Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1647/29.11.2022 pronunţată de Judecătoria Satu Mare s-au dispus următoarele:
În baza art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 din C. proc. pen. s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, fiind obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Satu Mare.
În baza art. 85 alin. (2) din C. pen., s-a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială Satu Mare sau la Centru Social de Urgenţă pentru Adulţi Satu Mare, pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare.
În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea amânării aplicării pedepsei, în condiţiile art. 88 din C. pen., aplicarea şi executarea pedepsei stabilite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare.
Prin Decizia penală nr. 253/A din data de 28 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare împotriva Sentinţei penale nr. 1647 din data de 29 noiembrie 2022 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, pe care a desfiinţat-o în parte, în sensul că:
S-au înlăturat dispoziţiile instanţei de fond de stabilire, în baza art. 83 din C. pen., a pedepsei de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi de amânare a aplicării acestei pedepse pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen.
În baza art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a menţinut pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen., fiind obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus condamnatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Satu Mare sau în cadrul Primăriei Păuleşti, pe o perioadă de 60 de zile.
În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
S-au menţinut în rest dispoziţiile instanţei de fond care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva Deciziei penale nr. 253/A din data de 28 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 27.04.2023.
Prin cererea formulată, a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul fiind condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
În motivarea cererii, recurentul a susţinut că gradul de îmbibaţie alcoolică a fost stabilit la două momente mult ulterioare săvârşirii faptei, nu şi în momentul comiterii acesteia. Astfel, a menţionat că a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x pe drumurile publice, în data de 16.12.2021, în jurul orei 18:00, a fost testat cu aparatul etilotest la ora 18:22 (la 22 de minute de la momentul conducerii de către inculpat a autoturismului pe drumul public), iar gradul de îmbibaţie alcoolică, în sânge, s-a stabilit numai pentru ora 19:40 - 1,75 şi pentru ora 20:40 - 1,57, necunoscându-se dacă în momentul efectiv al comiterii faptei, momentul în care s-a finalizat acţiunea de conducere (în jurul orei 18:00), alcoolemia inculpatului era sub 0,80 g/l alcool pur în sânge (situaţie în care fapta ar fi constituit contravenţie), sau peste această valoare, pentru ca fapta să constituie infracţiune.
Fapta de a avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la ora 19:40 şi 20,40, în condiţiile în care recurentul a condus autovehiculul pe drumurile publice la ora 18:00 (aşa cum se reţine în rechizitoriu, respectiv în sentinţa şi decizia recurată), în absenţa stabilirii îmbibaţiei alcoolice efective de la ora 18:00 nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i atât elementul material al laturii obiective, acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de către o persoană având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, cât şi urmarea imediată, respectiv starea de pericol rezultată din valoarea alcoolemiei de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge - starea de pericol "infracţional".
Astfel, a fost condamnat definitiv pentru fapta de a avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la un moment mult ulterior conducerii unui vehicul pe drumurile publice, respectiv la o oră şi 40 de minute, după momentul conducerii astfel încât fapta pentru care s-a dispus condamnarea nu este prevăzută de legea penală.
În actuala concepţie a C. proc. pen., sintagma fapta nu este prevăzută de legea penală include, spre deosebire de codul anterior, atât situaţia în care o faptă nu este incriminată de legiuitor, cât şi situaţia în care îi lipseşte unul dintre elementele de conţinut ale infracţiunii.
Prin urmare, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. este incident fie atunci când inculpatul a fost definitiv condamnat pentru o faptă care constituie contravenţie, abatere disciplinară sau o faptă de natură civilă (care atrage numai o răspundere civilă, delictuală sau contractuală), fie atunci când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, sub aspect obiectiv, făcând totodată, referire la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., este incident în prezenta cauza, având în vedere că recursul în casaţie formulat vizează greşita condamnare a acestuia pentru o fapta căreia îi lipseşte latura obiectivă.
Chiar dacă inculpatul consideră că alcoolemia sa din momentul conducerii autovehiculului pe drumul public, la ora 18:00, era sub 0,80 g/l alcool pur în sânge, a decis să urmeze procedura simplificată, în vederea obţinerii unei soluţii de amânare a aplicării pedepsei (soluţie care nu atrăgea anularea permisului de conducere), soluţie pe care a şi obţinut-o în primă instanţă, motiv pentru care nu a atacat sentinţa.
Având în vedere cele expuse, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie declarat împotriva Deciziei penale nr. 253/A/28.03.2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2022, casarea hotărârii atacate şi, în temeiul art. 448, alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.
Prin încheierea din 03 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. şi pe cele prev. de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen. raportat la art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 253/A/2023 din 28 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022 şi a trimis cauza Completului nr. 2, în compunere de 3 judecători.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.
În cauza de faţă, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
În esenţă, a solicitat să se constate că, în mod greşit, a fost condamnat, întrucât elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., respectiv acţiunea de conducere cu o alcoolemie peste limita legală, la ora 18:00, nu a fost dovedită în cauză.
A apreciat că fapta de a avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la ora 19:40 şi 20,40, în condiţiile în care recurentul a condus autovehiculul pe drumurile publice la ora 18:00, în absenţa stabilirii îmbibaţiei alcoolice efective de la ora 18:00 nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i atât elementul material al laturii obiective, acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de către o persoană având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, cât şi urmarea imediată, respectiv starea de pericol rezultată din valoarea alcoolemiei de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge - starea de pericol "infracţional".
În argumentare, a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014, care a statuat că sintagma " la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională, sens în care a arătat că este relevantă alcoolemia din momentul realizării elementului material obiectiv şi nu o valoare a alcoolemiei ulterioară la momentul prelevării mostrelor biologice.
Înalta Curte reţine că starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe constă în aceea că inculpatul A., în data de 16.12.2021, în jurul orei 18:00, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DJ 193A, între localităţile Socond şi Răteşti, având o îmbibaţie alcoolică de 1,75 g/l alcool pur în sânge la prima probă prelevată, respectiv 1,57 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă prelevată.
Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curţii Constituţionale (publicată în M. Of. nr. 69 din 27 ianuarie 2015) a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.
În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că sintagma menţionată lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, în condiţiile în care principiul respectării legilor şi cel al legalităţii incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale.
Totodată, s-a reţinut că elementul material al laturii obiective a infracţiunii reglementate în art. 336 alin. (1) din C. pen. se realizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Îmbibaţia alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, consecinţa fiind provocarea unei stări de intoxicaţie (alcoolică). Sub aspectul urmării imediate este vorba de o infracţiune de pericol, acţiunea săvârşită punând în primejdie siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acţiunea ce constituie elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată rezultă din însăşi materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
Îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale.
După cum se poate observa, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 (publicată în M. Of. nr. 69 din 27 ianuarie 2015), a constatat că doar sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.
Această împrejurare nu are însă drept consecinţă dezincriminarea faptei prevăzute în art. 336 alin. (1) din C. pen., ci doar o modificare a textului, în sensul înlăturării din cuprinsul său a acestei prevederi neconforme Constituţiei.
Practic, infracţiunea revine la o formă asemănătoare celei anterioare intrării în vigoare a noului C. pen., cea prevăzută în art. 87 din O. U. G. nr. 195/2002 care incrimina conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Se mai impune a se sublinia faptul că, prin includerea sintagmei "la momentul prelevării probelor biologice" în noua reglementare a art. 336 alin. (1) din C. pen., legiuitorul a vizat doar probaţiunea şi nu elementele constitutive ale infracţiunii. În mod evident, ceea ce se incriminează este conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanţe (aceasta fiind şi denumirea marginală a infracţiunii) şi nu prezentarea în această stare cu ocazia prelevării de probe biologice. În plus, în Expunerea de motive a noului C. pen. se explică acest element de noutate, arătându-se că "determinarea concentraţiei de alcool în sânge relevantă pentru reţinerea infracţiunii prevăzute la art. 336 se face la momentul prelevării probelor biologice, fără posibilitatea unei recalculări ulterioare."
De aceea, modificarea textului infracţiunii, prin introducerea locuţiunii "la momentul prelevării probelor biologice" nu a avut ca efect dezincriminarea faptelor comise sub imperiul legii vechi (art. 87 din O. U. G. nr. 195/2002), când determinarea concentraţiei de alcool în sânge se făcea în raport cu momentul depistării în trafic, după cum nici intervenţia instanţei de contencios constituţional nu produce asemenea consecinţe.
Singurul efect este, aşa cum s-a arătat, modificarea textului în sensul eliminării prevederii neconforme cu legea fundamentală, cu consecinţe doar sub aspect probator, respectiv necesitatea stabilirii îmbibaţiei alcoolice la momentul săvârşirii infracţiunii, care coincide cu momentul opririi în trafic.
În prezenta cauză, pe baza probelor administrate, s-a stabilit, cu titlu definitiv, că inculpatul "în data de 16.12.2021, în jurul orei 18:00, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DJ 193A, între localităţile Socond şi Răteşti, având o îmbibaţie alcoolică de 1,75 g/l alcool pur în sânge la prima probă prelevată, respectiv 1,57 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă prelevată,".
Dacă concluzia este sau nu susţinută din punct de vedere probator, este o împrejurare ce excedează examenului ce poate fi efectuat de instanţa învestită cu judecarea recursului în casaţie, Înalta Curte limitându-se a constata că fapta, în modalitatea în care a fost reţinută de către instanţa de apel întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute în art. 336 alin. (1) din C. pen.
În consecinţă, se constată că starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme apreciind că, din situaţia de fapt reţinută de cele două instanţe în hotărârile pronunţate rezultă îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe pentru care inculpatul a fost condamnat.
Concluzionând, în raport de considerentele anterioare, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. este prevăzută de legea penală, respectiv art. 336 alin. (1) din C. pen., criticile formulate prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. fiind nefondate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 253/A/2023 din 28 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 253/A/2023 din 28 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 noiembrie 2023.
GGC - OB