Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 85 din 18 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:
În baza art. 374 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, în forma continuata - 15 acte materiale (persoana vătămata minora B.).
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a), b), f) din C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 220 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa principală de 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de act sexual cu un minor, în forma continuata - 15 acte materiale (persoana vătămata minora B.).
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) din C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 40 alin. (1) din C. pen., art. 45 alin. (3) din C. pen., art. 45 alin. (5) din C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate, faptele fiind săvârşite în concurs real, inculpatul urmând a executa:
- pedeapsa rezultanta de 3 ani şi 9 luni închisoare, în regim de detenţie, compusa din pedeapsa principala cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 9 luni închisoare, pedeapsa rezultantă pentru care s-a dispus emiterea mandatului de executare.
- pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
- pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada durata reţinerii şi a arestului de la data de 05 august 2021, inclusiv, la zi
În baza art. 19 alin. (1), art. 23 alin. (3) şi art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1357 din C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă B., prin reprezentant legal C. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 40.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă B., prin reprezentant legal C., suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie, la data plătii efective .
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 alin. (1) şi (7) din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului, pana la concurenta sumei de 40.000 RON, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie, pana la data plaţii efective, în scopul reparării prejudiciului în cuantum de 40.000 RON acordat părţii civile minore, prin reprezentant legal, cu titlu de daune morale.
În baza art. 404 alin. (4) lit. i) raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale a corpurilor delicte.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g) din C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, prin subrogare de bani în locul telefonului confiscat mobil marca x, obligând finalmente pe inculpat sa plătească părţii vătămate minore, prin reprezentant legal contravaloarea telefonului, respectiv 600 RON, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la data plătii efective.
Prin Decizia penală nr. 1243 din 26 iunie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul inculpat A., împotriva Sentinţei penale nr. 85 din 18 aprilie 2023 pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. x/2021, a desfiinţat în parte s.p. nr. 85/2023 a Tribunalului Olt şi rejudecând,
A descontopit pedeapsa complementară rezultantă, a redus perioada pentru care a fost aplicată pedeapsa complementară pe lângă fiecare dintre pedepsele principale cu închisoarea la 2 ani.
În baza art. 45 alin. (3) din C. pen., a recontopit pedepsele complementare, inculpatul urmând să execute pedeapsa prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) din C. pen., pe o perioadă de doi ani, conform disp. art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
A înlăturat menţiunea privind actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei de 40.000 RON acordată cu titlu de daune morale şi dispoziţia de confiscare a telefonului marca x şi dispune restituirea acestuia către persoana vătămată, precum şi dispoziţia de confiscare a telefonului marca x şi a dispus restituirea acestuia către inculpat.
A înlăturat dispoziţia de restabilire a situaţiei anterioare şi de obligare a inculpatului la plata sumei de 600 RON către persoana vătămată.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei, iar în baza art. 422 din C. proc. pen., a dedus în continuare măsura arestării preventive de la 18.04.2023 la zi.
Pentru a hotărî în acest sens, s-a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a realizat un examen complet al mijloacelor de probă administrate, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care apelantul - inculpat a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie, în forma cerută de lege, în mod judicios fiind aplicate pedepse cu închisoarea, urmând ca rezultanta să fie executată în condiţiile art. 60 din C. pen., în contextul aplicării regulilor procedurii de drept comun.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi judecăţii în primă instanţă, respectiv declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile martorei C., declaraţia dată de inculpat în calitate de suspect, coroborate cu percheziţia informatică efectuată în cursul urmăririi penale, în mod corect a reţinut Tribunalul că în datele de 21, 24 şi 27 iulie 2021, inculpatul A. a deţinut un număr total de 12 fişiere imagine şi trei fişiere video în care se observă persoana vătămată B., în vârstă atunci de 13 ani, în ipostaze sexuale explicite, fişiere pe care aceasta le-a transmis prin intermediul aplicaţiei WhatsApp, în cadrul conversaţiilor purtate cu inculpatul A., utilizator al contului.
În perioada iunie 2020 - iulie 2021, în diferite locaţii de pe raza comunei Vâlcele, jud. Olt, inculpatul a întreţinut de mai multe ori raporturi şi acte sexuale cu persoana vătămată minoră B..
Referitor la apărările formulate de inculpat în sensul că nu a deţinut materiale pornografice întrucât nu le-a putut descărca, Curtea a constatat că sunt vădit nesincere.
Astfel, conform propriei declaraţii date în calitate de suspect, la momentul la care mama persoanei vătămate i-a interzis minorei să mai comunice cu inculpatul, acesta i-a solicitat persoanei vătămate să-i trimită poze şi fişiere video cu caracter sexual explicit.
Declaraţia dată în calitate de suspect se coroborează cu planşele fotografice ataşate la filele x dup, îndeosebi cu cele ataşate la filele x, din care rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul i-a cerut persoanei vătămate fotografii şi fişiere video cu caracter sexual.
Astfel, cu titlu exemplificativ, instanţa de apel a constatat că în cadrul conversaţii între inculpat şi persoana vătămată din data de 27.07.2021, persoana vătămată i-a trimis inculpatului pe aplicaţia Whatsapp 4 fotografii, din care două o prezintă pe acesta având organele genitale expuse.
Deşi inculpatul a susţinut că nu a putut descărca şi vizualiza fişierele, din aceleaşi planşe fotografice se observă că pozele au fost descărcate şi vizualizate, imediat sub acestea apărând cele două semne de bifare de culoare albastră care confirmă că destinatarul a primit şi văzut mesajul.
Pe de altă parte, se observă chiar din conţinutul mesajelor că inculpatul a primit fişierele, spunându-i apoi persoanei vătămate "să ştergi pozele şi mesajele după".
Cu privire la elementul material al deţinerii, instanţa de apel reţine că textul de lege nu impune condiţia ca deţinerea de materiale pornografice să se prelungească în timp, ci este suficient a se proba că, la un moment dat, inculpatul a fost în posesia acestor fişiere, fără importanţă asupra conţinutului constitutiv că a şters fişierele în timp scurt.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea a reţinut că probele administrate în cauză confirmă dincolo de orice dubiu rezonabil infracţiunea de pornografie infantilă.
Referitor la infracţiunea de act sexual cu un minor în formă continuată, Curtea a constatat că această soluţie nu a fost criticată, iar cu ocazia audierii în apel, inculpatul a recunoscut fapta.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, aplicând art. 74 din C. pen., instanţa de apel a apreciat că pedepsele stabilite de instanţa de fond au fost corect individualizate, în condiţiile în care modalitatea concretă de săvârşire a faptelor relevă o atingere semnificativă a valorilor sociale protejate prin normele de incriminare încălcate.
În acest sens, Curtea a avut în vedere în primul rând modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, care prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, fiind vorba despre infracţiuni care aduc o atingere gravă dezvoltării psiho-fizice a persoanelor vătămate minore, ţinând cont de vârsta fragedă a acestora, de caracterul repetat al faptelor şi de perioada îndelungată de săvârşire.
Gravitatea faptelor este potenţată în mod evident de vârsta fragedă a persoanei vătămate, urmările periculoase ale faptelor urmând cu certitudine să se repercuteze în mod negativ atât asupra dezvoltării fizice, dar mai ales asupra dezvoltării psihice ulterioare a acesteia.
Curtea a avut în vedere consecinţele pe care infracţiunile de natură sexuală le pot avea asupra minorilor (cele mai frecvente, conform studiilor de specialitate fiind: anxietate, stimă de sine scăzută, tulburări de somn, simptome asociate sindromului de stres post-traumatic, comportament sexual inadecvat sau exacerbat, pierderea competenţelor sociale, afectare cognitivă, preocupări legate de imaginea propriului corp, abuzul de substanţe, depresia şi chiar suicidul) aspecte care conduc completul de apel la concluzia că infracţiunile presupus săvârşite de inculpat, respectiv act sexual cu un minor şi pornografie infantilă, ambele în formă continuată, impun pedepse adecvate.
În cadrul efectului devolutiv al apelului, Curte a constatat, din oficiu, probleme de legalitate ale sentinţei apelate.
Astfel, cu privire la pedepsele complementare aplicate inculpatului, în primul rând a fost indicat greşit punctul de plecare al perioadei de executare.
Deşi s-au aplicat pedepse principale cu închisoarea în regim de detenţie, cu privire la pedepsele complementare instanţa de fond a dispus să se execute conform disp. art. 68 lit. b) din C. pen., dispoziţie aplicabilă, însă, în cazul pedepselor a căror executare a fost suspendată sub supraveghere.
De asemenea, cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a acordat în soluţionarea acţiunii civile mai mult decât s-a cerut.
Astfel, se constată că prin cererea de constituire ca parte civilă aflată la dosar fond, persoana vătămată nu a solicitat actualizarea sumei acordată cu titlu de daune morale cu indicele de inflaţie, Tribunalul acordând plus petita.
În schimb, critica inculpatului cu privire la latura civilă nu este fondată, suma acordată de instanţa de fond cu titlu de daune morale constituind o justă reparaţie a prejudiciului cauzat.
Cu privire la dispoziţia de confiscare a telefoanelor marca x şi marca x, Curtea a reţinut că instanţa de fond a aplicat în mod greşit disp. art. 112 lit. b) din C. pen.
Conform acestor dispoziţii, sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
Măsura de siguranţă a confiscării speciale trebuie raportată la infracţiunea de pornografie inflantilă ce face obiectul prezentei cauze, elementul material al deţinerii fiind săvârşit de inculpat implicând numai terminalul mobil marca x, cu privire la care în mod corect s-a dispus confiscarea specială.
În speţă, numai telefonul mobil marca x a fost folosit de inculpat în momentul comiterii actelor materiale de deţinere de materiale pornografice cu minori.
Corelativ dispoziţiei de restituire către persoana vătămată a telefonului mobil marca x, a fost înlăturată şi dispoziţia de restabilire a situaţiei anterioare şi de obligare a inculpatului la plata sumei de 600 RON către persoana vătămată, care, în orice caz nu are suport legal.
II. Împotriva Deciziei penale nr. 1243/2023 din data de 26 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16.08.2023, când s-a stabilit termen la data de 25 octombrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul a arătat că fapta pentru care a fost condamnat este aceea că i-a solicitat persoanei vătămate fotografii şi fişiere video cu caracter sexual explicit, iar aceasta nu este pedepsită de art. 374 alin. (1) şi 2 din C. pen. deoarece nu realizează latura obiectivă a infracţiunii de pornografie infantilă în modalitatea deţinerii de materiale pornografice cu minori prin mijloace informatice.
A menţionat că a deţine material pornografice cu minori înseamnă a le păstra un anumit timp, iar raportat la situaţia de fapt din prezenta speţă, inculpatul nu a păstrat fişierele foto şi fişierele imagine. În acest sens, a considerat că a fost condamnat pentru o faptă care nu realizează conţinutul infracţiunii de pornografie infantilă deoarece solicitarea de materiale pornografice nu înseamnă deţinerea de materiale pornografice.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 octombrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A..
III. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"
De esenţa reţinerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reţinută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudenţa a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existenţa concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţă şi conţinutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanţa de apel; nu este permis a se examina existenţa şi suficienţa probelor pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul şi reaprecia situaţia de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de ape; instanţa de recurs nu poate examina vinovăţia.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul a arătat că fapta pentru care a fost condamnat este aceea că i-a solicitat persoanei vătămate fotografii şi fişiere video cu caracter sexual explicit, iar aceasta nu este pedepsită de art. 374 alin. (1) şi 2 din C. pen. deoarece nu realizează latura obiectivă a infracţiunii de pornografie infantilă în modalitatea deţinerii de materiale pornografice cu minori prin mijloace informatice
Înalta Curte reţine că, sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) din C. pen., inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru fapta constând în aceea că în datele de 21, 24 şi 27 iulie 2021, acesta a deţinut un număr total de 12 fişiere imagine şi trei fişiere video în care se observă persoana vătămată B., în vârstă atunci de 13 ani, actualmente 14 ani, în ipostaze sexuale explicite, fişiere pe care aceasta le-a transmis prin intermediul aplicaţiei WhatsApp.
Astfel că, susţinerea inculpatului, respectiv că a fost condamnat pentru solicitarea de fotografii şi fişiere video cu caracter sexual explicit persoanei vătămate şi nu pentru deţinerea acestora, nu este întemeiată.
Instanţa de apel în propria analiză, a reţinut că, din declaraţiile date în calitate de suspect, rezultă că la momentul la care mama persoanei vătămate i-a interzis minorei să mai comunice cu inculpatul, acesta i-a solicitat persoanei vătămate să-i trimită poze şi fişiere video cu caracter sexual explicit, iar referitor la apărările formulate de inculpat în sensul că nu a deţinut materiale pornografice întrucât nu le-a putut descărca, instanţa de apel prin coroborarea probatoriului administrat a constatat că sunt vădit nesincere.
Critica recurentului inculpat, că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, întrucât i-a solicitat persoanei vătămate fotografii şi fişiere video cu caracter sexual explicit, şi nu le-a deţinut deoarece nu le-a putut descărca, nu poate fi primită. Astfel că, pentru ca să fie considerată infracţiune textul legal cere ca fapta să fie realizată în una din modalităţile descrise în art. art. 374 alin. (1) din C. pen., în acest caz prin deţinerea în telefon a materialelor pornografice, neprezentând relevanţă dacă acestea au fost solicitate a fi transmise sau că a procedat la ştergerea lor ulterior primirii.
Expresia "deţinerea (…) de materiale pornografice cu minori" din conţinutul constitutiv al infracţiunii de referinţă presupune primirea şi păstrarea de către o persoană a acestor materiale, indiferent cu ce titlu şi în ce modalitate. Astfel că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că textul de lege nu impune condiţia ca deţinerea de materiale pornografice să se prelungească în timp, ci este suficient a se proba că, la un moment dat, inculpatul a fost în posesia acestor fişiere, fără importanţă asupra conţinutului constitutiv că a şters fişierele în timp scurt.
Înalta Curte constată că, de fapt, criticile invocate de recurentul inculpat nu vizează în realitate corespondenţa între norma de incriminare şi situaţia de fapt reţinută, ci antamează o justificare a acţiunilor lui care însă nu poate fi avută în vedere în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, fiind o împrejurare de fapt ce vizează elementul subiectiv a cărui analiză excedează prezentei. De altfel, nici criticile invocate oral de apărătorul ales nu pot fi primite, acestea constituind o critică adusă analizei şi interpretării probelor de către instanţele de fond şi de apel.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1243/2023 din data de 26 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2021.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1243/2023 din data de 26 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2023.
GGC - OB