Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2023
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21.07.2023 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploieşti, sub nr. x/2023, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., prin care a solicitat computarea din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 139 din data de 29 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care o execută, a duratei arestului preventiv din perioada 01.06.1999 - 07.08.2000, perioadă în care a fost încarcerat în Arestul IPJ Vrancea, în Spitalul Penitenciar Jilava şi în Penitenciarul Rahova.
Contestatorul a precizat că măsura arestării preventive a fost dispusă pentru o infracţiune prevăzută de Legea nr. 82/1999 (Legea contabilităţii), faptă pentru care a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea şi cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale prin sentinţa penală nr. 3238 din data de 16 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. x/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 55 din data de 12 februarie 2007 a Tribunalului Vrancea.
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1047 din data de 15 mai 2023, Judecătoria Ploieşti şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, reţinând incidenţa art. 598 alin. (2) prima teză raportat la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 65 din data de 19 iunie 2023, Curtea de Apel Ploieşti şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, ca urmare a calificării contestaţiei la executare formulate de petent ca fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut, în esenţă, că situaţia invocată de contestator se înscrie în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., apreciind că nu se poate vorbi despre o "micşorare a pedepsei", ci despre o piedică la executarea în integralitate a pedepsei, aşa cum a fost aceasta aplicată, zilele a căror deducere se dispune apreciindu-se a fi fost executate din pedeapsă şi, prin urmare, nemaiputând fi executate încă o dată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21.07.2023.
Prin sentinţa penală nr. 162/F din data de 13 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a recalificat actul de sesizare a instanţei ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., a declinat competenţa soluţionării cauzei (privind contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A.) în favoarea Curţii de Apel Ploieşti şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî în acest sens, a reţinut că situaţia invocată în susţinerea contestaţiei la executare se circumscrie cazului de prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., întrucât deducerea unei perioade suplimentare din pedeapsa care se execută nu are ca efect imposibilitatea executării în continuare a acestei pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală din C. proc. pen., ci o reducere, o micşorare a perioadei pe care persoana condamnată trebuie să o execute în continuare. Au fost avute în vedere considerentele Deciziei nr. 8/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea de Apel Bucureşti cu privire la competenţa de soluţionare a cererii de liberare formulată de petentul condamnat A., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, în virtutea următoarelor considerente:
Prin contestaţia la executare formulată, condamnatul A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., deducerea din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 139 din data de 29 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, a duratei măsurii arestării preventive pe care a executat-o în Dosarul nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, respectiv perioada 01.06.1999 - 07.08.2000.
Instanţele în conflict au calificat diferit temeiul juridic al contestaţiei la executare formulate de condamnatul A., apreciind că aceasta se circumscrie fie cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., fie celui reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., "contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
[…]
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".
Referitor la contestaţia prin care se solicită efectuarea corectă a computării reţinerii şi arestării preventive, în doctrină (C. proc. pen. comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită, Editura Hamangiu, 2017, de Nicolae Volonciu, ş.a.) s-a reţinut că aceasta constituie o nelămurire, iar nu o împiedicare la executare, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., soluţie se impune cu atât mai mult, cu cât lit. d) a aceluiaşi articol nu mai face referire la "incident ivit în cursul executării", astfel că o contestaţie la executare prin care se solicită deducerea corectă a măsurii arestării preventive se va încadra, în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cu consecinţe asupra competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare.
Totodată, instanţa supremă a reţinut în jurisprudenţa sa (I. C. civ..J, secţia penală, decizia nr. 130 din 3 martie 2022) că pentru incidenţa cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. "cazurile care ţin de micşorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat, iar instanţa de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoştinţă de acestea la data soluţionării cauzei. (...) aceste cauze de micşorare a pedepsei se referă la alte motive pentru care pedeapsa ar putea fi redusă (lit. d) teza finală a art. 598 din C. proc. pen.), iar nu la alte cauze penale (...)" În cuprinsul aceleiaşi hotărâri, s-a apreciat că "Nu constituie o cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei stabilite printr-o hotărâre definitivă, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., perioada în care contestatorul s-a aflat în executarea unor măsuri preventive dispuse într-o altă cauză penală care nu a fost soluţionată printr-o hotărâre definitivă."
Astfel, având în vedere calificarea cererii condamnatului A. ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., precum şi dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora "(...) în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.", Înalta Curte reţine că îi revine competenţa de a soluţiona cererea condamnatului Curţii de Apel Bucureşti, instanţa care a pronunţat sentinţa penală nr. 139 din data de 29 iulie 2020 pe care acesta o execută.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2023.