Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 304/Ap, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, printre altele, în baza art. 432 din C. proc. pen., cu majoritate, a respins, ca neîntemeiate, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 358/Ap din data de 18 mai 2022, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2018 al Curţii de Apel Braşov.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat pe contestatori la plata sumei de câte 250 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin cererea depusă la data de 01 iulie 2022 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub număr de dosar x/2022, condamnatele C. şi B. au formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 358/Ap din data de 18 mai 2022, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2018 al Curţii de Apel Braşov.
În cuprinsul cererii, contestatoarele au solicitat desfiinţarea deciziei mai sus menţionate, iar cu ocazia rejudecării apelului să se constatate că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea lor.
În motivarea contestaţiei, a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. şi, după ce a fost prezentată pe scurt starea de fapt reţinută în cuprinsul hotărârii de condamnare, precum şi soluţia dispusă în apel, s-a arătat că, prin raportare şi la Decizia nr. 5/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea art. 174 cu referire la art. 154 alin. (2) teza I din C. pen., văzând data producerii primei pagube - 2011, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile comise de cele două contestatoare s-ar fi împlinit în anul 2019.
De asemenea, s-au invocat Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358/2022 din 26.05.2022, ambele referitoare la art. 155 alin. (1) din C. pen., punctându-se aspectele esenţiale reţinute prin cele două decizii ale Curţii Constituţionale. S-a arătat că potrivit acestor decizii, în perioada 25.06.2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018) - 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022), C. pen. nu a reglementat niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, iar decizia atacată a fost pronunţată ulterior datei de 25.06.2018.
În cauză, s-a considerat că în data de 18.05.2022, instanţa de apel trebuia să constate existenţa cazului care determina încetarea procesului penal, respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., întrucât "încetase răspunderea penală" a inculpatelor pentru infracţiunea reţinută în sarcina lor.
S-a apreciat că decizia curţii de apel se întemeiază pe o eroare de procedură care se circumscrie motivului prev. de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., deoarece este necesară asigurarea unei conformităţi depline între hotărârea definitivă şi exigenţele de legalitate ale procesului penal.
S-a argumentat că orice modificare a dreptului material anterior pronunţării hotărârii definitive produce consecinţe sub aspectul legalităţii hotărârii, devenind susceptibilă a atrage desfiinţarea ei. Or, s-a arătat că prescripţia aparţine dreptului material, astfel că modificarea adusă regimului de reglementare a acesteia, anterior pronunţării unei hotărâri definitive, deschide calea contestaţiei la executare pe motiv că soluţia normativă din art. 155 alin. (1) din C. pen., declarată neconstituţională, reprezintă o lege penală mai favorabilă.
Prin cererea depusă la data de 21 iulie 2022 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub număr de dosar x/2022, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva aceleiaşi decizii penale, întemeiată pe acelaşi caz, respectiv art. 426 lit. b) din C. proc. pen., solicitând, în urma admiterii căii sale de atac şi a rejudecării apelului, dispunerea încetării procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.
S-a apreciat că instanţa de judecată, în mod greşit, a dispus condamnarea inculpatului în condiţiile în care intervenise prescripţia răspunderii penale, făcându-se referire sub acest aspect la Deciziile nr. 397/2018 şi 358/2022 ale Curţii Constituţionale. S-a argumentat că întrucât în perioada 10.08.2018 -30.05.2022 nu a existat o instituţie funcţională şi efectivă a întreruperii prescripţiei, acest aspect a generat un cadru normativ mai favorabil inculpatului, pe care însă instanţa de apel nu l-a avut în vedere.
După ce s-au punctat anumite aspecte de ordin teoretic privind apartenenţa instituţiei prescripţiei la dreptul material şi efectul acestei calificării, respectiv incidenţa art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă, s-a învederat că ceea ce s-a reproşat în mod efectiv inculpatului, a fost că în scopul de a obţine foloase necuvenite pentru B., C., D., administratori şi asociaţi în cadrul E. S.R.L şi F. S.R.L, în perioada anului 2008-2013, nu a luat măsuri pentru încasarea debitelor restante din impozitul pe clădiri datorat de către cele două persoane juridice, pentru clădirile deţinute pe raza localităţii Sâmbăta de Sus, pentru înregistrarea acestor debite în noul sistem informatic implementat în anul 2011 şi pentru calculul corespunzător normelor fiscale a impozitului datorat ulterior implementării programului informatic.
Astfel, faţă de data epuizării infracţiunii de abuz în serviciu - anul 2013, s-a apreciat că la momentul soluţionării apelului, fapta reproşată inculpatului era prescrisă, având în vedere art. 154 lit. c) din C. pen. care instituie un termen general de prescripţie de 8 ani, care s-a împlinit în anul 2021.
Prin încheierea din data de 13 decembrie 2022, s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2022 la cauza înregistrată anterior sub nr. x/2022, în vederea bunei desfăşurări a justiţiei, conform art. 43 din C. proc. pen.
La termenul din data de 17 ianuarie 2023, s-a dispus admiterea în principiu a contestaţiilor în anulare formulate în cauză de condamnaţii A., C. şi B., fiind amânată discutarea pe fond a căii de atac în vederea citării persoanelor interesate. La următorul termen de judecată, în 14 februarie 2023, s-a pus în discuţie cererea depusă la dosar de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare. De asemenea, la acelaşi termen, curtea a acordat cuvântul la dezbateri sub aspectul temeiniciei căii extraordinare de atac exercitate în cauză, rămânând în pronunţare cu privire la ambele aspecte.
Întrucât membrii completului nu au ajuns la o soluţie unanimă, cauza a fost repusă pe rol în vederea reluării dezbaterilor în complet de divergenţă, fiind fixat termen pentru 14 martie 2023, ocazie cu care procurorul şi contestatorii, prin apărători aleşi, au expus, din nou, poziţia lor cu privire la sesizarea Curţii de Justiţiei şi la temeinicia contestaţiei în anulare. La respectivul termen, parchetul, în subsidiar, în situaţia respingerii cererii sale de sesizare a C.J.U.E., a solicitat suspendarea soluţionării prezentei cauze până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele nr. C-107/23 şi nr. C-131/23.
În unanimitate, curtea de apel a respins cererile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, precum şi de suspendare a soluţionării prezentei cauze până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele nr. C-107/23 şi nr. C-131/23, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul hotărârii.
Trecând la examinarea, sub aspectul temeiniciei, a contestaţiilor în anulare formulate de condamnaţii A., C. şi B., curtea a constatat că prin Sentinţa penală nr. 47/S, pronunţată la data de 26.02.2021, de Tribunalul Braşov, în Dosarul nr. x/2018, printre altele, în baza art. 16 lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 - art. 2481 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. (6 acte materiale).
În baza art. 16 lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale pornit împotriva inculpatului A., pentru două infracţiuni de conflict de interese, prev. de art. 2531 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen.
Au fost pronunţate soluţii de achitare şi faţă de inculpatele B. şi C..
În apel, prin Decizia penală nr. 358/Ap din data de 18 mai 2022, Curtea de Apel Braşov a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi, printre altele, în baza art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată (6 acte materiale corespunzătoare celor 6 ani fiscali 2008 - 2013).
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. privind pedeapsa accesorie.
În baza art. 91 alin. (1) din C. pen., a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 ani stabilit conform art. 92 din C. pen., pe durata căruia inculpatul A. a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute de art. 93 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 93 alin. (3) din C. pen.
A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 din C. pen., referitoare la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A reţinut noul C. pen. ca lege penală mai favorabilă şi cu privire la infracţiunile de conflict de interese, şi pe cale de consecinţă, a constatat că soluţia de încetare a procesului penal vizează infracţiunile de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prev. de art. 301 alin. (1) din C. pen., iar nu infracţiunile de conflict de interese, prev. de art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1968.
Astfel, reţinând că, în conformitate cu prevederile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal şi notând cauzele de încetare a procesului penal reglementate de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., curtea de apel a constata că temeiul cererii contestatorilor constituie o cauză de încetare a procesului penal, prescripţia regăsindu-se enumerată în cuprinsul lit. f) al art. 16 din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte instituţia prescripţiei răspunderii penale, curtea de apel a reţinut evoluţia jurisprudenţei Curţii Constituţionale care a condus la formularea contestaţiilor în anulare care fac obiectul prezentului dosar, invocată şi de către contestatori în motivarea căii extraordinare de atac exercitate, respectiv Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale coroborat cu jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv cele statuate de instanţa supremă prin Deciziile nr. 10/2017 şi nr. 67/2022, şi a reţinut, în esenţă, că, în speţă, în cursul procesului penal finalizat cu pronunţarea deciziei vizate de contestaţia în anulare formulată în cauză, s-a procedat, atât în fond, cât şi în apel, la analiza intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Împotriva Deciziei penale nr. 304/Ap din data de 10 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală a declarat apel inculpatul A..
Examinând cauza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de condamnatul A. împotriva unei decizii pronunţate în cadrul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, după admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 432 din C. proc. pen.
Conform art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentinţelor şi încheierilor pronunţate în primă instanţă.
Prin Decizia penală nr. 304/Ap din data de 10 aprilie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 432 din C. proc. pen., cu majoritate, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 358/Ap din data de 18 mai 2022, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2018 al Curţii de Apel Braşov.
Ca atare, decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată.
Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 304/Ap din data de 10 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.
Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 304/Ap din data de 10 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă pe apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2023.
GGC - NN