Mandat european de arestare. Autoritate judiciară emitentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004
Indice alfabetic: - drept procesual penal
- contestație
- mandat european de arestare
Legea nr. 302/2004, art. 84
Procurorul dintr-un stat membru nu are calitatea de „autoritate judiciară competentă” de a emite un mandat european de arestare, în faza de urmărire penală, în accepțiunea dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, din moment ce acest demers nu a făcut obiectul unui control jurisdicțional în statul membru emitent înainte de predarea persoanei căutate de către statul membru de executare.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 701 din 25 octombrie 2023
Prin sentinţa penală nr. 88/PI din data de 12 octombrie 2023, Curtea de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis cererea formulată de către autorităţile judiciare din Bulgaria, cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. x/2015 emis la data de 15.09.2022 de către Procuratura Orășenească Sofia, privind persoana solicitată A., a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialității.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că prin sesizarea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 30.09.2023, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat ordonanţa de reţinere din data de 30.09.2023, procesul-verbal de identificare şi ascultare din data de 30.09.2023, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor persoanei reţinute din data de 30.09.2023, copia mandatului european de arestare în limba statului emitent, semnalarea în Sistemul Informatic Schengen a Biroului SIRENE Bulgaria privind-o pe persoana solicitată, proces-verbal de identificare-depistare, copie cazier judiciar, copia paşaportului persoanei solicitate.
Examinând cererea de executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Bulgaria, Curtea a reţinut că pe numele persoanei solicitate A., a fost emis un mandat european de arestare nr. x/2015 emis la data de 15.09.2022 de către Procuratura Orășenească Sofia, având în vedere ordonanţa din data de 28.06.2022, privind reţinerea acestuia pentru 72 de ore, de la aducerea acestuia pe teritoriul Bulgariei până la aducerea acestuia în fața instanţei pentru luarea măsurii arestului preventiv, în procedura prejudicială nr. x ZM 143/2015 din opisul Direcției Generale Poliția Națională, dosar nr. SP y/2015 din opisul Procuraturii Orăşeneşti Sofia.
Mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale reținându-se în fapt că, în perioada cuprinsă între 03.06.2014 și 09.06.2014, în orașul Sofia, în condițiile unei infracțiuni continuate, cu mai mult de două fapte care realizează separat o componentă a uneia și aceleiaşi infracțiuni, săvârșite pe perioade scurte de timp, în una şi aceeași circumstanță și într-o uniformitate a vinovăției, în care cele ulterioare sunt în mod obiectiv şi subiectiv o continuare a celor anterioare, inculpatul A. a efectuat treizeci şi cinci de tranzacţii financiare cu bunuri ‒ o sumă de bani în valoare totală de 854 281,24 euro (opt sute cincizeci și patru de mii două sute optzeci și unu euro și douăzeci și unu de cenţi), cu echivalentul în leva a 1 670 828,88 leva (un milion șase sute şaptezeci de mii opt sute douăzeci şi opt de leva și optzeci și opt cenţi), despre care se presupune că a fost obținută prin infracțiuni, anume, comise în perioada cuprinsă între 30.05.2014-06.06.2014, în Republica Franța, fraudă şi însuşirea numelui unei terțe persoane, drept urmare a cărui fapt, contabilul-şef al holdingului „B." C., a efectuat transferuri bancare respectiv la data de 02.06.2014, în valoare de 379.680,55 euro, și, la data de 06.06.2014, a sumei în valoare de 474.600,69 euro, din contul bancar x. din banca D. ‒ Paris, cu titularul societății franceze ,,E.” în contul cu IBAN y. în F. cu proprietarul G. (societate cu răspundere limitată cu asociat unic), infracțiuni pentru care s-a desfășurat procedura penală Nr. x/5027 din opisul Secției de Poliţiei din oraşul Creil, dosar Nr. x.
S-a arătat că aceste fapte constituie elementele constitutive ale infracţiunii împotriva sistemelor financiar, fiscal şi de asigurări, prevăzută de art. 253 C. pen. bulgar, art. 1 C. pen. bulgar, art. 26 paragraful 1 C. pen. bulgar, cu corespondent în legislația română în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului.
Curtea a constatat că este competentă că soluţioneze prezenta cerere, potrivit art. 103 cu referire la art. 86 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi că mandatul european de arestare a cărui executare se solicită îndeplineşte condiţiile de formă şi fond cerute de lege.
Curtea a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă, de îndată, motivele reţinerii şi că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată, în prezenţa unui avocat, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare şi ascultare din data de 30.09.2023.
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară emitentă a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, iar conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege, rezultă că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu art. 1 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13.06.2002, dar şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât şi în cea europeană, s-a arătat că este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.
Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13.06.2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
Cu privire la verificarea dublei incriminări, Curtea a constatat că infracţiunea împotriva sistemelor financiar, fiscal şi de asigurări, prevăzută de art. 253 C. pen. bulgar, art. 1 C. pen. bulgar, art. 26 paragraful 1 C. pen. bulgar, se regăsește în categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 9) şi care dau loc la predare necondiţionat de existenţa dublei incriminări.
La termenul de azi, 12.10.2023, persoana solicitată A., întrebată asupra consimţământului la predare, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Bulgaria, aspect consemnat în declarația dată (fila …). De asemenea, persoana solicitată a menţionat expres că nu renunţă la regula specialității.
În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă cel din Bulgaria, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.
S-a reţinut că din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din cazierul judiciar al persoanei solicitate (fila …), rezultă că aceasta nu face obiectul vreunei proceduri judiciare în faţa autorităţilor române.
Raportat la dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, Curtea nu a constatat incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare.
Cu privire la cererea persoanei solicitate de respingere a cererii de executare a mandatului european de arestare, în cauză fiind incident motivul de refuz opțional prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reţinut că potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, se prevede ca şi motiv opțional de refuz a executării mandatului european de arestare, printre altele, situaţia în care, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române (lit. g).
În acest sens, Curtea a precizat că infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, este sancţionată în prezent cu închisoare de la 3 la 12 ani, iar la data presupusei comiteri de către persoana solicitată a infracţiunii, pe teritoriul României aceasta era sancţionată cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Reţinând ca lege penală mai favorabilă, dacă fapta ar fi fost de competența autorităților române, legea în vigoare la data comiterii acesteia, limitele de pedeapsă în raport de care se va calcula termenul prescripţiei răspunderii penale vor fi de la 3 la 10 ani.
Astfel, s-a arătat că, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.
În consecinţă, având în vedere perioada presupus infracțională, 03.06.2014 și 09.06.2014, termenul prescripţiei răspunderii penale, potrivit legii române, s-a împlinit la data de 08.06.2022.
Cu toate acestea, în raport de numărul mare de acte materiale reţinute în sarcina persoanei solicitate şi cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, precum şi caracterul transfrontalier al infracțiunii comise, astfel cum acestea au fost descrise anterior, care conturează gravitate ridicată a faptei şi având în vedere şi interesul înfăptuirii justiţiei, Curtea a reţinut că nu se impune a se da eficientă motivului opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004.
S-a menţionat faptul că potrivit legii bulgare, astfel cum rezultă din cuprinsul mandatului european de arestare, termenul special de prescripţie a răspunderii penale este de 15 ani, începând din momentul comiterii faptelor, iar termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de 10 ani, începând de la întreruperea acestuia cu ultima acţiune întreprinsă de urmărire penală, niciunul dintre aceste termene împlinindu-se cu privire la persoana solicitată.
Împotriva sentinţei penale nr. 88/PI din data de 12 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie persoana solicitată A.
Examinând contestația formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al U.E. solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Bulgaria, respectiv de către Procuratura Orăşenească Sofia.
Înalta Curte reţine că mandatul european de arestare nr. x/2015 emis de autorităţile din Bulgaria la data de 15.09.2022 se întemeiază pe ordonanţa din data de 28.06.2022, privind reţinerea persoanei solicitate pentru 72 de ore, de la aducerea acestuia pe teritoriul Bulgariei până la aducerea acestuia în fața instanţei pentru luarea măsurii arestului preventiv, în procedura prejudicială nr. x ZM 143/2015 din opisul Direcției Generale Poliția Națională, dosar nr. SP y/2015 din opisul Procuraturii Orăşeneşti Sofia.
Se constată că în cuprinsul mandatului european de arestare se menţionează că procedura prejudicială a fost deschisă cu ordonanţa unui procuror de la Procuratura Orăşenească Sofia din 19.05.2015 pentru infracţiunea prevăzută de art. 253 alin. (2) C. pen.
De asemenea, se menţionează expressis verbis că actul pe baza căruia s-a emis mandatul european de arestare este ordonanţa din 16.02.2021 în procedura Prejudicială DP Nr. x ZM 143/2015 din opisul Direcţiei Generale „Poliţia Naţională”, dosar Nr. SP y/2015 din opisul Procuraturii Orăşeneşti Sofia, de atragere a numitului A. în calitate de inculpat pentru infracţiunea conform art. 253 alin. (1), raportat la art. 26 alin. (1) C. pen., precum și ordonanţa din 28.06.2022 în maniera art. 64 alin. (2) C. proc. pen., de reţinere a inculpatului pe termen de 72 de ore, de la aducerea acestuia pe teritoriul R. Bulgaria până la aducerea acestuia în faţa instanţei pentru luarea măsurii asigurătorii „arest preventiv” în procedura prejudicială Nr. x ZM 143/2015 din opisul Direcţiei Generale „Poliţia Naţională", dosar Nr. SP y/2015 din opisul Procuraturii Orăşeneşti Sofia.
În acest context, având la bază ordonanța emisă de procuror s-a dispus emiterea mandatului european de arestare nr. x/2015 din data de 15.09.2022 de către autorităţile judiciare din Bulgaria, respectiv Procuratura Orășenească Sofia.
Înalta Curte amintește că prin hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, Camera întâi, la data de 10 martie 2021, în cauza C‑648/20 PPU, s-a constatat că art. 8 alin. (1) lit. (c) din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, citit în lumina art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a jurisprudenței Curții, trebuie interpretat în sensul că cerințele inerente protecției jurisdicționale efective de care trebuie să beneficieze o persoană care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi penale nu sunt îndeplinite atunci când atât mandatul european de arestare, cât și decizia judiciară pe care se grefează acesta sunt emise de un procuror, care poate fi calificat drept „autoritate judiciară emitentă”, în sensul art. 6 alin. (1) din această decizie‑cadru, dar nu pot face obiectul unui control jurisdicțional în statul membru emitent înainte de predarea persoanei căutate de către statul membru de executare.
Cu privire la acest aspect, în cuprinsul mandatului european de arestare autoritățile bulgare au precizat că potrivit Constituției Republicii Bulgare procuratura face parte din sistemul judiciar, iar, atunci când îşi exercită atribuţiile, procurorii se supun exclusiv legii, iar dispozitivul naţional de reglementare oferă garanţii depline pentru independenţa procurorului şi exclude amestecul puterii executive. Potrivit legislaţiei bulgare, competent să emită acest ordin european este un procuror care îndeplineşte conţinutul conceptului de „autoritate judiciară emitentă”, conform interpretării obligatorii date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
Înalta Curte reține că în cauza C‑648/20 PPU, Curtea Europeană de Justiție a reținut faptul că dreptul bulgar prevede doar un control jurisdicțional a posteriori al deciziei procurorului de a emite un mandat european de arestare, din moment ce un astfel de control nu poate interveni decât după predarea persoanei căutate (par. 54), precum și faptul că existența unui control jurisdicțional al deciziei unui procuror de a emite un mandat european de arestare care nu intervine decât după predarea persoanei căutate nu îndeplinește obligația care revine statului membru emitent de a pune în aplicare norme procedurale care permit unei instanțe competente să efectueze, înaintea acestei predări, un control al legalității mandatului național de arestare sau a deciziei judiciare care are același efect, adoptate de asemenea de un procuror, sau a mandatului european de arestare (par. 57).
Față de aceste aspecte, în considerarea jurisprudenței europene anterior evocate, Înalta Curte a apreciat faptul că procurorul din statul membru emitent nu se încadrează în conceptul de „autoritate judiciară emitentă”, sens în care a admis contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 88/PI din data de 12 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a desființat sentinţa penală contestată şi rejudecând, a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile din Bulgaria cu privire la persoana solicitată A. și a dispus punerea în libertate de îndată a persoanei solicitate A., dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.