Şedinţa publică din data de 4 mai 2023
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 198 din data de 5 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenţii A., B. şi C. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a obligat pe aceştia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe au formulat contestaţie în anulare contestatorii C., B. şi A..
Prin cererea introductivă, contestatorii au susţinut, în esenţă, că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar pe fond, au apreciat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.
În drept, au invocat art. 503 şi urm. din C. proc. pen., art. 52 şi art. 72 din acelaşi cod.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 10.04.2023, sub nr. x/2023, fixându-se, totodată, prim termen de judecată la data de 04.05.2023.
Prin concluziile scrise depuse în şedinţa din camera de consiliu la termenul de judecată din 04.05.2023, contestatorii au solicitat, în esenţă, admiterea contestaţiei în anulare şi strămutarea unei cauze de la Judecătoria Urziceni la orice instanţă de acelaşi grad.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente:
Înalta Curte reţine că este învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare exercitate de contestatorii C., B. şi A. împotriva unei sentinţe pronunţate în cadrul procedurii de soluţionare a unei cereri de strămutare, reglementată de art. 71 şi urm. din C. proc. pen., calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare de atac.
Se reţine că examinarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare este o procedură preliminară de control asupra condiţiilor de admitere în principiu a căii extraordinare de atac, care rezultă din prevederile art. 426-428 şi ale art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului legal de exercitare a căii extraordinare de atac, apartenenţa motivului pe care se sprijină cererea la cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul cererii.
Acestor condiţii de admisibilitate li se adaugă şi cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., respectiv aceea ca cererea să vizeze o hotărâre penală definitivă susceptibilă a fi supusă contestaţiei în anulare, precum şi cea ca semnatarul ei să figureze printre persoanele care au calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, limitativ prevăzute în cuprinsul art. 427 alin. (1) din C. proc. pen.
În acest context normativ şi interpretativ, procedând la verificarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorii C., B. şi A., Înalta Curte constată, prioritar, că aceasta nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 426 din C. proc. pen., fiind exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive nesusceptibilă a fi supusă căii extraordinare de atac.
În acest sens, reţine că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen., care reglementează cazurile de contestaţie în anulare, precum şi a dispoziţiilor art. 432 din C. proc. pen., care stabilesc procedura de judecare, rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată exclusiv împotriva hotărârilor penale definitive prin care, în ciclul ordinar, s-a soluţionat fondul cauzei (acţiunea penală/civilă), respectiv cele pronunţate în apel sau, după caz, şi în funcţie de distincţiile de la art. 426 din C. proc. pen., rămase definitive în primă instanţă, în condiţiile prevăzute de art. 551 din C. proc. pen.
Potrivit art. 74 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. că "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă", sentinţă care "nu este supusă niciunei căi de atac".
În consecinţă, hotărârile pronunţate în cadrul procedurii de soluţionare a unei cereri de strămutare, reglementată de art. 71 şi urm. din C. proc. pen., nu sunt nesusceptibile de a face obiectul vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare de atac.
Or, îndreptarea contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac constituie o încălcare a principiului constituţional al legalităţii căilor de atac, statuat prin art. 129 din Constituţie, care atrage sancţiunea inadmisibilităţii unui atare demers judiciar şi face inutilă examinarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute în mod expres de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, constatând că legea nu prevede nicio cale de atac împotriva sentinţei atacate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii C., B. şi A. împotriva sentinţei nr. 198 din data de 5 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, dispunând, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligarea acestora la plata sumei de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii C., B. şi A. împotriva sentinţei nr. 198 din data de 5 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă pe contestatori la plata sumei de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2023.