Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 118 din data de 23.03.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia Penală, în dosarul penal nr. x/2018, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, constând în dreptul de a ocupa funcţia de asociat şi administrator în cadrul unei societăţi comerciale, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 34 lit. b) C. pen. 1969 şi art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a stabilit ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen., constând în dreptul de a ocupa funcţia de asociat şi administrator în cadrul unei societăţi comerciale, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen. 1969, i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c (dreptul de a ocupa funcţia de asociat şi administrator în cadrul unei societăţi comerciale) C. pen. 1969.
S-a constatat incidenţa cazurilor de nedemnitate prevăzute de art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu privire la inculpatul A..
În baza art. 397 C. proc. pen., art. 23 C. proc. pen. şi art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva inculpatului.
A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 18.874.788,09 RON (din care 9.195.623,71 RON reprezentând TVA şi 7.642.255,66 RON impozit pe profit şi acciza 2.036.907,74 RON), cu titlu de despăgubiri civile, la care s-au adăugat accesoriile bugetare calculate până la data plăţii efective a debitului principal, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa
În baza art. 249 alin. (1), (2) şi 5 C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura sechestrului asigurător prin indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile, conturi bancare şi cutii de valori aparţinând inculpatului A. pentru repararea pagubei produse până la concurenţa sumelor stabilite de instanţă, bunuri care vor fi identificate de către organele de executare care aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii dispuse.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie de pe dispozitivul hotărârii judecătoreşti definitive a fost comunicată Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 281/P/19 .03.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018, cu opinie majoritară, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 118 din data de 23.03.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. x/2018, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată, iar, în urma rejudecării, s-a dispus, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Au fost înlăturate din sentinţa penală apelată dispoziţiile art. 33 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 34 lit. b) C. pen. 1969 şi art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen., constând în dreptul de a ocupa funcţia de asociat şi administrator în cadrul unei societăţi comerciale, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
III. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel a formulat contestaţie în anulare persoana condamnată A..
Prin decizia penală nr. 177/P/27.02.2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., în prezent aflat în stare de deţinere în cadrul Penitenciarului Tulcea, împotriva deciziei penale nr. 281/P/19.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. x/2018
IV. Împotriva hotărârii pronunţate în contestaţie în anulare a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 13.03.2023, prin poştă .
Prin cererea formulată la data de 13.03.2023, inculpatul A. nu a invocat vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen., întemeindu-şi cererea de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 434 C. proc. pen.
Astfel, a arătat că instanţa de apel a calculat termenul de prescripţie pe baza C. pen. anterior, deşi acesta a fost condamnat în baza C. pen. nou.
Având în vedere că limitele de pedeapsă erau cuprinse între 2 şi 7 ani închisoare, a considerat că termenul de prescripţie a răspunderii penale era de 8 ani, fiind incidente dispoziţiile art. 154 lit. c) C. proc. pen.
În consecinţă, a solicitat, în baza art. 434 C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie şi încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 31.03.2023 sub nr. x/2022, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilităţii în principiu la data de 03.05.2023.
La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a recursului în casaţie a fost îndeplinită, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarului de recurs în casaţie al Curţii de Apel Constanţa.
La data de 03.05.2023 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen.
V. Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile şi condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casaţie să îndeplinească condiţiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen.
Examinând aceste condiţii în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată în termen, însă nu îndeplineşte cumulativ condiţiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 lit. a), b), c), d) şi art. 438 C. proc. pen., referitoare la cerinţele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.
Astfel, reţine că cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată la data de 09.03.2023, iar inculpatul A. a formulat cererea la data de 13.03.2023, prin poştă, fiind îndeplinită condiţia prevăzută la art. 435 C. proc. pen.
În cauză se constată că au fost respectate dispoziţiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul având calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a declara recurs în casaţie şi nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiaşi articol, inculpatul exercitând calea de atac a apelului împotriva sentinţei primei instanţe, apel ce i-a fost admis.
Pe de altă parte, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpat întruneşte cerinţele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele, domiciliu inculpatului, hotărârea care se atacă, iar cererea a fost semnată de persoana care a exercitat calea extraordinară de atac.
Însă, în ceea ce priveşte decizia penală recurată, aceasta nu se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, în sensul dispoziţiilor art. 434 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., nefiind pronunţată de o curte de apel, ca instanţă de apel. Astfel, se constată că prin hotărârea atacată a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 281/P/19.03.2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. x/2018 .
De asemenea, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită nici condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.: Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora. Totodată, conform art. 440 alin. (2) C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Aşadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casaţie obligaţia de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea şi motivele de recurs în casaţie (motivarea în fapt şi în drept) prin însăşi cererea de recurs în casaţie, sub sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.
În acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care prin încheierea nr. 396/RC din data de 08.12.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, a reţinut că: simpla indicare a unui caz de casare dintre cele prevăzute de lege în cererea de recurs în casaţie nu conduce la constatarea de iure a admisibilităţii recursului, ci este necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.
Or, în cauză se constată că, deşi inculpatul a motivat în fapt cererea formulată, acesta nu a indicat niciunul dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Având în vedere că cererea de recurs în casaţie a inculpatului A. nu a fost formulată împotriva unei decizii pronunţate de o curte de apel, ca instanţă de apel, dar şi faptul că acesta nu a indicat vreunul dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.
Astfel, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 177/P din data de 27 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 177/P din data de 27 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 mai 2023.