Şedinţa publică din data de 05 decembrie 2023
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală F/CP din 17 iulie 2023, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 549 indice 1 alin. (5) lit. b) din C. proc. pen., s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a Infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a confiscat suma de 389.531,7 euro, rămasă la dispoziţia A., precum şi suma de 929.535 euro, rămasă la dispoziţia numitului B., ce proveneau din sumele achitate de compania C..
S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de ridicare/instituire sechestru asigurător formulată de intimatul B..
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanţa a arătat că, la data de 30.09.2022, s-a înregistrat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie, înaintată cu adresa nr. x/2021 din data de 30.09.2023, formulată în temeiul art. 5491 alin. (1) din C. proc. pen., pentru a aprecia asupra:
a) luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 389.531,7 euro, provenind din sumele achitate de compania C. cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăţilor facturilor emise de această societate către CN CFR S.A., rămasă la dispoziţia A..
b) luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 929.535 euro, provenind din sumele achitate de compania C. cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăţilor facturilor emise de această societate către CN CFR S.A., rămasă la dispoziţia numitului B..
Analizând actele şi lucrările dosarului, s-a constatat că prin ordonanţa nr. 392/P/2021 din 20.07.2022, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a), alin. (2) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e), h) din C. proc. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a dispus:
1. Clasarea cauzei cu privire la infracţiunile de dare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi cumpărare de influenţă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 infracţiuni) - cu referire la aspectele denunţate de martorul denunţător D., în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen.
2. Clasarea cauzei cu privire la infracţiunile de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 infracţiuni), cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. - cu referire la aspectele denunţate de martorul denunţător B., în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen.
3. Clasarea cauzei cu privire la faptele comise pe teritoriul austriac de compania C. şi reprezentanţii acesteia, precum şi de celelalte persoane străine care şi-au dat concursul la obţinerea rezultatului infracţional, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală din C. proc. pen.
4. Sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti în vederea:
a) luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 389.531,7 euro, provenind din sumele achitate de compania C. cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăţilor facturilor emise de această societate către CN CFR S.A., rămasă la dispoziţia A..
În vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale, prin ordonanţa din data de 07.11.2019, emisă în dosarul nr. x/2017 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe bunurile imobile şi mobile aflate în proprietatea A., până la concurenţa sumei de 389.531,7 euro (menţinută prin ordonanţele din datele de 01.03.2021, 23.08.2021, 01.03.2022, 19.07.2022) şi pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 13.11.2019.
b) luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 929.535 euro, provenind din sumele achitate de compania C. cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăţilor facturilor emise de această societate către CN CFR S.A., rămasă la dispoziţia numitului B..
În vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale, prin ordonanţa din data de 07.11.2019, emisă în dosarul nr. x/2017 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe bunurile imobile şi mobile aflate în proprietatea numitului B., până la concurenţa sumei de 929.535 de euro (menţinută prin ordonanţele din datele de 01.03.2021, 23.08.2021, 01.03.2022, 19.07.2022) şi pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 13.11.2019.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a avut în vedere împrejurarea că numiţii D. şi B. au informat organele de urmărire penală cu privire la infracţiunile de corupţie investigate în cursul urmăririi penale efectuate în dosarul nr. x/2017 al D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie şi, respectiv în dosarul nr. x/2019 al D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, cauze în care au avut calitatea de martori denunţători şi totodată, a reţinut în ceea ce îi priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 290 alin. (3) din C. pen., respectiv a dispoziţiilor art. 292 alin. (2) din C. pen., cu consecinţa dispunerii soluţiei de clasare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen.
În cauză, s-a constatat îndeplinirea condiţiilor cumulative pentru reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 290 alin. (3) din C. pen. şi art. 292 alin. (2) din C. pen., respectiv: existenţa unui denunţ; denunţul să fie făcut în faţa unei autorităţi; denunţul să aibă loc înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru infracţiunile de dare de mită, respectiv cumpărare de influenţă.
Astfel, s-a arătat că, la data de 16.03.2016, numitul D. a formulat un denunţ în care a precizat comiterea unor fapte de corupţie de către E. şi F. în legătură cu derularea proiectului de reabilitare a tronsonului de cale ferată Bucureşti - Constanţa, contractat de firma austriacă cu CN CFR S.A. . Cauza a fost înregistrată la Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei sub nr. x/2015.
Prin ordonanţa nr. 256/P/2015 din data de 24.03.2017 a procurorului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în primirea de către E. şi F., în perioada 2006-2013, prin intermediul lui D., a unor sume importante de bani date de firma C. şi firmele asociate, cu titlu de mită, în vederea efectuării plăţilor aferente derulării proiectului de reabilitare a tronsonului de cale ferată Bucureşti - Constanţa, contractat de firma austriacă cu CN CFR S.A., fiind înregistrat la secţia de Combatere a Corupţiei dosarul penal nr. x/2017
Prin ordonanţa din data de 27.03.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită prevăzută de art. 290 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi trafic de influenţă prevăzută de art. 291 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Ulterior, prin ordonanţa nr. 416/P/2017 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie din data de 29.09.2017 s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi dare de mită prevăzută de art. 290 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fapte constând în pretinderea, primirea, respectiv oferirea şi darea de sume de bani (în total 12 milioane de euro) pentru plata de către partea română (Ministerul Finanţelor, Ministerul Transporturilor şi CN CFR SA) a facturilor emise de către firma austriacă C., fapte denunţate de martorul B. în cadrul declaraţiei sale din data de 12.09.2017, fiind înregistrat la dosarul penal nr. x/2017
Prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie din data de 02.10.2017 s-a dispus reunirea dosarelor nr. x/2017 şi y/2017 la dosarul nr. x/2017.
În continuare, procurorul a reţinut în legătură cu aspectele relatate de D. că prin ordonanţa din data de 27.03.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale, iar în legătură cu aspectele relatate de B., s-a dispus extinderea urmăririi penale prin ordonanţa din 15.09.2017.
De asemenea, s-a dispus prin ordonanţa din data de 13.04.2018 efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de E., G., H. şi I., prin ordonanţa din data de 26.02.2018, faţă de J. şi prin ordonanţa din data de 27.04.2018, faţă de F. .
Mai mult, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale:
- faţă de E., prin ordonanţa din data de 17.04.2018, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., ambele în concurs real potrivit art. 38 alin. (1) din C. pen.;
- faţă de G., prin ordonanţa din data de 17.04.2018, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., ambele în concurs real potrivit art. 38 alin. (1) din C. pen.;
- faţă de I., prin ordonanţa din data de 17.04.2018, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.;
- faţă de H., prin ordonanţa din data de 17.04.2018, pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 6 şi 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.;
- faţă de F., prin ordonanţa din data de 27.04.2018 pentru săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi a unei infracţiuni de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.;
- faţă de inculpatul J., prin ordonanţa din data de 16.05.2018, pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, două infracţiuni de complicitate la cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 292 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi o infracţiune de complicitate la delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen. cu referire la art. 309 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. .
Prin rechizitoriul din data de 13.11.2019 emis în dosarul nr. x/2017 al D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie şi prin rechizitoriul din data de 13.04.2021 emis în dosarul nr. x/2019 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor F., E., G., I., H. şi J. pentru săvârşirea infracţiunilor cu privire la care a fost efectuată urmărirea penală în cauză.
Ca urmare a cooperării judiciare cu autorităţile competente din Austria, Procuratura Centrală pentru urmărirea faptelor penale economice şi a corupţiei din Austria au deschis un dosar cu număr de ordine x, împotriva reprezentanţilor societăţii C. (K., L., M., N., O.) şi împotriva societăţii P., pentru săvârşirea infracţiunilor de deturnare de fonduri, spălare a banilor, dare de mită, trafic de influenţă .
Procurorul de caz a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (1) din C. pen., legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, de către un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, contra statului român, contra unui cetăţean român ori a unei persoane juridice române, alin. (2) al aceluiaşi articol stipulând că punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s-a comis.
S-a reţinut că în cazul infracţiunii de dare de mită, subiectul pasiv este statul reprezentat prin autoritatea publică, instituţia publică sau altă persoană juridică unde îşi desfăşoară activitatea funcţionarul mituit, iar în cazul infracţiunii de cumpărare de influenţă, subiectul pasiv principal este statul reprezentat prin autoritatea publică, instituţia publică sau o altă persoană juridică de drept public, în a cărui serviciu se află funcţionarul public şi a cărui autoritate este lezată prin acţiunea traficantului de influenţă, în timp ce subiectul pasiv secundar este funcţionarul a cărui funcţie este traficată şi a cărui probitate este pusă în acest fel sub semnul întrebării.
Faţă de cele de mai sus, reţinând că presupusa activitate infracţională desfăşurată pe teritoriul statului austriac, de compania C. şi reprezentanţii acesteia, precum şi de celelalte persoane străine care şi-au dat concursul la obţinerea rezultatului infracţional face obiectul unei investigaţii a autorităţilor competente din Austria, s-a apreciat că nu este îndeplinită una dintre condiţiile cumulative prevăzute de art. 10 alin. (2) din C. pen. pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, procurorul de caz constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală din C. proc. pen., cu consecinţa dispunerii soluţiei de clasare.
Judecătorul de cameră preliminară a reţinut astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 5491 din C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale, ordonanţa de clasare, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă.
Măsura de siguranţă prevăzută în art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. (confiscarea bunurilor dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală) intervine în condiţiile art. 107 din C. pen. (dacă există o stare de pericol ce trebuie înlăturată şi pentru preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală). Cu referire la infracţiunile de dare de mită şi cumpărare de influenţă, conform art. 290 alin. (5) din C. pen., respectiv art. 292 alin. (4) din C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
În acest context, judecătorul de cameră preliminară a arătat că măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal, dispuse de instanţa de judecată împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, pentru a înlătura o stare de pericol generatoare de noi fapte prevăzute de legea penală. Prin urmare, s-a considerat că incidenţa aplicării lor nu este determinată de existenţa răspunderii penale pentru fapta săvârşită, ci de existenţa stării de pericol relevantă pentru acea faptă. Mai mult, s-a apreciat că incidenţa cauzelor de nepedepsire prevăzute de lege referitoare la denunţarea infracţiunilor de dare de mită şi cumpărare de influenţă nu are niciun fel de consecinţă asupra măsurilor de siguranţă constând în confiscarea specială.
Având în vedere că, în prezenta cauză, numiţii D. şi B. au informat organele de urmărire penală cu privire la infracţiunile de corupţie investigate în cursul urmăririi penale efectuate în dosarul nr. x/2017 al D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie şi, respectiv în dosarul nr. x/2019 al D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, cauze în care au avut calitatea de martori denunţători, procurorul de caz a reţinut, în ceea ce îi priveşte, incidenţa dispoziţiilor art. 290 alin. (3) din C. pen. şi art. 292 alin. (2) din C. pen., cu consecinţa dispunerii soluţiei de clasare întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., astfel că judecătorul de cameră preliminară a constatat că, măsura de siguranţă a confiscării speciale prevăzută în dispoziţiile art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. şi art. 290 alin. (5) din C. pen., respectiv art. 292 alin. (4) din C. pen. este pe deplin operantă în cauză, fiind îndeplinite condiţiile de luare a măsurii de siguranţă.
În ceea ce priveşte cererea de ridicare/instituire a sechestrului asigurător, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, la data de 22.05.2023, B. a formulat o cerere, prin care a solicitat în principal, ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 89/P/2017 din 07.11.2019 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor imobile deţinute de către acesta în România, urmând a menţine sechestrul instituit asupra părţilor sociale deţinute în societatea Q., iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că garanţiile oferite nu sunt suficiente pentru admiterea cererii indicate la pct. 1, cumulativ cu această solicitare şi în cazul în care s-ar aprecia necesară şi proporţională, a solicitat instituirea sechestrului asupra părţilor sociale deţinute la societatea R. şi cu privire la părţile sociale deţinute de către intimat la societatea S..
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 549 ind. 1 alin. (5) din C. proc. pen., în cadrul procedurii de confiscare, în cazul clasării, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;
b) admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desfiinţarea înscrisului.
Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară a considerat că nu se poate pronunţa cu privire la ridicarea/menţinerea măsurii asigurătorii, întrucât s-ar încălca principiul separaţiilor funcţiilor judiciare, această procedură fiind limitată doar la verificarea condiţiilor prevăzute de lege privind luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
Împotriva încheierii penale F/CP din 17 iulie 2023, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 03 noiembrie 2023, sub nr. x/2022.
Prin motivele de contestaţie formulate de B., s-a solicitat admiterea contestaţiei şi:
1. În principal, ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 89/P/2017 din 7.11.2019, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor imobile deţinute în România, urmând a menţine sechestrul instituit asupra părţilor sociale deţinute în societatea Q.;
2. În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că garanţiile oferite nu sunt suficiente pentru admiterea cererii indicate la pct. 1), cumulativ cu această solicitare şi, în cazul în care s-ar aprecia necesară şi proporţională, a solicitat instituirea sechestrului asupra părţilor sociale deţinute la societatea R. şi cu privire la părţile sociale deţinute la societatea S..
S-a apreciat că valoarea aproximată la acel moment a celor trei bunuri sechestrate a fost consemnată în cuantum de 430.000 euro, deşi, conform evaluărilor realizate în 2023, valoarea cumulată a celor 3 imobile este în realitate 375.113 euro.
Referitor la admisibilitatea cererii de ridicare a sechestrului, a arătat că în data de 30.09.2022, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sesizarea formulată de către DNA, prin care s-a solicitat judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a aprecia asupra "(...) b) luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 929.535 euro, provenind din sumele achitate de compania C. cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăţilor facturilor emise de această societate către CN CFR S.A., rămasă la dispoziţia numitului B. (...)".
La termenul din data de 22.05.2023, a formulat cererea de ridicare a sechestrului asigurător de pe anumite bunuri imobile grevate de ipoteci, împreună cu o solicitare subsidiară de instituire a sechestrului asupra altor bunuri imobile, libere de sarcini. Raţiunea solicitărilor fiind aceea că executarea silită a bunurilor imobile asupra cărora sunt instituite ipoteci nu poate conduce la obţinerea vreunei sume de bani în vederea satisfacerii măcar în parte a creanţei statului, ca urmare a confiscării sumei de 929.535 euro, fiind avute în vedere deopotrivă şi dificultăţile care ar urma a fi întâmpinate în procedura de executare silită a bunurilor sechestrate.
Conform încheierii contestate, contestatorul a arătat că solicitarea de ridicare a sechestrului a fost respinsă, ca inadmisibilă, motivându-se succint că "judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunţa cu privire la ridicarea/menţinerea măsurii asigurătorii, în cadrul acestei proceduri, care este limitată doar la verificarea condiţiilor prevăzute de lege privind luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale întrucât s-ar încălca principiul separaţiei funcţiilor judiciare.
Faţă de aceste considerente, s-a menţionat că admisibilitatea acestei cereri nu a fost pusă în discuţie vreun moment de către judecătorul de cameră preliminară, deşi începând cu termenul din data de 7.12.2022 au fost acordate termene succesive pentru a se putea prezenta dovezi privitoare la garanţiile suplimentare, respectiv a bunurilor imobile cu privire la care s-a solicitat instituirea sechestrului, în schimbul ridicării măsurilor asigurătorii luate cu privire la imobilele situate în România.
Mai mult, după cum reiese din încheierea de şedinţă din data de 19.06.2023, nici reprezentantul Ministerului Public nu a invocat vreun eventual caz de inadmisibilitate a cererii formulate, referindu-se în concluziile sale strict la fondul cererii.
Ca atare, contestatorul a apreciat că, în considerarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) rap. la art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., judecătorul Curţii de Apel Bucureşti avea obligaţia de a pune în discuţie acest aspect, astfel încât să poată fi prezentate argumentele cu privire la admisibilitatea cererii formulate.
În al doilea rând, sub aspectul limitelor controlului exercitat de către judecătorul de cameră preliminară în procedura reglementată de către art. 5491 din C. proc. pen., literatura de specialitate a reţinut că "prin sesizarea procurorului este demarat un proces judiciar distinct, care va statua exclusiv asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil (dreptul de proprietate, drepturi de creanţă etc.) (...) judecătorul de cameră preliminară urmând să realizeze o veritabilă cercetare judecătorească după regulile din C. proc. pen.. Modificarea legiuitorului este în consonanţă cu standardul convenţional prevăzut de art. 1 al Protocolului nr. 1 adiţional la Convenţie, incident în analiza sesizărilor de confiscare specială, în care judecătorul de cameră preliminară va analiza dacă există un caz de confiscare prevăzut de lege, dacă există un just echilibru între interesul public urmărit si ingerinţa în dreptul de proprietate al persoanei interesate".
Analiza pe care judecătorul de cameră preliminară era îndrituit să o realizeze în această procedură este una completă, din moment ce "posibilitatea administrării unui probatoriu complet cu privire la toate elementele de fapt care pot avea incidenţă asupra soluţiei judecătorului de cameră preliminară a fost menţionată în mod expres prin modificarea art. 5491 alin. (4) din C. proc. pen., fiind arătat că dispoziţiile de la titlul privind judecata care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului articol se aplică în mod corespunzător".
Or, în aceste condiţii, s-a considerat că nu s-ar putea reţine în mod judicios că ar fi exclus oricare examen al legalităţii şi temeiniciei măsurilor asigurătorii, având în vedere că cercetarea pe care o efectuează judecătorul de cameră preliminară privitoare la îndeplinirea condiţiilor de luare a măsurii confiscării speciale are, în mod evident, înrâurire şi asupra măsurilor asigurătorii, care pot fi menţinute, restrânse sau ridicate.
Astfel, s-a considerat absurdă aprecierea că ridicarea în parte a măsurilor asigurătorii nu ar putea fi dispusă, întrucât nu este prevăzută ca ipoteză distinctă de către alin. (5) al art. 5491 din C. proc. pen. dat fiind faptul că, în practică, pot fi întâlnite (chiar des) situaţii în care sunt instituite măsuri asigurătorii asupra unor bunuri cu o valoare vădit mai mare decât suma de bani a cărei confiscare se solicită şi, în care, menţinerea în integralitate a măsurilor asigurătorii ar încălca cerinţele de legalitate şi proporţionalitate a acestora. Ca atare, aprecierea judecătorului de cameră preliminară că nu se poate pronunţa asupra ridicării/menţinerii măsurii asigurătorii, în cadrul acestei proceduri, în condiţiile în care, chiar art. 5491 din C. proc. pen. prevede această posibilitate, reprezintă o denegare de dreptate.
În acelaşi sens, şi instanţele de judecată au reţinut în mod constant că, ulterior emiterii unei ordonanţe de clasare, verificarea măsurilor asigurătorii se realizează în cadrul procedurii prevăzute de art. 5491 din C. proc. pen.. Astfel, s-au reţinut următoarele:
"cu privire la finalizarea procesului penal, în prezenta cauză, aceasta a avut loc la momentul pronunţării soluţiei de clasare rămasă definitivă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 5491 din C. proc. pen.. În aceste condiţii, devin aplicabile, dispoziţiile articolului antereferit, care reglementează şi situaţia măsurilor asigurătorii la alin. (4) al aceluiaşi articol, care prevăd că, judecătorul de cameră preliminară, adoptă următoarele soluţii: respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunurilor ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării; ori, admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor, ori, după caz, desfiinţarea înscrisului. Se constată că, o astfel de cerere, precum au formulat petenţii, se soluţionează pe fondul procedurii speciale care reglementează confiscarea sau desfiinţarea unor înscrisuri şi, care este reglementată de art. 5491 din C. proc. pen..".
Această opinie a fost însuşită şi de către instanţa de control judiciar, care a statuat, în mod similar că "procedura prevăzută de art. 5491 C. proc. pen. este o procedură specifică prevăzută exclusiv în considerarea cazurilor de clasare dispuse de procuror pentru infracţiuni cu privire la care s-a stabilit necesitatea impunerii unor măsuri de siguranţă, în raport cu dispoziţia de clasare, definitiv constatată, prin care judecătorul se pronunţă exclusiv asupra confiscării bunurilor prin raportare la prevederile art. 107 C. pen. Chemat să soluţioneze cererea de confiscare specială, judecătorul trebuie să aprecieze asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, putând dispune una dintre soluţiile prevăzute de art. 5491 alin. (5) C. proc. pen., respectiv fie admiterea propunerii şi dispunerea confiscării bunurilor, fie respingerea propunerii şi restituirea bunului sau ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării. Contrar celor exprimate de contestatori, se constată aşadar că, evaluarea exigentei măsurilor asigurătorii dispuse în cauză în vederea confiscării speciale este de esenţa procedurii prev. de art. 5491 C. proc. pen., neputând fi analizată separat, ori într-o etapă premergătoare, astfel cum au susţinut aceştia."
Aşadar, s-a constatat că însăşi practica judecătorească relevă faptul că este chiar de esenţa procedurii reglementate de art. 5491 din C. proc. pen. să includă o analiză asupra oportunităţii menţinerii măsurilor asigurătorii, motiv pentru care s-a apreciat că se impune admiterea contestaţiei.
Deopotrivă, contestatorul a apreciat că prin analiza judecătorului de cameră preliminară cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii, se asigură exercitarea dreptului de acces la justiţie al persoanelor ale căror drepturi şi interese ar fi afectate prin dispoziţiile procurorului şi care, în caz contrar, nu pot avea acces la un judecător. S-a amintit cauza Bocellari şi Rizza împotriva Italiei (hotărârea din 13.11.2007). Mai ales în contextul în care de la ultima verificare a măsurilor asigurătorii a trecut mai bine de un an şi trei luni, răstimp în care pot surveni numeroase modificări ale situaţiei patrimoniale a persoanei vizate de măsura confiscării şi ale situaţiei obiective a bunurilor indisponibilizate.
Prin urmare, s-a observat că atât dispoziţiile art. 5491 din C. proc. pen., cât şi cele prevăzute art. 2502 din C. proc. pen. au ca raţiune, în ce priveşte verificarea măsurilor asigurătorii, a conferi persoanei interesate posibilitatea contestării efective a ingerinţelor în drepturile sale fundamentale, iar în cazul unor măsuri cu potenţial de prelungire în timp, asigurarea controlului periodic de legalitate şi temeinicie a măsurii, control care nu s-a realizat.
Cu privire la termenul de formulare a contestaţiei, s-a apreciat că termenul de trei zile prevăzut de lege se va raporta, astfel cum prevede în mod expres legea, la data comunicării încheierii, respectiv la data de 27.10.2023, prin ridicarea încheierii de la Curtea de Apel Bucureşti, urmând a constata că s-a formulat contestaţie în interiorul termenului legal.
Referitor la ridicarea sechestrului de pe bunurile imobile din România, conform procesului-verbal din data de 13.11.2019, s-a arătat că au fost sechestrate trei imobile (apartamente), despre care s-a consemnat în mod corect faptul că "există credite în derulare cu privire la imobilele identificate", motiv pentru care s-a considerat a se impune explicitarea situaţiei creditelor existente:
a) Contractul de credit nr. x din 26.03.2008
Conform contractului de credit nr. x din 26.03.2008, încheiat cu T. S.A. ("T./Banca"), Banca a acordat un împrumut de 614.000 euro, în vederea rambursării integrală a unor credite anterioare, acordate de către T. S.A., U. S.A. şi T. S.A., în perioada 2006-2008 (art. 1).
Creditul acordat a fost garantat prin ipoteci constituite de către Bancă asupra celor 3 imobile cu privire la care s-a instituit sechestru, prin procesul-verbal din data de 13.11.2019, respectiv: apartamentul de trei camere în Mun. Bucureşti, str. x (mansardă), având număr cadastral x;7; apartamentul de trei camere în Mun. Bucureşti, str. x şi un garaj, având numerele cadastrale x şi y şi apartamentul de două camere în Mun. Bucureşti, str. x, se. 6 (art. 5.1. din contractul de credit). Ipotecile constituite în favoarea Băncii au fost notate în cărţile funciare individuale ale imobilelor referite, la data de 27.03.2008, conform extraselor anexate cererii de ridicare a sechestrului.
Potrivit scadenţarului furnizat de către T., la data de 28.10.2023 a rămas de rambursat suma de 291.818,30 euro (Anexa nr. 1).
b) Contractul de credit nr. x din 25.07.2008
Potrivit contractului de credit nr. x din 25.07.2008, încheiat cu T., Banca a acordat un împrumut de 288.700 euro, în vederea rambursării integrală a unor credite anterioare, acordate de către V. S.A., în anul 2007 (art. 1).
În vederea garantării obligaţiilor de plată aferente acestui contract de credit, au fost instituite ipoteci asupra a două bunuri imobile aparţinând soţiei sale, W. şi asupra imobilului situat în Mun. Bucureşti, str. x (mansardă), având număr cadastral x;7, aflat în proprietatea sa exclusivă. Ca atare, cu privire la acest imobil au fost constituite două ipoteci, notate în cartea funciară anterioare instituirii măsurii asigurătorii.
Potrivit scadenţarului furnizat de către T., la data de 28.10.2023 a rămas de rambursat suma de 138.903,87 euro (Anexa nr. 2).
Ca atare, s-a solicitat a se avea în vedere pe de o parte că cele trei bunuri imobile din România nu pot conduce la obţinerea vreunei sume de bani într-un cuantum relevant, prin raportare la cuantumul sumei a cărei confiscare s-a solicitat, iar pe de altă parte că părţile sociale din Cipru au o valoare suficientă a acoperi suma de 929.535 euro şi există alte bunuri care pot fi sechestrate, libere de orice garanţii, care pot servi scopului urmărit de către organele de urmărire penală şi a se dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit cu privire la aceste bunuri.
S-a apreciat că valoarea părţilor sociale deţinute în cadrul societăţii Q. este suficientă pentru a asigura confiscarea sumei de euro, în cadrul demersurilor de executare silită, nemaifiind necesară menţinerea sechestrului asupra bunurilor imobile aflate în România.
Astfel, s-a considerat că menţinerea sechestrului asupra părţilor sociale ale societăţii Q. este suficientă pentru asigurarea obţinerea sumei a cărei confiscare s-a solicitat, fiind îndeplinite standardele de proporţionalitate ale măsurii asigurătorii. În acelaşi timp, se impune ridicarea sechestrului de pe imobilele deţinute de către subsemnatul în România, având în vedere impedimentele existente cu privire la valorificarea vreunei sume substanţiale de bani, care conduc la imposibilitate de atingere a scopului urmărit. S-a apreciat că singurul (sau cel puţin principalul) efect al demarării procedurilor de executare silită a celor trei imobile ar fi declararea ca scadente a tuturor creditelor contractate cu T. şi executarea garanţiilor existente, fapt ce ar genera multiple efecte negative în plan financiar, fără ca statul să aibă un câştig real.
Conform raportului aferent situaţiilor financiare ale societăţii R. pentru anul 2022, întocmit de către auditorii independenţi X., la data de 13.05.2023, care indică imobilizări corporale în valoare de 170.000 euro, s-a reţinut că societatea nu avea datorii la data de 31.12.2022, care să afecteze valoarea părţilor sociale a acesteia, acestea fiind echivalente cu activele deţinute de societate, având în vedere că şi obiectul de activitate al acestei societăţi este acela de investiţii imobiliare.
Ca atare, s-a solicitat ca, în măsura în care se va aprecia că menţinerea sechestrului strict asupra părţilor sociale deţinute la societatea Q. nu ar obţine în mod cert asigurarea sumei de 929.535 euro, ca urmare a executării silite a acestora, subsecvent ridicării sechestrului de pe bunurile imobile deţinute în România, să se dispună instituirea sechestrului cu privire la părţile sociale deţinute în cadrul societăţii R. şi, în subsidiar, şi cu privire la părţile sociale deţinute la societatea S..
Examinând contestaţia formulată de contestatorul B. împotriva încheierii penale F/CP din 17 iulie 2023, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, constată următoarele:
Faza urmăririi penale şi soluţia de clasare
Prin ordonanţa nr. 89/P/2017 din 7.11.2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile aflate în proprietatea lui B., până la concurenţa sumei de 929.535 euro .
Potrivit aceleiaşi ordonanţe, s-a reţinut că "suma de 929.535 euro a fost dobândită de martorul B. în cadrul activităţii sale infracţionale de coautor al infracţiunilor de dare de mită şi cumpărare de influenţă (alături de compania C. şi ceilalţi reprezentanţi ai acestei companii). În acelaşi timp, s-a apreciat că incidenţa cauzelor de nepedepsire prevăzute de lege referitoare la denunţarea infracţiunilor de dare de mită şi cumpărare de influenţă nu are niciun fel de consecinţă asupra măsurilor de siguranţă constând în confiscarea specială. Faţă de aceste aspecte şi având în vedere necesitatea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor deţinute, s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii în vederea confiscării speciale prin echivalent.
Confiscarea specială prin echivalent, prevăzută de C. proc. pen., se impune întrucât, din probele administrate în cauză, rezultă că suma de 929.535 euro, în materialitatea sa, nu mai poate fi găsită.
Conform art. 249 alin. (4) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale se pot lua asupra bunurilor inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate, iar potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie".
Potrivit procesului-verbal din 13 noiembrie 2019 de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse conform ordonanţei din data de 7 noiembrie 2019 au fost sechestrate 3 (trei) imobile, după cum urmează:
- Imobil apartament de trei camere în Mun. Bucureşti, str. x, având număr cadastral x;7, înscris în CF nr. x (100%), evaluat la 170.000 euro;
- Imobil apartament de trei camere în Mun. Bucureşti, str. x şi un garaj, având numerele cadastrale x şi x/2;12, înscrise în CF nr. x şi x (100%), evaluate ta 200.000 euro;
- Imobil apartament de două camere în Mun. Bucureşti, str. x, se. 6 (100%), având număr cadastral x, înscris în CF nr. x, evaluat la 60.000 euro.
Având în vedere proprietăţile din Cipru, deţinute de către B., constatând că suma de 929.535 euro nu a fost atinsă, s-a impus instituirea sechestrului asupra acţiunilor (părţilor sociale) deţinute de B. la societatea Q., având numărul de înregistrare x.
Astfel, s-a reţinut că imobilele din România şi părţile sociale ale societăţii Q. au fost sechestrate până la concurenţa sumei de 929.535 euro.
Legalitatea măsurilor asigurătorii a fost verificată periodic în cadrul urmăririi penale, astfel cum rezultă din cuprinsul ordonanţelor de menţinere a măsurilor asigurătorii din datele de 1.03.2021, 23.08.2021, 1.03.2022 şi 19.07.2022 şi s-au menţinut măsurile constatându-se că subzistă temeiurile care au stat la baza dispunerii măsurilor asigurătorii a sechestrului anterior menţionate .
Prin ordonanţa din 20 iulie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a), alin. (2) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e), h) din C. proc. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, clasarea cauzei cu privire la infracţiunile de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 infracţiuni), cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. - cu referire la aspectele denunţate de martorul denunţător B., în cauză fiind incidente dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen.
Obiectul cauzei. Judecata în fond
Prin aceeaşi ordonanţă din 20 iulie 2022 s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) din C. proc. pen., sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 929.535 euro, provenind din sumele achitate de compania C. cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăţilor facturilor emise de această societate către CN CFR S.A., rămasă la dispoziţia numitului B..
În cursul judecăţii în fond, numitul B. a formulat cerere de ridicare a sechestrului asigurător ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea atacată, în condiţiile în care pe fondul acţiunii principale s-a dispus confiscarea sumei de 929.535 euro de la acesta.
Procedura aplicabilă
Potrivit art. 5491 din C. proc. pen., (1) în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanţa de renunţare la urmărire penală.
(5) Judecătorul de cameră preliminară, soluţionând cererea, poate dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;
b) admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desfiinţarea înscrisului.
(6) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi persoanele prevăzute la alin. (3) pot face, motivat, contestaţie. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.
(7) Contestaţia se soluţionează potrivit procedurii prevăzute la alin. (4) de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;
b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă propunerea potrivit alin. (5).
Obiectul contestaţiei
Obiectul acestei contestaţii îl constituie exclusiv soluţia de inadmisibilitate în privinţa cererii petentului B. vizând sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 89/P/2017 din 7.11.2019, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor imobile deţinute în România. În condiţiile în care măsura asigurătorie este dispusă în scopul asigurării executării confiscării, legătura dintre cele două fiind de la cauză la efect, devoluţiunea exclusivă a dispoziţiei referitoare la măsura asigurătorie în calea de atac nu poate genera o evaluare superfluă ori ineficientă.
Pornind de la dispoziţia atacată (soluţia de inadmisibilitate) şi în raport cu interesul legitim evocat de parte, în prezenta contestaţie se conturează două teze de evaluat, respectiv:
1 Admisibilitatea cererii iniţiale;
2. Dublul grad de jurisdicţie în materia măsurilor asigurătorii.
1. Cererea formulată este admisibilă potrivit normelor procesual penale care reglementează şi recunosc, în proceduri speciale, şi anume cele prevăzute de art. 5491 şi art. 250 şi urm. din C. proc. pen., posibilitatea ca măsurile asigurătorii să facă obiectul evaluării separat de soluţia acţiunii penale. Suplimentar şi distinct de aceste situaţii ori proceduri speciale, o măsură asigurătorie poate fi evaluată şi odată cu fondul acţiunii penale - a se vedea art. 404 lin. (4) lit. c) din C. proc. pen.
Revenind la prezenta cauză, în baza art. 549 indice 1 alin. (5) lit. b) din C. proc. pen., s-a admis propunerea formulată de procuror şi, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a confiscat suma de 929.535 euro, rămasă la dispoziţia numitului B..
Se constată că petentul contestator B. este vizat de măsura confiscării speciale în condiţiile emiterii în privinţa sa a unei soluţii anterioare de clasare pe considerentul incidenţei unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege, pentru infracţiuni de corupţie, dare de mită, cumpărare de influenţă, cumpărare de influenţă.
Înalta Curte porneşte în analiza sa de la scopul pentru care s-a dispus măsura asigurătorie, şi anume, acela de a asigura executarea măsurii confiscării speciale.
Măsura confiscării se poate lua faţă de persoana ce a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată (art. 107 si 112 din C. pen.), or aceasta ar presupune analiza elementelor de tipicitate, fără a putea fi asumate din sesizarea procurorului. Ca urmare, în astfel de ipoteze este inevitabilă şi necesară evaluarea, de principiu, a condiţiilor în care măsura de siguranţă poate fi dispusă, eventuala lipsă de fundament a acesteia profitând măsurii de siguranţă (ce are ca scop asigurarea executării confiscării speciale).
Normele ce reglementează condiţiile luării măsurii de siguranţă au o natură juridică mixtă (formală şi substanţială), distincţie utilă cauzei.
Din perspectiva normelor formale sau regulilor procesuale ori procedurale este desluşita condiţia si conţinutul unei baze factuale suficient dovedite şi imputabile făptuitorului. Baza factuală dovedită trebuie să se subsumeze unui ilicit penal, fiind nerelevant, în raport cu prezenta procedură, că a acţionat o cauză de împiedicare a exercitării acţiunii penale. Temeiul confiscării este săvârşirea faptei penale. Inexistenţa ilicitului penal lipseşte de fundament măsura de siguranţă, cu consecinţa respingerii propunerii, nu a modificării temeiului clasării (a se vedea C. pen. adnotat, Editura CH Beck, ediţia 3, pct. 2.5. notă şi art. 107 pct. 4.2.1, 4.2.1.1., 4.3.25).
Din perspectiva normelor substanţiale, confiscarea specială este o sancţiune de drept penal, cu caracter preventiv şi strict personal, căreia nu i se aplică dispoziţiile legii civile privitoare la solidaritate (Tribunalul Suprem, s.p., d.p. 697/1980, în C.D., p. 275). Caracterul de sancţiune de drept penal al confiscării speciale exclude posibilitatea unei obligaţii solidare, iar în cazul participaţiei penale banii dobândiţi de participanţi prin săvârşirea infracţiunii se confiscă, dispunându-se obligarea fiecăruia la plata sumei de care a beneficiat (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 391 din 19 ianuarie 2005, www.x.ro).
Această jurisprudenţă, ca şi cea ulterioară şi actuală, menţionează operaţiunile utile silogismului juridic, ca evaluarea probatoriului şi determinarea existenţei faptei imputabile, anterior dispunerii măsurii de siguranţă. Subsecvent acestor constatări şi pentru asigurarea executării măsurii de siguranţă este posibilă dispunerea măsurii asigurătorii.
În condiţiile procedurii speciale, prevăzute de art. 5491 din C. proc. pen., instanţa, pentru a dispune confiscarea specială şi asigurarea executării sale prin măsura asigurătorie, trebuie să se asigure de respectarea şi îndeplinirea condiţiilor de drept formal, inclusiv a garanţiilor procesuale recunoscute în favoare părţilor vizate de măsuri, dar şi a celor de ordin substanţial.
Potrivit considerentelor Deciziei nr. 16 din 10 mai 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în procedura de confiscare în cazul clasării, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă exclusiv asupra confiscării bunurilor prin raportare la prevederile art. 107 din C. pen.. În această procedură, judecătorul face evaluarea tuturor condiţiilor luării măsurii, inclusiv cea a necesităţii şi proporţionalităţii.
în sarcina instanţei revine obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor invocate de părţi. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil de către o instanţă care să hotărască asupra tuturor solicitărilor invocate ce vizează un drept sau interes legitim.
Prin urmare, Înalta Curte constată că luarea măsurii asiguratorii este în directă legătură cu asigurarea executării măsurii confiscării, care este o sancţiune preventivă cu caracter strict personal şi constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate, astfel că, măsurile nu se vor dispune şi menţine ope legis, ci doar ca o consecinţa a îndeplinirii exigenţelor de necesitate şi proporţionalitate.
Aşadar, instanţa trebuie să asigure un raport rezonabil de proporţionalitate între interesul general şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să impună o sarcină individuală excesivă. Ceea ce conduce la necesitatea ca măsura asigurătorie, care a fost dispusă exclusiv în scopul executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale, să facă obiectul unei dezbateri contradictorii sub aspectul întrunirii condiţiilor ce vizează necesitatea şi proporţionalitatea. Prin urmare, simpla apreciere subiectivă, în lipsa unui suport probatoriu, nu este suficientă pentru dispunerea şi menţinerea măsurii, câtă vreme soluţia nu este dedusă din evaluări obiective.
În acest context, măsura asigurătorie se va dispune numai la finalizarea unei proceduri contradictorii, în cadrul căreia se asigură o apărare efectivă părţii vizate de măsură.
Limitele evaluarii condiţiilor necesităţii şi proporţionalităţi sunt subsumate exigenţelor art. 53 din Constituţie, iar o analiză care vizează fondul dreptului ori interesului legitim susţinut de parte, lipseşte din argumentaţia primei instanţe.
Independent de această evaluare a fondului pretenţiilor deduse judecăţii ce nu s-a realizat de prima instanţă, normele procesuale actuale recunosc, în materia măsurilor asigurătorii, dublul grad de jurisdicţie.
2. Dublul grad de jurisdicţie presupune ca rezolvarea dată problematicii, pe fondul său, să poată fi cenzurată de instanţa de control judiciar, însă judecata realizată de instanţa de control judiciar nu poate suplini sau echivala dublului grad de jurisdicţie câtă vreme prima instanţa s-a desesizat fără a antama fondul (pronunţând soluţia inadmisibilităţii). Judecata fondului pretenţiei, exclusiv în calea de atac, nu ar putea substitui integral faza anterioară de judecată, iar o astfel de soluţie/judecată ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale părţilor si in condiţiile unei legislaţii procesuale ce prevede dublul grad de jurisdicţie. În consecinţă, dacă prin hotărârea pronunţată prima instanţă nu a soluţionat fondul cauzei, instanţa de control judiciar nu poate suplini atribuţiile instanţei de fond printr-o hotărâre definitivă (ce nu va fi supusă, ulterior, unor căi de atac). În această ipoteză, singurul remediu procedural viabil este restituirea cauzei în vederea continuării judecăţii de către prima instanţă, cu menţinerea tuturor actelor efectuate până la momentul desesizării sale (în acelaşi sens ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 903 din 27 septembrie 2017; decizia nr. 93/A din 19 martie 2021 şi decizia nr. 498 din 23 august 2022).
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 2 judecători de drepturi şi libertăţi va admite contestaţia formulată de contestatorul B. împotriva încheierii penale F/CP din 17 iulie 2023, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va desfiinţa în parte încheierea atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare doar sub aspectul măsurii asigurătorii a sechestrului privind pe B..
Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 200 de RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de contestatorul B. împotriva încheierii penale F/CP din 17 iulie 2023, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Desfiinţează în parte încheierea atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare doar sub aspectul măsurii asigurătorii a sechestrului privind pe B..
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 200 de RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 05 decembrie 2023.