motivarea scrisă comună a cererii de apel formulate de opt inculpaţi, printre care şi UU., şi au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului formulate de coinculpatul LL., astfel încât Înalta Curte face trimitere la argumentele pertinente, fără a le reitera.

Examinarea celorlalte critici ale inculpatului referitoare la acuzaţia prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

13) Cu privire la inculpatul VV.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului VV., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul VV. a predat timp de 64 luni şi, respectiv, şi 59 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 8.335 RON, din care 3.102 RON la S.C. F. S.R.L. şi 5.233 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul VV. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar apelantul inculpat nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub aspectul precizat, Înalta Curte apreciază că examinarea acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

14) Cu privire la inculpatul WW.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului WW., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul WW. a predat timp de 17 luni, respectiv, 9 luni la ambele societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 619 RON, din care 115 RON la S.C. F. S.R.L. şi 504 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat apelantului inculpat, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul WW. a achitat suma de 6.288 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 619 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 124 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 535 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpatul WW. a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului WW., Înalta Curte constată că, de la data epuizării faptei comise şi până în prezent, Legea nr. 241/2005 a suferit modificări succesive, relevante pentru situaţia analizată fiind prevederile art. 10 din acest act normativ, astfel cum au fost detaliate anterior, cu ocazia cenzurării criticilor formulate de coinculpatul JJ..

Făcând trimitere la considerentele expuse în precedent, reţine, şi în acest caz, că legea care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub acest aspect, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că examinarea acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

15) Cu privire la intimatul-inculpat XX.

Acest inculpat nu a formulat apel, situaţia sa juridică fiind cenzurată în cel de-al doilea grad de jurisdicţie prin raportare la motivele şi în limitele căilor ordinare de atac formulate de procuror şi de partea civilă.

În acest context, raportându-se la aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului XX., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că intimatul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul XX. a predat timp de 19 luni, respectiv, 18 luni la ambele societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, intimatul inculpat a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 1.180 RON, din care 846 RON la S.C. F. S.R.L. şi 334 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat intimatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul XX. a achitat suma de 6.260 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 1.180 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 236 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 1.195 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului XX., Înalta Curte constată că, de la data epuizării faptei comise şi până în prezent, Legea nr. 241/2005 a suferit modificări succesive, relevante pentru situaţia analizată fiind prevederile art. 10 din acest act normativ, astfel cum au fost detaliate anterior, cu ocazia cenzurării criticilor formulate de coinculpatul JJ..

Făcând trimitere la considerentele expuse în precedent, reţine, şi în acest caz, că legea care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Examinarea acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, eventuala incidenţă a prescripţiei răspunderii penale nu se impune a fi analizată, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

16) Cu privire la intimatul inculpat YY.

Acest inculpat nu a formulat apel, situaţia sa juridică fiind cenzurată în cel de-al doilea grad de jurisdicţie prin raportare la motivele căilor ordinare de atac formulate de procuror şi de partea civilă şi în limitele acestora din urmă.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului YY., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că intimatul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul YY. a predat timp de 41 luni şi, respectiv, 39 luni la cele două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 4.235 RON, din care 909 RON la S.C. F. S.R.L. şi 3.326 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de intimatul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul YY. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica intimatului inculpat o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Pentru considerentele expuse anterior, cu ocazia examinarii situaţiei juridice a coninculpaţilor şoferi angajaţi, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

17) Cu privire la inculpatul ZZ.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului ZZ., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul ZZ. a predat timp de 55 luni şi, respectiv, 67 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul ZZ. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 6.677 RON, din care 4.775 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.902 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul ZZ. a achitat doar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa, respectiv suma de 5.000 RON. În condiţiile în care suma astfel rambursată nu acoperă integral prejudiciul efectiv cauzat prin contribuţia sa la fapta autorilor, faţă de inculpat nu sunt incidente cauzele de atenuare ori de nepedepsire prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar apelantul inculpat nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat în limitele expuse, Înalta Curte apreciază, însă, lipsit de suport motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective, pentru argumentele expuse deja în examinarea situaţiei coinculpatului QQ., la care face trimitere, fără a le reitera.

În mod asemănător, considerentele regăsite în prezenta decizie conduc la concluzia că reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

18) Cu privire la inculpatul BBB.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului BBB., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul BBB. a predat timp de 52 luni şi, respectiv, 65 luni la cele două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 5.357 RON, din care 3.743 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.614 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul BBB. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Criticile formulate în dezbateri, în sensul dispunerii unei soluţii de achitare întemeiate pe prevederile art. 16 lit. b), c) din C. proc. pen. sunt neîntemeiate, probatoriul administrat demonstrând nu doar că inculpatul a depus la casieria societăţilor, în mod repetat, sume de bani mai mari decât cele ce rezultau din rapoartele Z corespondente, ci şi faptul că o atare repetativitate a reflectat conştientizarea, de către inculpat, a urmării produse prin fapta administratorilor şi a persoanelor juridice.

Pentru considerentele expuse anterior, cu ocazia examinarii situaţiei juridice a coninculpaţilor şoferi angajaţi, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

19) Cu privire la inculpatul CCC.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului CCC., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul CCC. a predat timp de 68 luni şi, respectiv, 65 luni la cele două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 7.776 RON, din care 1.449 RON la S.C. F. S.R.L. şi 6.327 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul CCC. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub aspectul expus, Înalta Curte apreciază, însă, lipsite de temei susţinerile referitoare la lipsa elementului subiectiv al intenţiei, la împrejurarea că motivaţia acestei conduite a reprezentat-o dorinţa de obţinere a salariului conform condiţiilor contractuale convenite, la inexistenţa unui contact direct cu înregistrările contabile ori cu raportarea veniturilor şi, în fine, la neîndeplinirea cerinţei de a fi titular al obligaţiilor de evidenţiere şi declarare a veniturilor obţinute. Toate aceste critici sunt identice celor susţinute în motivarea scrisă comună a cererii de apel formulate de opt inculpaţi, printre care şi CCC., şi au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului formulate de coinculpatul LL., astfel încât Înalta Curte face trimitere la argumentele pertinente, fără a le reitera.

Examinarea celorlalte critici ale inculpatului referitoare la acuzaţia prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, având în vedere argumentele pentru care Înalta Curte a constatat, în precedent, că fapta autorilor nu realizează una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă, constatare ce produce efecte inclusiv în privinţa participanţilor secundari şi impune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei răspunderii penale sunt nefondate, având în vedere argumentele expuse anterior în prezenta decizie.

20) Cu privire la inculpatul DDD.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului DDD., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul DDD. a predat timp de 69 luni şi, respectiv, 58 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 6.472 RON, din care 1.167 RON la S.C. F. S.R.L. şi 5.305 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul DDD. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Criticile formulate în dezbateri, în sensul dispunerii unei soluţii de achitare întemeiate pe prevederile art. 16 lit. b), c) din C. proc. pen. sunt neîntemeiate, probatoriul administrat demonstrând nu doar că inculpatul a depus la casieria societăţilor, în mod repetat, sume de bani mai mari decât cele ce rezultau din rapoartele Z corespondente, ci şi faptul că o atare conduită repetată a reflectat conştientizarea, de către inculpat, a urmării produse prin fapta administratorilor şi apersoanelor juridice. Susţinerea că inculpatul nu avea cunoştinţele necesare pentru a vicia raportul Z nu se raportează pertinent la particularităţile infracţiunii concret reţinute în sarcina sa, fiind, de altfel, infirmată de probatoriul administrat, astfel cum a fost valorificat cu ocazia examinării acuzaţiei prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

Pentru considerentele expuse anterior, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

21) Cu privire la inculpatul EEE.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului EEE., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul EEE. a predat timp de 49 luni, respectiv, 62 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpat EEE. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 7.370 RON, din care 3.378 RON la S.C. F. S.R.L. şi 3.992 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul EEE. a achitat suma de 18.751 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 7.370 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 1.474 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 9.234 RON), astfel cum au fost individualizate, iniţial, prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului EEE., Înalta Curte constată că, de la data epuizării faptei comise şi până în prezent, Legea nr. 241/2005 a suferit modificări succesive, relevante pentru situaţia analizată fiind prevederile art. 10 din acest act normativ, astfel cum au fost detaliate anterior, cu ocazia cenzurării criticilor formulate de coinculpatul JJ..

Făcând trimitere la considerentele expuse în precedent, reţine, şi în acest caz, că legea care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată, şi în cazul său, că reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

22) Cu privire la intimatul inculpat FFF.

Acest inculpat nu a formulat apel, situaţia sa juridică fiind cenzurată în cel de-al doilea grad de jurisdicţie prin raportare şi în limitele motivelor căilor ordinare de atac formulate de procuror şi de partea civilă.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului FFF., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că intimatul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul FFF. a predat timp de 28 luni şi, respectiv, 29 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care evidenţiau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea contabilă doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 2.554 RON, din care 1.905 RON la S.C. F. S.R.L. şi 649 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de intimatul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul FFF. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica intimatului inculpat o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Pentru considerentele expuse anterior, cu ocazia examinarii situaţiei juridice a coninculpaţilor şoferi angajaţi, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

23) Cu privire la intimatul inculpat GGG.

Acest inculpat nu a formulat apel, situaţia sa juridică fiind cenzurată în cel de-al doilea grad de jurisdicţie prin raportare şi în limitele motivelor căilor ordinare de atac formulate de procuror şi de partea civilă.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului GGG., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că intimatul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul GGG. a predat timp de 27 luni şi, respectiv, 26 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea contabilă doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 1.893 RON, din care 786 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.107 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de intimatul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul GGG. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica intimatului inculpat o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Pentru considerentele expuse anterior, cu ocazia examinarii situaţiei juridice a coninculpaţilor şoferi angajaţi, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

24) Cu privire la inculpatul HHH.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului HHH., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul HHH. a predat timp de 41 luni şi, respectiv, 49 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul HHH. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 4.864 RON, din care 4.261 RON la S.C. F. S.R.L. şi 603 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul HHH. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul cauzat.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar apelantul inculpat nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub aspectul expus, Înalta Curte apreciază, însă, lipsit de suport motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective, pentru argumentele expuse deja în examinarea situaţiei coinculpatului QQ., la care face trimitere, fără a le reitera.

În mod asemănător, considerentele regăsite în prezenta decizie conduc la concluzia că reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

25) Cu privire la inculpatul III.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului III., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul III. a predat timp de 69 luni, respectiv, 64 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpat III. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 8.068 RON, din care 2.083 RON la S.C. F. S.R.L. şi 5.985 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul III. a achitat suma de 20.148 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 8.068 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 1.614 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 9.976 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov, coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului III., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ. şi nu se impune a fi reluate.

În mod asemănător, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

26) Cu privire la inculpatul JJJ.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului JJJ., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul JJJ. a predat timp de 17 luni şi, respectiv, 19 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 651 RON, din care 356 RON la S.C. F. S.R.L. şi 295 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul JJJ. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului LL., astfel încât, fiind pertinente mutatis mutandis şi în cazul inculpatului, face trimitere la acestea, fără a le relua.

În mod asemănător, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

27) Cu privire la inculpatul KKK.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului KKK., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul KKK. a predat timp de 6 luni şi, respectiv, 7 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 661 RON, din care 501 RON la S.C. F. S.R.L. şi 160 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul KKK. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului LL. şi nu se impune a fi reluate.

În mod asemănător, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

28) Cu privire la inculpatul LLL.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului LLL., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul LLL. a predat timp de 48 luni şi, respectiv, 54 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul LLL. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 6.119 RON, din care 4.752 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.367 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul LLL. a achitat doar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa, respectiv suma de 6.000 RON. În condiţiile în care suma astfel rambursată nu acoperă integral prejudiciul efectiv cauzat prin contribuţia sa la fapta autorilor, faţă de inculpat nu sunt incidente cauzele de atenuare ori de nepedepsire prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar apelantul inculpat nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ. şi nu se impune a fi reluate.

În mod asemănător, considerentele regăsite în prezenta decizie conduc la concluzia că reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

29) Cu privire la inculpatul MMM.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului MMM., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul MMM. a predat timp de 44 luni şi, respectiv, 48 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 4.400 RON, din care 2.540 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.860 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul MMM. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Constatând că în mod legal prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 85 din C. pen. din 1969 şi art. 15 din Legea nr. 187/2012, anulând beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2574 din 29.10.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin neapelare la data de 25.11.2014, va aplica în mod corespunzător aceste dispoziţii şi va contopi pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2574 din 29.10.2014 a Judecătoriei Braşov, precum şi cu pedeapsa de 3000 RON amendă penală aplicată prin sentinţa penală nr. 765 din 23.04.2019 a Judecătoriei Braşov (definitivă prin neapelare la data de 14.05.2019), aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an 7 luni şi 10 zile închisoare şi 3000 RON amendă penală.

Va constata executată amenda penală de 3.000 RON.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub acest aspect, Înalta Curte apreciază, însă, lipsite de temei susţinerile sale referitoare la lipsa elementului subiectiv al intenţiei, la împrejurarea că motivaţia acestei conduite a reprezentat-o dorinţa de obţinere a salariului conform condiţiilor contractuale convenite, la inexistenţa unui contact direct cu înregistrările contabile ori cu raportarea veniturilor şi, în fine, la neîndeplinirea cerinţei de a fi titular al obligaţiilor de evidenţiere şi declarare a veniturilor obţinute. Toate aceste critici sunt identice celor susţinute în motivarea scrisă comună a cererii de apel formulate de opt inculpaţi, printre care şi MMM., şi au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului formulat de coinculpatul LL., astfel încât Înalta Curte face trimitere la argumentele pertinente, fără a le reitera.

În mod asemănător, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de inculpat nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

30) Cu privire la inculpatul NNN.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului NNN., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul NNN. a predat timp de 41 luni şi, respectiv, 67 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul NNN. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 5.277 RON, din care 3.470 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.807 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul NNN. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul cauzat.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar apelantul inculpat nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ. şi nu se impune a fi reluate.

În mod asemănător, considerentele regăsite în prezenta decizie conduc la concluzia că reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de inculpat nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

31) Cu privire la inculpatul OOO.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului OOO., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul OOO. a predat timp de 69 luni şi, respectiv, 62 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul OOO. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 8.610 RON, din care 1.458 RON la S.C. F. S.R.L. şi 7.152 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul OOO. a achitat doar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa, respectiv suma de 4.979 RON. În condiţiile în care suma astfel rambursată nu acoperă integral prejudiciul efectiv cauzat prin contribuţia sa la fapta autorilor, faţă de inculpat nu sunt incidente cauzele de atenuare ori de nepedepsire prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar apelantul inculpat nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ. şi nu se impune a fi reluate.

În mod asemănător, considerentele regăsite în prezenta decizie conduc la concluzia că reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

32) Cu privire la intimatul inculpat PPP.

Acest inculpat nu a formulat apel, situaţia sa juridică fiind cenzurată în cel de-al doilea grad de jurisdicţie prin raportare şi în limitele motivelor căilor ordinare de atac formulate de procuror şi de partea civilă.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului PPP., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că intimatul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul PPP. a predat timp de 7 luni şi, respectiv, 10 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 2.696 RON, din care 2.559 RON la S.C. F. S.R.L. şi 137 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de intimatul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul PPP. a achitat suma de 3.437 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 2.696 RON şi doar parţial dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 2.540 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului PPP., Înalta Curte constată că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză obligatorie de atenuare a pedepsei ca efect al achitării integrale a prejudiciului, atunci când acesta nu este mai mare de 50.000 euro, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune aplicarea unei pedepse cu amenda.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica, aşadar, inculpatului o pedeapsă de 1200 RON amendă penală (120 zile amendă x), valorificând atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., cu precădere limitele speciale prevăzute de art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., diligenţele depuse de inculpat pentru achitarea prejudiciului efectiv, dar şi circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel.

Considerentele regăsite în prezenta decizie conduc la concluzia că reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de inculpat nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

33) Cu privire la inculpatul QQQ.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului QQQ., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul QQQ. a predat timp de 49 luni şi, respectiv, 58 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul QQQ. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 3.463 RON, din care 1.830 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.633 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul QQQ. a achitat doar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa, respectiv suma de 1.660 RON. În condiţiile în care suma astfel rambursată nu acoperă integral prejudiciul efectiv cauzat prin contribuţia sa la fapta autorilor, faţă de inculpat nu sunt incidente cauzele de atenuare ori de nepedepsire prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar apelantul inculpat nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată, însă, că susţinerile cu caracter general făcute în motivarea scrisă a cererii de apel şi reiterate în cursul dezbaterilor, referitoare la pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 lit. b), c) din C. proc. pen., întrucât inculpatul nu putea fi subiect activ al infracţiunii, sunt neîntemeiate. Atât aspectele pertinente privitoare la latura subiectivă a infracţiunii, cât şi cele referitoare la specificul formei de participaţie reţinută faţă de inculpat (complicitatea), pentru a cărei existenţă nu este necesară o anume calitate a făptuitorului, au fost examinate în precedent, astfel încât face trimitere la considerentele relevante, fără a le relua.

În mod asemănător, considerentele regăsite în prezenta decizie conduc la concluzia că reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

34) Cu privire la inculpatul RRR.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului RRR., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul RRR. a predat timp de 48 luni şi, respectiv, 47 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul RRR. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 6.690 RON, din care 2.379 RON la S.C. F. S.R.L. şi 4.311 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul RRR. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul cauzat.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar apelantul inculpat nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că argumentele regăsite în prezenta decizie conduc la concluzia că reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În fine, faţă de acest segment al acuzaţiilor nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

35) Cu privire la inculpatul SSS.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului SSS., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul SSS. a predat timp de 33 luni şi, respectiv, 66 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 9.845 RON, din care 7.440 RON la S.C. F. S.R.L. şi 2.405 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul SSS. a achitat suma de 19.279 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 9.845 RON şi doar parţial dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 12.794 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului SSS., Înalta Curte constată că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză obligatorie de atenuare a pedepsei ca efect al achitării integrale a prejudiciului, atunci când acesta nu este mai mare de 50.000 euro, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune aplicarea unei pedepse cu amenda.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica, aşadar, inculpatului o pedeapsă de 900 RON amendă penală (90 zile amendă x), valorificând atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., cu precădere limitele speciale prevăzute de art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., diligenţele depuse de inculpat pentru achitarea prejudiciului efectiv şi a unei părţi semnificative a accesoriilor fiscale, dar şi circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat sub acest aspect, Înalta Curte constată neîntemeiate restul susţinerilor sale în apel. Solicitarea de achitare întemeiată pe argumentul nedepistării inculpatului cu vreun mijloc fraudulos de natură să altereze memoria fiscală nu se raportează pertinent la particularităţile acuzaţiei de complicitate la evaziune fiscală reţinută în sarcina sa. În plus, Înalta Curte are în vedere că inculpatul a beneficiat de efectele procedurii recunoaşterii învinuirii, ceea ce înseamnă că el şi-a însuşit probele administrate în faza de urmărire penală, nemaiputându-le contesta în cel de-al doilea grad de jurisdicţie.

Solicitarea de încetare a procesului penal este lipsită de suport deoarece inculpatul nu a achitat toate sumele prevăzute de art. 10 alin. (1¹ ) din Legea nr. 241/2005, astfel cum au fost stabilite prin prezenta decizie, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire reglementată de textul de lege invocat.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, deoarece, pentru considerentele expuse în precedent, se va dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

Referitor la prescripţia răspunderii penale, aceasta nu este incidentă faţă de inculpat, având în vedere argumentele deja expuse în prezenta decizie.

36) Cu privire la inculpatul TTT.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului TTT., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul TTT. a predat timp de 61 luni şi, respectiv, 56 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 5.164 RON, din care 1.738 RON la S.C. F. S.R.L. şi 3.426 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul TTT. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub acest aspect, Înalta Curte apreciază, însă, lipsite de temei susţinerile sale referitoare la lipsa elementului subiectiv al intenţiei, la împrejurarea că motivaţia acestei conduite a reprezentat-o dorinţa de obţinere a salariului conform condiţiilor contractuale convenite, la inexistenţa unui contact direct cu înregistrările contabile ori cu raportarea veniturilor şi, în fine, la neîndeplinirea cerinţei de a fi titular al obligaţiilor de evidenţiere şi declarare a veniturilor obţinute. Toate aceste critici sunt identice celor susţinute în motivarea scrisă comună a cererii de apel formulate de opt inculpaţi, printre care şi TTT., şi au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului formulat de coinculpatul LL., astfel încât Înalta Curte face trimitere la argumentele pertinente, fără a le reitera.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

37) Cu privire la inculpatul UUU.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului UUU., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul UUU. a predat timp de 52 luni, respectiv, 57 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpat UUU. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 4.569 RON, din care 2.736 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.833 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul UUU. a achitat suma de 16.250 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 4.569 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 914 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 6010 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov, coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului UUU., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ. şi nu se impune a fi reluate.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

38) Cu privire la inculpatul VVV.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului VVV., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul VVV. a predat timp de 6 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpat VVV. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 484 RON, din care 361 RON la S.C. F. S.R.L. şi 123 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul VVV. a achitat suma de 2.055 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 484 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 97 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 441 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov, coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului VVV., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ. şi nu se impune a fi reluate.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

39) Cu privire la inculpatul WWW.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului WWW., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul WWW. a predat timp de 17 luni şi, respectiv, 30 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 2.196 RON, din care 1.953 RON la S.C. F. S.R.L. şi 243 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul WWW. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Solicitarea subsidiară a inculpatului de reducere suplimentară a pedepsei este lipsită de suport legal, de vreme ce pedeapsa concret aplicată este echivalentă minimului special permis de lege, redus ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub aspectul precizat, Înalta Curte apreciază, însă, lipsite de temei susţinerile sale referitoare la lipsa unui element de tipicitate obiectivă, ca urmare a inexistenţei unei obligaţii proprii de evidenţiere a veniturilor. Aşa cum s-a argumentat deja în prezenta decizie, o atare obligaţie ar putea deveni pertinentă numai în cazul autorilor infracţiunii de evaziune fiscală, nu şi al complicilor, în situaţia celor din urmă fiind suficient să se constate săvârşirea unui act de înlesnire sau ajutor, în orice mod, la fapta autorului.

Susţinerile apelantului privind lipsa elementului subiectiv al intenţiei sunt, de asemenea, nefondate. Similar coinculpaţilor a căror situaţie a fost deja examinată în prezenta decizie, asumarea repetată de către inculpatul WWW., pe o perioadă lungă de timp, a unui mod de lucru caracterizat constant de predarea la casierie a unor sume de bani care nu aveau corespondent în rapoartele Z aferente, demonstrează că inculpatul a cunoscut că acest plus de venituri nu putea avea o acoperire contabilă şi a urmărit să sprijine societăţile angajatoare în acest demers. Lipsa cunoştinţelor contabile nu înlătură o atare concluzie, de vreme ce vârsta şi experienţa profesională i-au permis inculpatului să prevadă că sumele de bani predate la casierie fără a avea suport în rapoartele Z corespondente nu puteau fi evidenţiate scriptic, societăţile sustragându-se astfel de la plata obligaţiilor fiscale; inculpatul a sprijinit efectiv demersurile angajatorilor, chiar dacă mobilul faptei a fost, în cazul său, acela de a obţine venituri salariale în modalitatea convenită cu ocazia angajării.

Invocarea subsidiară a prevederilor art. 16 lit. c) din C. proc. pen. este nefondată, probatoriul administrat în cursul judecăţii, just evaluat de prima instanţă şi neinfirmat în apel, demonstrând că inculpatul a predat deconturi în modalitatea reţinută în prezenta decizie, facilitând, astfel, neevidenţierea contabilă a plusului de venituri obţinute din activitatea de taximetrie.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

40) Cu privire la inculpatul XXX.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului XXX., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul XXX. a predat timp de 41 luni şi, respectiv, 40 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul XXX. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 6.015 RON, din care 2.239 RON la S.C. F. S.R.L. şi 3.776 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul XXX. a achitat doar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa, respectiv suma de 1.750 RON. În condiţiile în care suma astfel rambursată nu acoperă integral prejudiciul efectiv cauzat prin contribuţia sa la fapta autorilor, faţă de inculpat nu sunt incidente cauzele de atenuare ori de nepedepsire prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel.

În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar solicitarea apelantului inculpat, formulată în motivarea scrisă a apelului, de aplicare a pedepsei amenzii în considerarea variantei mai favorabile a Legii nr. 241/2005, nu este întemeiată. Înalta Curte apreciază că, date fiind circumstanţele cauzei, perioada semnificativă de timp în care inculpatul a desfăşurat activitatea ilicită, valoarea ridicată a prejudiciului la producerea căruia a contribuit acesta, dar şi împrejurarea că partea de prejudiciu recuperată nu depăşeşte o treime din valoarea ce îi este efectiv imputată, aplicarea unei pedepse cu amenda penală nu este de natură să asigure, în mod real, atingerea scopului său preventiv-educativ.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată, însă, că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 lit. b) din C. proc. pen., sunt neîntemeiate. Prejudiciul total cauzat prin fapta autorilor, dar şi partea de prejudiciu la producerea căreia a contribuit inculpatul, au fost cert individualizate prin prezenta decizie, nesubzistând vreun echivoc sub acest aspect. Inculpatul a uzat, de altfel, de procedura recunoaşterii învinuirii, ceea ce înseamnă că el nu a contestat aspectele factuale ale acuzaţiei ori probatoriul ce a stat la baza acesteia şi nici nu mai poate contesta în apel aceste chestiuni.

Împrejurarea că obligaţiile de plată a impozitului pe profit şi TVA reveneau societăţilor, iar nu şoferilor angajaţi, a fost, de asemenea cenzurată în precedent, Înalta Curte reiterând irelevanţa acestui aspect în raport cu forma de participaţie a complicităţii reţinută în sarcina inculpatului.

În ceea ce priveşte lipsa vinovăţiei, se constată că apelantul inculpat a beneficiat de efectele procedurii recunoaşterii învinuirii, ceea ce înseamnă că, în raport cu cele statuate prin Decizia nr. 4/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.. În orice caz, considerentele referitoare la latura subiectivă, expuse în analiza situaţiei coinculpatului LL., îşi păstrează pertinenţa şi în cazul său, astfel că Înalta Curte face trimitere la acestea, fără a le reitera.

Susţinerile referitoare la incidenţa prescripţiei sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, sunt neîntemeiate, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie, secţiunea I.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

41) Cu privire la inculpatul ZZZ.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului ZZZ., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul ZZZ. a predat timp de 65 luni şi, respectiv, 69 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul ZZZ. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 6.626 RON, din care 4.125 RON la S.C. F. S.R.L. şi 2.501 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul ZZZ. a achitat doar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa, respectiv suma de 5.034 RON. În condiţiile în care suma astfel rambursată nu acoperă integral prejudiciul efectiv cauzat prin contribuţia sa la fapta autorilor, faţă de inculpat nu sunt incidente cauzele de atenuare ori de nepedepsire prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar inculpatul nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat anterior, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ. şi nu se impune a fi reluate.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

42) Cu privire la inculpatul AAAA.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului AAAA., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul AAAA. a predat timp de 53 luni şi, respectiv, 60 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 8.764 RON, din care 7.469 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.295 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul AAAA. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa, astfel încât nu sunt incidente cauzele de atenuare obligatorie a pedepsei sau, după caz, de nepedepsire, prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat anterior, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului LL., îşi păstrează pertinenţa şi în cazul apelantului inculpat şi nu se impune a fi reluate.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

43) Cu privire la inculpatul CCCC.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului CCCC., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul CCCC. a predat timp de 33 luni şi respectiv, 19 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul CCCC. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 2.889 RON, din care 883 RON la S.C. F. S.R.L. şi 2.006 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul CCCC. a achitat suma de 9.324 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 2.889 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 578 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 2901 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov, coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului CCCC., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că, în privinţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina sa, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

44) Cu privire la inculpatul DDDD.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului DDDD., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul DDDD. a predat timp de 18 luni şi, respectiv, 38 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul DDDD. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 5.259 RON, din care 4.107 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.152 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul DDDD. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar inculpatul nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat anterior, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ. şi nu se impune a fi reluate.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

45) Cu privire la inculpatul EEEE.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului EEEE., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul EEEE. a predat timp de 11 luni şi respectiv, 13 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul EEEE. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 1.814 RON, din care 542 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.272 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul EEEE. a achitat suma de 4.077 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 1.814 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 363 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 1.801 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov, coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului EEEE., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ. şi nu se impune a fi reluate.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

46) Cu privire la inculpatul FFFF.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului FFFF., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul FFFF. a predat timp de 37 luni şi respectiv, 33 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul FFFF. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 2.262 RON, din care 1.164 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.098 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul FFFF. a achitat suma de 10.744 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 2.262 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 452 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 2.297 RON), astfel cum au fost individualizate, prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov, coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului FFFF., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind, aşadar, fondate susţinerile inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că apelantul inculpat nu a formulat alte critici de fond cu privire la infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală concret reţinută în sarcina sa, aspectele invocate în motivarea scrisă a apelului vizând doar celelalte două fapte deduse judecăţii, prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 şi art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005. Or, astfel cum s-a argumentat în precedent, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

Invocarea generică, în cursul dezbaterilor, a incidenţei dispoziţiilor art. 16 lit. c) din C. proc. pen., respectiv inexistenţa unor probe de comitere a infracţiunii, este lipsită de suport, de vreme ce actele de complicitate imputate inculpatului s-au concretizat în depunerea unor deconturi superioare ca valoare rapoartelor Z, chestiune neîndoielnic demonstrată în cauză. Prin urmare, faptul că inculpatul nu a fost depistat recurgând la mijoace frauduloase de denaturare a memoriei fiscale (activitate circumscrisă, de altfel, unei acuzaţii distincte) nu prezintă relevanţă pentru constatarea existenţei actelor de complicitate concret imputate.

Analiza susţinerilor apelantului referitoare la pretinsa incidenţă a amnistiei fiscale sub aspectul accesoriilor fiscale pretinse de partea civilă, în temeiul O.U.G. nr. 69/2020, este superfluă, de vreme ce inculpatul FFFF. a achitat integral prejudiciul cauzat şi accesoriile fiscale reţinute prin prezenta decizie, nemaiexistând, prin urmare, vreo sumă datorată cu acest ultim titlu.

În fine, sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, se impune precizarea că nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

47) Cu privire la inculpatul GGGG.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului GGGG., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul GGGG. a predat timp de 46 luni şi, respectiv, 49 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 3.893 RON, din care 2.336 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.557 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul GGGG. a achitat suma de 6.864 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 3.893 RON şi doar parţial dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 4.222 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului GGGG., Înalta Curte constată că, de la data epuizării faptei comise şi până în prezent, Legea nr. 241/2005 a suferit modificări succesive, relevante pentru situaţia analizată fiind prevederile art. 10 alin. (1) din acest act normativ, astfel cum au fost detaliate anterior, cu ocazia cenzurării criticilor formulate de coinculpatul JJ..

Făcând trimitere la considerentele expuse în precedent, reţine că legea care instituie o cauză obligatorie de atenuare a pedepsei ca efect al achitării integrale a prejudiciului, atunci când acesta nu este mai mare de 50.000 euro, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune aplicarea unei pedepse cu amenda.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica, aşadar, inculpatului GGGG. o pedeapsă de 1200 RON amendă penală (120 zile amendă x), valorificând atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., cu precădere limitele speciale prevăzute de art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., diligenţele depuse de inculpat pentru achitarea prejudiciului efectiv, dar şi circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar apelantul inculpat nu a formulat critici sub acest aspect.

Constatând fondată critica apelantului inculpat sub acest aspect, Înalta Curte apreciază, însă, lipsite de temei susţinerile sale referitoare la incidenţa amnistiei fiscale, considerentele avute în vedere - la care face trimitere - fiind detaliat expuse în secţiunea rezervată analizei laturii civile.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

48) Cu privire la inculpatul HHHH.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului HHHH., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul HHHH. a predat timp de 66 luni şi, respectiv, 62 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 6.587 RON, din care 1.770 RON la S.C. F. S.R.L. şi 4.817 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul HHHH. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel şi reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat numai sub acest aspect, Înalta Curte apreciază, însă, lipsit de suport motivul de apel invocat în dezbateri, referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective; în acest sens, face trimitere la argumentele expuse deja în examinarea situaţiei coinculpatului LL., argumente care, mutatis mutandis, sunt valabile şi în cazul inculpatului HHHH..

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

49) Cu privire la inculpatul IIII.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului IIII., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul IIII. a predat timp de 48 luni şi, respectiv, 35 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul IIII. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 4.207 RON, din care 496 RON la S.C. F. S.R.L. şi 3.711 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul IIII. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar inculpatul nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat anterior, Înalta Curte constată, în schimb, că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor prin apărător ales, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ. şi nu se impune a fi reluate.

În ceea ce priveşte criticile formulate prin motivele scrise de apel depuse personal de inculpat, Înalta Curte constată, sub un prim aspect, că acestea nu au mai fost susţinute în cursul dezbaterilor. Faţă de inculpat au fost reţinute, de altfel, prin sentinţa apelată, dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., urmare a cererii sale iniţiale de parcurgere a procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii, cerere asupra căreia inculpatul a revenit, însă, în primă instanţă, astfel cum rezultă din încheierea din 09.10.2017. Distinct de această manifestare oscilantă de voinţă, Înalta Curte reţine că motivele scrise de apel ale inculpatului se subsumează unor critici aduse legalităţii raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, modului de valorificare a declaraţiei date în calitate de martor de către inculpat, înregistrărilor audio-video şi probelor strânse de către investigator.

Or, cenzurarea legalităţii probelor administrate în faza de urmărire penală se circumscrie obiectului procedurii în camera preliminară, astfel cum este delimitat de dispoziţiile art. 342 din C. proc. pen.. Apelantul inculpat IIII. nu a formulat, însă, cereri şi excepţii în faza de cameră preliminară (fapt consemnat ca atare în încheierea din data de 07.11.2016), astfel încât criticile sale nu mai pot fi examinate în apel. În plus, sub aspectul celor din urmă două categorii de mijloace de probă indicate de apelant, nu se decelează nici interesul său procesual în contestarea acestora în apel, de vreme ce elementele de probă obţinute prin respectivele mijloace nu privesc faptele reţinute în sarcina sa.

Cu toate acestea, Înalta Curte subliniază că legalitatea mijloacelor de probă enumerate a fost examinată de judecătorul de cameră preliminară prin raportare la excepţiile formulate de coinculpaţi, neconstatându-se existenţa unor vicii sancţionabile cu nulitate.

Susţinerea modificării compunerii completului de judecată în primă instanţă nu relevă incidenţa cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., invocat de apelant, deoarece o atare modificare s-a produs în limitele prevăzute de art. 354 alin. (2) din C. proc. pen. (respectiv, pentru motive obiective şi până la începerea dezbaterilor) şi a fost succedată de reluarea administrării probatoriului cu declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor în condiţii de oralitate, contradictorialitate şi nemijlocire, în faţa noului complet.

În fine, susţinerea că prima instanţă nu ar fi acordat inculpatului ultimul cuvânt este lipsită de suport, de vreme ce, pe de o parte, în încheierile de dezbateri s-a consemnat lipsa inculpatului, care a fost reprezentat de apărător ales, iar, pe de altă parte, chiar reală de ar fi fost, o atare omisune este sancţionabilă cu nulitate relativă care, în condiţiile art. 282 alin. (3) din C. proc. pen., se acoperă în cazul neinvocării sale în cursul efectuării actului.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, se impune precizarea finală că nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

50) Cu privire la inculpatul JJJJ.

Acuzaţia adusă acestui inculpat constă, în esenţă, în aceea că, în calitate de şofer taximetrist angajat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul JJJJ. ar fi predat timp de 63 luni şi, respectiv, 62 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Pe parcursul judecării apelului, la data de 4 februarie 2023 a intervenit decesul inculpatului JJJJ., impediment la exercitarea acţiunii penale căruia Înalta Curte îi va da eficienţă, conform art. 16 lit. f) din C. proc. pen.

Luând, însă, în considerare faptul că inculpatului JJJJ. i s-a imputat o formă secundară de participaţie la fapta comisă de alte persoane în calitate de autori şi, totodată, că în sarcina coinculpatului G. s-a reţinut o contribuţie similară prin raportare la activitatea inculpatului decedat, Înalta Curte apreciază necesar să clarifice, în scopul exclusiv al corectei identificări a situaţiei juridice a coinculpaţilor ce vor fi traşi la răspundere penală şi a valorii prejudiciului ce va fi reţinut în sarcina lor, cuantumul pagubei la producerea căreia ar fi contribuit inculpatul JJJJ.. Este vorba de suma de 10.418 RON, din care 4.581 RON la S.C. F. S.R.L. şi 5.837 RON la S.C. E. S.R.L., sumă nerecuperată.

Prin urmare, în realizarea scopului procescual anterior precizat, va dispune schimbarea încadrării juridice şi reţinerea unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, iar în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. va înceta procesul penal faţă de inculpatul JJJJ. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

51) Cu privire la inculpatul KKKK.

Astfel cum s-a argumentat în considerentele prezentei decizii, apelul declarat de KKKK. este tardiv, însă o atare constatare nu împiedică reevaluarea situaţiei inculpatului, în limitele şi prin raportare la motivele căilor de atac formulate de procuror şi partea civilă, care au criticat soluţiile dispuse faţă de toţi inculpaţii şoferii angajaţi.

Prin urmare, în raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului KKKK., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul KKKK. a predat timp de 63 luni şi, respectiv, 53 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 7.939 RON, din care 1.327 RON la S.C. F. S.R.L. şi 6.612 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul KKKK. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 10 luni închisoare şi 20 zile, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel, reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

52) Cu privire la inculpatul LLLL.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului LLLL., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul LLLL. a predat timp de 7 luni şi, respectiv, 11 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 2.159 RON, din care 2.073 RON la S.C. F. S.R.L. şi 86 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul LLLL. a achitat suma de 3.693 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 2.159 RON şi doar parţial dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 1.963 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov, coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului LLLL., Înalta Curte constată că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză obligatorie de atenuare a pedepsei ca efect al achitării integrale a prejudiciului, atunci când acesta nu este mai mare de 50.000 euro, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune aplicarea unei pedepse cu amenda.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica, aşadar, inculpatului o pedeapsă de 900 RON amendă penală (90 zile amendă x), valorificând atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., cu precădere limitele speciale prevăzute de art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., diligenţele depuse de inculpat pentru achitarea prejudiciului efectiv şi a unei părţi semnificative a accesoriilor fiscale, dar şi circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ. şi nu se impune a fi reluate.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

53) Cu privire la intimatul inculpat MMMM.

Acest inculpat nu a declarat apel, însă situaţia sa juridică va fi reevaluată în limitele şi prin raportare la motivele căilor de atac formulate de procuror şi de partea civilă, care au criticat soluţiile dispuse faţă de toţi inculpaţii şoferii angajaţi.

Prin urmare, în raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului MMMM., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că intimatul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul MMMM. a predat timp de 59 luni şi, respectiv, 47 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 5.198 RON, din care 1.292 RON la S.C. F. S.R.L. şi 3.906 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul MMMM. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţa apelată, respectiv minimul special redus de 10 luni închisoare şi 20 zile, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel, reţinând, totodată, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

54) Cu privire la inculpatul NNNN.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului NNNN., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul NNNN. a predat timp de 28 luni şi respectiv, 24 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul NNNN. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 2.194 RON, din care 812 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.382 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul NNNN. a achitat suma de 10.778 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 2.194 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 439 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 2.034 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov, coroborată cu adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului NNNN., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind, aşadar, fondate susţinerile inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată, în schimb, netemeinicia criticilor formulate în dezbateri prin apărător din oficiu, cu privire la neîndeplinirea cerinţei asociate subiectului activ, şi anume aceea de a fi titular al obligaţiilor de evidenţiere şi declarare a veniturilor obţinute, precum şi la lipsa elementului subiectiv al intenţiei. Aceste critici au fost cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului LL. şi, în plus, în condiţiile în care apelantul NNNN. a uzat de procedura recunoaşterii învinurii, se menţin pertinente şi aspectele referitoare la incidenţa Deciziei de recurs în interesul legii nr. 4/2019 şi imposibilitatea dispunerii unei soluţii de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

55) Cu privire la inculpatul OOOO.

Astfel cum s-a argumentat în considerentele prezentei decizii, apelul declarat de inculpatul OOOO. este tardiv, însă o atare constatare nu împiedică reevaluarea situaţiei inculpatului, în limitele şi prin raportare la motivele căilor de atac formulate de procuror şi de partea civilă, care au criticat soluţiile dispuse faţă de toţi inculpaţii şoferii angajaţi.

Prin urmare, în raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului OOOO., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că inculpatul, şofer taximetrist angajat la S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care această societate şi administratorii săi au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, inculpatul OOOO. a predat timp de 14 luni la casieria societăţii deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de persoana juridică, în scopul sustragerii acesteia din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 603 RON, faptă săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (forma continuată reţinută prin rechizitoriu fiind înlăturată prin încheierea din data de 28 octombrie 2022).

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii.

Înscrisurile administrate în ambele faze ale procesului atestă faptul că inculpatul OOOO. a achitat încă din cursul judecăţii în primă instanţă suma de 3.536 RON, sumă care acoperă integral prejudiciul cauzat, în valoare de 603 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 121 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente, astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/24.02.2022 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului OOOO., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală astfel reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

56) Cu privire la inculpatul PPPP.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului PPPP., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul PPPP. a predat timp de 17 luni şi, respectiv, 14 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul PPPP. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 936 RON, din care 287 RON la S.C. F. S.R.L. şi 649 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul PPPP. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar inculpatul nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat anterior, Înalta Curte constată că susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii, au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului LL. şi nu se impune a fi reluate.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

57) Cu privire la intimatul inculpat QQQQ.

Acest inculpat nu a declarat apel, însă situaţia sa juridică va fi reevaluată în limitele şi prin raportare la motivele căilor de atac formulate de procuror şi partea civilă, care au criticat soluţiile dispuse faţă de toţi inculpaţii şoferii angajaţi.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului QQQQ., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că intimatul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul QQQQ. a predat timp de 18 luni şi, respectiv, 11 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul QQQQ. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 3.098 RON, din care 343 RON la S.C. F. S.R.L. şi 2.755 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul QQQQ. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel, reţinând, în acest sens, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

58) Cu privire la inculpatul RRRR.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului RRRR., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul RRRR. a predat timp de 20 luni şi, respectiv, 20 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul RRRR. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 1.414 RON, din care 710 RON la S.C. F. S.R.L. şi 704 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul RRRR. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar inculpatul nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind, aşadar, fondată critica inculpatului sub aspectul analizat anterior, Înalta Curte constată însă neîntemeiate susţinerile referitoare la neîndeplinirea cerinţei de a fi titular al obligaţiilor de evidenţiere şi declarare a veniturilor obţinute, considerentele avute în vedere fiind similare celor expuse cu ocazia examinării apelului formulat de coinculpatul LL.. În mod asemănător, constată caracterul nefondat al solicitării generice făcute în cursul dezbaterilor prin apărător din oficiu, de valorificare a dispoziţiilor art. 16 lit. c) din C. proc. pen., deoarece probele administrate şi necontestate de inculpat în apel demonstrează implicarea sa în calitate de complice la activitatea evazionistă comisă de societăţile angajatoare.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, concret reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

59) Cu privire la inculpatul SSSS.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului SSSS., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul SSSS. a predat timp de 9 luni şi, respectiv, 7 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul SSSS. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 347 RON, din care 114 RON la S.C. F. S.R.L. şi 233 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii.

Înscrisurile administrate în ambele faze ale procesului atestă faptul că inculpatul SSSS. a achitat încă din cursul judecăţii în primă instanţă şi parţial în apel suma de 3.782 RON, sumă care acoperă integral prejudiciul cauzat, în valoare de 347 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 70 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente, astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/24.02.2022 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului SSSS., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind fondată critica inculpatului sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, în cazul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală astfel reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

60) Cu privire la inculpatul TTTT.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului TTTT., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul TTTT. a predat timp de 66 luni şi respectiv, 62 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul TTTT. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 8.318 RON, din care 3.430 RON la S.C. F. S.R.L. şi 4.888 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul TTTT. a achitat suma de 21.456 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 8.318 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 1.664 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 10.276 RON), astfel cum au fost individualizate, iniţial, prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului TTTT., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind, aşadar, fondate susţinerile inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată în privinţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, concret reţinută în sarcina inculpatului, că nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

61) Cu privire la inculpatul UUUU.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului UUUU., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul UUUU. a predat timp de câte 8 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 968 RON, din care 430 RON la S.C. F. S.R.L. şi 538 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul UUUU. a achitat suma de 2.173 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 968 RON şi doar parţial dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 1.348 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului UUUU., Înalta Curte constată că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză obligatorie de atenuare a pedepsei ca efect al achitării integrale a prejudiciului, atunci când acesta nu este mai mare de 50.000 euro, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune aplicarea unei pedepse cu amenda.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica, aşadar, inculpatului o pedeapsă de 900 RON amendă penală (90 zile amendă x), valorificând atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., cu precădere limitele speciale prevăzute de art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., diligenţele depuse de inculpat pentru achitarea prejudiciului efectiv şi a unei părţi semnificative a accesoriilor fiscale, dar şi circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat sub acest aspect, Înalta Curte constată neîntemeiat motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective, invocat în cursul dezbaterilor. În acest sens, face trimitere la considerentele expuse cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ., fără a le reitera.

În privinţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, concret reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

62) Cu privire la inculpatul VVVV.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului VVVV., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul VVVV. a predat timp de 69 luni şi, respectiv, 68 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul VVVV. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 7.547 RON, din care 4.197 RON la S.C. F. S.R.L. şi 3.350 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul VVVV. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel. În acest sens, reţine că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei, iar inculpatul nu a formulat critici sub acest aspect.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub aspectul menţionat, Înalta Curte apreciază, însă, lipsite de temei susţinerile sale referitoare la lipsa elementului subiectiv al intenţiei, la împrejurarea că motivaţia acestei conduite a reprezentat-o dorinţa de obţinere a salariului conform condiţiilor contractuale convenite, la inexistenţa unui contact direct cu înregistrările contabile ori cu raportarea veniturilor şi, în fine, la neîndeplinirea cerinţei de a fi titular al obligaţiilor de evidenţiere şi declarare a veniturilor obţinute. Toate aceste critici sunt identice celor susţinute în motivarea scrisă comună a cererii de apel formulate de opt inculpaţi, printre care şi VVVV., şi au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului formulat de coinculpatul LL., astfel încât Înalta Curte face trimitere la argumentele pertinente, fără a le reitera.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, concret reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

63) Cu privire la intimatul inculpat WWWW.

Acest inculpat nu a declarat apel, însă situaţia sa juridică va fi reevaluată în limitele şi prin raportare la motivele căilor de atac formulate de procuror şi partea civilă, care au criticat soluţiile dispuse faţă de toţi inculpaţii şoferii angajaţi.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului WWWW., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că intimatul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul WWWW. a predat timp de 59 luni şi, respectiv, 56 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul WWWW. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 7.663 RON, din care 2.316 RON la S.C. F. S.R.L. şi 5.347 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul WWWW. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel, reţinând, în acest sens, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

64) Cu privire la inculpatul XXXX.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului XXXX., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul XXXX. a predat timp de 11 luni şi respectiv, 12 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul XXXX. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 736 RON, din care 488 RON la S.C. F. S.R.L. şi 248 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul XXXX. a achitat suma de 4.049 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 736 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 147 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 693 RON), astfel cum au fost individualizate, iniţial, prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului XXXX., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind, aşadar, fondate susţinerile inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că analiza susţinerilor sale privind pretinsa incidenţă a amnistiei fiscale sub aspectul accesoriilor fiscale pretinse de partea civilă, în temeiul O.U.G. nr. 69/2020, este superfluă, de vreme ce inculpatul XXXX. a achitat integral prejudiciul cauzat şi accesoriile fiscale reţinute prin prezenta decizie, nemaiexistând, prin urmare, vreo sumă datorată cu acest ultim titlu.

În privinţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, concret reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

65) Cu privire la inculpatul YYYY.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului YYYY., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul YYYY. a predat timp de 35 luni şi, respectiv, 33 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul YYYY. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 2.342 RON, din care 737 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.605 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul YYYY. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel, reţinând, în acest sens, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat sub acest aspect, Înalta Curte constată neîntemeiat motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective, invocat în cursul dezbaterilor. În acest sens, face trimitere la considerentele expuse cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ., fără a le reitera.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

66) Cu privire la intimatul inculpat ZZZZ.

Înalta Curte a examinat, în considerentele prezentei decizii, soluţia de achitare dispusă în prima instanţă faţă de acest inculpat, în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., constatând temeinicia acesteia.

În contextul menţinerii acestei soluţii dispuse pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (forma continuată a faptei fiind înlăturată prin încheierea din data de 28 octombrie 2022), se impune, totuşi, precizarea valorii prejudiciului la producerea căruia inculpatul şi-a adus contribuţia. Aceasta deoarece, pe de o parte, comiterea faptei fără forma de vinovăţie prevăzută de lege înlătură, în principiu, exclusiv răspunderea penală a inculpatului, nu şi pe cea civilă, care este atrasă pentru cea mai uşoară culpă. Pe de altă parte, achitarea de către inculpat a unei sume de bani produce consecinţe juridice şi în cazul autorilor, în sensul în care suma finală rămasă nerecuperată va fi diminuată în mod corespunzător.

În acest context, Înalta Curte reţine că inculpatul ZZZZ., angajat la S.C. E. S.R.L., a contribuit la producerea unui prejudiciu de 70 RON, iar înscrisurile existente la dosar atestă acoperirea integrală a acestei sume, precum şi a accesoriilor fiscale, împrejurare ce va fi avută în vedere la determinarea sumei totale achitate, respectiv a restului de plată în legătură cu activitatea imputată persoanei juridice S.C. E. S.R.L..

Reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară nici în cazul acestui intimat, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

67) Cu privire la inculpatul AAAAA.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului AAAAA., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul AAAAA. a predat timp de 45 luni şi, respectiv, 54 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul AAAAA. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 3.074 RON, din care 1.925 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.149 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul AAAAA. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel, reţinând, în acest sens, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat sub acest aspect, Înalta Curte constată neîntemeiat motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective, invocat în cursul dezbaterilor. În acest sens, face trimitere la considerentele expuse cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ., fără a le reitera.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

68) Cu privire la inculpatul BBBBB.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului BBBBB., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul BBBBB. a predat timp de 17 luni şi respectiv, 11 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul BBBBB. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 1.970 RON, din care 90 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.880 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul BBBBB. a achitat suma de 6.752 ei, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 1.970 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 394 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 1.732 RON), astfel cum au fost individualizate, iniţial, prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului BBBBB., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind, aşadar, fondate susţinerile inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată că, în privinţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, concret reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

69) Cu privire la inculpatul CCCCC.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului CCCCC., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul CCCCC. a predat timp de 30 luni şi, respectiv, 26 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul CCCCC. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 2.369 RON, din care 689 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.690 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul CCCCC. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel, reţinând, în acest sens, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind fondată critica inculpatului sub aspectul analizat, Înalta Curte constată, însă, neîntemeiate susţinerile cu caracter general făcute în cursul dezbaterilor, referitoare la neindividualizarea prejudiciului, împrejurarea că obligaţiile de plată a impozitului pe profit şi TVA reveneau societăţilor, iar nu şoferilor angajaţi ori la lipsa elementului subiectiv intenţional. Toate aceste critici au fost cenzurate cu ocazia examinării apelului coinculpatului XXX. şi sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul inculpatului CCCCC., astfel încât Înalta Curte face trimitere la considerentele pertinente, fără a le reitera.

Constată, de asemenea, nefondate criticile formulate în motivele scrise de apel, referitoare la pretinsa incidenţă a dispoziţiilor art. 10 alin. (1), respectiv, art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005, deoarece valorificarea cauzei de atenuare a pedepsei ori, după caz, a celei de nepedepsire reglementate de legea specială, sunt condiţionate de prealabila achitare a prejudiciului, fie numai a celui efectiv cauzat (în primul caz), fie a acestuia plus majorarea de 20% şi accesoriile fiscale (în cel de-al doilea caz). Or, astfel cum s-a evidenţiat în precedent, inculpatul nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul la producerea căruia a contribuit prin activitatea sa ilicită.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

70) Cu privire la intimatul inculpat DDDDD.

Acest inculpat nu a formulat apel, situaţia sa juridică fiind cenzurată în cel de-al doilea grad de jurisdicţie prin raportare la motivele şi în limitele căilor ordinare de atac formulate de procuror şi de partea civilă.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului DDDDD., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că intimatul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul DDDDD. a predat timp de 16 luni şi, respectiv, 15 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 3.376 RON, din care 529 RON la S.C. F. S.R.L. şi 2.847 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de intimatul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul DDDDD. a achitat suma de 4.715 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 3.376 RON şi doar parţial dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 3.464 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului DDDDD., Înalta Curte constată că, de la data epuizării faptei comise şi până în prezent, Legea nr. 241/2005 a suferit modificări succesive, relevante pentru situaţia analizată fiind prevederile art. 10 din acest act normativ, astfel cum au fost detaliate anterior, cu ocazia cenzurării criticilor formulate de coinculpatul JJ..

Făcând trimitere la considerentele expuse în precedent, reţine că legea care instituie o cauză obligatorie de atenuare a pedepsei ca efect al achitării integrale a prejudiciului, atunci când acesta nu este mai mare de 50.000 euro, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune aplicarea unei pedepse cu amenda.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica, aşadar, inculpatului o pedeapsă de 1200 RON amendă penală (120 zile amendă x), valorificând atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., cu precădere limitele speciale prevăzute de art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., diligenţele depuse de inculpat pentru achitarea prejudiciului efectiv, dar şi circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

71) Cu privire la inculpatul EEEEE.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului EEEEE., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul EEEEE. a predat timp de 17 luni şi, respectiv, 10 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul EEEEE. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 676 RON, din care 174 RON la S.C. F. S.R.L. şi 502 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul EEEEE. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel, reţinând, în acest sens, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat sub acest aspect, Înalta Curte constată, însă, neîntemeiat motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective, invocat în cursul dezbaterilor. În acest sens, face trimitere la considerentele expuse cu ocazia examinării apelului coinculpatului LL., pertinente mutatis mutandis şi în cazul inculpatului, fără a le reitera.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

72) Cu privire la inculpatul FFFFF.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului FFFFF., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul FFFFF. a predat timp de 57 luni şi respectiv, 60 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul FFFFF. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 7.157 RON, din care 1.845 RON la S.C. F. S.R.L. şi 5.312 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul FFFFF. a achitat suma de 23.353 ei, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 7.157 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 1.431 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 9.444 RON), astfel cum au fost individualizate, iniţial, prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului FFFFF., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat sub acest aspect, Înalta Curte constată, însă, neîntemeiat motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective, invocat în cursul dezbaterilor. În acest sens, face trimitere la considerentele expuse cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ., pertinente mutatis mutandis şi în cazul inculpatului, fără a le reitera.

În privinţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, concret reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

73) Cu privire la inculpatul GGGGG.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului GGGGG., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul GGGGG. a predat timp de 41 luni şi, respectiv, 40 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul GGGGG. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 3.310 RON, din care 2.268 RON la S.C. F. S.R.L. şi 1.042 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul GGGGG. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel, reţinând, în acest sens, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Constatând, prin urmare, fondată critica apelantului inculpat sub aspectul menţionat, Înalta Curte apreciază, însă, lipsite de temei susţinerile sale referitoare la lipsa elementului subiectiv al intenţiei, la împrejurarea că motivaţia acestei conduite a reprezentat-o dorinţa de obţinere a salariului conform condiţiilor contractuale convenite, la inexistenţa unui contact direct cu înregistrările contabile ori cu raportarea veniturilor şi, în fine, la neîndeplinirea cerinţei de a fi titular al obligaţiilor de evidenţiere şi declarare a veniturilor obţinute. Toate aceste critici sunt identice celor susţinute în motivarea scrisă comună a cererii de apel formulate de opt inculpaţi, printre care şi GGGGG., şi au fost deja cenzurate cu ocazia examinării apelului formulat de coinculpatul LL., astfel încât Înalta Curte face trimitere la argumentele pertinente, fără a le reitera.

În mod asemănător, constată caracterul nefondat al solicitării generice făcute în cursul dezbaterilor prin apărător din oficiu, de valorificare a dispoziţiilor art. 16 lit. c) din C. proc. pen., deoarece probele administrate şi necontestate de inculpat în apel demonstrează implicarea sa în calitate de complice la activitatea evazionistă comisă de societăţile angajatoare

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

74) Cu privire la inculpatul HHHHH.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului HHHHH., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul HHHHH. a predat timp de 59 luni şi, respectiv, 65 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul HHHHH. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 6.533 RON, din care 3.923 RON la S.C. F. S.R.L. şi 2.610 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul HHHHH. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel, reţinând, în acest sens, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat sub acest aspect, Înalta Curte constată, însă, neîntemeiat motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective, invocat în cursul dezbaterilor. În acest sens, face trimitere la considerentele expuse cu ocazia examinării apelului coinculpatului LL., pertinente mutatis mutandis şi în cazul inculpatului, fără a le reitera.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

75) Cu privire la inculpatul IIIII.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului IIIII., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul IIIII. a predat timp de 19 luni şi, respectiv, 20 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul IIIII. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 1.378 RON, din care 604 RON la S.C. F. S.R.L. şi 774 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul IIIII. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel, reţinând, în acest sens, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat sub acest aspect, Înalta Curte constată, însă, neîntemeiat motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective, invocat în cursul dezbaterilor. În acest sens, face trimitere la considerentele expuse cu ocazia examinării apelului coinculpatului LL., pertinente mutatis mutandis şi în cazul inculpatului, fără a le reitera.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

76) Cu privire la inculpatul JJJJJ.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului JJJJJ., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul JJJJJ. a predat timp de 61 luni şi, respectiv, 68 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul JJJJJ. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 8.021 RON, din care 3.664 RON la S.C. F. S.R.L. şi 4.357 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul JJJJJ. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel, reţinând, în acest sens, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat sub acest aspect, Înalta Curte constată neîntemeiate restul susţinerilor sale în apel. Solicitarea de achitare formulată în dezbateri, întemeiată pe argumentul nedepistării inculpatului cu vreun mijloc fraudulos de natură să altereze memoria fiscală, nu se raportează pertinent la particularităţile acuzaţiei de complicitate la evaziune fiscală reţinută în sarcina sa, concretizată în activitatea de depunere a deconturilor în condiţiile anterior expuse.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

77) Cu privire la inculpatul KKKKK.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului KKKKK., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul KKKKK. a predat timp de 57 luni şi respectiv, 53 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul KKKKK. a contribuit la producerea prejudiciului total în limita sumei de 4.773 RON, din care 1.214 RON la S.C. F. S.R.L. şi 3.559 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul KKKKK. a achitat suma de 20.732 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 4.773 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 955 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 5.468 RON), astfel cum au fost individualizate, iniţial, prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului KKKKK., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat sub acest aspect, Înalta Curte constată că analiza susţinerilor sale privind pretinsa incidenţă a amnistiei fiscale sub aspectul accesoriilor fiscale pretinse de partea civilă, în temeiul O.U.G. nr. 69/2020, este superfluă, de vreme ce inculpatul a achitat integral prejudiciul cauzat şi accesoriile fiscale reţinute prin prezenta decizie, nemaiexistând, prin urmare, vreo sumă datorată cu acest ultim titlu.

În privinţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, concret reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

78) Cu privire la inculpatul LLLLL.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului LLLLL., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care persoana juridică şi administratorii săi au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, inculpatul LLLLL. a predat timp de 4 luni la casieria societăţii inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute, în scopul sustragerii societăţii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul LLLLL. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 293 RON, fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (forma continuată a infracţiunii fiind înlăturată prin încheierea din data de 28 octombrie 2022).

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul LLLLL. a achitat doar parţial prejudiciul efectiv cauzat, respectiv numai suma de 289 RON, insuficientă pentru a se reţine eventuala incidenţă a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a solicitat apelantul, prin avocat din oficiu, în dezbateri.

Prin urmare, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 1 an şi 4 luni închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare avute în vedere de curtea de apel, reţinând, în acest sens, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat numai sub aspectul precizat, Înalta Curte constată că, sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, astfel cum s-a susţinut în dezbateri, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

79) Cu privire la inculpatul NNNNN.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului NNNNN., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul NNNNN. a predat timp de câte 4 luni la casieria celor două societăţi inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul NNNNN. a contribuit la producerea prejudiciului total în limita sumei de 939 RON, din care 710 RON la S.C. F. S.R.L. şi 229 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în cauză, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul NNNNN. a achitat suma de 1.800 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 939 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 188 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente, astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/24.02.2022 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului NNNNN., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat sub acest aspect, Înalta Curte constată că, în privinţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, concret reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă, însă, prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

80) Cu privire la inculpatul OOOOO.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului OOOOO., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul OOOOO. a predat timp de 3 luni şi, respectiv, 4 luni la casieria celor două societăţi inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 546 RON, din care 498 RON la S.C. F. S.R.L. şi 48 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de apelantul inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul OOOOO. a achitat suma de 1.036 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 546 RON şi dobânzile şi penalităţile aferente (în valoare de 484 RON), astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/08.02.2023 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov şi precizate ulterior prin adresa nr. x/14.03.2023 a aceleiaşi instituţii. Suma achitată de apelantul inculpat nu acoperă, însă, şi majorarea de 20% din prejudiciul efectiv, respectiv, 109 RON, pentru a se analiza, eventual, incidenţa cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005, la care s-a făcut trimitere în dezbateri.

În acest context, sub aspectul legii penale aplicabile inculpatului OOOOO., Înalta Curte constată că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză obligatorie de atenuare a pedepsei ca efect al achitării integrale a prejudiciului, atunci când acesta nu este mai mare de 50.000 euro, respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021, este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune aplicarea unei pedepse cu amenda.

Subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica, aşadar, inculpatului o pedeapsă de 900 RON amendă penală (90 zile amendă x), valorificând atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., cu precădere limitele speciale prevăzute de art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., diligenţele depuse de inculpat pentru achitarea prejudiciului efectiv şi a accesoriilor fiscale, dar şi circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel.

Apreciind fondată critica formulată de inculpat sub aspectul precizat, Înalta Curte constată, însă, neîntemeiat motivul de apel referitor la neîndeplinirea unei cerinţe specifice laturii subiective, invocat în cursul dezbaterilor. În acest sens, face trimitere la considerentele expuse cu ocazia examinării apelului coinculpatului QQ., pertinente mutatis mutandis şi în cazul inculpatului, fără a le reitera.

Analiza susţinerilor sale privind pretinsa incidenţă a amnistiei fiscale sub aspectul accesoriilor fiscale pretinse de partea civilă, în temeiul O.U.G. nr. 69/2020, este superfluă, de vreme ce inculpatul a achitat integral prejudiciul cauzat şi accesoriile fiscale reţinute prin prezenta decizie, nemaiexistând, prin urmare, vreo sumă datorată cu acest ultim titlu.

În privinţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, concret reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, deoarece, pentru considerentele expuse în precedent, se va dispune o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

81) Cu privire la intimatul inculpat PPPPP.

Acest inculpat nu a formulat apel, situaţia sa juridică fiind cenzurată în cel de-al doilea grad de jurisdicţie prin raportare la motivele şi în limitele căilor ordinare de atac formulate de procuror şi de partea civilă.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în limitele expuse, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului PPPPP., Înalta Curte reţine că probatoriul administrat confirmă faptul că intimatul inculpat, şofer taximetrist angajat la societăţile inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care cele două persoane juridice şi administratorii lor au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul PPPPP. a predat timp de 68 luni şi, respectiv, 64 luni la casieria societăţilor inculpate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute de cele două societăţi comerciale, în scopul sustragerii acestora din urmă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul PPPPP. a contribuit la producerea prejudiciului total numai în limita sumei de 7.421 RON, din care 2.409 RON la S.C. F. S.R.L. şi 5.012 RON la S.C. E. S.R.L., fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

La stabilirea prejudiciului individual, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de inculpat, astfel cum rezultă această valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul PPPPP. nu a achitat nici măcar parţial prejudiciul reţinut în sarcina sa.

Prin urmare, subsecvent schimbării încadrării juridice şi reţinerii unei infracţiuni unice de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum echivalent celui stabilit prin sentinţă, respectiv minimul legal redus de 10 luni şi 20 zile închisoare, valorificând circumstanţele atenuante judiciare şi cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., avute în vedere de curtea de apel, reţinând, în acest sens, că Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei.

Va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, pe durata termenului minim de supraveghere de 2 ani, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţă.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă nici prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

82) Cu privire la inculpatul QQQQQ.

În raport cu aspectele factuale examinate în precedent şi constatând, în coordonatele acestora, temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul contribuţiei secundare a inculpatului QQQQQ., Înalta Curte constată că probatoriul administrat confirmă faptul că apelantul inculpat, şofer taximetrist angajat la S.C. E. S.R.L., a sprijinit modalitatea ilicită în care persoana juridică şi administratorii săi au omis să evidenţieze totalitatea veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie.

În concret, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul QQQQQ. a predat timp de 3 luni la casieria societăţii inculpate sus-menţionate deconturi zilnice justificate cu rapoarte Z care relevau o valoare mai mică decât cea reală a curselor efectuate, dar şi a sumelor efectiv predate, facilitând, astfel, evidenţierea doar în parte a veniturilor real obţinute, în scopul sustragerii societăţii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin activitatea sa, inculpatul QQQQQ. a contribuit la producerea prejudiciului total în limita sumei de 188 RON, fapta săvârşită realizând toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (forma continuată a infracţiunii fiind înlăturată prin încheierea din data de 28 octombrie 2022).

La stabilirea prejudiciului individual imputat inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv valoarea impozitului pe profit şi TVA aferente veniturilor neînregistrate corespunzătoare deconturilor depuse de acesta, astfel cum rezultă respectiva valoare din probatoriul evaluat în considerentele prezentei decizii, dar şi din nota de calcul întocmită la data de 12.10.2022 de specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi comunicată Înaltei Curţi.

Înscrisurile administrate în faza apelului, inclusiv relaţiile solicitate în mod repetat părţii civile, atestă faptul că inculpatul QQQQQ. a achitat suma de 617 RON, acoperind integral prejudiciul cauzat, în valoare de 188 RON, plus un procent de 20% din acesta (respectiv, suma de 38 RON) şi dobânzile şi penalităţile aferente, astfel cum au fost individualizate prin adresa nr. x/24.02.2022 a Ministerului Finanţelor - A.N.A.F - D.G.R.F.P Braşov.

Achitarea de către inculpat a unei sume mai mari decât cea reţinută a fi datorată prin prezenta decizie nu poate fi remediată în acest cadru, partea civilă urmând, însă, să ia toate măsurile necesare pentru a restitui inculpatului, conform legii, eventualele sume plătite în plus de acesta din urmă.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă inculpatului QQQQQ., Înalta Curte constată, similar coinculpaţilor aflaţi într-o situaţie asemănătoare, că varianta legislativă a Legii nr. 241/2005 care instituie o cauză de nepedepsire ca efect al achitării integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din acesta, şi a accesoriilor fiscale - respectiv legea în vigoare începând cu data de 04.04.2021 - este legea cea mai favorabilă inculpatului, urmând a face aplicarea sa corespunzătoare, conform art. 5 din C. pen. şi a dispune încetarea procesului penal.

Apreciind fondată, aşadar, critica formulată de inculpat sub acest aspect, Înalta Curte constată că, în privinţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, concret reţinută în sarcina inculpatului, nu este incidentă, însă, prescripţia răspunderii penale, având în vedere argumentele expuse în secţiunea I a prezentei decizii.

În fine, reevaluarea detaliată a acuzaţiei prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu mai este necesară, urmând a se dispune, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

Observaţii finale comune

În cazul tuturor inculpaţilor şoferi faţă de care a dispus soluţii de condamnare fie la pedeapsa închisorii, fie la pedeapsa amenzii, Înalta Curte a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în conţinutul şi pe durata stabilite prin sentinţa penală, luând în considerare caracterul obligatoriu al acestei sancţiuni şi dispoziţiile art. 67 alin. (1), (2) din C. pen.

Faţă de inculpaţii condamnaţi la pedeapsa închisorii, Înalta Curte a menţinut dispoziţiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fără a examina variante de executare alternative, mai puţin restrictive, având în vedere că maximul special al pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracţiunea de evaziune fiscală nu permite aplicarea dispoziţiilor art. 80 sau art. 83 din C. pen.

IV. Cu privire la criticile formulate sub aspectul acuzaţiilor de spălare de bani

În ceea ce priveşte infracţiunile de spălare de bani, acuzaţiile vizează operaţiunile de creditare înregistrate în contabilitatea S.C. F. S.R.L. şi S.C. E., operaţiuni prin care, în esenţă, se susţine că au fost disimulate sumele de bani, produs al infracţiunii de evaziune fiscală.

Astfel, prin actul de sesizare s-a reţinut că operaţiunile de creditare înregistrate în evidenţele financiar contabile au fost fictive, fapt ce rezultă din aceea că pretinşii creditori, inculpaţii C. şi B., nu au dispus de sumele de bani corespunzătoare, acestea provenind din activitatea infracţională de evaziune fiscală şi aflându-se, în fapt, la dispoziţia societăţilor, fără a fi însă evidenţiate în contabilitate, astfel că provenienţa lor a fost disimulată sub forma creditărilor din partea asociaţilor. Cu alte cuvinte, acuzaţia constă în aceea că o parte a sumelor provenite din infracţiunea de evaziune fiscală, rămasă la dispoziţia celor două societăţi au fost evidenţiate în contabilitate sub forma unor creditări din partea asociaţilor, inculpaţii asociaţi fiind autori, iar administratorii de drept şi cel de fapt, fiind complici, prin aceea că au acceptat documente din care rezultă în mod mincinos creditarea societăţilor cunoscând modul evazionist de obţinere a veniturilor rămase la dispoziţia societăţilor.

În concret, acuzaţia se referă la operaţiunile de creditare înregistrate în perioada 2009 - septembrie 2014 în evidenţele financiar-contabile, respectiv 150 de operaţiuni de creditare prin depunere de numerar înregistrate la S.C. F. S.R.L. ca fiind efectuate de inculpata C., în sumă totală de 1.532.000 RON şi 132 operaţiuni de creditare prin depunere de numerar înregistrate la aceeaşi societate ca fiind efectuate de inculpatul B., în sumă totală de 1.097.000 RON, precum şi operaţiunile de creditare înregistrate în evidenţele S.C. E. S.R.L., respectiv 62 operaţiuni de creditare prin depunere de numerar din partea inculpatei C., în sumă totală de 699.500 RON şi 62 operaţiuni de creditare prin depunere de numerar, din partea inculpatului B., în sumă totală de 674.500 RON.

Prima instanţă a apreciat, în esenţă, că probatoriul atestă înregistrarea în documentele financiar contabile a operaţiunilor de creditare, însă nu dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatele C. şi D. au efectuat operaţiunile de creditare sau că au cunoscut despre acestea, motiv pentru care a pronunţat faţă de inculpate o soluţie de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de spălare de bani de care au fost acuzate, constatând incidenţa cazului care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., soluţie a cărei temeinicie a fost criticată în motivele de apel scrise ale Ministerului Public.

În ce priveşte pe acuzaţia adusă inculpatului A., prima instanţă a apreciat ca fiind dovedită vinovăţia acestuia, reţinând că inculpatul, în calitate de administrator al societăţilor inculpate S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., cunoscând modul evazionist de obţinere a unor venituri rămase la dispoziţia celor două societăţi, mod ce a concretizat infracţiunile de evaziune fiscală reţinute în sarcina sa, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie 2009 - 25.11.2014, a acceptat documente din care rezulta în mod mincinos creditarea societăţilor de către asociaţii C. şi B., prin aceasta disimulându-se adevărata natură a provenienţei banilor pe care i-a gestionat.

Similar, s-a reţinut dovedită vinovăţia inculpatului B., care, în calitate de administrator şi asociat la S.C. E. S.R.L. şi asociat, respectiv administrator de fapt la S.C. F. S.R.L., cunoscând modul evazionist de obţinere a unor venituri rămase la dispoziţia celor două societăţi, mod ce a concretizat infracţiunile de evaziune fiscală reţinute în sarcina sa, în perioada ianuarie 2009 - 2011, a întocmit, respectiv acceptat, documente din care rezulta în mod mincinos creditarea societăţilor de către el şi coasociata C., prin aceasta disimulându-se adevărata natură a provenienţei banilor pe care i-a gestionat, respectiv i-a depus ca asociat.

Corelativ cu statuarea asupra vinovăţiei inculpaţilor A. şi B., prima instanţă a pronunţat condamnarea inculpatelor S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. conduse de aceştia, pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani, temeinicia soluţiilor pronunţate fiind criticată în apelurile declarate de inculpaţi.

În concluziile susţinute oral, reprezentantul Ministerului Public a arătat că acuzaţiile, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare, nu îndeplinesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor, faptele suprapunându-se tipicităţii infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reţinute în sarcina inculpaţilor.

Procedând la reevaluarea probatoriului administrat, Înalta Curte constată ca fiind de necontestat faptul că, în perioada 2009- septembrie 2014, în evidenţele financiar-contabile ale S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. au fost înregistrate operaţiuni de creditare cu numerar din partea inculpaţilor C. şi B., înregistrările fiind atestate de documentele justificative emise, respectiv dispoziţiile de încasare, precum şi documentele contabile primare - registrul de casă, registrul jurnal şi balanţa de verificare a situaţiilor financiare anuale -bilanţul. Toate operaţiunile înregistrate în balanţele de verificare lunare în conturile analitice corespunzătoare au fost înscrise în formularele F30 şi sunt evidenţiate ca atare în anexele la rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică.

Cât priveşte sumele de bani ce au făcut obiectul creditărilor, interogarea evidenţelor fiscale ale ANAF a relevat faptul că nici unul dintre inculpaţi nu realiza venituri suficiente pentru a credita societăţile cu sumele înregistrate în documentele financiar-contabile ce le atestă, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică cuprinzând un tabel comparativ edificator, fapt ce, coroborat cu împrejurarea că acestea au fost realizate prin depunerea de numerar la casierie, este de natură a infirma dincolo de orice îndoială rezonabilă realitatea remiterii efective a sumelor de bani de către creditorii menţionaţi scriptic.

Ca atare, în contextul în care sumele de bani respective se regăseau în numerar în gestiunea societăţilor inculpate, astfel cum rezultă din documentele financiar contabile care reconstituie circuitul lor ulterior, circuit evidenţiat în principal de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, iar probatoriul atestă că singurele sume de bani în numerar comparabile aflate la dispoziţia inculpaţilor, administratori de drept sau de fapt ai societăţilor S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., au fost reprezentate de veniturile neînregistrate în contabilitate prin mecanismul descris în prezenta decizie, în cauză este probat dincolo de orice îndoială rezonabilă că operaţiunile de creditare au fost în fapt acte simulate, al căror scop a fost cel de a reintroduce în circuitul civil sumele de bani, produs al infracţiunilor de evaziune fiscală, ce rămâneau la dispoziţia societăţilor şi a căror provenienţă nu putea fi legal justificată.

În considerarea modului în care s-a concretizat acuzaţia adusă inculpaţilor şi care face obiectul judecăţii în prezenta cauză, Înalta Curte constată, contrar primei instanţe, că faptele nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare de bani în modalitatea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în vigoare la data faptelor, respectiv art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, în vigoare de la 21 iulie 2019.

Preliminar, constatând că reglementarea în vigoare nu a modificat condiţiile de incriminare ale infracţiunii de spălarea banilor în varianta normativă imputată inculpaţilor, Înalta Curte reţine că potrivit art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, actualmente art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, aceasta constă în ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.

Infracţiunea de spălare a banilor săvârşită în modalitatea alternativă a disimulării adevăratei naturi a provenienţei bunurilor presupune crearea unui circuit sub paravanul căruia se translatează bunurile provenite din infracţiuni şi care are ca rezultat disiparea legăturii între banii murdari şi sursa de provenienţă a acestora prin intermediul unor operaţiuni complexe juridice, economice sau financiare.

Practic, spălarea banilor presupune ansamblul de tehnici, metode economice sau financiare prin care banii sau alte bunuri obţinute din activităţi ilicite sunt desprinse de originea lor ilicită, pentru ca apoi să li se dea o aparentă provenienţă legală, într-un circuit economic, de regulă, complex.

Sumele de bani atestate nereal ca fiind creditate se regăseau, la momentul înregistrării operaţiunilor, în numerar, în gestiunea de fapt a societăţilor inculpate, reprezentând venituri neînregistrate, astfel că acţiunile prezentate ca subsumându-se infracţiunii de spălare de bani nu se circumscriu unor operaţiuni specifice conţinutului constitutiv al acesteia, în lipsa materialităţii circuitului banilor proveniţi din evaziune fiscală, fapta putând constitui, eventual, un fals în contabilitate, ce excedează însă obiectului judecăţii.

Astfel, din punct de vedere obiectiv, conduita specifică lui verbum regens constă în disimularea activelor cu provenienţă ilegală prin intermediul utilizării abuzive a instrumentelor şi/sau circuitelor financiare, în scopul minimalizării riscului de descoperire a legăturilor între diferitele infracţiuni şi beneficiile acestora, aşadar, pentru consumarea infracţiunii este necesar ca banii să fie efectiv reintroduşi în circuitul civil. Or, simpla înregistrare în contabilitate a unor operaţiuni de creditare a unei societăţi comerciale nu poate fi catalogată ca atare, chiar dacă această înregistrare nu corespunde realităţii.

Cu alte cuvinte, simpla creare a aparenţei liceităţii deţinerii nu echivalează cu reintroducerea în circuitul civil a sumelor de bani, folos infracţional al infracţiunii de evaziune fiscală, reintroducere care presupune, în mod necesar, deplasarea fizică/juridică a sumelor de bani de sursa lor pentru separarea fondurilor obţinute de aceasta. Înregistrarea operaţiunilor de creditare constituie doar un act premergător realizat în scopul disimulării, în lipsa căruia banii nu ar fi putut fi ulterior reintegraţi în circuitul civil, disimularea presupunând în mod necesar introducerea fondurilor albite în sistemul economic şi financiar prin intermediul unui circuit de natură a furniza o justificare licită irefutabilă banilor spălaţi.

De altfel, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică relevă circuitul financiar al banilor proveniţi din infracţiunile de evaziune fiscală ulterior înregistrării operaţiunilor de creditare, rezultând că o parte din sumele de bani au făcut obiectul unor operaţiuni de restituire de credite către administratori/asociaţi, iar o altă parte a fost folosită în relaţiile comerciale şi/sau financiare derulate între societăţile deţinute sau controlate de inculpaţii persoane fizice A., C., B. şi D., banii obţinuţi din infracţiunea predicat fiind folosiţi fracţionat.

Astfel, între societăţile S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. (ambele desfăşurând activităţi de taximetrie) S.C. RRRRR. S.R.L. şi S.C. SSSSS. S.R.L. (societăţi prin care se derulau activităţi de service auto, acreditare service case de marcat electronic fiscalizate, respectiv activităţi de distribuţie carburanţi, S.C. RRRRR. S.R.L. gestionând şi construcţia unui hotel), exista o strânsă interdependenţă comercială şi financiară, produsul infracţional al activităţii evazioniste fiind reintrodus în sistemul economic prin intermediul acestora, însă aceste circuite nu au făcut obiectul acuzaţiei deduse judecăţii, obiect ce se limitează la înregistrarea operaţiunilor de creditare nereale, activitate premergătoare unui proces complex de "albire".

În altă ordine de idei, statuând în sensul că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a arătat în considerentele Deciziei nr. 16/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 654 din 25 august 2016, că "infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiune".

Or, în speţă, acţiunea de înregistrare în evidenţele financiar contabile a unor operaţiuni de creditare nereale pentru a justifica deţinerea în casierie a sumelor de bani reprezentând venituri neevidenţiate în documentele contabile, în scopul de a dispune de aceştia în efectuarea operaţiunilor financiare ulterioare, nu constituie acţiuni suficient de bine caracterizate în raport cu infracţiunile de evaziune fiscală din care provin bunurile.

Astfel, atât omisiunea înregistrării veniturilor realizate, cât şi acţiunea de înregistrare a operaţiunilor nereale de creditare vizează aceleaşi sume de bani şi constituie fals în contabilitate. În timp ce prima faptă este absorbită în infracţiunea complexă de evaziune fiscală, cea de-a doua apare ca fiind lipsită de autonomie în raport cu infracţiunea predicat, reprezentând modalitatea concretă în care s-a procedat la reflectarea scriptică în patrimoniul societăţilor comerciale a veniturilor sustrase de la baza de impozitare. Atât timp cât banii nu au ieşit din patrimoniul societăţilor comerciale evazioniste şi nu au făcut obiectul unui circuit, reflectarea lor în evidenţele contabile, fie şi prin înregistrarea unor operaţiuni fictive nu reprezintă altceva decât o urmare firească a activităţii infracţionale principale.

Practic, prin mecanismul financiar pe care l-au adoptat şi implementat, inculpaţii au intenţionat să nu înregistreze în contabilitate, în integralitate, veniturile obţinute din activitatea de taximetrie, venituri care, ulterior, pentru a putea fi folosite, erau reintroduse în contabilitate ca reprezentând venit propriu al asociaţilor, susţinerile reprezentantului Ministerului Public prezentate în concluziile orale, fiind fondate în privinţa suprapunerii modalităţii de descriere a faptelor.

Aşadar, modalitatea concretă de creditare a societăţii nu îndeplineşte cerinţele esenţiale ale infracţiunii de spălare de bani, în sensul că nu a fost realizată o activitate de disimulare a sursei infracţionale, activitate ce nu poate fi realizată printr-o simplă menţiune în documentele contabile ale societăţii comerciale a cărei activitate infracţională de evaziune fiscală constituie chiar sursa banilor respectivi. Acţiunea de disimulare a sursei din activităţi infracţionale presupune manopere separate, care să fie distincte de cele inerente asigurării produsului infracţiunii de evaziune fiscală. Or, inculpaţii au acţionat în scopul eludării plăţii taxelor către bugetul de stat şi această manoperă a fost inerentă comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, astfel că această conduită singulară nu poate fi reţinută ca realizând şi tipicitatea infracţiunii de spălare a banilor.

Examenul de tipicitate obiectivă prevalează asupra chestiunilor referitoare la vinovăţia individuală ori la contribuţia personală, motiv pentru care se impune valorificarea, în beneficiul tuturor inculpaţilor, inclusiv al inculpatelor C. şi D., a impedimentului la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Dispunând o soluţie de achitare, Înalta Curte se va raporta la încadrarea juridică reţinută prin sentinţa penală, apreciind că, sub aspectul calificării în drept a acuzaţiilor de spălare de bani, nu există, formal, aspecte de legalitate care să impună o eventuală reformare a dispoziţiilor primei instanţe.

În ce priveşte dispoziţia primei instanţe privind confiscarea specială a sumelor de bani aferente operaţiunilor de creditare, dincolo de faptul că soluţia de achitare lipseşte de temei juridic luarea măsurii de siguranţă, fapta nefiind prevăzută de legea penală, aceasta contravine interpretării obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 23/2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din 8 noiembrie 2017, potrivit căreia "În interpretarea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală."

În fine, soluţia ce urmează a fi dispusă în apel face inutilă analiza celorlalte critici ale hotărârii penale atacate, statuarea asupra acestora nefiind necesară, date fiind argumentele prezentate.

V. Cu privire la latura civilă a cauzei

Sub aspectul faptelor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de 1357, art. 1369, art. 1382 - 1383 din C. civ.

Argumentele avute în vedere în cenzurarea laturii penale a cauzei sunt pertinente şi sub aspectul acţiunii civile, ele evidenţiind existenţa unei fapte ilicite, producerea unui rezultat prejudiciabil, existenţa unei legături de cauzalitate şi contribuţia mai multor persoane la producerea acestuia.

Prejudiciul cauzat prin fapta de evaziune fiscală, constând în neevidenţierea totalităţii veniturilor real obţinute de S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. din activitatea de taximetrie, a fost determinat neechivoc prin prezenta decizie, iar probatoriul a confirmat că, la producerea acestuia, au contribuit atât autorii - administratori sau persoane juridice, cât şi complicii - angajaţi, ceea ce înseamnă că aceştia răspund solidar pentru fapta prejudiciabilă şi sunt ţinuţi tot solidar şi la reparaţie faţă de partea civilă. Sub acest aspect, hotărârea instanţei de fond este netemeinică, iar criticile formulate de Ministerul Public şi partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov sunt fondate.

Sub aspectul supus analizei, este fondată şi critica celor două inculpate persoane juridice şi a inculpatului A., referitoare la omisiunea primei instanţe de a valorifica prevederile art. 1383 C. civ.. Textul prevede că, între cei care răspund solidar, sarcina reparaţiei se întinde proporţional cu măsura în care fiecare a contribuit la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenţia sau gravitatea culpei fiecăruia, dacă această participare nu poate fi stabilită; în fine, atunci când nici astfel nu se poate împărţi sarcina reparaţiei, contribuţia va fi egală la repararea prejudiciului.

În raport cu data epuizării activităţii ilicite, respectiv, 30 septembrie 2014, dispoziţiile C. civ. sunt aplicabile faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A., D. (în majoritate) şi, după caz, a persoanelor juridice, în cazul acestora Înalta Curte reţinând o contribuţie egală la producerea prejudiciului cauzat bugetului de stat, cu efectul unei sarcini proporţionale a reparaţiei prejudiciului. În plus, pentru perioada 2009 - 03.09.2010, va răspunde solidar cu aceşti inculpaţi, în limita propriei contribuţii, astfel cum va fi precizată în dispozitivul hotărârii, şi inculpatul B..

În fine, în cazul inculpatului G. şi al inculpaţilor şoferi care nu au achitat prejudiciul la producerea căruia au contribuit, va fi antrenată de asemenea, răspunderea lor solidară împreună cu societăţile inculpate şi administratorii acestora, numai în limita sumelor rămase neachitate, astfel cum vor fi individualizate pentru fiecare inculpat, în dispozitivul deciziei.

Critica inculpatelor persoane juridice şi a inculpatului A., referitoare la inadmisibilitatea acţiunii civile exercitate de partea civilă, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din C. proc. pen., este nefondată.

Norma procesual penală instituie obligaţia persoanei vătămate de a se constitui parte civilă în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază.

Aceasta nu înseamnă că, în speţă, astfel cum susţin apelanţii, Statul Român avea obligaţia de a se constitui parte civilă conform "propriilor reglementări stabilite de procedura fiscală prin care se individualizează o creanţă fiscală", şi anume numai în urma propriei inspecţii fiscale. O atare interpretare nesocoteşte conţinutul normei procesul penale, care nu include astfel de cerinţe suplimentare şi nici nu instituie alte criterii calitative de natură să circumstanţieze întinderea informaţiilor pe care trebuie să le furnizeze partea civilă care îşi exercită drepturile în procesul penal.

Or, în cauza de faţă, cererea de constituie ca parte civilă şi precizările ulterioare aflate în volumul 1 al dosarului de fond respectă criteriile esenţiale prevăzute de art. 20 alin. (2) din C. proc. pen., fiind indicate natura şi întinderea pretenţiilor civile, precum şi persoanele considerate răspunzătoare, astfel cum au fost indicate în rechizitoriu, respectiv inculpaţii A., C., B., D., G., persoanele juridice şi cei 88 de inculpaţi taximetrişti.

Împrejurarea că partea civilă nu a detaliat cuantumul pretenţiilor sale pentru fiecare inculpat în parte şi nici probele avute în vedere nu echivalează cu nesocotirea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din C. proc. pen., de vreme ce este vorba despre o eventuală obligaţie solidară (contribuţiile individuale urmând a fi stabilite de instanţă), grefată pe o acuzaţie de evaziune fiscală şi pe probatoriul aferent, astfel cum au fost individualizate prin rechizitoriu.

Susţinerile inculpaţiilor JJ., PP., XX., EEE., GGGG., TTTT. ş.a., privind incidenţa beneficiului anulării obligaţiilor accesorii de plată, în temeiul O.U.G. nr. 60/2020 şi O.U.G. nr. 19/2021, sunt nefondate.

Distinct de faptul că, pentru o parte a inculpaţilor care au formulat astfel de solicitări, Înalta Curte a constatat anterior achitarea integrală a prejudiciului cauzat şi a accesoriilor fiscale aferente, se impune observaţia suplimentară că normele care reglementează facilitatea fiscală menţionată nu sunt incidente în procedura de faţă.

Mai întâi, expunerea de motive a O.U.G.. nr. 69/2020 relevă că acordarea beneficiului anulării accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale restante până la data de 31.03.2020 a avut ca scop sprijinirea contribuabililor de bună-credinţă aflaţi în dificultate din cauza măsurilor adoptate pe parcursul crizei sanitare cauzate de virusul SARS-CoV-2, în vederea evitării deschiderii procedurii de insolvenţă. Or, situaţia inculpaţilor din prezenta cauză nu se circumscrie acestei ipoteze, faptele fiind săvârşite mult anterior perioadei pandemice.

În al doilea rând, analiza coroborată a dispoziţiilor art. VIII şi art. IX din acelaşi act normativ relevă, de asemenea, că beneficiul fiscal nu a fost recunoscut oricărei categorii de accesorii fiscale, indiferent de creanţa bugetară principală pe care o însoţeşte, ci a vizat exclusiv accesoriile aferente obligaţiilor bugetare fiscale principale restante la data de 31 martie 2020, în înţelesul dat acestei ultime noţiuni prin dispoziţiile art. VIII alin. (2), respectiv:

- a) obligaţiile bugetare pentru care s-a împlinit scadenţa sau termenul de plată până la data de 31 martie 2020;

- b) diferenţele de obligaţii bugetare principale stabilite prin decizii de impunere comunicate până la data de 31 martie 2020, inclusiv ori aferente perioadelor fiscale de până la data menţionată, stabilite de organul fiscal central prin decizie de impunere emisă şi comunicată până la data intrării în vigoare a actului normativ;

- c) obligaţii bugetare principale aferente perioadelor fiscale de până la 31 martie 2020, stabilite prin decizie de impunere emisă din oficiu de organul fiscal sau prin declaraţie de impunere depusă cu întârziere de contribuabil;

- d) alte obligaţii de plată individualizate în titluri executorii existente în evidenţa organului fiscal în vederea recuperării la data de 31 martie 2020, precum şi obligaţiile bugetare principale stabilite de alte organe decât cele fiscale, aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 martie 2020, transmise spre recuperare organelor fiscale în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2020 şi data depunerii cererii de anulare a accesoriilor;

Este vorba, aşadar, în toate situaţiile, despre creanţe bugetare certe, lichide şi exigibile, aflate în evidenţa organului fiscal, fie urmare a declarării lor de către contribuabil - în termen sau prin declaraţie depusă cu întârziere (lit. a) şi c), fie urmare a stabilirii lor de către organul fiscal prin decizii de impunere (lit. b) şi c) sau de către alte organe decât cele fiscale prin titluri executorii existente în evidenţa organului fiscal la data de 31 martie 2020 ori transmise spre recuperare acestui organ până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor (lit. d).

Numai în cazul accesoriilor aferente acestei categorii de obligaţii bugetare principale restante la 31 martie 2020, dispoziţiile art. IX din O.U.G. nr. 69/2020 au instituit facilitatea anulării accesoriilor fiscale, condiţionată, însă, de îndeplinirea cumulativă a mai multor cerinţe, printre care depunerea tuturor declaraţiilor fiscale şi achitarea tuturor obligaţiilor bugetare principale restante până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor.

Or, obligaţiile de plată reţinute în sarcina inculpaţilor nu se circumscriu categoriei prevăzute de art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 69/2020, deoarece, la data intrării în vigoare a actului normativ şi, după caz, la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor fiscale, creanţele corespunzătoare acestor obligaţii nu aveau caracter cert, lichid şi exigibil, ele dobândind un atare caracter numai subsecvent rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în prezenta cauză.

În fine, din examinarea dispoziţiilor actului normativ invocat de inculpaţi, rezultă că, prin intermediul reglementărilor pe care le conţine, el nu atribuie instanţei penale prerogativa soluţionării unor eventuale cereri de anulare a accesoriilor fiscale. Dimpotrivă, O.U.G. nr. 69/2020 instituie explicit obligaţia parcugerii, de către debitorii interesaţi, a unei proceduri administrativ-fiscale, în cadrul căreia se evaluează îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru acordarea beneficiului anulării, se acordă îndrumări în cazul constatării unor lipsuri ale notificării/dovezilor anexate acesteia, se clarifică eventualele neconcordanţe şi, în final, se emite decizia (act administrativ) de anulare a creanţei fiscale accesorii sau de respingere a acesteia. În cea din urmă ipoteză, debitorul are la dispoziţie calea de atac a contestaţiei reglementate de dispoziţiile art. 268-281 din Legea nr. 207/2015.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

Va constata că, din prejudiciul în valoare de 2.160.985 RON, cauzat prin comiterea faptei de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în legătură cu S.C. F. S.R.L, a fost achitată suma de 69.598 RON, echivalentă totalului sumelor plătite de către inculpaţii şoferi, astfel cum vor fi indicaţi în dispozitivul deciziei.

Va obliga în solidar inculpaţii A., D. (în majoritate), S.C. F. S.R.L, G. (acesta din urmă în limita sumei de 85.382 RON, B. (acesta din urmă în limita sumei de 636.482 RON) şi inculpaţii menţionaţi în dispozitivul deciziei (aceştia din urmă numai în limita propriilor contribuţii, astfel cum sunt identificate în prezenta hotărâre), la plata sumei de 2.091.387 RON reprezentând despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere corespunzătoare, datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală.

La stabilirea prejudiciului rămas nerecuperat, Înalta Curte a scăzut în mod corespunzător suma totală achitată de inculpaţii şoferi, în legătură cu activitatea prestată de S.C. F. S.R.L., astfel cum a fost individualizată în considerentele prezentei decizii.

Va constata că, din prejudiciul în valoare de 1.817.721 RON, cauzat prin comiterea faptei de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în legătură cu S.C. E. S.R.L, a fost achitată suma de 57.043 RON echivalentă totalului sumelor achitate de către inculpaţii şoferi, astfel cum vor fi indicaţi în dispozitivul deciziei.

Va obliga în solidar inculpaţii A., D. (în majoritate), S.C. E. S.R.L, G. (acesta din urmă în limita sumei de 127.863 RON), B. (acesta din urmă în limita sumei de 508.372 RON) şi inculpaţii menţionaţi în dispozitivul deciziei (aceştia din urmă numai în limita propriilor contribuţii, astfel cum sunt identificate în prezenta hotărâre) la plata sumei de 1.760.678 RON reprezentând despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere corespunzătoare, datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală. La stabilirea prejudiciului rămas nerecuperat, Înalta Curte a scăzut în mod corespunzător, şi în acest caz, suma totală achitată de inculpaţii şoferi.

În baza art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. va menţine, până la concurenţa sumei de 3.852.065 RON (respectiv, 2.091.387 RON în cazul S.C. F. SRL), reprezentând prejudiciu nerecuperat, măsura sechestrului asigurător asupra:

- sumelor de 147.534,33 RON, depusă în subcontul bancar IBAN: x RON, titular subcont: F. S.R.L. şi de 153.421,22 RON, depusă în subcontul bancar IBAN: x RON, titular subcont: E. S.R.L., rezultate din valorificarea a 201 autoturisme indisponibilizate prin ordonanţa nr. 664/P/2014 din 24.11.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a căror valorificare s-a dispus prin încheierea nr. 242 din 07.03.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, precum şi asupra celorlalte 9 autoturisme asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonaţa anterior menţionată, dar care nu au făcut obiectul valorificării;

- imobilelor - două construcţii (hală+magazie) şi teren în suprafaţă de 4000 mp. aparţinând inculpatei S.C. F. S.R.L. (administrator A.), achiziţionate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/25.10.2001, înscrise în CF nr. x, top. x - strada x 11 Km 4 + 900 a comunei Sânpetru, jud. Braşov, asupra cărora s-au instituit măsuri asiguratorii prin ordonanţa nr. 664/P/2014 din 30.06.2015 a Parchetului de pe lână Curtea de Apel Braşov;

- sumelor de: 120 euro; 182.115,5 RON; 155 RON; 100 RON; 265.164 RON; 2060 euro şi 200 euro, ridicate de organele de cercetare penală şi consemnate pe numele inculpatului A., în baza recipiselor aflate la filele x d.u.p.

Constatând fondată critica apelantei parte civilă, privind omisiunea primei instanţe de a face aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, care instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul comiterii unei infracţiuni prevăzute de legea specială, în baza art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune luarea măsurilor asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor autori ai infracţiunii, persoane fizice sau juridice.

În acest sens, are în vedere că măsurile asigurătorii instituite în faza de urmărire penală au vizat exclusiv anumite categorii de bunuri, cum ar fi: autovehicule aparţinând societăţilor inculpate (valorificate ulterior pe parcursul procesului), bunuri imobile aparţinând S.C. F. S.R.L. (indisponibilizate şi în prezent) şi sumele de bani ridicate de la inculpatul A..

În raport cu valoarea prejudiciului nerecuperat, stabilită prin prezenta decizie, dând eficienţă caracterului obligatoriu al măsurilor asigurătorii în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală, dar şi cerinţei de proporţionalitate a acestei categorii de măsuri procesuale cu scopul urmărit, Înalta Curte apreciază că se impune luarea măsurilor asigurătorii şi asupra restului sau, după caz, a totalităţii bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A. şi D. - în majoritate (pentru ambii până la concurenţa sumei de 3.852.065 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat), B. (până la concurenţa sumei de 1.144.854 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat) S.C. F. S.R.L. (până la concurenţa sumei de 2.091.387 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat) şi S.C. E. S.R.L. (până la concurenţa sumei 1.760.678 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat).

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov faţă de inculpatul JJJJ., ca urmare a decesului inculpatului, precum şi acţiunea civilă exercitată de aceeaşi parte civilă sub aspectul comiterii faptelor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, în legătură cu S.C F. S.R.L şi S.C. E. S.R.L.

VI. Cu privire la apelurile declarate de doamnele expert JJJJJJ. şi KKKKKK.

Apelantele au criticat hotărârea pronunţată şi încheierea din data de 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Braşov sub aspectul omisiunii, respectiv, refuzului primei instanţe de a se pronunţa explicit, prin dispozitiv, asupra diferenţei de onorariu cuvenit experţilor, rămas de achitat de către inculpaţii în sarcina cărora s-a stabilit anterior o atare obligaţie de plată şi care nu au achitat sumele datorate.

Înalta Curte constată că, prin încheierea din data de 26.02.2021, prima instanţă a stabilit suma de 100.000 RON ca fiind aferentă onorariului final cuvenit experţilor pentru raportul de exepertiză contabilă judiciară întocmit şi a individualizat restul rămas de achitat ca fiind de 14.000 RON, din care suma de câte 154 RON urmează a fi achitată, potrivit menţiunilor regăsite şi în încheierea din data de 14.04.2021, de către inculpaţii LL., JJ., RR., SS., UU., YY., CCC., DDD., EEE., MMM., KKK., PPP., TTT., WWW., CCCC., FFFF., GGGG., HHHH., TTTT., VVVV., G., GGGGG., KKKKK., LLLLL., MMMMM., suma de 3.000 RON de către B., iar suma de 7.000 RON de către A..

În ceea ce priveşte modalitatea în care organul judiciar stabileşte onorariul cuvenit, dispoziţiile art. 175 alin. (5) din C. proc. pen. prevăd că expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea efectuării expertizei, cuantumul acestuia fiind stabilit de organele judiciare. Totodată, conform art. 24 rap. la art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, onorariul definitiv pentru efectuarea expertizei este stabilit de organul judiciar, plata sa realizându-se în condiţiile reglementate de alin. (2) al textului.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, sub aspectul determinării onorariului cuvenit experţilor, legiuitorul nu a instituit vreo excepţie de la regula prevăzută de art. 370 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit căreia actul procesual prin care instanţa dispune asupra cererilor formulate în cursul procesului este încheierea. De vreme ce, în speţă, prima instanţă s-a pronunţată printr-o astfel de încheiere asupra onorariului cuvenit apelantelor, nu mai era necesară o nouă dispoziţie şi în cuprinsul sentinţei, neidentificându-se, prin urmare, aspecte de nelegalitate care să impună desfiinţarea hotărârii ori a încheierii din data de 14.04.2021.

Inconvenientele ce decurg din eventuala neplată a onorariului datorat de inculpaţi urmează a fi înlăturate prin recurgerea la mijloacele permise de lege, destinate recuperării silite a sumelor datorate de inculpaţi în urma finalizării procesului.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 2) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, inculpaţii JJ., KK., LL., MM., NN., OO., B., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., ZZ., BBB., CCC., A., DDD., EEE., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., OOO., NNN., QQQ., RRR., TTT., SSS., UUU., VVV., XXX., WWW., ZZZ., AAAA., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., LLLL., JJJJ., NNNN., PPPP., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., XXXX., YYYY., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., G., AAAAA., BBBBB., CCCCC., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., NNNNN., OOOOO. şi QQQQQ. şi partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei penale nr. 45/F din data de 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi încheierile din datele de 15 ianuarie 2018 şi 8 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi rejudecând, în fond, va dispune în sensul celor reţinute în prezenta decizie.

Va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare către stat avansate în primă instanţă, la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii A., S.C. F. S.R.L şi S.C. E. S.R.L la suma de câte 3.000 RON, având în vedere soluţia de achitare parţială dispusă în apel.

În baza art. 276 alin. (1)-(2) din C. proc. pen., în majoritate, va obliga inculpata D. la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, avansate în primă instanţă.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2) din C. proc. pen. va înlătura dispoziţia de obligare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanţă a inculpatului JJJJ..

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi pct. 3 lit. b) din C. proc. pen. va obliga inculpaţii JJ., KK., MM., PP., WW., CCCC., FFFF., NNNN., BBBBB. (persoane care au solicitat continuarea procesului penal, dar au achitat prejudiciul reţinut (persoane care au solicitat continuarea procesului penal şi au achitat integral prejudiciul reţinut) la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, avansate în primă instanţă.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. obligă inculpaţii RR., XX., EEE., III., UUU., VVV., EEEE., OOOO., SSSS., TTTT., XXXX., FFFFF., KKKKK., NNNNN., QQQQQ. (persoane care nu au solicitat continuarea procesului penal şi au achitat integral prejudiciul reţinut), la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, avansate în primă instanţă.

Va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare către stat, avansate în primă instanţă, la plata cărora au fost obligaţii inculpaţi G., LL., NN., OO., QQ., SS., TT., UU., VV., YY., ZZ., BBB., CCC., DDD., FFF., GGG., HHH., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., WWW., XXX., ZZZ., AAAA., DDDD., GGGG., HHHH., IIII., KKKK., LLLL., MMMM., PPPP., QQQQ., RRRR., UUUU., VVVV., WWWW., YYYY., AAAAA., CCCCC., DDDDD., EEEEE., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., LLLLL., OOOOO., PPPPP. de la câte 600 RON la câte 400 RON (având în vedere soluţia de achitare parţială dispusă în apel).

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3) lit. b) din C. proc. pen. va obliga inculpatul B. la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanţă, şi pe inculpaţii HH., Q., S. şi U. la plata sumei de câte 200 RON, cu acelaşi titlu.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanţă rămân în sarcina acestuia.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 421 pct. 1) lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca tardive, apelurile declarate de inculpaţii KKKK. şi OOOO. împotriva sentinţei penale nr. 45/F din data de 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

În baza art. 421 pct. 1) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul W. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, precum şi apelurile declarate de doamnele expert JJJJJJ. şi KKKKKK. împotriva sentinţei şi a încheierii din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpaţii KKKK., OOOO. şi W., precum şi pe doamnele expert JJJJJJ. şi KKKKKK. la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei:

- onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi JJ., KK., LL., NN., OO., RR., SS., TT., UU., VV., WW., BBB., CCC., DDD., EEE., HHH., W., MMM., QQQ., RRR., TTT., SSS., WWW., CCCC., FFFF., GGGG., HHHH., NNNN., OOOO., RRRR., SSSS., TTTT., VVVV., XXXX., BBBBB., GGGGG., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., NNNNN. şi QQQQQ. şi pentru intimaţii inculpaţi: I., K., L., M., N., P., YY., XX., Q., S., T., U., FFF., GGG., V., PPP., Y., Z., HH., CC., DD., QQQQ., EE., WWWW., FF., GG., ZZZZ., DDDDD., MMMMM. şi PPPPP., în cuantum de câte 1700 RON;

- onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat AAAA., avocat BBBBBBBBB., în cuantum de 1160 RON;

- onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat KKKK., avocat CCCCCCCCC., în cuantum de 1500 RON;

- onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi XXX. şi CCCCC.: avocat DDDDDDDDD., în cuantum de 1360 RON; avocat EEEEEEEEE., în cuantum de 340 RON şi avocat FFFFFFFFF., în cuantum de 340 RON.

În ceea ce priveşte onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, astfel cum au fost individualizate:

La termenul de dezbateri din 24 martie 2023, apărătorii desemnaţi din oficiu au formulat oral şi în scris o cerere comună de majorare a onorariilor cuvenite, susţinând că, raportat la prestaţia lor efectivă pe parcursul procesului penal, durata şi complexitatea cauzei, se impune acordarea unui onorariu majorat faţă de cel înscris pe împuternicirile avocaţiale aflate la dosarul cauzei.

Solicitarea a fost reiterată prin cererea comună a apărătorilor desemnaţi din oficiu transmisă la dosar la data de 8 iunie 2023, dar şi prin cererile formulate în nume propriu de doamnele avocat GGGGGGGGG. şi BBBBBBBBB., la data de 21 octombrie 2023.

Evaluând aceste cereri, Înalta Curte constată că prestaţia apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la termenul din 24 martie 2023, inclusiv, a constat în studiul dosarului, asistenţa juridică acordată inculpaţilor, personal sau prin substituent, pe parcursul a 13 termene de judecată şi formularea de concluzii pe fondul cauzei la termenul sus-menţionat (cu excepţia apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat AAAA., a cărui delegaţie a încetat la respectivul termen, ca urmare a prezentării apărătorului ales al părţii).

Urmare repunerii cauzei pe rol prin încheierea din 14 septembrie 2023, apărătorii desemnaţi din oficiu s-au prezentat, personal sau prin substituent, şi la termenul din 20 octombrie 2023 (cu excepţia celui desemnat pentru apelanţii intimaţi inculpaţi XXX. şi CCCCC., avocat DDDDDDDDD., care s-a pensionat la data de 1 iulie 2023, motiv pentru care a fost înlocuită, la termen, de domnii avocaţi EEEEEEEEE. şi FFFFFFFFF.), când au formulat concluzii (cu excepţia apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat KKKK., a cărui delegaţie a încetat la respectivul termen, ca urmare a prezentării apărătorului ales al părţii) exclusiv pe aspectul eventualelor efecte ale Hotărârii din data de 24 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene - Marea Cameră în Cauza C-107/23 PPU [Lin].

În fine, constată că pe împuternicirile avocaţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu aflate la dosarul cauzei este menţionat onorariul de 1253 RON, egal cu suma minimă stabilită prin art. 5 alin. (1) lit. c) teza finală din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă judiciară şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă judiciară privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală din 14 februarie 2019.

În acest context, având în vedere, pe de o parte, că, începând cu data de 1 octombrie 2022, prin Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă judiciară şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă judiciară privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală din 17 iunie 2022 s-au majorat onorariile minimale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, iar pe de altă parte, prestaţia efectivă a apărătorilor desemnaţi din oficiu pe parcursul întregului proces penal, raportat la durata şi complexitatea cauzei, Înalta Curte apreciază întemeiate cererile acestora de majorare a onorariilor cuvenite.

În raport de aceleaşi elemente, apreciază îndestulătoare remunerarea apărătorilor desemnaţi din oficiu care au participat la întregul proces penal (inclusiv la termenul din 20 octombrie 2023) cu suma de câte 1700 RON, din care: aferentă prestaţiei avocaţiale până la termenul din 24 martie 2023, inclusiv - suma de 1360 RON, egală cu suma minimă stabilită prin art. 5 alin. (1) lit. c) teza finală din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă judiciară şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă judiciară privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală din 17 iunie 2022, şi aferentă prestaţiei avocaţiale la termenul din 20 octombrie 2023 - suma de 340 RON (1/4 din 1360 RON), sume care vor fi ajustate în mod corespunzător (prin reducerea cu 200 RON) în privinţa apărătorilor nominalizaţi anterior, a căror delegaţii au încetat la termenul din 24 martie 2023 sau 20 octombrie 2023, ca urmare a prezentării apărătorilor aleşi ai părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, inculpaţii JJ., KK., LL., MM., NN., OO., B., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., ZZ., BBB., CCC., A., DDD., EEE., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., OOO., NNN., QQQ., RRR., TTT., SSS., UUU., VVV., XXX., WWW., ZZZ., AAAA., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., LLLL., JJJJ., NNNN., PPPP., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., XXXX., YYYY., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., G., AAAAA., BBBBB., CCCCC., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., NNNNN., OOOOO. şi QQQQQ. şi partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei penale nr. 45/F din data de 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi încheierile din datele de 15 ianuarie 2018 şi 8 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi rejudecând, în fond:

I. 1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului A. din 2 (două) infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1), art. 79 alin. (3) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) pe o perioadă de 5 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1), (3) din C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în forma instigării, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 ca urmare a intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de evaziune fiscală, ambele prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., şi a infracţiunii de spălarea banilor în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

2. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatei D. din 2 (două) infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1), art. 79 alin. (3) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpata D. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) pe o perioadă de 4 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1), (3) din C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

Deduce din durata pedepsei principale perioada reţinerii şi arestării la domiciliu de la 25.11.2014 până la 24.02.2015.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata D. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în forma instigării, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe aceeaşi inculpată pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de evaziune fiscală, ambele prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., şi a infracţiunii de spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

3. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară aplicată inculpatului B. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului B. din 2 (două) infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. c) şi art. 124 din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul B. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de evaziune fiscală, ambele prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

4. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatei C. din 2 (două) infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. achită pe inculpata C. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în forma instigării, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe aceeaşi inculpată pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de evaziune fiscală, ambele prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., şi a infracţiunii de spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

5. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului G. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul G. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul G. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

6. În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul HH. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

7. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 266.666 RON amendă penală şi pedeapsa complementară aplicată inculpatei S.C. E. S.R.L în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatei S.C. E. S.R.L din infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 147 alin. (1) rap. la art. 76 alin. (1), art. 61 alin. (6) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpata S.C. E. S.R.L la pedeapsa de 112.000 RON amendă penală (160 zile-amendă x/zi) pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.

Aplică inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen., respectiv publicarea (10 apariţii) în extras a hotărârii de condamnare în decurs de o lună, într-o publicaţie de circulaţie locală, pedeapsă a cărei executare începe după rămânerea definitivă a hotărârii.

Pune în vedere inculpatei dispoziţiile art. 497, art. 502 şi art. 503 din C. proc. pen. privind executarea pedepsei principale şi a celei complementare aplicate.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe aceeaşi inculpată pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

8. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 266.666 RON amendă penală şi pedeapsa complementară aplicată inculpatei S.C. F. S.R.L în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatei S.C. F. S.R.L din infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 147 alin. (1) rap. la art. 76 alin. (1), art. 61 alin. (6) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpata S.C. F. S.R.L la pedeapsa de 160.000 RON amendă penală (160 zile-amendă X 1.000 RON/zi) pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.

Aplică inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen., respectiv publicarea (10 apariţii) în extras a hotărârii de condamnare în decurs de o lună, într-o publicaţie de circulaţie locală, pedeapsă a cărei executare începe după rămânerea definitivă a hotărârii.

Pune în vedere inculpatei dispoziţiile art. 497, art. 502 şi art. 503 din C. proc. pen. privind executarea pedepsei principale şi a celei complementare aplicate.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe aceeaşi inculpată pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

9. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului JJ. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul JJ. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul JJ. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

10. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului KK. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul KK. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul KK. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

11. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului LL. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul LL. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul LL. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

12. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului MM. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul MM. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul MM. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

13. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului NN. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul NN. la pedeapsa de 11 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 89 din C. pen. dispune anularea amânării aplicării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 651 din data de 07.04.2016 a Judecătoriei Braşov şi dispune contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 11 luni închisoare, sporită cu 3 luni şi 10 zile, în final executând pedeapsa rezultantă de 1 an 2 luni şi 10 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an 2 luni şi 10 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul NN. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

14. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului OO. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul OO. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul OO. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

15. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului PP. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul PP. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul PP. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

16. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului QQ. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul QQ. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul QQ. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

17. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului RR. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul RR. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul RR. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

18. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului SS. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul SS. la pedeapsa de 1200 RON amendă penală (120 zile-amendă*10 RON/zi) şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 63 din C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor neexecutării, cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul SS. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

19. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului TT. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul TT. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul TT. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

20. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului UU. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul UU. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul UU. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

21. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului VV. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul VV. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul VV. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

22. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului WW. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul WW. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul WW. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

23. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului XX. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul XX. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul XX. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

24. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului YY. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul YY. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul YY. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

25. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului ZZ. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul ZZ. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul ZZ. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

26. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului BBB. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul BBB. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul BBB. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

27. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului CCC. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul CCC. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul CCC. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

28. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului DDD. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul DDD. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul DDD. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

29. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului EEE. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul EEE. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul EEE. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

30. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului FFF. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul FFF. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul FFF. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

31. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului GGG. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul GGG. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul GGG. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

32. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului HHH. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul HHH. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul HHH. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

33. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului III. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul III. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul III. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

34. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului JJJ. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul JJJ. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul JJJ. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

35. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului KKK. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul KKK. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul KKK. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

36. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului LLL. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul LLL. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul LLL. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

37. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului MMM. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul MMM. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 85 din C. pen. din 1969 şi art. 15 din Legea nr. 187/2012 anulează beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2574 din 29.10.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin neapelare la data de 25.11.2014.

În baza art. 39 alin. (1) lit. e), art. 40 din C. pen. contopeşte pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2574 din 29.10.2014 a Judecătoriei Braşov şi cu pedeapsa de 3000 RON amendă penală aplicată prin sentinţa penală nr. 765 din 23.04.2019 a Judecătoriei Braşov (definitivă prin neapelare la data de 14.05.2019) şi aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an 7 luni şi 10 zile închisoare şi 3000 RON amendă penală, precum şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

Constată executată amenda penală de 3.000 RON.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an, 7 luni şi 10 zile închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul MMM. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

38. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului NNN. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul NNN. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul NNN. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

39. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului OOO. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul OOO. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul OOO. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

40. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului PPP. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul PPP. la pedeapsa de 1200 RON amendă penală (120 zile-amendă*10 RON/zi) şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 63 din C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor neexecutării, cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul PPP. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

41. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului QQQ. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul QQQ. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul QQQ. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

42. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului RRR. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul RRR. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul RRR. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

43. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului SSS. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul SSS. la pedeapsa de 900 RON amendă penală (90 zile-amendă*10 RON/zi) şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 63 din C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor neexecutării, cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul SSS. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

44. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului TTT. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul TTT. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul TTT. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

45. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului UUU. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul UUU. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul UUU. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

46. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului VVV. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul VVV. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul VVV. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

47. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului WWW. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen. condamnă pe inculpatul WWW. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

48. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului XXX. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. condamnă pe inculpatul XXX. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

49. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului ZZZ. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul ZZZ. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul ZZZ. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

50. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului AAAA. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul AAAA. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul AAAA. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

51. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului CCCC. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul CCCC. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul CCCC. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

52. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului DDDD. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul DDDD. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul DDDD. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

53. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului EEEE. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul EEEE. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul EEEE. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

54. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului FFFF. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul FFFF. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul FFFF. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

55. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului GGGG. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul GGGG. la pedeapsa de 1200 RON amendă penală (120 zile-amendă*10 RON/zi) şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 63 din C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor neexecutării, cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul GGGG. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

56. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului HHHH. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul HHHH. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul HHHH. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

57. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului IIII. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul IIII. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul IIII. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

58. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului JJJJ. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul JJJJ. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii decesului inculpatului.

59. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului KKKK. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul KKKK. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul KKKK. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

60. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului LLLL. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul LLLL. la pedeapsa de 900 RON amendă penală (90 zile-amendă*10 RON/zi) şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 63 din C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor neexecutării, cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul LLLL. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

61. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului MMMM. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul MMMM. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul MMMM. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

62. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului NNNN. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul NNNN. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul NNNN. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

63. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul OOOO. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul OOOO. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

64. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului PPPP. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul PPPP. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul PPPP. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

65. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului QQQQ. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul QQQQ. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul QQQQ. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

66. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului RRRR. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul RRRR. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul RRRR. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

67. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului SSSS. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul SSSS. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul SSSS. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

68. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului TTTT. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul TTTT. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul TTTT. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

69. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului UUUU. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul UUUU. la pedeapsa de 900 RON amendă penală (90 zile-amendă*10 RON/zi) şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 63 din C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor neexecutării, cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul UUUU. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

70. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului VVVV. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul VVVV. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul VVVV. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

71. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului WWWW. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul WWWW. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul WWWW. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

72. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului XXXX. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul XXXX. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul XXXX. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

73. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului YYYY. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. condamnă pe inculpatul YYYY. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

74. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul ZZZZ. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Menţine dispoziţia de achitare, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

75. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului AAAAA. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul AAAAA. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul AAAAA. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

76. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului BBBBB. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul BBBBB. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul BBBBB. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

77. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului CCCCC. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul CCCCC. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul CCCCC. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

78. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului DDDDD. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul DDDDD. la pedeapsa de 1200 RON amendă penală (120 zile-amendă*10 RON/zi) şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 63 din C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor neexecutării, cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul DDDDD. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

79. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului EEEEE. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul EEEEE. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul EEEEE. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

80. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului FFFFF. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul FFFFF. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul FFFFF. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

81. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului GGGGG. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul GGGGG. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul GGGGG. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

82. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului HHHHH. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul HHHHH. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul HHHHH. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

83. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului IIIII. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul IIIII. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul IIIII. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

84. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului JJJJJ. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul JJJJJ. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

85. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului KKKKK. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul KKKKK. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul KKKKK. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

86. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul LLLLL. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul LLLLL. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

87. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului NNNNN. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul NNNNN. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul NNNNN. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

88. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului OOOOO. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul OOOOO. la pedeapsa de 900 RON amendă penală (90 zile-amendă*10 RON/zi) şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 63 din C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor neexecutării, cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul OOOOO. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

89. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului PPPPP. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpatul PPPPP. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul PPPPP. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

90. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul QQQQQ. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a incidenţei unei cauze de nepedepsire.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul QQQQQ. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

II. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, faţă de următorii inculpaţi:

- MMMMM.

- H.

- I.

- L.

- N.

- O.

- Q.

- R.

- S.

- T.

- U.

- V.

- W.

- X.

- Y.

- BB.

- CC.

- DD.

- EE.

- FF.

- GG..

III. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. încetează procesul penal sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, faţă de următorii inculpaţi:

- M.

- AA..

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. dispune confiscarea specială a butoanelor şi a dispozitivelor tip cuarţ folosite la comiterea faptelor, aflate în plicurile cuprinse în volumele intitulate "Mijloace de probă desprinse din dispoziţia completului din dosarul de urmărire penală nr. 664/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov", aferente volumelor 4 - 12 d.u.p., formate în baza încheierii din 23 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

IV. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul J. sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii decesului inculpatului.

V. Admite, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

Constată că, din prejudiciul în valoare de 2.160.985 RON, cauzat prin comiterea faptei de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în legătură cu S.C. F. S.R.L, a fost achitată suma de 69.598 RON, după cum urmează:

- 4.028 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul JJ. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 1.458 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul KK. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 23 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul MM. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 983 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul PP. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 205 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul RR. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 6.813 RON de către inculpatul SS. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 115 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul WW. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 846 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul XX. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 4.775 RON de către inculpatul ZZ. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 3.378 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul EEE. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 2.083 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul III. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 4.752 RON de către inculpatul LLL. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 1.458 RON de către inculpatul OOO. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 2.559 RON de către inculpatul PPP. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 1.660 RON de către inculpatul QQQ. (debit principal acoperit parţial);

- 7.440 RON de către inculpatul SSS. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 2.736 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul UUU. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 361 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul VVV. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 1.750 RON de către inculpatul XXX. (debit principal acoperit parţial);

- 4.125 RON de către inculpatul ZZZ. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 883 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul CCCC. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 542 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul EEEE. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 1.164 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul FFFF. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 2.336 RON de către inculpatul GGGG. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 2.073 RON de către inculpatul LLLL. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 812 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul NNNN. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 603 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul OOOO. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 114 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul SSSS. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 3.430 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul TTTT. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 430 RON de către inculpatul UUUU. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 488 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul XXXX. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 90 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul BBBBB. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 529 RON de către inculpatul DDDDD. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 1.845 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul FFFFF. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 1.214 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul KKKKK. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 289 RON de către inculpatul LLLLL. (debit principal acoperit parţial);

- 710 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul NNNNN. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 498 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul OOOOO. (prejudiciu individual acoperit integral).

Obligă în solidar inculpaţii A., D., S.C. F. S.R.L, G. (acesta din urmă în limita sumei de 85.382 RON), B. (acesta din urmă în limita sumei de 636.482 RON) şi inculpaţii menţionaţi mai jos (aceştia din urmă numai în limita propriilor contribuţii, astfel cum sunt identificate în prezenta hotărâre), la plata sumei de 2.091.387 RON reprezentând despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere corespunzătoare, datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală, după cum urmează:

- în solidar cu inculpatul LL., la plata sumei de 3.101 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul NN., la plata sumei de 1.623 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul OO., la plata sumei de 1.427 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul QQ., la plata sumei de 218 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul SS., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 7.257 RON achitată de acesta pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul TT., la plata sumei de 478 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul UU., la plata sumei de 3.752 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul VV., la plata sumei de 3.102 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul YY., la plata sumei de 909 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul ZZ., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente debitului principal de 4.775 RON restituit de inculpat;

- în solidar cu inculpatul BBB., la plata sumei de 3.743 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul CCC., la plata sumei de 1.449 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul DDD., la plata sumei de 1.167 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul FFF., la plata sumei de 1.905 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul GGG., la plata sumei de 786 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul HHH., la plata sumei de 4.261 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul JJJ., la plata sumei de 356 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul KKK., la plata sumei de 501 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul LLL., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente debitului principal de 4.752 RON restituit de inculpat;

- în solidar cu inculpatul MMM., la plata sumei de 2.540 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul NNN., la plata sumei de 3470 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul OOO., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente debitului principal de 1.458 RON restituit de inculpat;

- în solidar cu inculpatul PPP., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 741 RON achitată de acesta pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul QQQ., la plata sumei de 170 RON reprezentând rest din debitul principal neachitat plus obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului total de 1830 RON;

- în solidar cu inculpatul RRR., la plata sumei de 2.379 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul SSS., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 9.434 RON achitată de inculpat pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul TTT., la plata sumei de 1.738 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul WWW., la plata sumei de 1.953 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul XXX., la plata sumei de 489 RON reprezentând rest din debitul principal neachitat plus obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului total de 2.239 RON;

- în solidar cu inculpatul ZZZ., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente debitului principal de 4.125 RON restituit de inculpat;

- în solidar cu inculpatul AAAA., la plata sumei de 7.469 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul DDDD., la plata sumei de 4.107 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul GGGG., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 2.971 RON achitată de acesta pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul HHHH., la plata sumei de 1.770 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul IIII., la plata sumei de 496 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul KKKK., la plata sumei de 1.327 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul LLLL., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 1.534 RON achitată de acesta pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul MMMM., la plata sumei de 1.292 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul PPPP., la plata sumei de 287 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul QQQQ., la plata sumei de 343 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul RRRR., la plata sumei de 710 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul UUUU., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 1.205 RON achitată de acesta pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul VVVV., la plata sumei de 4.197 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul WWWW., la plata sumei de 2.316 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul YYYY., la plata sumei de 737 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul AAAAA., la plata sumei de 1.925 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul CCCCC., la plata sumei de 689 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul DDDDD., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 1.339 RON achitată de acesta pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul EEEEE., la plata sumei de 174 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul GGGGG., la plata sumei de 2.268 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul HHHHH., la plata sumei de 3.923 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul IIIII., la plata sumei de 604 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul JJJJJ., la plata sumei de 3.664 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul LLLLL., la plata sumei de 4 RON reprezentând rest din debitul principal neachitat plus obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului total de 293 RON;

- în solidar cu inculpatul PPPPP., la plata sumei de 2.409 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente.

Constată că, din prejudiciul în valoare de 1.817.721 RON, cauzat prin comiterea faptei de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în legătură cu S.C. E. S.R.L, a fost achitată suma de 57.043 RON, după cum urmează:

- 3.021 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul JJ. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 3.123 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul KK. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 130 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul MM. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 116 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul PP. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 518 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul RR. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 1.478 RON de către inculpatul SS. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 504 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul WW. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 334 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul XX. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 225 RON de către inculpatul ZZ. (debit principal acoperit parţial);

- 3.992 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul EEE. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 5.985 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul III. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 1.248 RON de către inculpatul LLL. (debit principal acoperit parţial);

- 3.521 RON de către inculpatul OOO. (debit principal acoperit parţial);

- 137 RON de către inculpatul PPP. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 2.405 RON de către inculpatul SSS. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 1.833 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul UUU. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 123 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul VVV. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 909 RON de către inculpatul ZZZ. (debit principal acoperit parţial);

- 2.006 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul CCCC. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 1.272 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul EEEE. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 1.098 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul FFFF. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 1.557 RON de către inculpatul GGGG. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 86 RON de către inculpatul LLLL. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 1.382 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul NNNN. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 233 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul SSSS. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 4.888 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul TTTT. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 538 RON de către inculpatul UUUU. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 248 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul XXXX. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 70 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul ZZZZ. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 1.880 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul BBBBB. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 2.847 RON de către inculpatul DDDDD. (prejudiciu individual acoperit integral numai sub aspectul debitului principal);

- 5.312 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul FFFFF. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 3.559 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul KKKKK. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 229 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul NNNNN. (prejudiciu individual acoperit integral);

- 48 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul OOOOO. (prejudiciu individual acoperit integral).

- 188 RON (plus accesoriile fiscale aferente) de către inculpatul QQQQQ. (prejudiciu individual acoperit integral).

Obligă în solidar inculpaţii A., D., S.C. E. S.R.L, G. (acesta din urmă în limita sumei de 127.863 RON), B. (acesta din urmă în limita sumei de 508.372 RON) şi inculpaţii menţionaţi mai jos (aceştia din urmă numai în limita propriilor contribuţii, astfel cum sunt identificate în prezenta hotărâre) la plata sumei de 1.760.678 RON reprezentând despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere corespunzătoare, datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală, după cum urmează:

- în solidar cu inculpatul LL., la plata sumei de 5.105 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul NN., la plata sumei de 4.935 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul OO., la plata sumei de 5.064 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul QQ., la plata sumei de 1.038 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul SS., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 7.257 RON achitată de acesta pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul TT., la plata sumei de 2.677 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul UU., la plata sumei de 2.204 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul VV., la plata sumei de 5.233 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul YY., la plata sumei de 3.326 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul ZZ., la plata sumei de 1.677 RON reprezentând rest din debitul principal neachitat plus obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului total de 1.902 RON;

- în solidar cu inculpatul BBB., la plata sumei de 1.614 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul CCC., la plata sumei de 6.327 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul DDD., la plata sumei de 5.305 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul FFF., la plata sumei de 649 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul GGG., la plata sumei de 1.107 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul HHH., la plata sumei de 603 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul JJJ., la plata sumei de 295 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul KKK., la plata sumei de 160 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul LLL., la plata sumei de 119 RON reprezentând rest din debitul principal neachitat plus obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului total de 1.367 RON;

- în solidar cu inculpatul MMM., la plata sumei de 1.860 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul NNN., la plata sumei de 1.807 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul OOO., la plata sumei de 3.631 RON reprezentând rest din debitul principal neachitat plus obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului total de 7.152 RON;

- în solidar cu inculpatul PPP., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 741 RON achitată de acesta pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul QQQ., la plata sumei de 1.633 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul RRR., la plata sumei de 4.311 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul SSS., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 9.434 RON achitată de inculpat pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul TTT., la plata sumei de 3.426 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul WWW., la plata sumei de 243 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul XXX., la plata sumei de 3.776 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul ZZZ., la plata sumei de 1.592 RON reprezentând rest din debitul principal neachitat plus obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului total de 2501 RON;

- în solidar cu inculpatul AAAA., la plata sumei de 1.295 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul DDDD., la plata sumei de 1.152 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul GGGG., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 2.971 RON achitată de acesta pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul HHHH., la plata sumei de 4.817 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul IIII., la plata sumei de 3.711 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul KKKK., la plata sumei de 6.612 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul LLLL., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 1.534 RON achitată de acesta pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul MMMM., la plata sumei de 3.906 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul PPPP., la plata sumei de 649 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul QQQQ., la plata sumei de 2.755 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul RRRR., la plata sumei de 704 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul UUUU., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 1.205 RON achitată de acesta pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul VVVV., la plata sumei de 3.550 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul WWWW., la plata sumei de 5.347 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul YYYY., la plata sumei de 1.605 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul AAAAA., la plata sumei de 1.149 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul CCCCC., la plata sumei de 1.690 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul DDDDD., exclusiv la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate ca diferenţă între totalul sumei datorate de inculpat cu acest titlu şi suma de 1.339 RON achitată de acesta pentru obligaţiile accesorii aferente prejudiciului total cauzat în legătură cu S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- în solidar cu inculpatul EEEEE., la plata sumei de 502 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul GGGGG., la plata sumei de 1.042 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul HHHHH., la plata sumei de 2.610 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul IIIII., la plata sumei de 774 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul JJJJJ., la plata sumei de 4.357 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente;

- în solidar cu inculpatul PPPPP., la plata sumei de 5.012 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente.

Menţine, până la concurenţa sumei de 3.852.065 RON (respectiv, a sumei de 2.091.387 RON în cazul S.C. F. SRL), măsura sechestrului asigurător asupra:

- sumelor de 147.534,33 RON, depusă în subcontul bancar IBAN: x RON, titular subcont: F. S.R.L. şi de 153.421,22 RON, depusă în subcontul bancar IBAN: x RON, titular subcont: E. S.R.L., rezultate din valorificarea a 201 autoturisme indisponibilizate prin ordonanţa nr. 664/P/2014 din 24.11.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a căror valorificare s-a dispus prin încheierea nr. 242 din 07.03.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, precum şi asupra celorlalte 9 autoturisme asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonaţa anterior menţionată, dar care nu au făcut obiectul valorificării;

- imobilelor - două construcţii (hală+magazie) şi teren în suprafaţă de 4000 mp. aparţinând inculpatei S.C. F. S.R.L. (administrator A.), achiziţionate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/25.10.2001, înscrise în CF nr. x, top. x - strada x 11 Km 4 + 900 a comunei Sânpetru, jud. Braşov, asupra cărora s-au instituit măsuri asiguratorii prin ordonanţa nr. 664/P/2014 din 30.06.2015 a Parchetului de pe lână Curtea de Apel Braşov;

- sumelor de: 120 euro; 182.115,5 RON; 155 RON; 100 RON; 265.164 RON; 2060 euro şi 200 euro, ridicate de organele de cercetare penală şi consemnate pe numele inculpatului A., în baza recipiselor aflate la filele x d.u.p.

Dispune luarea măsurilor asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A. şi D. (pentru ambii până la concurenţa sumei de 3.852.065 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat), B. (până la concurenţa sumei de 1.144.854 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat), S.C. F. S.R.L. (până la concurenţa sumei de 2.091.387 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat) şi S.C. E. S.R.L. (până la concurenţa sumei de 1.760.678 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat).

Cu drept de contestaţie sub aspectul dispoziţiei de luare a măsurilor asigurătorii, în termen de 48 de ore de la comunicare.

VI. Lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov faţă de inculpatul JJJJ..

Lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov sub aspectul comiterii faptelor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, în legătură cu S.C F. S.R.L şi S.C. E. S.R.L.

VII. Înlătură dispoziţia de confiscare în folosul statului a sumelor de: 2.085.063 RON de la inculpata S.C. F. S.R.L, 1.036.750 RON de la inculpata S.C. E. S.R.L, 890.312 RON de la inculpatul B. şi 1.074.000 RON de la inculpatul A..

VIII. Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare către stat avansate în primă instanţă, la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii A., S.C. F. S.R.L şi S.C. E. S.R.L la suma de câte 3.000 RON.

În baza art. 276 alin. (1)-(2) din C. proc. pen. obligă inculpata D. la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, avansate în primă instanţă.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2) din C. proc. pen. înlătură dispoziţia de obligare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanţă a inculpatului JJJJ..

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi pct. 3 lit. b) din C. proc. pen. obligă inculpaţii JJ., KK., MM., PP., WW., CCCC., FFFF., NNNN., BBBBB. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, avansate în primă instanţă.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. obligă inculpaţii RR., XX., EEE., III., UUU., VVV., EEEE., OOOO., SSSS., TTTT., XXXX., FFFFF., KKKKK., NNNNN., QQQQQ., la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, avansate în primă instanţă.

Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare către stat, avansate în primă instanţă, la plata cărora au fost obligaţii inculpaţi G., LL., NN., OO., QQ., SS., TT., UU., VV., YY., ZZ., BBB., CCC., DDD., FFF., GGG., HHH., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., WWW., XXX., ZZZ., AAAA., DDDD., GGGG., HHHH., IIII., KKKK., LLLL., MMMM., PPPP., QQQQ., RRRR., UUUU., VVVV., WWWW., YYYY., AAAAA., CCCCC., DDDDD., EEEEE., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., LLLLL., OOOOO., PPPPP. de la câte 600 RON la câte 400 RON.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3) lit. b) din C. proc. pen. obligă inculpatul B. la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanţă, şi pe inculpaţii HH., Q., S. şi U. la plata sumei de câte 200 RON, cu acelaşi titlu.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanţă rămân în sarcina acestuia.

IX. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei decizii.

X. Respinge, ca tardive, apelurile declarate de inculpaţii KKKK. şi OOOO. împotriva sentinţei penale nr. 45/F din data de 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

XI. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul W. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, precum şi apelurile declarate de doamnele expert JJJJJJ. şi KKKKKK. împotriva sentinţei şi a încheierii din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

Obligă inculpaţii KKKK., OOOO. şi W., precum şi pe doamnele expert JJJJJJ. şi KKKKKK. la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

XII. În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei:

- onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi JJ., KK., LL., NN., OO., RR., SS., TT., UU., VV., WW., BBB., CCC., DDD., EEE., HHH., W., MMM., QQQ., RRR., TTT., SSS., WWW., CCCC., FFFF., GGGG., HHHH., NNNN., OOOO., RRRR., SSSS., TTTT., VVVV., XXXX., BBBBB., GGGGG., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., NNNNN. şi QQQQQ. şi pentru intimaţii inculpaţi: I., K., L., M., N., P., YY., XX., Q., S., T., U., FFF., GGG., V., PPP., Y., Z., HH., CC., DD., QQQQ., EE., WWWW., FF., GG., ZZZZ., DDDDD., MMMMM. şi PPPPP., în cuantum de câte 1700 RON;

- onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat AAAA., avocat BBBBBBBBB., în cuantum de 1160 RON;

- onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat KKKK., avocat CCCCCCCCC., în cuantum de 1500 RON;

- onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi XXX. şi CCCCC.: avocat DDDDDDDDD., în cuantum de 1360 RON; avocat EEEEEEEEE., în cuantum de 340 RON şi avocat FFFFFFFFF., în cuantum de 340 RON.

Definitivă.

Pronunţată, conform art. 405 alin. (1) din C. proc. pen., astăzi, 9 februarie 2024, prin punerea hotărârii la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.

Opinia separată

Opinia separată vizează soluţia de condamnare a inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în condiţiile în care apreciez că se impune achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu consecinţă excluderii acesteia de la repararea prejudiciului suferit de partea civilă statul român prin D.G.R.F.P.BV., Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, de la instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi bunurilor imobile ce-i aparţin, precum şi de la plata cheltuielilor judiciare către stat, pentru următoarele considerente:

Astfel, din examinarea dispoziţiilor art. 104 C. proc. pen., rezultă că nu există un temei legal care să creeze o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale subiecţilor procesuali date pe parcursul procedurii judiciare, motiv pentru care probele administrate într-un anumit stadiu al procesului penal nu au valoare absolută şi nici preeminenţă faţă de cele strânse într-o altă etapă.

Ca atare, convingerea judecătorului asupra realităţii acuzaţiilor formulate prin actul de sesizare a instanţei se formează din examinarea întregului material probator administrat atât în faza de instrucţie penală cât şi în faza de judecată, iar în cazul în care sunt evidenţiate contradicţii, pe de o parte, între declaraţiile succesive ale aceleaşi persoane, şi/sau, pe de altă parte, între cele ale diferiţilor subiecţi procesuali, determinate inclusiv de retractarea, modificarea sau nuanţarea depoziţiilor iniţiale, organul judiciar, dând eficienţă principiului liberei aprecieri a mijloacelor de probă, poate reţine doar acele împrejurări faptice care sunt dovedite cu certitudine de ansamblul probelor reţinute.

Drept urmare, evaluând şi coroborând fiecare probă în raport cu ansamblul probator administrat în cauză, concluzionez că acestea nu converg către reţinerea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a faptului că inculpata D. a coordonat evidenţa contabilă a veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie desfăşurată în cadrul societăţilor F. S.R.L. şi E. S.R.L.

Este de necontestat faptul că inculpata D., atât în virtutea relaţiei de rudenie cu asociaţii, după caz, administratorii celor două societăţi (inculpaţii C. - mamă şi B. - frate) cât şi a calităţii de angajată, cu program redus, în funcţia de consilier juridic, s-a implicat în anumite activităţi în cadrul societăţilor F. S.R.L. şi E. S.R.L., aşa cum rezultă din declaraţiile testimoniale, fiind chiar percepută de unii dintre angajaţii şoferi, în lipsa inculpaţilor A., C. şi B. din firmă, ca "şef" sau ca făcând parte "din conducere", motiv pentru care îi se adresau dacă aveau anumite probleme de rezolvat sau îi predau deconturile. Relevante sub acest aspect sunt declaraţiile martorului YYYYYYY. (şofer de taxi) din cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în fond şi în apel, când întrebat fiind cu ce se ocupa fiica "lui A. şi a IIIIIIII." şi motivul pentru care a spus că "face parte din conducerea societăţii" a răspuns la prima întrebare că "nu ştiu să spun", iar la cealaltă "că dacă domul A. era plecat sau IIIIIIII. sau nu era niciunul acolo, acesteia (n.r. D.) ne adresam ca unui şef " (28.01.2019), precizând, totodată, că "D. nu mi-a explicat niciodată aspecte privind contabilitatea societăţii" (13.01.2020), susţineri menţinute şi în faţa instanţei de control judiciar, când a arătat că "în absenţa dlui A. ne adresam dnei D. ca unui şef, însă aceasta s-a întâmplat foarte rar, de una/două ori şi nu îmi amintesc detalii", precum şi că "inc. D. venea la cele două societăţi, dar nu cunosc în concret ce atribuţii exercita acolo" (28.10.2022).

De asemenea, printre activităţile derulate de inculpată în cadrul celor două firme s-a aflat în mod constant aceea de a transporta şi a depune la bancă sumele de bani predate la casierie de către şoferi.

În acest sens este de observat că la urmărire penală martorul RRRRRR. cu ocazia descrierii metodelor de fraudare folosite de şoferi pentru evitarea înregistrării în contabilitate a veniturilor reale a făcut trimitere la conducere când a precizat cine a impus aceste modalităţi de lucru, nominalizându-i pe inculpaţii A. şi B., abia la audierea din faţa primei instanţe. Oricum, în toate etapele procesuale (urmărire penală -12.0.2014, fond - 01.10.2018 şi 21.09.2019 şi apel - 04.03.2022), martorul a fost constant în susţinerile sale privind predarea deconturilor şi verificarea celor două rapoarte la casierie, arătând, totodată, că inculpata D. transporta banii la bancă pentru a fi depuşi în conturi, fără a preciza cine se ocupă de înregistrările în contabilitatea ["Administratorii societăţii ridică banii în fiecare zi în jurul orei 18:30, când se face schimbul de ture între casieriţe, iar aceşti bani sunt transportaţi în nişte sacoşe, cu maşina personală. De acest lucru se ocupă doar numita D., fiica administratorului A."(u.p); "D. se ocupa de bani. Dânsa ducea la bancă încasările. Nu ştiu ce înregistrări făcea dânsa. Nu ştiu cine se ocupa de contabilitatea societăţilor. Era 2-3 băieţi, PPP." (d.i.f.)]. Chiar dacă, în faţa instanţei de control judiciar, martorul a revenit asupra declaraţiilor de la urmărire penală, precizând referitor la inculpata D. că "nu ştiu cu ce se ocupa", retractarea sa nu produce niciun efect cu privire la situaţia acesteia, în condiţiile în care depoziţiile date anterior etapei procesuale a apelului nu confirmă implicarea inculpatei în organizarea activităţii de înregistrare a veniturilor în contabilitate.

Pe de altă parte, din evaluarea declaraţiilor succesive ale martorelor QQQQQQ., OOOOOO. şi LLLLLL., care au ocupat postul de casier în cadrul societăţilor F. S.R.L. şi E. S.R.L., rezultă că acestea sunt contradictorii, în contextul în care cele trei martore, după caz, şi-au retractat, modificat sau nuanţat depoziţiile iniţiale din faza instrucţiei penale în cuprinsul cărora dezvoltaseră de o manieră amplă activitatea circumscrisă acuzaţiei penale imputată inculpatei D., arătând, în esenţă, că inculpata nu a fost implicată în verificarea tabelelor, rapoartelor şi deconturilor şi nici în înregistrarea veniturilor în contabilitate. Schimbarea de atitudine a acestora intervenită în faţa instanţei de fond şi menţinută în apel, justificată de ora târzie la care au fost audiate sau de starea oboseală cauzată de ascultarea imediat după ieşirea din tura de noapte, împrejurare ce a condus la semnarea declaraţiilor fără a fi citite, de prezentarea unor declaraţii în format electronic de către organele de urmărire penală în care erau consemnate aspecte cu privire la activitatea inculpatei, pe care deşi le-au confirmat, nu reprezintă în realitate cele susţinute cu ocazia audierii, de presiunile exercitate de către poliţiştii judiciari sau procuror în mod direct sau implicit, prin comportamentul lor, apreciez că nu poate fi calificată ca fiind de plano pro causa.

Chiar dacă nu se poate reţine, în baza unei simple afirmaţii neprobată, că depoziţiile de la urmărire penală referitoare la implicarea inculpatei în activitatea infracţională ar fi rezultatul presiunilor sau ameninţărilor exercitate de o manieră insidioasă sau directă de organele de urmărire penală, constat că celelalte împrejurări invocate de martore pentru a explica modificarea intervenită în prezentarea faptelor sunt de natura a ridica o îndoială cu privire la posibilitatea acestora de a da o declaraţie necontaminată de relatările făcute în legătură cu ceilalţi inculpaţi, precum şi de informaţiile prezentate de anchetatori.

Astfel, existenta unor paragrafe identice în declaraţiile iniţiale ale martorelor QQQQQQ., OOOOOO. şi LLLLLL. care fie redau regulile impuse de conducerea celor două societăţi în circuitul ce trebuie urmat de şoferi în efectuarea decontului, fie descriu rolul avut de inculpata D. ["ca şefă o am pe D., ea fiind factorul decizional în ceea ce priveşte încasările de la şoferi, rapoartele Z, rapoartele şofer, tabelele cu X, etc şi restul documentelor ce ţin de casierie", "prin regulile impuse de către D. şi restul persoanelor din conducerea firmei, aceştia au creat o evidenţă dublă a sumelor de bani încasate şi evidenţiate în contabilitate. Astfel, evidenţa sumelor de bani reali încasate de şoferi (140 RON de persoană) era ţinută în tabelul cu X-uri, sume predate către D. la sfârşitul programului, iar în evidenţa sumelor de bani ce urma să fie evidenţiată în contabilitate (cele evidenţiate de rapoartele Z) se regăseşte pe al doilea tabel] induce neîncrederea în veridicitatea consemnărilor făcute de organele de urmărire penală în raport cu cele declarate de martore. De altfel, ascultarea martorelor în aceeaşi zi (25.11.2014) nu exclude posibilitatea ca maniera de audiere să fi fost cea prezentată de acestea, respectiv parcurgerea unor pasaje dintr-o declaraţie preexistentă, în format electronic, urmată de afirmaţia că faptele s-au petrecut în acest mod, fără a le da posibilitatea să relateze ceea ce cunosc în legătură cu împrejurările de fapt, context în care susţinerile acestora din etapa judecăţii, conform cărora nu au declarat/nu îşi amintesc să fi declarat asemenea aspecte, nu pot fi considerate în mod cert ca fiind contrare realităţii.

De asemenea, ascultarea martorelor după mai multe ore de aşteptare, aspect confirmat şi de alţi martori audiaţi în cauză (SSSSSS.), la ore târzii (LLLLLL. de la 20,30 la 22,10, QQQQQQ. de la 22,15 la 23,15, OOOOOO. de la 2,00 la 2,30) cauzează suspiciuni cu privire la fiabilitatea acestor probe testimoniale. Suplimentar, în cazul martorei OOOOOO., în raport cu ora efectuării audierii şi durata ascultării, este greu de crezut că aceasta a reuşit să prezinte informaţiile complexe pe care le conţine declaraţia sa de trei pagini şi simultan organul de urmărire să realizeze consemnarea lor de o manieră clară şi coerentă în doar 30 de minute, împrejurare care dovedeşte că susţinerile martorei cu privire la modalitatea în care a fost ascultată sunt adevărate.

De altfel, şi martora MMMMMM. (casieră) şi-a justificat retractarea declaraţiilor de la urmărire penală făcute cu privire la activitatea inculpatei D. de împrejurarea că a fost audiată după ce a ieşit din tura de noapte, motiv pentru care a semnat depoziţia tehnoredactată de organele de urmărire penală fără să o citească, astfel că pentru identitate de raţiuni îşi păstrează valabilitatea argumentele dezvoltate anterior.

Nu în ultimul rând, martorul SSSSSS. (contabil la cele două societăţii), revenind în faţa instanţei de fond asupra depoziţiilor de la urmărire penală din data de 25.11.2014, a descris aceeaşi manieră deficitară de audiere ca în cazul martorelor QQQQQQ., OOOOOO. şi LLLLLL., prin adresarea unor întrebări la care a răspuns "cu da sau nu", la final prezentându-i-se o declaraţie pe care a semnat-o, fără să îi se dea posibilitatea să declare ceea ce cunoaşte despre împrejurările faptice referitoare la inculpata D..

Ca atare, apreciez că în raport cu dezvoltările anterioare, probele administrate în cauză nu stabilesc cu evidentă şi fără putinţă de tăgadă că inculpata D. s-a ocupat de coordonarea înregistrării veniturilor obţinute din activitatea de taximetrie desfăşurată în cadrul societăţilor F. S.R.L. şi E. S.R.L. în evidenţele contabile, în contextul în care nu se poate stabili că explicaţiile oferite de martorii anterior menţionaţi în legătură cu modalitatea în care le-au fost luate declaraţiile din faza instrucţiei penale sunt neverosimile; important este de menţionat şi faptul că aceştia martori sunt relevanţi pentru cauză date fiind funcţiile deţinute la nivelul societăţilor, motiv pentru care informaţiile rezultate din depoziţiile lor sunt esenţiale în stabilirea vinovăţiei inculpatei.

Concluzionând, cum orice îndoială în formarea convingerii judecătorului trebuie interpretată în favoarea persoanei trimisă în judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 4 alin. (2) C. proc. pen., apreciez că se impune achitarea inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.