Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea şedinţei camerei de consiliu din data de 19 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul penal nr. x/2020, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a restituit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov cauza având ca obiect Rechizitoriul nr. x/2016 din data de 22.10.2020, privind, printre alţii, pe inculpatul A., cercetat în stare de deţinere, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în altă cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- "constituirea unui grup infracţional organizat", prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 din C. pen.
- "trafic de droguri de risc" prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale), cu aplicarea art. 41 din C. pen.
- "trafic internaţional de droguri de risc" prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 din C. pen.
- "deţinerea fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării", prevăzută de art. 342 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen.
- "deţinere de muniţii fără drept" prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen.
- "trecere frauduloasă a frontierei de stat în scopul sustragerii de la răspundere penală" prevăzută de art. 262 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 din C. pen.
- "instigare la fals material în înscrisuri oficiale", prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
Prin Încheierea penală nr. 26/CP din data de 16 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost respinsă cererea formulată de contestatorul inculpat A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen.
În baza art. 347 din C. proc. pen., a fost admisă contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Braşov, împotriva încheierii din 19 aprilie 2022 pronunţate de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. x/2020, pe care a desfiinţat-o şi rejudecând:
În baza art. 347 raportat la art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din data de 22 octombrie 2020, emis în Dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Braşov, a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecării cauzei privind, printre alţii, pe inculpatul A., cercetat în stare de deţinere, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în altă cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- "constituirea unui grup infracţional organizat", prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 din C. pen.
- "trafic de droguri de risc" prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale), cu aplicarea art. 41 din C. pen.
- "trafic internaţional de droguri de risc" prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 din C. pen.
- "deţinerea fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării", prevăzută de art. 342 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen.
- "deţinere de muniţii fără drept" prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen.
- "trecere frauduloasă a frontierei de stat în scopul sustragerii de la răspundere penală" prevăzută de art. 262 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 din C. pen.
- "instigare la fals material în înscrisuri oficiale", prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 din C. pen.,toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
Pentru a pronunţa soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen., formulată de inculpatul A., soluţie atacată cu recurs de către inculpat şi care face obiectul prezentei cauze, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:
La data de 14 decembrie 2022 a fost înregistrată cererea inculpatului A., intitulată "cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României", prin care a solicitat sesizarea instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen., privind sintagma "apărare corectă şi efectivă" din conţinutul acestui articol, întrucât este lipsită de precizie, claritate şi previzibilitate cu privire la obligaţiile apărătorului desemnat din oficiu, încălcând dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, coroborat cu art. 6 paragraf 1 şi 3 lit. b), c), d) din CEDO. Raportat la legătura cu soluţionarea cauzei, inculpatul a arătat că, în toată perioada cercetării penale şi a cercetării judecătoreşti pe cameră preliminară, avocatul desemnat din oficiu nu a luat legătura cu acesta niciodată, în condiţiile prevăzute de art. 6 paragraf 3, lit. b) şi c) din CEDO. În cursul camerei preliminare, apărătorul desemnat din oficiu nu a formulat cereri şi excepţii, iar când a dorit să ia legătura cu acesta, în condiţiile prevăzute de lege, instanţa de fond nu i-a încuviinţat cererea. Inculpatul A. a învederat faptul că pe rolul Curţii Constituţionale a României se află înregistrate 12 dosare, conform Adresei nr. x/29.09.2022, al căror autor este, apreciind că faţă de expunerea de motive indubitabile se impune sesizarea Curţii Constituţionale a României.
Examinând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Judecătorii de cameră preliminară de la Curtea de Apel Braşov au constatat că excepţia de neconstituţionalitate ridicată privind art. 91 alin. (3) din C. proc. pen. trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Au arătat că obiectul cauzei, aflată pe rolul Curţii de Apel Braşov, este soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Braşov, împotriva încheierii din 19 aprilie 2022 pronunţate de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a dispus restituirea către Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov a cauzei având ca obiect Rechizitoriul nr. x/2016 din data de 22.10.2020.
Potrivit art. 91 alin. (3) din C. proc. pen., avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă şi efectivă în cauză.
S-a constatat că soluţionarea cauzei din faţa Curţii de Apel Braşov, constând în contestaţie împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară, prin care s-a dispus restituirea către parchet a cauzei având ca obiect Rechizitoriul nr. x/2016 din data de 22.10.2020, nu are legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 91 alin. (3) din C. proc. pen. privind prezenţa avocatului din oficiu la solicitarea organului judiciar şi asigurarea unei apărări concrete şi efective în cauză.
Ori, în situaţia de faţă, aşa cum s-a arătat mai sus, s-a constatat că se invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor din legi în vigoare, respectiv art. 91 alin. (3) C. proc. pen., dar care nu au legătură cu soluţionarea cauzei de faţă care are ca obiect: contestaţie împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară, prin care s-a dispus restituirea către procuror a cauzei având ca obiect Rechizitoriul nr. x/2016 din data de 22.10.2020.
Excepţia ridicată este inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină soluţia în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia, respectiv care să privească contestaţia împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară, prin care s-a dispus restituirea către procuror a cauzei având ca obiect Rechizitoriul nr. x/2016 din data de 22.10.2020.
Deoarece excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate neîndeplinind o condiţie de admisibilitate, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea formulată de contestatorul inculpat A., de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen.
Împotriva dispoziţiei cuprinse în Încheierea penală nr. 26/CP din data de 16 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen., a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind stabilit termen pentru soluţionarea acesteia la data de 13.09.2023.
La termenul din data de 13.09.2023 au avut loc dezbaterile cu privire la recursul declarat în cauză, iar motivele acestuia, amplu expuse de apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat, au fost consemnate în practicaua hotărârii, astfel că nu se impune reluarea acestora.
Examinând recursul declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
După cum prevăd dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, se constată că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, întrucât instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Astfel, alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiţii privind atât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate - respectiv legi sau ordonanţe în vigoare sau dispoziţii în vigoare ori asemenea acte normative - cât şi o condiţie relativă la existenţa unei legături între norma atacată sub aspectul constituţionalităţii şi obiectul cauzei, cu soluţionarea căreia a fost învestită instanţa, în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
Dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiţii de admisibilitate ale excepţiilor de neconstituţionalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepţie (părţile, procurorul sau instanţa din oficiu) şi nepronunţarea anterioară a unei decizii privind neconstituţionalitatea aceloraşi reglementări de către Curtea Constituţională.
Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă, aşadar, că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite.
Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.
Legătură dintre norma ce face obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei este, prin urmare, o condiţie de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Această condiţie presupune că norma invocată orientează soluţia.
Înalta Curte reţine că însăşi Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 385 din 04 iunie 2019 (publicată în M. Of. nr. 862/25.10.2019), a stabilit că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicarea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Se reţine că recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen., dispoziţii care prevăd că, avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă şi efectivă în cauză.
Înalta Curte constată că o eventuală declarare ca neconstituţională a prevederilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen., în raport cu criticile inculpatului, nu ar conduce la o soluţionare diferită a cauzei (în favoarea inculpatului), iar în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate în sensul solicitat de recurent, soluţia în cauză ar fi aceeaşi, respectiv admiterea contestaţiei formulate de parchet, constatarea legalităţii sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2016, constatarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi începerea judecării cauzei privind, printre alţii, pe inculpatul A..
Prin urmare, Înalta Curte constată că sesizarea instanţei de control constituţional nu poate produce un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa pe fondul cauzei având ca obiect contestaţie împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară, prin care s-a dispus restituirea către parchet a cauzei având ca obiect Rechizitoriul nr. x/2016 din data de 22.10.2020.
Faţă de aceste considerente, având în vedere că excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, iar încheierea recurată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în Încheierea penală nr. 26/CP din data de 16 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în încheierea penală nr. 26/CP din data de 16 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 septembrie 2023.
GGC - NN