Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 72/C din data de 24 februarie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de condamnaţii A., B. şi C. cu privire la Decizia penală nr. 336/C/10.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2022, şi la Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2018.
Pentru a decide astfel, examinând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, prin Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Galaţi, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpaţii A., B., D. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 84/19.03.2020 a Tribunalului Brăila, a desfiinţat, în parte, hotărârea apelată şi, în rejudecare, în baza art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă principală de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă principală de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul C. la o pedeapsă principală rezultantă de 5 ani 8 luni şi 20 zile închisoare, în regim de detenţie, faptele fiind săvârşite în concurs real cu fapta pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2551 din 27.11.2014 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 324 din 12.03.2015 a Curţii de Apel Galaţi.
În ceea ce priveşte Decizia penală nr. 336/C/A din data de 10.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. x/2022, s-a reţinut că aceasta a avut ca obiect contestaţie la executare.
S-a reţinut că prin cererile înregistrate sub nr. x/2022, condamnaţii A., B. şi C. au formulat contestaţie în anulare cu privire la Decizia penală nr. 336/C/10.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. x/2022, şi la Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. x/2018, întemeiată în drept pe cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 426 lit. b), d) şi i) din C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de condamnaţii A., B. şi C., potrivit art. 431 din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă, reţinând, sub un prim aspect, că motivele de contestaţie în anulare nu pot fi analizate decât prin raportare la Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2018, întrucât aceasta a fost pronunţată în faza procesuală a apelului, prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
În ceea ce priveşte Decizia penală nr. 336/C/10.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2022, curtea a subliniat că această hotărâre nu poate face obiectul unei contestaţii în anulare, întrucât a fost pronunţată în calea de atac a contestaţiei şi nu a soluţionat fondul cauzei.
Referitor la motivele de contestaţie în anulare invocate în cauză, prin raportare la Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2018, instanţa de judecată a reţinut următoarele:
1. Motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. art. 426 lit. d) din C. proc. pen., respectiv existenţa un caz de incompatibilitate cu privire la completul care a pronunţat Decizia penală nr. 336/C/10.11.2022 a Curţii de Apel Galaţi, este inadmisibil în cauză, întrucât nu se referă la Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022.
2. Motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen. - când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, susţinându-se că prin pronunţarea deciziilor penale nr. 336/C/10.11.2022 şi nr. 330/A/03.03.2022, ambele ale Curţii de Apel Galaţi, s-a dispus o dublă condamnare pentru aceeaşi faptă, este, de asemenea, inadmisibil în cauză.
În aceste sens, s-a avut în vedere că prin Decizia penală nr. 336/C/10.11.2022 nu s-a realizat o nouă condamnare a contestatorilor, ci o punere în acord, pe calea contestaţiei la executare, a deciziei iniţiale de condamnare (Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022) cu Decizia nr. 176/24.03.2022 a Curţii Constituţionale, constatându-se că fapta pentru care au fost condamnaţi A., B. şi C., respectiv contrabanda prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se regăseşte incriminată în dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (pentru inculpaţii A. şi B.), respectiv ale art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (pentru inculpatul C.), urmare a constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
3. În fine, şi motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. - când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, a fost apreciat ca inadmisibil în cauză.
Astfel, curtea de apel a notat că şi acest caz presupune tot o error in procedendo constând în eroarea procedurală a instanţei de a se pronunţa cu privire la o cauză de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. e) - h), j) din C. proc. pen. pentru care existau probe în cauză, iar nu o error in judicata, deoarece rolul acestui caz de anulare nu este acela de a înlătura greşita interpretare şi aplicare a legii în ipoteza în care instanţa a dezbătut şi analizat incidenţa cazului de încetare a procesului penal în cadrul hotărârii ce a intrat în puterea lucrului judecat.
Cu alte cuvinte, s-a arătat că existenţa cazului de încetare a procesului penal se raportează la momentul pronunţării deciziei penale atacate cu contestaţie în anulare, în sensul că acest caz să fi existat la acel moment, iar instanţa de apel să-l fi omis a-l analiza, deoarece numai într-o asemenea situaţie se pune problema existenţei unei erori de procedură care poate fi remediată prin promovarea acestei căi extraordinare de atac, conform art. 426 lit. b) din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cauza de faţă, curtea a constatat că motivul invocat de către contestator şi circumscris cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv că a intervenit prescripţia răspunderii penale, nu este incident în cauză, întrucât cazul de încetare a procesului penal trebuia să fi existat anterior pronunţării deciziei penale atacate cu contestaţie în anulare, aşa cum s-a arătat în cele ce preced.
Or, Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 176/24.03.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 5 mai 2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale a intervenit după pronunţarea Deciziei penale nr. 330/A/2022 a Curţii de Apel Galaţi, care a avut loc la data de 03.03.2022, dată după care nu se mai poate face o analiză a legii mai favorabile din perspectiva art. 5 din C. pen., deoarece aceasta se efectuează doar în cursul judecăţii, până la rămânerea definitivă a cauzei, ceea ce nu mai este cazul în speţă.
S-a mai reţinut că, în concret, cei trei contestatori solicită o schimbare de încadrare juridică din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 în infracţiunile prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, respectiv de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru a se putea ajunge la un termen de prescripţie a răspunderii penale mai redus şi, implicit, la cazul de încetare a procesului penal, ceea ce este inadmisibil în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, aceasta fiind atributul instanţei investite cu soluţionarea cauzei în fond sau instanţei investite cu soluţionarea căii de atac ordinare a apelului, cale ce a fost epuizată.
Împotriva Deciziei penale nr. 72/C din data de 24 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, condamnaţii A., B. şi C., prin apărător ales, au promovat cale de atac.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 05.04.2023, sub nr. x/2022.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulată de condamnaţii A., B. şi C., Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte este învestită cu soluţionarea unei căi de atac exercitată de condamnaţii A., B. şi C. împotriva unei decizii penale pronunţată în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidenţa dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. Astfel, deşi dezlegarea vizează ipoteza pronunţării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată împotriva unei sentinţe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situaţiile în care instanţa respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanţa supremă reţine în decizia amintită că hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.
Aşadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziţii în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunţate cu nicio cale de atac, iar dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.
Ca atare, decizia atacată de condamnaţi este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnaţii A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 72/C din data de 24 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestatori la plata sumei de câte 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnaţii A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 72/C din data de 24 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă pe contestatori la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2023.
GGC - ED