Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 163 din data de 23 februarie 2023, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 431 alin. (1) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1348 din 06.12.2017 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, şi a obligat pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că pe rolul acesteia a fost înregistrată sub nr. x/2022, prin declinare de la Tribunalul Bacău, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1348 din 06 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016.
Sub acest aspect, s-a reţinut în esenţă că cererea introductivă a fost intitulată "revizuire" împotriva Hotărârii penale nr. 191/18.05.2017 pronunţată de Tribunalul Bacău, cu motivarea că în hotărârea a cărei revizuire se solicită se regăsesc infracţiuni pentru care contestatorul a fost condamnat, deşi sunt prescrise. În cuprinsul cererii s-a făcut trimitere la Decizia nr. 358 din 14.06.2022 pronunţată de Curtea Constituţională şi la Decizia nr. 67 din 25.10.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
În raport de aceste argumente, contestatorul a solicitat să se aplice în prezenta cauză principiul drepturilor şi a libertăţilor fundamentale pentru a beneficia de legea penală mai favorabilă, respectiv să fie admisă cererea sa de revizuire şi să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la infracţiuni pentru care a fost condamnat.
Curtea de apel a pus în discuţie, la termenul de judecată din data de 14.02.2023, admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, aşa cum a fost calificată şi declinată de către Tribunalul Bacău.
Examinând admisibilitatea căii de atac extraordinare formulate în cauză, curtea de apel a constatat că, în cauză, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 191/D/18.05.2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bacău, printre altele, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsă rezultantă principală de executat de 13 (treisprezece) ani şi 10 (zece) luni închisoare, cu executare efectivă, şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea în concurs real a 2 infracţiuni de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen. (faptă din oct 2014 - 24 dec 2014 persoană vătămată B. şi fapta din toamna anului 2014, persoană vătămată C.), săvârşite în stare de recidivă postcondamantorie în raport cu faptele pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2596 din 11 decembrie 2014 a Judecătoriei Bacău pronunţată în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 717 din 7 iulie 2015 a Curţii de Apel Bacău, precum şi prin Sentinţa penală nr. 932 din 27 martie 2014 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 453 din 17 iunie 2014 a Curţii de Apel Bacău.
A scăzut din pedeapsa principală stabilită prin prezenta hotărâre, perioada executată de la 7 iulie 2015 la zi.
Prin Decizia penală nr. 1348/2017 din 06 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bacău, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 191/D/18.05.2017, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016 şi a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Notând dispoziţiile prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. şi pe cele ale art. 431 din acelaşi cod, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că art. 426 lit. b) din C. proc. pen. tinde să rezolve cauza în sensul încetării procesului penal, în temeiul unei cauze existente şi dovedite în momentul pronunţării deciziei de instanţa de apel. Dacă instanţa de apel s-a pronunţat asupra cazului invocat, în sensul că nu există sau nu este dovedit, fiind o rezolvare definitivă a acestei chestiuni, cu autoritate de lucru judecat, nu se poate invoca pe calea contestaţiei în anulare.
Curtea de apel a reţinut că din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, în raport şi de aspectele invocate de contestatorul A., personal şi prin avocat, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare, cu motivarea, în esenţă, că, fără a fi calificate ele însele ca mitior lex, Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 configurează, prin efectele pe care le produc la nivelul normei înscrise în cadrul art. 155 alin. (1) din C. pen., un veritabil criteriu concret de determinare a legii penale mai favorabile, dar până la soluţionarea definitivă a cauzei, constând într-un regim juridic mai favorabil aplicabil unei cauze care înlătură răspunderea penală (prescripţia răspunderii penale).
S-a mai reţinut că referirea expresă a instanţei de contencios constituţional la perioada cuprinsă între momentele publicării celor două acte de jurisdicţie constituţională în discuţie (25 iunie 2018 - 9 iunie 2022) exclude aplicarea Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 situaţiilor juridice anterioare, în care raportul de conflict s-a consolidat prin pronunţarea unei hotărâri definitive, cum este situaţia juridică ce formează obiectul judecăţii în cauză, Decizia penală nr. 1348 fiind pronunţată în 06.12.2017 de către Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/2016.
S-a mai arătat că dispoziţia privind aplicarea numai în cauzele pendinte a deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii este prevăzută şi ca regulă instituită prin art. 147 alin. (4) din Constituţie - care stabileşte imperativ că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte pentru viitor, de la publicarea în Monitorul Oficial şi s-a făcut trimitere la Decizia nr. 67 din 25.10.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,publicată în M.O. nr. 1141 din 28.11.2022, prin care s-a statuat că ... "Raporturile juridice soluţionate definitiv anterior publicării deciziei menţionate - Decizia CCR nr. 297 din 2018 - constituie facta preterita din perspectiva efectelor Deciziei nr. 297/2018 şi nu pot prin intermediul unei contestaţii în anulare, să fie transformate în cauze pendinte în raport cu aceasta."
Astfel fiind, curtea de apel a reţinut că, în aplicarea mitior lex, Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 se aplică tuturor cauzelor penale care erau pendinte la data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018).
Or, Decizia penală nr. 1348 din 06.12.2017 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, atacată pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare de către contestatorul A., s-a pronunţat la data de 06.12.2017, respectiv anterior datei de 25 iunie 2018, când s-a publicat Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a instanţei de contencios constituţional.
Împotriva Deciziei nr. 163 din data de 23 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat apel condamnatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 07.04.2023, sub nr. x/2022.
La termenul de judecată din data de 04 mai 2023, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului declarat de contestatorul condamnat.
Concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public sunt detaliat prezentate în practicaua prezentei decizii.
Examinând cauza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac formulate de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de condamnatul A. împotriva unei decizii pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentinţelor şi încheierilor pronunţate în primă instanţă.
În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidenţa dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. Astfel, deşi dezlegarea vizează ipoteza pronunţării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată împotriva unei sentinţe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situaţiile în care instanţa respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanţa supremă reţine în decizia amintită că hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.
Aşadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziţii în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunţate cu apel, iar dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.
Ca atare, decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 163 din data de 23 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 163 din data de 23 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe apelant la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2023.
GGC - NN