Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 118 din data de 07.09.2023 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 47 alin. (2) şi art. 50 din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a reţinut că persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare cu privire la Decizia penală nr. 1134 din 12.06.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2014, arătând că solicită înlăturarea din Decizia penală nr. 1134 a perioadei cuprinse între 12.07.2022 - 03.11.2022, respectiv perioada în care Curtea de Apel Craiova a reţinut că termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost suspendat, deşi termenul de prescripţie a răspunderii penale era împlinit la data pronunţării deciziei, în drept, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Tribunalul Gorj a reţinut că potrivit art. 598 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută;dacă însă nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aşadar, Tribunalul Gorj a dispus declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Prin Decizia penală nr. 1821 din data de 09.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în baza art. 47 alin. (1) raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Craiova, invocată din oficiu.
În baza art. 50 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârilor penale se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei şi conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau alin. (6).
În raport de dispoziţiile legale menţionate, Curtea a constatat că Tribunalul Gorj - ca instanţă de executare - este competent să soluţioneze contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Craiova, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
Prioritar, Înalta Curte menţionează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă îl reprezintă cererea formulată de contestatorul A. prin care acesta a solicitat să se înlăture din Decizia penală nr. 1134/2023 perioada cuprinsă între 12.07.2022 - 03.11.2022, în care Curtea de Apel Craiova a reţinut că termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost suspendat, deşi termenul de prescripţie a răspunderii penale era împlinit la data pronunţării deciziei.
În cauză, se constată că cererea contestatorului A., ce formează obiectul Dosarului nr. x/2023 deşi a fost intitulată contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., în raport de motivele invocate de acesta este o contestaţie în anulare ce vizează existenţa unei cauze de încetare a procesului penal la data pronunţării hotărârii definitive în apel, respectiv împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, circumscrisă cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.
Limitele şi specificul căii de atac a contestaţiei în anulare sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 426 - 432 din C. proc. pen., norme potrivit cărora contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, prin care instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulează hotărârea, în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).
Potrivit art. 426 lit. b) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Conform art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Potrivit art. 551 pct. 4 din C. proc. pen. hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul.
Din coroborarea prevederilor art. 426 lit. b) şi art. 429 din C. proc. pen., competentă să judece contestaţia în anulare, pentru ipoteza în care inculpatul a fost condamnat deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, este instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere, care poate fi după caz, judecătoria, tribunalul, curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cauză, hotărârea prin care s-a dispus condamnarea contestatorului A., respectiv Sentinţa nr. 143 din 14 decembrie 2021 a fost pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/2014, care a rămas definitivă la data de 12 iunie 2023 prin Decizia penală nr. 1134, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Înalta Curte, faţă de cele arătate mai sus, constată că cererea formulată de contestator prin care acesta solicită a se constata împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale la data pronunţării deciziei definitive de către instanţa de apel, este de competenţa în primă instanţă a curţii de apel.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa în a soluţiona cererea contestatorului A. aparţine în primă instanţă Curţii de Apel Craiova.
Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2023.
GGC - OB