Asupra apelului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 530 din 18 mai 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, s-a admis contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 725 din 20 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în Dosarul nr. x/2021.
S-a desfiinţat, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 369 din 11.02.2022 a Judecătoriei Iaşi, şi, rejudecând:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă stabilită de instanţa de apel în sarcina condamnatului A., în pedepsele componente.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen. (fapta din 09.10.2017), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (2) C. pen. şi art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la infracţiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. comisă la data de 09.10.2017.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 369 din 11.02.2022 a Judecătoriei Iaşi şi ale Deciziei penale nr. 725 din 20 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în Dosarul nr. x/2021, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Analizând contestaţia în anulare, în esenţă, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 din 07.11.2022, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 795 din 20.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2021, invocând prescripţia răspunderii penale, având în vedere Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022.
Motivul pe care se sprijină contestaţia în anulare este cel menţionat la art. 426 lit. b) C. proc. pen., condamnatul susţinând că, la momentul pronunţării deciziei instanţei de apel termenul de prescripţie generală a răspunderii penale pentru infracţiunea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a avea permis (art. 335 C. pen.), pentru fapta din 07.10.2017, se împlinise, neexistând la acel moment cauze legale de întrerupere a termenului şi, implicit, un termen de prescripţie specială a răspunderii penale, având în vedere considerentele Deciziei nr. 297/2018 şi ale Deciziei nr. 358/2022 pronunţate de Curtea Constituţională.
Analizând susţinerile contestatorului condamnat cu privire la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, Curtea a constatat că acestea sunt întemeiate, reţinând că, la momentul pronunţării Deciziei penale nr. 795 din 20.10.2022 a Curţii de Apel Iaşi, era incidentă o cauză de încetare a procesului penal cu privire la prima infracţiune reţinută în sarcina inculpatului A., fiind aplicabil termenul de prescripţie generală, de 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., în raport de data comiterii faptei - 09.10.2017, încadrarea juridică a acesteia (art. 335 alin. (2) C. pen.) şi pedeapsa prevăzută de lege (6 luni - 3 ani), termen care s-a împlinit la data de 08.10.2022, deci anterior pronunţării deciziei supuse contestaţiei în anulare. Totodată, Curtea a constatat că prin decizia supusă contestaţiei în anulare nu a fost analizată incidenţa prescripţiei răspunderii penale.
Împotriva Deciziei penale nr. 530 din 18 mai 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, condamnatul A. a formulat apel.
Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că hotărârea apelată este o hotărâre definitivă, împotriva căreia legea nu prevede nicio cale de atac.
Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte reţine următoarele:
Hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În cauză, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea apelului formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 530 din 18 mai 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, prin care s-a admis contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 725 din 20 octombrie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, s-a desfiinţat, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 369 din 11.02.2022 a Judecătoriei Iaşi, şi, în rejudecare s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
Aşadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziţii în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunţate cu apel, iar dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. privesc exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de rejudecare a apelului sau a cauzei după desfiinţare.
În speţă, condamnatul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 369 din 11.02.2022 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 725 din 20 octombrie 2022 a Curţii de Apel Iaşi; ca atare, decizia prin care s-a admis contestaţia în anulare, s-a desfiinţat, în parte, decizia instanţei de apel şi sentinţa primei instanţe, cu consecinţa rejudecării cauzei, decizie atacată de condamnat, este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată, nefiind supusă niciunei căi de atac.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 530 din 18 mai 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 680 RON, se va deconta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 530 din 18 mai 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.
Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 680 RON, se decontează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 7 septembrie 2023.
GGC - NN