Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 104/F din data de 10 august 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca fiind inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A..
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi la data de 23.07.2023 condamnatul A. a formulat contestaţie la executare cu privire la pedeapsa pe care o execută în baza Sentinţei penale nr. 225/F/11.12.2014 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă la data de 09.03.2015.
În motivarea cererii, condamnatul a solicitat reanalizarea situaţiei sale juridice care a făcut obiectul Sentinţei penale nr. 225/F/11.12.2014 a Curţii de Apel Galaţi definitivă la data de 09.03.2015 arătând că pedeapsa aplicată ar trebui să expire în 15 ani. A invocată prescripţia arătând că prin raportare la data săvârşirii faptelor, nu a fost analizată incidenţa prescripţiei răspunderii penale. În drept, s-a invocat art. 598 C. proc. pen.
Analizând cererea petentului condamnat în raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că aceasta este inadmisibilă.
S-a arătat că numitul A. execută la acest moment pedeapsa detenţiunii pe viaţă în baza Sentinţei penale nr. 225/F/11.12.2014 a Curţii de Apel Galaţi definitivă la data de 09.03.2015.
S-a reţinut că prin menţionata sentinţă penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Galaţi având ca obiect transferul persoanei condamnate A., s-a recunoscut, în parte, numai sub aspectul pedepsei închisorii pe viaţă, hotărârea penală pronunţată de Tribunalul - Cameră Penală Mare - Curtea de Juraţi din Dortmund din data de 05.01.2012, pronunţată în Dosarul nr. x Ks 6/10 190 Js 451/09, definitivă la data de 18.01.2013, privind pe condamnatul A., s-a constatat că numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală a Tribunalului - Cameră Penală Mare - Curtea de Juraţi din Dortmund din data de 05.01.2012 la pedeapsa cu închisoare pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunilor de omor în unitate de fapte cu tâlhărie (jaf) cu urmare mortală şi vătămare corporală periculoasă prevăzute de art. 211, 249 alin. (1), 251, 223, 224 alin. (1) nr. 2, 3, 4 şi 5, 25 alin. (2), 52 din C. pen. german, având corespondent în art. 188 - 189 lit. d), art. 233 şi art. 193 alin. (1) din C. pen. al României, cu aplicarea art. 77 lit. a) şi 38 din acelaşi cod, iar în baza art. 135 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, s-a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
S-a constatat că persoana condamnată A. a început executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă la data de 24.07.2010.
Conform art. 135 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea formelor de executare potrivit C. proc. pen. (Legea nr. 135/2012) după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a constatat că prin sentinţa penală a Tribunalului - Cameră Penală mare - Curtea de Juraţi din Dortmund din data de 05.01.2012, pronunţată în Dosarul nr. x Ks 6/10 190 Js 451/09, definitivă la data de 18.01.2013 numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor în unitate de fapte cu tâlhărie (jaf) cu urmare mortală şi vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 211, 249 alin. (1), 251, 223, 224 alin. (1) nr. 2, 3, 4 şi 5, 25 alin. (2), 52 din C. pen. german.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut că în ziua de 03.12.2008 inculpatul, împreună cu alte trei persoane, s-au dus la magazinul Italy Gold din Dortmund al fraţilor la Paglia, cu intenţia de a sustrage bijuterii, iar acolo, întrucât proprietarii magazinului au opus rezistenţă, s-a iscat o altercaţie fizică, ocazie cu care numitul A. i-a aplicat victimei B. mai multe lovituri în cap cu un ciocan uşor din lemn, având lungimea de 28 cm şi greutatea de 175,8 g, după care l-a lovit şi cu o bară de îndreptat inele având o greutate de aproape un kilogram cu o forţă atât de mare încât oasele craniului s-au fracturat. În urma acestor lovituri i-au fost cauzate victimei hematoame în zona superioară a capului şi a membrelor, în zona organelor genitale, precum şi o fractură a coastelor 5 şi 7, în partea dreaptă, cu o plagă prin penetrare a pleurei, precum şi o fractură a cornului drept al laringelui, răni profunde ce au condus în final la decesul acesteia. Tot cu acea ocazie condamnatul a făcut uz de violenţă, agresându-l pe fratele victimei, şi anume, pe numitul C., aplicându-i lovituri cu picioarele în urma căreia i-au fost cauzate plăgi contuze în zona capului, ce au trebuit să fie tratate chirurgical, leziuni extrem de severe. C. a fost internat în secţia de urgenţe a Spitalului Knappschaft din Dortmund-Brackel.
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.
Conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
Deşi legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziţii în baza cărora să fie soluţionate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie, instanţa constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 C. proc. pen.
Prin urmare, pentru ca solicitarea petentului condamnat să fie declarată admisibilă, aceasta trebuia să se încadreze în unul dintre cazurile explicit şi limitativ prevăzute de către art. 598 C. proc. pen.
Analizând cererea petentului condamnat s-a constatat că, în cauză, nici primul motiv de contestaţie la executare şi nici motivul subsecvent nu corespund cazurilor de contestaţie la executare.
În ceea ce priveşte solicitarea privind reducerea pedepsei aplicate şi liberarea sa condiţionată după efectuarea a 15 ani de pedeapsă, s-a constatat, potrivit sentinţei penale contestate de condamnat, pentru faptele reţinute în sentinţa penală a Tribunalului din Dortmund din data de 05.12.2012, încadrarea juridică dată de legea română este cea de omor calificat, tâlhărie şi lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 188 - 189 lit. d), art. 233 şi art. 193 alin. (1) C. pen., iar pentru fapta de omor calificat legea penală română prevedea la data recunoaşterii hotărârii străine - decembrie 2014 - pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Aceeaşi pedeapsă este prevăzută şi la acest moment, astfel încât până în prezent nu au introduse dispoziţii mai favorabile nici în cuprinsul C. pen. şi nici în conţinutul Legii nr. 302/2004, astfel cum a invocat contestatorul, care să permită modificarea naturii ori cuantumului pedepsei aplicate acestuia.
Faţă de cel de al doilea motiv invocat, conform art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen., se poate face contestaţie la executare în cazul în care se invocă prescripţia executării pedepsei, însă, petentul condamnat invocă prescripţia răspunderii penale.
Împotriva Sentinţei penale nr. 104/F din data de 10 august 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie condamnatul A..
Examinând contestaţia declarată de contestatorul A., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Potrivit art. 598 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În cauză, petentul a solicitat să beneficieze de posibilitatea liberării condiţionate ca în statul emitent.
Înalta Curte constată că prin sentinţa penală a Tribunalului - Cameră Penală mare - Curtea de Juraţi din Dortmund din data de 05.01.2012, pronunţată în Dosarul nr. x Ks 6/10 190 Js 451/09, definitivă la data de 18.01.2013 numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor în unitate de fapte cu tâlhărie (jaf) cu urmare mortală şi vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 211, 249 alin. (1), 251, 223, 224 alin. (1) nr. 2, 3, 4 şi 5, 25 alin. (2), 52 din C. pen. german.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 225/F din 11.12.2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi având ca obiect transferul persoanei condamnate A., s-a recunoscut, în parte, numai sub aspectul pedepsei închisorii pe viaţă, hotărârea penală pronunţată de Tribunalul - Cameră Penală Mare - Curtea de Juraţi din Dortmund din data de 05.01.2012, pronunţată în Dosarul nr. x Ks 6/10 190 Js 451/09, definitivă la data de 18.01.2013, privind pe condamnatul A., s-a constatat că numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală a Tribunalului - Cameră Penală Mare - Curtea de Juraţi din Dortmund din data de 05.01.2012 la pedeapsa cu închisoare pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunilor de omor în unitate de fapte cu tâlhărie (jaf) cu urmare mortală şi vătămare corporală periculoasă prevăzute de art. 211, 249 alin. (1), 251, 223, 224 alin. (1) nr. 2, 3, 4 şi 5, 25 alin. (2), 52 din C. pen. german, având corespondent în art. 188 - 189 lit. d), art. 233 şi art. 193 alin. (1) din C. pen. al României, cu aplicarea art. 77 lit. a) şi 38 din acelaşi cod, iar în baza art. 135 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.
Înalta Curte reţine că infracţiunea de omor calificat, tâlhărie şi lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 188 - 189 lit. d), art. 233 şi art. 193 alin. (1) C. pen. pentru care s-a dispus recunoaşterea hotărârii instanţei străine şi transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei, prevedea la data recunoaşterii hotărârii străine, dar şi la acest moment, pedeapsa detenţiunii pe viaţă, astfel încât nu se poate adapta pedeapsa aplicată de autorităţile străine.
În acest punct de analiză, solicitarea petentului nu se poate circumscrie motivului de contestaţie la executare invocate nefiind incidente dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C. pen. care să permit modificarea naturii ori cuantumului pedepsei aplicate acestuia şi recunoscută de autorităţile române.
În egală măsură, se constată că persoana condamnată a mai solicitat constatarea îndeplinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., se referă la prescripţia executării pedepsei, nu a răspunderii penale.
Faţă de considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 104/F din data de 10 august 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 104/F din data de 10 august 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2023.
GGC - NN