Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 766 din data de 07.07.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, printre altele, a hotărât următoarele:
I. În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., 76 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 36 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată prev. şi ped. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept publice o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. 1 lit. a), b) şi k) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de camătă prev. şi ped. de art. 351 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 din C. pen.
În temeiul art. 72 din C. pen., a dedus perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la data de 04.08.2017 la 01.12.2017 şi de la data de 08.03.2022 la 21.03.2022.
II. În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de delapidare în formă continuată prev. şi ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. cu privire la săvârşirea complicităţii la infracţiunea de camătă prev. şi ped. de art. 351 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 din C. pen.
În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare la care a fost condamnat prin prezenta inculpatul pe o durată de 4 (patru) ani în condiţiile art. 92 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;
b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d. să comunice schimbarea locului de muncă;
e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) din C. pen., a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu acesta.
În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile în cadrul Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti sau în cadrul Poliţiei Locale a Sectorului I.
A încredinţat Serviciului de Probaţiune Bucureşti supravegherea inculpatului în vederea respectării măsurilor şi obligaţiilor dispuse prin sentinţa apelată.
În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prev. de art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A stabilit că în temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedepsele complementare se execută de la data rămânerii definitive a sentinţei apelate.
A stabilit că pedepsele accesorii se execută în condiţiile în care se va dispune executarea în regim de detenţie a pedepsei principale.
A constatat că inculpatul B. a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 09.08.2017 - 18.08.2017.
III. În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de delapidare în formă continuată prev. şi ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C. cu privire la săvârşirea complicităţii la infracţiunea de camătă prev. şi ped. de art. 351 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 din C. pen.
În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 (doi) ani închisoare la care a fost condamnat prin prezenta inculpatul pe o durată de 3 (trei) ani în condiţiile art. 92 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;
b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d. să comunice schimbarea locului de muncă;
e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) din C. pen., a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu acesta.
În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 zile în cadrul S.C. Salubrizare de Fapte S.A. Sector 5 sau în cadrul Amenajare Edilitară şi Salubrizare S.A.
A încredinţat Serviciului de Probaţiune Bucureşti supravegherea inculpatului în vederea respectării măsurilor şi obligaţiilor dispuse prin sentinţa apelată.
În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prev. de art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A stabilit că în temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., pedepsele complementare se execută de la data rămânerii definitive a sentinţei apelate.
A stabilit că pedepsele accesorii se execută în condiţiile în care se va dispune executarea în regim de detenţie a pedepsei principale.
IV. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 din C. pen.
A constatat că inculpatul A. a achitat prejudiciului cauzat în cuantum de 51.963,57 RON către U.M. 0260 Bucureşti - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române.
A respins acţiunea civilă formulată U.M. 0260 Bucureşti - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române ca rămasă fără obiect.
A respins acţiunea civilă formulată de E. ca inadmisibilă.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 12.900 euro şi 7.000 RON.
În temeiul art. 1121 din C. proc. pen., a dispus confiscarea extinsă a sumelor de 50.000 RON, 55.300 euro, 200 lire sterline şi 400 de dolari americani ridicate de la inculpatul A. în vederea punerii în executare a dispoziţiei de confiscare extinsă.
În temeiul art. 2502 din C. proc. pen. rap la art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat temeinicia măsurii asiguratorii dispuse prin ordonanţa nr. 749 D/P/2016 din data de 07.08.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice pe care a menţinut-o în parte.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menţinut măsura asiguratorie asupra:
- sumelor de 50.000 RON, 55.300 euro, 200 lire sterline şi 400 de dolari americani ridicate de la inculpatul A. în vederea punerii în executare a dispoziţiei de confiscare extinsă;
- sumei de 3.600 RON, ridicată de la domiciliul inculpatului C., în vederea acoperirii cheltuielilor judiciare;
A dispus ridicarea măsurii asiguratorii asupra sumei de 3.230 RON ridicată de la locaţia situată în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române - Baza de Aprovizionare şi Deservire (U.M. 0260 Bucureşti), cu sediul în Bucureşti, la popota (cantina) acestei unităţi, chioşcul alimentar şi depozitul de alimente.
A dispus restituirea sumei de 3.230 RON către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Baza de Aprovizionare şi Deservire (U.M. 0260 Bucureşti).
În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri:
- a contractului de împrumut şi ipotecă imobiliară autentificat de către Biroul Notarului Public F., din comuna Afumaţi, jud. Ilfov, sub nr. x din 15.06.2012, încheiat între A., pe de o parte, şi G. şi H.;
- a contractului de împrumut autentificat de către Biroul Notarului Public F., din comuna Afumaţi, jud. Ilfov, sub nr. x din 11.04.2012, încheiat între A. şi I.;
- a înscrisul sub semnătură privată din data de 21.04.2015, prin care în mod nereal, inculpatul B. atesta că i-ar fi înmânat martorului J. suma de 135.000 RON;
- a contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul încheiat la data de 25.04.2017 de către numitul K. cu inculpatul B., având ca obiect un autovehicul Smart, serie şaşiu x.
În temeiul art. 275 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 10.000 RON, a inculpatului B. la plata sumei de 15.000 de RON şi a inculpatului C. la plata sumei de 3.600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă, analizând situaţia de fapt şi elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen., a constatat că inculpaţii A., B. şi C. sunt acuzaţi că au iniţiat şi constituit, în anul 2011, pe raza municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov, un grup infracţional organizat, cu o structură, ierarhie şi roluri prestabilite pentru fiecare membru, în scopul săvârşirii infracţiunilor de camătă şi delapidare în formă continuată.
De asemenea, inculpatul D. a fost acuzat că, în calitate de ofiţer al Direcţiei Generală de Protecţie Internă cu atribuţii pe linia asigurării contrainformative a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române şi a Bazei de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române, a sprijinit/protejat, cu intenţie, în perioada 2011 - 2017, activitatea grupului infracţional organizat format din inculpaţii A., B. şi C..
S-a arătat că prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 609 din 19 februarie 2014).
Tribunalul a concluzionat că prin incriminarea constituirii unui grup infracţional organizat legiuitorul a ales să transfere în sfera ilicitului penal sub forma pluralităţii constituite asocierea a trei sau mai multe persoane pe o anumită perioadă de timp care printr-o rezoluţie comună decid să conlucreze împreună pentru a comite fapte de natură penală.
Tribunalul a considerat că pot fi identificate cu uşurinţă elemente care diferenţiază pluralitatea ocazională de cea constituită cum ar fi: existenţa unei perioade de timp între momentul asocierii şi cel al destructurării, existenţa unei structuri piramidale în cadrul grupului, identificarea unui mod elaborat de comitere a infracţiunilor scop menit pe de-o parte să asigure atât şansele de reuşita, cât şi evitarea de la tragere la răspundere penală a membrilor, existenţa unei discipline interne caracterizată prin dificultatea penetrării grupului infracţional de către persoane necunoscute coeziunea membrilor grupului fiind asigurată printr-o "încredere" reciprocă atât în abilităţile infracţionale dar şi de împrejurarea că în cazul tragerii la răspundere penală membrii grupului nu vor oferi detalii organelor de anchetă fapt care determină ca membrii grupului să se cunoască de cele mai multe ori înainte de luare deciziei de a se asocia.
Toate aceste elemente au caracter exhaustiv, iar nu limitativ fiind necesar ca instanţa, în momentul analizării elementelor constitutive să identifice în participaţia penală elemente care o diferenţiază o simplă pluralitate ocazională.
Tribunalul a apreciat că materialul probator administrat în cauza penală nu a dovedit existenţa grupului infracţional organizat în sensul în care nu a fost probată incidenţa unui consens neechivoc între anumite persoane în sensul de a-şi alătura eforturile pentru a se constitui într-o grupare, a se supune unei discipline şi a acţiona potrivit unui plan bine conturat în vederea realizării scopului prevăzut de lege.
Astfel, s-a observat că potrivit acuzaţiei grupul infracţional organizat a fost înfiinţat în anul 2011 din inculpaţii A., B. şi C. fiind în fiinţă până în cursul anului 2017 când şi-a încetat activitatea prin destructurarea acestuia prin intervenţia organelor de cercetare penală.
Tribunalul a stabilit, în momentul analizării infracţiunii de camătă prev. de art. 351 din C. pen. de care este acuzat inculpatul A. şi cele ale complicităţii la infracţiunea de camătă prev. de art. 48 rap. la art. 351 din C. pen. reţinute în sarcina inculpaţilor B. şi C. Tribunalul Bucureşti că actele materiale de acordare de împrumuturi băneşti cu dobândă au avut loc în perioada 2011 - 2012, respectiv în anul 2011 anterior incriminării (împrumutul acordat martorului E.), la data de15.06.2012 (împrumutul acordat G.), la data de 11.04.2012 (împrumutul acordat martorului I.) şi 2011-2012 (împrumutul acordat martorei J.).
Prima instanţă a arătat că nu poate achiesa la concluzia organelor de cercetare penală care au considerat că, deşi grupul a fost iniţiat în anul 2011, s-a limitat la a acorda împrumuturi cu dobândă până în luna noiembrie 2015 doar către patru persoane fizice.
În acelaşi timp, acţiunile inculpatului C., ce se circumscriu complicităţii la infracţiunea de camătă, în opinia organelor de cercetare penală, au fost efectuate cu privire la un împrumut acordat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 216/2011 privind interzicerea activităţii de cămătărie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2011.
Totodată, actele de complicitate ale inculpatului B. s-au rezumat la un singur împrumut cu dobândă acordat de inculpatul A., respectiv cel referitor la martora J..
De asemenea, s-a arătat că nici modul în care au fost comise acţiunile ce se circumscriu complicităţii la infracţiunea de delapidare nu denotă în sine o organizare a celor trei inculpaţi. Tribunalul nu a observat o implicare activă a inculpaţilor C. şi B. în comiterea actelor de complicitate şi nici a unui mod de operare prestabilit sau a unor roluri bine determinate.
Astfel, în opinia primei instanţe acţiunile inculpaţilor C. şi B., chiar dacă s-au desfăşurat pe o perioadă de timp, se circumscriu unei pluralităţi ocazionale fiind simple acte de complicitate prin care inculpaţii punea în executare ordinele nelegale date de inculpatul A..
Pe lângă argumentele expuse anterior, tribunalul a constatat că niciunul dintre inculpaţi nu a recunoscut existenţa unei înţelegeri prealabile prin care inculpaţii A., B. şi C. să fie de acord cu formarea unui grup care să aibă drept scop comiterea de fapte penale.
Astfel, s-a reţinut că, fiind audiat, inculpatul B. a descris relaţia sa cu inculpatul A. ca fiind una de subordonare întrucât era comandantul unităţii. A apreciat inculpatul că, în situaţia în care nu executa ordinele acestuia, ar fi echivalat cu încălcarea dispoziţiilor legale. A susţinut că inculpatul are o fire colerică, "se enerva foarte tare şi folosea un limbaj necuviincios, jignind cu diverse expresii subordonaţii". A menţionat inculpatul că a simiţit o presiune din partea numitului A. de a executa ordinele acestuia, inclusiv pe acelea pe care le aprecia ca fiind nelegale. A susţinut că se afla într-o stare de dependenţă întrucât locuia într-o locuinţă de intervenţie a Bazei de administrare şi deservire a Jandarmeriei Române, iar încetarea raporturilor de muncă ar fi echivalat cu pierderea dreptului de a mai folosi imobilul.
De asemenea, fiind audiat inculpatul C. a declarat că a acceptat a executa solicitările adresate de inculpatul A. întrucât era superiorul acestuia şi deşi inculpatul nu i-a precizat că percepe dobânzi pentru sumele de bani împrumutate a bănuit acest lucru.
Prima instanţă a considerat că organele de cercetare penală au suprapus nejustificat modul de organizare specific activităţii militare cu cea a unui grup infracţional organizat făcând abstracţie în acest caz de funcţia deţinută de inculpatul A. prin intermediul căreia putea afecta parcursul profesional al celor doi inculpaţi.
S-a arătat că inexistenţa unei grupului infracţional organizat este susţinută şi de împrejurarea că inculpaţii C. şi B. nu au obţinut niciun avantaj de natură patrimonială.
Referitor la eventualele avantaje nepatrimoniale s-a constatat că, potrivit relaţiilor depuse de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române, parcursul profesional al inculpaţilor C. şi B., ulterior datei de 2011 nu a implicat avansări în grad înainte de termen.
Tribunalul a apreciat că se află în imposibilitatea identificării unui mobil al săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat care în mod uzual are la bază raţiuni de ordin ideologic sau pecuniar.
În acelaşi timp, s-a arătat că lipsa existenţei unei grup infracţional organizat este susţinută şi de depoziţia martorului L. care a declarat că după ce inculpatul A. a început să solicite cantităţi de combustibil în interes personal a decis să noteze alimentările care nu erau justificate într-o agendă predată ulterior către organele de cercetare penală. Martorul a menţionat că l-a înştiinţat pe inculpatul B. că urmează să aibă o astfel de evidentă pentru a fi prezentată în cazul în care i se vor cere explicaţii cu privire la minusurile din gestiune, lucru cu care acesta a fost de acord.
Totodată, martorul M. a afirmat că lucrează în cadrul UM0260 din anul 2006 ocupând funcţia de gestionar piese auto. A susţinut că atunci când martorul L. efectua concediul de odihnă îndeplinea atribuţiile de serviciu exercitate de acesta, respectiv cea de gestionar pompă alimentare cu combustibil. Îşi aminteşte că martorul N. i-a solicitat să îi dea cantitatea de 200 litri motorină fără o justificare cu motivare că ordinul vine de "la şefu". Întrucât a refuzat, a luat legătura cu inculpatul B. care a reiterat ordinul rugându-l să transmită martorului L. să "îşi noteze".
Aşadar, prima instanţă a reţinut că inculpatul B., apreciind că dispoziţiile inculpatului A. sunt nelegale, a fost de acord cu păstrarea unei evidenţe a cantităţilor sustrase pentru a fi prezentată organelor de cercetare penală atitudine incompatibilă cu existenţa unei coeziuni infracţionale şi a unei asocieri în vederea săvârşirii de infracţiuni.
S-a arătat că un alt aspect care infirmă acuzaţia este reprezentat de împrejurarea că materialul probator a demonstrat că inculpatul B. a fost obligat să plătească inculpatului A. contravaloarea împrumutului acordat martorei J..
Concluzionând, tribunalul a considerat că actele de complicitate ale inculpaţilor C. şi B. au fost executate ca urmare a influenţei pe care inculpatul A. o avea asupra subordonaţilor din cadrul Bazei de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române în condiţiile în care, în virtutea funcţiei pe care o ocupa, putea afecta parcursul profesional al celor doi, iar nu ca o consecinţă a existenţei unei înţelegeri prealabile de a se asocia în vederea comiterii unor fapte penale.
De altfel, s-a reţinut că majoritatea martorilor audiaţi în prezentul dosar au fost implicaţi în activitatea infracţională de sustragere a combustibilului fie prin remiterea acestuia, evidenţierea consumului fictiv în foaia de parcurs a autoturismelor pe care le aveau în gestiune sau prin transportul motorinei la locul în care era preluat de inculpatul A..
Referitor la acuzaţie formulată împotriva inculpatului D. respectiv că, în calitate de ofiţer al Direcţiei Generală de Protecţie Internă, cu atribuţii pe linia asigurării contrainformative a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române şi a Bazei de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române, a sprijinit/protejat, cu intenţie, în perioada 2011 - 2017, activitatea grupului infracţional organizat format din inculpaţii A., B. şi C., prima instanţă a considerat că în acest caz sunt incidente dispoziţiile prev. de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte activitatea de sprijinire a grupului infracţional organizat s-a arătat că aceasta a fost definită ca fiind "înlesnirea sau ajutorul dat grupului tot în timpul existenţei sale. Sprijinirea poate fi înfăptuită sub orice formă. Sprijinirea poate consta într-o contribuţie de natură să înlesnească activitatea asocierii sau să ajute în orice mod existenţa acesteia. Sub acest ultim aspect sprijinirea poate consta în orice ajutor material sau moral dat grupului pentru menţinerea acestuia sau pentru asigurarea desfăşurării activităţii sale" (C. Bulai în V. Dongoroz (coordonator), Explicaţii Teoretice ale C. pen. Român, vol. IV, Bucureşti 2003. pag. 616 raportat la infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, consideraţii aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat).
Cu toate acestea, s-a reţinut că ceea ce diferenţiază aderarea de sprijinire, după cum în mod corect s-a reţinut în literatura de specialitate este că "sprijinirea presupune o activitate desfăşurată de o persoană care nu face parte din asociere şi este extranee acesteia" (Ş. Daneş, în T. Vasiliu (coordonator), C. pen. Comentat şi Adnotat, Bucureşti, 1977, p. 456). Prin urmare, o persoană care a aderat la un grup şi care este membră a acestuia nu poate sprijini grupul respectiv, o astfel de activitate putând fi comisă doar de o persoană care nu este un membru efectiv al acelei grupări.
Acţiunea de sprijinire sub orice formă constă în ajutorul pe care îl acordă una sau mai multe persoane unei grupări existente, cunoscând scopul ilicit al existenţei acestora, ajutor care poate fi material sau moral şi care poate îmbrăca cele mai diverse forme, legea neprevăzând în mod limitativ formele concrete pe care acesta le poate îmbrăca. (ÎCCJ - Decizia nr. 134/A/2018 din data de 29 mai 2018).
Or, s-a arătat că inexistenţa grupului infracţional organizat conduce la inexistenţa faptei de sprijinire.
În continuare, tribunalul a constatat că Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Generală de Protecţie Internă a transmis că D. a făcut referire la activitatea inculpatului B. în nota de informare înregistrată cu nr. x din 18.03.2013 ce nu a fost desecretizată la solicitarea instanţei.
Astfel, s-a constatat că în anul 2013 inculpatul a transmis o informare cu privire la activitatea ilicită a inculpatului B. deşi se afirma sprijinită/protejată, cu intenţie, în perioada 2011 - 2017, activitatea grupului infracţional organizat format din inculpaţii A., B. şi C., ori şi această împrejurare contrazice acuzaţia formulată.
Prin decizia penală nr. 1415/A din data de 27.07.2023, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva sentinţei penale nr. 766/07.07.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţate în dosarul nr. x/2020.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. cu privire la săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C. cu privire la săvârşirea complicităţii la infracţiunea de camătă prev. de art. 351 din C. pen.,. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul D. cu privire la săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. dispune desfiinţarea contractului de împrumut autentificat de către Biroul Notarului Public F. sub nr. x din 18.05.2011 încheiat între inculpatul A. şi E..
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumelor de sumele de 13.400 euro şi 15.000 RON, reprezentând dobânzi achitate de martorul E..
În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen. l-a obligat pe intimatul inculpat D. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în fond.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 766/07.07.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţate în dosarul nr. x/2020.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de apelantul-inculpat C. împotriva sentinţei penale nr. 766/07.07.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţate în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2), (4) din C. proc. pen. a fost obligat, printre alţii, apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de câte 500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii A. şi C. au recunoscut săvârşirea faptelor deduse judecăţii, beneficiind de dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 349 alin. (2) coroborate cu prevederile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., achiesarea inculpatului la procedura abreviată este condiţionată de "recunoaşterea în totalitate a faptelor reţinute în sarcina sa" în rechizitoriu sau în încheierea judecătorului de cameră preliminară în cazul în care ne aflăm în modalitatea de sesizare a instanţei prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.
În acest sens, s-a făcut referire la Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 iulie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii.
În consecinţă, apelantul inculpat A. nu poate susţine, ulterior parcurgerii procedurii abreviate, în faţa instanţei de control judiciar, că nu şi-a însuşit în interes propriu bunurile pe care le administra (astfel cum e descrisă fapta în rechizitoriu), ci a folosit motorina în interesul părţii civile, pentru utilajele care au fost folosite pentru demolarea bazei agricole de la Periş, lipsind astfel elementele esenţiale ale tipicităţii obiective a faptei.
S-a menţionat că cele constatate în cadrul procesului-verbal cu privire la alimentările cu carburant a autovehiculelor angrenate în activitatea de demolare a obiectivului Periş şi declaraţiile martorilor O., P., Q. contrazic apărările inculpatului A..
Curtea a reţinut că declaraţiile apelanţilor inculpaţi A. şi C. din faţa primei instanţe de judecată, de recunoaştere a săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii sunt susţinute de restul materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile martorilor L., R., Q., S., N., O., T., U., V., W., X., M. şi Q., procesul-verbal anexă la D.C. nr. x/12.01.2018 cu privire la aspectele rezultate în urma desfăşurării activităţilor de verificare pe linie auto la Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române şi declaraţiile inculpaţilor B. şi C., date în cursul urmăririi penale.
Curtea a constatat că elementele de tipicitate ale complicităţii la infracţiunea de delapidare imputate inculpatului B. sunt îndeplinite şi sub aspect subiectiv, în condiţiile în care, din probele administrate, rezultă acţiunile subsumate elementului material al laturii obiective, ajutorul acordat inculpatului A. pentru ca acesta să-şi însuşească în interes propriu bunuri pe care le administra, respectiv combustibil, au fost realizate cu scopul de a-l ajuta pe acest inculpat să obţină avantaje materiale, fiind astfel în prezenţa intenţiei directe, ca formă de vinovăţie prevăzută de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii.
Totodată, simplul fapt că inculpatul B., la momentul la care martorul L. a învederat sustragerile de motorină, a fost de acord cu păstrarea unei evidenţe a tranzacţiilor de motorină, nu este de natură să-l disculpe.
S-a precizat că, apărările prin care se tinde la aplicabilitatea constrângerii morale pretins exercitate de inculpatul A. asupra sa, nu pot fi acceptate de instanţă, atâta vreme cât inculpatul B. avea posibilitatea legală să conteste în instanţă orice dispoziţie nelegală privind desfacerea contractului individual de muncă. De altfel, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat relaţia apropiată dintre inculpatul A. şi inculpaţii B. şi Y., iar de ajutorul inculpaţilor B. şi Y. a beneficiat inculpatul A. şi în ceea ce priveşte infracţiunea de camătă.
În dovedirea acestei infracţiuni, Curtea a reţinut declaraţiile martorilor E., G., I., J., Z., AA., BB. şi CC., contractele de împrumut, contractele de ipotecă imobiliară, încheierile de încuviinţare a executării şi alte înscrisuri aflate la dosarul cauzei.
În ceea ce priveşte grupul infracţional organizat, s-a menţionat că structura grupului se prezintă astfel: grupul a fost format din cei trei inculpaţi A., B. şi C.; inculpatul A. fiind cel care a coordonat acest grup, fiind liderul grupului; a funcţionat o anumită perioadă de timp; a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de camătă şi delapidare; inculpaţii B. şi C. au avut calitatea de membri ai grupului, situându-se în structura grupului pe palierul de execuţie, beneficiarul final al produsului infracţional fiind inculpatul A..
Curtea a notat că inculpaţii s-au folosit de ierarhia instituţională a Jandarmeriei pentru a crea grupul infracţional organizat, structura instituţională şi cea infracţională suprapunându-se până la coincidenţă.
Rolul central în cadrul grupului infracţional organizat l-a avut inculpatul A., acesta folosindu-se de autoritatea funcţiei de comandant al U.M. 0260 Bucureşti - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române şi de raporturile de subordonare în care se găseau ceilalţi membri, derivate din funcţia de conducere exercitată.
Tot în virtutea funcţiei de conducere deţinute, inculpatul A. avea posibilitatea să aprecieze cu privire la acordarea unor beneficii instituţionale în favoarea personalului sau, din contră, la retragerea lor, folosindu-şi această prerogativă pentru a-i determina pe ceilalţi să susţină acţiunile grupului infracţional organizat.
Relevantă din această perspectivă este declaraţia inculpatului B. care a indicat textual că "avea credit la bancă, locuia într-un apartament de serviciu, iar, dacă nu executa ordinele primite, rămânea sub cerul liber, fără casă şi serviciu şi fără a avea cu ce să se întreţină."
Declaraţiile inculpatului se coroborează şi se completează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultând că inculpatul A. dădea celorlalţi membri ai grupării ordine să comită infracţiuni de camătă şi delapidare.
Cât priveşte declaraţiile inculpatului B. în sensul că doar a executat ordinul comandantului, acestea nu sunt susţinute nici de situaţia faptică din dosar, nici de dispoziţiile legale cu relevanţă în cauză.
Materialul probator administrat în cauză a relevat că inculpatul B. avea un rol important în structura grupului infracţional organizat, transmiţând mai departe ordinele inculpatului A. şi se preocupa ca acestea să fie executate corespunzător, implicându-se în activităţile de sustragere de motorină şi de percepere a dobânzilor cămătăreşti. În plus, instanţa învederează situaţia martorului O., care a refuzat să execute ordinul nelegal.
În privinţa acuzaţiilor formulate împotriva inculpatului D., Curtea a reţinut că motivarea soluţiei primei instanţe se axează pe inexistenţa faptei de sprijinire ca urmare a inexistenţei grupului infracţional organizat, fiind analizate şi probele administrate în cauză care contrazic acuzaţia formulată.
În opinia instanţei de control judiciar, materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti confirmă existenţa grupului infracţional organizat constituit de inculpaţii A., B. şi C. şi sprijinit de inculpatul D..
Din declaraţia martorului S., audiat de către instanţa de apel, reiese că relaţia dintre inculpaţii A. şi D. era una foarte bună, în sinteză cei doi colaborând în interes personal, iar nu în interesul entităţilor publice pe care le reprezentau. Deosebit de relevantă în economia infracţiunii de grup infracţional organizat în modalitatea sprijinirii este afirmaţia în sensul că nicio sesizare împotriva inculpatului D. nu era soluţionată, nu voiau probleme nici unul, nici altul în cadrul unităţii. A mai precizat martorul că, desigur, inculpatul D. avea cunoştinţă de sustragerea motorinei, fiind informat de şoferii săi, probabil de inculpatul A., dar şi faptul că inculpaţii A. şi D. participau împreună la petrecerile din cadrul unităţii, la DD., în timpul liber.
Susţinerile acestui martor se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar din care a rezultat că, în perioada de referinţă, inculpatul D. nu a întocmit note informative care să privească activitatea ilicită a inculpatului A..
În faza urmăririi penale, potrivit adresei nr. x din data de 10.07.2020, Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală de Protecţie Internă a comunicat că nu au fost identificate note de informare valorificate către organele de urmărire penală în intervalul 2011-2017, cu excepţia unui singur produs informaţional în care inculpatul era menţionat în subsidiar.
În cursul cercetării judecătoreşti, Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală de Protecţie Internă a înaintat o adresă prin care a arătat că, la nivelul DGPI nu există o evidenţă cu privire la numărul de informări întocmit de inculpatul D., iar, în urma verificărilor efectuate, au fost identificate note de informare cu privire la UM 0260 Bucureşti - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei şi B..
Faptul că inculpatul D. a întocmit o notă informativă cu privire la inculpatul B., în anul 2011, potrivit propriei declaraţii, an care marchează chiar momentul de început pentru o parte din infracţiuni şi se situează mult anterior infracţiunii de delapidare, nu este de natură să-l disculpe, aceasta în condiţiile în care activităţile infracţionale derulate de inculpaţi au avut loc pe parcursul mai multor ani şi erau de notorietate în colectivul bazei de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei.
Deşi atribuţiile inculpatului D., în calitate de ofiţer al Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, erau de a desfăşura activităţi informativ-operative care aveau ca scop cunoaşterea, prevenirea şi combaterea acţiunilor, faptelor şi situaţiilor care puteau constitui ameninţări la adresa securităţii naţionale, privind personalul, misiunile, patrimoniul şi informaţiile clasificate ale Ministerului Afacerilor Interne, nu şi-a îndeplinit aceste sarcini, sprijinind în acest fel activităţile infracţionale ale celorlalţi inculpaţi.
Chiar inculpatul a afirmat în declaraţia dată în faza de urmărire penală faptul că era de notorietate că inculpatul A. acorda împrumuturi angajaţilor, însă nu cunoştea un element esenţial pentru reţinerea infracţiunii - perceperea dobânzii. Audiat la prima instanţă de judecată, inculpatul şi-a nuanţat declaraţia iniţială, recunoscând că a auzit discuţii în sensul că coinculpatul A. percepea dobânzi cămătăreşti.
Acestea fiind precizate, instanţa de apel a considerat că afirmaţiile în sensul că nu a identificat persoanele împrumutate cu dobândă sunt lipsite de logică şi credibilitate, fiind făcute cu unicul scop de a evita tragerea la răspundere penală.
De altfel, chiar în cuprinsul declaraţiei iniţiale, inculpatul i-a indicat pe angajaţii unităţii ca fiind beneficiarii împrumuturilor acordate de coinculpatul A..
În mod similar, din procesul-verbal cu privire la aspectele rezultate în urma desfăşurării activităţilor de verificare pe linie auto la Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române reiese că, la nivelul Biroului Tehnic al BAD, s-a constatat existenţa unui fenomen de delapidare a diferitelor cantităţi de carburant din gestiunea unităţii, în decursul mai multor ani a fost creată o "structură" ce a delapidat/însuşit pe nedrept diferite cantităţi de carburant.
Suplimentar, instanţa a amintit şi declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere (în faza de urmărire penală şi la prima instanţă de judecată), declaraţiile martorilor audiaţi, cu precădere declaraţiile martorului U. (la a cărei audiere inculpatul D. a renunţat la termenul din data de 08.03.2022), care concordă cu declaraţiile martorului S..
Declaraţiile martorului EE. sunt infirmate de înscrisurile aflate la dosarul cauzei din care rezultă că inculpatul D. nu a făcut nicio informare cu privire la inculpatul A..
Împotriva deciziei penale nr. 1415/A din data de 27 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11.10.2023, când s-a stabilit termen la data de 16 noiembrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..
Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Recursul în casaţie întemeiat pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. este fondat.
În motivarea cererii, inculpatul a invocat cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal) ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen. - faptă pentru care prima instanţă a dispus achitarea, iar instanţa de apel a statuat că fapta există, dar a intervenit prescripţia răspunderii.
Astfel, a precizat că instanţa de apel a dat o greşită interpretare a probelor administrate cu privire la infracţiunea prev. de art. 367 din C. pen., schimbând soluţia primei instanţe care era cea de achitare (fapta nu este prevăzută de legea penală), dând o apreciere proprie, diferită probelor administrate în cauză, reţinând, în esenţă, aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea reţinută de prima instanţă, corespunzătoare rechizitoriului emis de DIICOT, dat în dosarul nr. x/2016 din 15.07.2020, prin care au fost trimişi în judecată cei patru inculpaţi.
Contrar actului de acuzare potrivit căruia grupul a fost activ în perioada 2011- 2017 - cu scopul săvârşirii infracţiunii de camătă, probele administrate în cauză au stabilit că actele materiale de acordare de împrumuturi băneşti cu dobândă au avut loc în perioada 2011 - 2012.
Or, modul concret de săvârşire a faptelor nu denotă o organizare cu structură a celor patru inculpaţi (A., B., C. şi D.), în sensul că nu a existat o implicare activă a ultimilor doi inculpaţi în comiterea actelor de complicitate şi niciun mod de operare prestabilit sau a unor roluri bine determinate.
Totodată, nu a fost identificat un mobil al săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, având la bază raţiuni (interese) de natură materială.
Prezentarea acuzaţiilor aduse prin rechizitorul nr. x din 15.07.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice.
a) Inculpatul A. a fost acuzat că, că în cursul anului 2011 a iniţiat şi constituit, pe raza municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov, împreună cu inculpaţii B. şi C., un grup infracţional organizat, cu o structură, ierarhie şi roluri prestabilite pentru fiecare membru, în scopul săvârşirii infracţiunilor de camătă şi delapidare în formă continuată, grup ce şi-a desfăşurat activitatea până la data de 03 august 2017, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.
De asemenea, inculpatul a fost acuzat că în perioada 2011-2017 a săvârşit mai multe acte materiale de acordare de împrumuturi cu dobândă, ca îndeletnicire, fără a fi autorizat legal în acest sens, martorilor E., G., I. şi J. (acesteia, prin intermediul inculpatului B.) fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de camătă, prev. de art. 351 din C. pen.
Totodată, în sarcina acestuia s-a reţinut că în perioada noiembrie 2015 - iulie 2017, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, dar la intervale diferite de timp, a săvârşit acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, împotriva aceluiaşi subiect pasiv (Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române) şi anume, de însuşire în interes propriu de bunuri pe care le administra (total 11.547,46 litri combustibil, în valoare de 51.963,57 RON), fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. referitoare la concursul real de infracţiuni.
b) Inculpatul B. a fost acuzat că, că în anul 2011, pe raza municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov, a constituit la iniţiativa inculpatului A., un grup infracţional organizat, grup din care făcea parte şi inculpatul C., în scopul săvârşirii infracţiunilor de camătă şi delapidare în formă continuată, grup ce şi-a desfăşurat activitatea până la data de 03 august 2017, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.
De asemenea, inculpatul a fost acuzat că în perioada 2011-2017, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul A. să săvârşească mai multe acte materiale de acordare de împrumuturi cu dobândă, ca îndeletnicire, fără a fi autorizat legal în acest sens, martorilor E. şi J., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de camătă, prev. de art. 48 rap. la art. 351 din C. pen.
Complicitatea la infracţiunea de camătă a constat în primirea, în mod repetat, a dobânzilor plătite lunar de către martorul E. la împrumutul acordat de către inculpatul A., cât şi în remiterea sumelor de bani martorei J., sume provenind de la inculpatul A., respectiv primirea şi înmânarea dobânzilor de la martor către acesta.
Totodată, s-a reţinut în sarcina acestuia că în perioada noiembrie 2015 - iulie 2017, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, dar la intervale diferite de timp, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul A. să săvârşească acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, împotriva aceluiaşi subiect pasiv (Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române) şi anume, de însuşire în interesul propriu al inculpatului A. a unor bunuri pe care le administra (total 11.547,46 litri combustibil, în valoare de 51.963,57 RON), fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. referitoare la concursul real de infracţiuni.
c) Inculpatul C. a fost acuzat că în anul 2011, pe raza municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov, a constituit la iniţiativa inculpatului A., un grup infracţional organizat, grup din care făcea parte şi inculpatul B., în scopul săvârşirii infracţiunilor de camătă şi delapidare în formă continuată, grup ce şi-a desfăşurat activitatea până la data de 03 august 2017, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.
De asemenea, inculpatul este acuzat că în perioada 2011-2017, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul A. să săvârşească mai multe acte materiale de acordare de împrumuturi cu dobândă, ca îndeletnicire, fără a fi autorizat legal în acest sens, martorului E., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de camătă, prev. de art. 48 rap. la art. 351 din C. pen.
Complicitatea la infracţiunea de camătă a constat în primirea, în mod repetat, a dobânzilor plătite lunar de către martorul E. la împrumutul acordat de inculpatul A., respectiv primirea şi înmânarea dobânzilor de la martor către inculpat.
Totodată, s-a reţinut în sarcina acestuia că în perioada noiembrie 2015 - iulie 2017, cu intenţie, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, dar la intervale diferite de timp, l-a ajutat pe inculpatul A. să săvârşească acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, împotriva aceluiaşi subiect pasiv (Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române) şi anume, de însuşire în interesul propriu al inculpatului A. a unor bunuri pe care le administra (total 11.547,46 litri combustibil, în valoare de 51.963,57 RON), fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. referitoare la concursul real de infracţiuni.
d) Inculpatul D. este acuzat că în calitate de ofiţer al D.G.P.I., cu atribuţii pe linia asigurării contrainformative a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române, a sprijinit/protejat, cu intenţie, în perioada 2011 - 2017, activitatea grupului infracţional organizat format din inculpaţii A., B. şi C., grup care a avut ca scop săvârşirea infracţiunilor de camătă şi delapidare în formă continuată, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea normativă a sprijinirii.
Prezentarea situaţiei de fapt reţinută de instanţa de fond.
Cu privire la infracţiunea de camătă.
Referitor la împrumutul acordat martorului E., Tribunalul Bucureşti, coroborând mijloacele probatorii, a reţinut că situaţia de fapt expusă în rechizitoriu a fost demonstrată în afara oricărui dubiu rezonabil, rezultând că în cursul anului 2011 inculpatul A. a acordat martorului E. un împrumut în cuantum de 3.000 de euro condiţionat de plata unor dobânzi.
De asemenea, materialul probator a relevat că inculpatul a primit dobânzi în cuantum de 4.000 de euro, aferente contractului de împrumut din 18.05.2011, din luna iulie 2012 - 7.000 de euro şi, urmare a executării silite, încă aproximativ 15.000 de RON şi 2.400 de euro.
În acelaşi timp, Tribunalul Bucureşti a reţinut că inculpaţii B. şi C. au ridicat dobânzi de la martorul E. pe care le-au remis ulterior inculpatului A..
Referitor la împrumutul acordat martorului G., Tribunalul Bucureşti a reţinut că inculpatul A. a acordat mai multe împrumuturi băneşti cu dobândă martorului G., ultimul în data 15.06.2012 în cuantum de 7.000 de euro percepând o dobândă lunară în cuantum de 10%.
Referitor la împrumutul acordat martorului I., Tribunalul Bucureşti a reţinut că inculpatul A. a acordat, în data 11.04.2012 un împrumut de 4.000 de euro martorului I. solicitând o dobândă lunară în cuantum de 10%.
Referitor la împrumutul acordat martorei J., Tribunalul Bucureşti a reţinut că inculpatul A., prin intermediul inculpatului B. a împrumutat-o pe martora J. în perioada 2011 - începutul anului 2012 (întrucât nu se poate stabili cu exactitate data acordării ultimului împrumut) cu diferite sume de bani pentru care a perceput dobândă. Totodată, inculpatul B. l-a ajutat pe inculpatul A. prin remiterea sumei imputate către martor, precum şi remiterea dobânzilor şi a debitului principal către inculpat.
Cu privire la infracţiunea de delapidare în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului A. şi cele ale complicităţii la infracţiunea de delapidare reţinute în sarcina inculpaţilor B. şi C., Tribunalul Bucureşti, din coroborare probelor, a constatat că inculpatul A., în perioada noiembrie 2015 - iulie 2017, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, dar la intervale diferite de timp, a săvârşit acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, împotriva aceluiaşi subiect pasiv (Inspectoratului General al Jandarmeriei Române - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei), şi anume, de însuşire în interes propriu de bunuri pe care le administra (total 11.547,46 litri combustibil, în valoare de 51.963,57 RON),
De asemenea, inculpatul B. în perioada noiembrie 2015 - iulie 2017, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, dar la intervale diferite de timp, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul A. să săvârşească acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, împotriva aceluiaşi subiect pasiv (Inspectoratului General al Jandarmeriei Române - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei), şi anume, de însuşire în interesul propriu al inculpatului A. a unor bunuri pe care le administra (total 11.547,46 litri combustibil, în valoare de 51.963,57 RON).
Astfel, inculpatul a procurat diverse cantităţi de carburant de la staţia de alimentare carburant aferentă Bazei de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române şi a solicitat martorului Q. să lase cantităţi de motorină pe care să le treacă în foaia de parcurs a buldoexcavatorului aflat în gestiune ca fiind alimentate
De asemenea, inculpatul C., în perioada noiembrie 2015 - iulie 2017, cu intenţie, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, dar la intervale diferite de timp, l-a ajutat pe inculpatul A. să săvârşească acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, împotriva aceluiaşi subiect pasiv (Inspectoratului General al Jandarmeriei Române - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei), şi anume, de însuşire în interesul propriu al inculpatului A. a unor bunuri pe care le administra (total 11.547,46 litri combustibil, în valoare de 51.963,57 RON).
Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. din C. pen., ca situaţie de fapt, Tribunalul Bucureşti a reţinut că inculpaţii A., B. şi C. au fost acuzaţi că au iniţiat şi constituit, în anul 2011, pe raza municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov, un grup infracţional organizat, cu o structură, ierarhie şi roluri prestabilite pentru fiecare membru, în scopul săvârşirii infracţiunilor de camătă şi delapidare în formă continuată.
De asemenea, inculpatul D. a fost acuzat că, în calitate de ofiţer al Direcţiei Generală de Protecţie Internă cu atribuţii pe linia asigurării contrainformative a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române şi a Bazei de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române, a sprijinit/protejat, cu intenţie, în perioada 2011 - 2017, activitatea grupului infracţional organizat format din inculpaţii A., B. şi C..
Instanţa de apel a reţinut aceeaşi situaţie de fapt, apreciind că situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect de instanţa de judecată în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare; cu privire la circumstanţele factuale ale infracţiunii de camătă în care s-au derulat activităţile ilicite deduse judecăţii din perspectiva împrumuturilor acordate martorilor E., G., I., J..
Sub aspectul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, instanţa de apel a reţinut că, împrejurările comiterii faptelor de camătă şi delapidare, precum şi modalitatea de săvârşire a acestora relevă colaborarea şi consensul neechivoc al inculpaţilor A., B. şi C., în sensul de a-şi uni eforturile pentru a săvârşi infracţiuni şi a acţiona coordonat, potrivit unui plan bine conturat, în care fiecare are un rol asumat, în scopul obţinerii de bani şi foloase materiale prin săvârşirea unor infracţiuni de camătă şi delapidare. Activitatea în timp a grupului şi activitatea inculpaţilor, membri ai grupării, în realizarea scopului pentru care a fost constituit s-a desfăşurat în perioada 2011-2017, iar activităţile subsumate infracţiunii scop, anume infracţiunile de camătă, reţinute în sarcina inculpaţilor s-au desfăşurat în aceeaşi perioadă de timp, iar infracţiunile de delapidare în perioada 2015-2017.
Desfiinţând soluţia de achitare a inculpaţilor A., B., C., D. dispusă în cauză de Tribunalul Bucureşti, în baza, 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. sub aspectul infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 din C. pen. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a dispus încetarea procesului penal.
Analiza efectuată de Înalta Curte va avea în vedere doar infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, însă, prezentarea situaţiei de fapt în legătură cu infracţiunile de camătă şi delapidare este necesară, având în vedere că infracţiunea de grup infracţional organizat a fost reţinută în raport cu faptul că inculpaţii au acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de delapidare şi camătă.
Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen., Înalta Curte reţine că potrivit textului legal, art. 367 alin. (6) din C. pen. prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
Elementul material al laturii obiective se caracterizează prin patru modalităţi de acţiune cu conţinut alternativ: iniţierea, constituirea, aderarea, sprijinirea.
În ceea ce priveşte iniţierea aceasta implică o anumită activitate prin care ideea este comunicată altor persoane, precum şi propunerea către persoanele cărora li se face această comunicare de a adera la ideea constituirii grupului infracţional organizat.
Acţiunea de constituire în scopul comiterii uneia sau a mai multor infracţiuni presupune activitatea de asociere, prin consensul mai multor persoane, într-un nucleu autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire planurile de comitere a unor infracţiuni.
Ca element de diferenţiere, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 din C. pen. se deosebeşte de participaţia penală reglementată în art. 46 şi următoarele din C. pen., prin faptul că, în cazul participaţiei, pericolul social provine din comiterea infracţiunii, pluralitatea reprezentând un element de accentuare a pericolului, care însă nu derivă din faptul că sunt mai mulţi infractori, ci din săvârşirea infracţiunii; pe când, în cazul constituirii unui grup infracţional organizat, pericolul social provine din însăşi constituirea şi fiinţarea pluralităţii, al cărei scop este comiterea uneia sau mai multor infracţiuni, grupul având o existenţă independentă, cu o durată de timp şi implicând o activitate de organizare a acţiunilor infracţionale.
Pentru existenţa infracţiunii este, deci, esenţială, organizarea grupului, existenţa consensului între mai multe persoane şi durata în timp a asocierii.
Constituirea presupune o pluralitate constituită de făptuitori, supuşi unei discipline interne, unor reguli privind ierarhia şi rolurile membrilor în realizarea planurilor infracţionale adoptate, o diviziune socială a muncii, care uneşte înăuntrul grupului un număr de persoane ale căror atribuţii sunt bine definite sub aspectul săvârşirii infracţiunii care face obiectul grupului infracţional organizat. Ca urmare, gruparea infracţională nu poate fi dedusă doar din participarea celor trei inculpaţi la săvârşirea infracţiunii ce a constituit scopul grupării şi nu poate fi echivalată cu aceasta, în lipsa unor elemente concrete care să demonstreze înţelegerea lor neechivocă de a-şi reuni eforturile, de a se supune unei discipline şi de a acţiona potrivit unui plan bine stabilit pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni.
Instanţa de apel a considerat că declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor A. şi C., care au recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu şi care nu au contestat la momentul audierii probele administrate sau situaţia de fapt reţinută de procuror relativ la infracţiunea de grup infracţional organizat, precum şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză conduc la concluzia că aceştia au acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de delapidare şi camătă. Totodată, s-a menţionat că inculpaţii s-au folosit de ierarhia instituţională a Jandarmeriei pentru a crea grupul infracţional organizat, structura instituţională şi cea infracţională suprapunându-se până la coincidenţă; aceasta derivând şi din autoritatea funcţiei de comandant al U.M. 0260 Bucureşti - Baza de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române a inculpatului A. şi de raporturile de subordonare în care se găseau ceilalţi membri, derivate din funcţia de conducere exercitată, precum şi a relaţiilor personale existente între aceştia.
În raport de situaţia de fapt reţinută, Înalta Curte nu decelează acel consens neechivoc între participanţi, pentru a-şi alătura eforturile de a se supune unei ierarhii, unei discipline, de a acţiona potrivit unui plan bine conturat în vederea săvârşirii de infracţiuni, pentru ca faptele inculpaţilor să poată fi încadrate în elementul material al infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.
Acţiunile inculpaţilor C. şi B. sunt considerate ca simple acte de complicitate prin care inculpaţii puneau în executare ordinele nelegale date de inculpatul A., ce se subsumează pluralităţii ocazionale, iar modul în care au fost comise acţiunile nu denotă o implicare activă a inculpaţilor C. şi B., neexistând un mod de operare prestabilit sau a unor roluri bine determinate, o organizare a celor trei inculpaţi, o coordonare de atribuţii, o interdependenţă şi ritmicitate a actelor ilicite şi alăturarea eforturilor într-un consens ilicit neechivoc, pentru o durată suficientă pentru a imprima stabilitate şi durabilitate grupului, în vederea realizării unor scopuri infracţionale comune.
Astfel, referitor la modul coordonat de funcţionare este necesar ca în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii, caracterul coordonat presupunând planificare, organizare, control, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat.
Totodată, inculpaţii C. şi B. nu au beneficiat de vreun avantaj de natură patrimonială.
În lipsa îndeplinirii condiţiilor privind constituirea grupului, prefigurarea şi trasarea scopului infracţional, organizarea grupului şi implementarea mecanismelor de coordonare a activităţii, săvârşirea unor infracţiuni de către mai multe persoane împreună va fi analizată în contextul participaţiei penale.
Or, simpla prezenţă a trei persoane în câmpul infracţional, precum şi faptul de a fi urmate ordinele/dispoziţiile recurentului inculpat A. în calitate de superior, corespunzător ierarhiei din cadrul jandarmeriei, nu capătă valenţele juridice ale infracţiunii configurate de art. 367 din C. pen.
În ceea ce priveşte acuzaţia formulată împotriva inculpatului D. rezultă că a constat în faptul că, în calitate de ofiţer al Direcţiei Generală de Protecţie Internă, cu atribuţii pe linia asigurării contrainformative a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române şi a Bazei de Administrare şi Deservire a Jandarmeriei Române, a sprijinit/protejat, cu intenţie, în perioada 2011 - 2017, activitatea grupului infracţional organizat format din inculpaţii A., B. şi C.,
Sprijinirea sub orice formă a unui grup, presupune acordarea de diverse ajutoare morale sau materiale, pentru a înlesni sau a asigura menţinerea sau desfăşurarea activităţii organizaţiei pe parcursul existenţei sale.
Or, pentru existenţa ilicitului penal, sprijinirea sub orice formă presupune ca aceasta să se producă în raport cu un grup existent, în sensul art. 367 alin. (6) din C. pen.
Cum, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile privind constituirea grupului infracţional organizat format din inculpaţii A., B. şi C., iar, sprijinirea presupune un grup existent, se constată că fapta incriminată de art. 367 din C. pen. reţinută în sarcina inculpatului D. nu este prevăzută de legea penală.
Prin urmare, faptele inculpatilor A., C., B. şi D. sub aspectul reţinerii art. 367 din C. pen. nu sunt prevăzute de legea penală.
Recursul în casaţie întemeiat pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. este nefondat.
În motivarea cazului invocat, inculpatul a criticat durata pedepsei aplicate pentru infracţiunea de delapidare în formă continuată. Astfel, a arătat că, în ceea ce priveşte sporul aplicat în considerarea formei continuate a infracţiunii de delapidare (4 luni şi 20 de zile) - acesta a fost direct încorporat în structura minutei ca şi când, în regulă generală, limita maximă de pedeapsă prevăzută de lege pentru acea infracţiune ar fi de 10 ani, iar nu de 7 ani închisoare.
Recurentul arată că sporul prevăzut de lege pentru infracţiunea în formă continuată se aplică (numai motivat), distinct, căci regula o reprezintă limita maximă indicată de lege (7 ani), iar excepţia - posibilitatea sporirii cu 3 ani, ceea ce trebuie respectat cu atât mai mult cu cât în cauză sunt incidente trei ipoteze care au ca efect reducerea pedepsei, iar nu două, cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Totodată, a precizat că, nici prima instanţă şi nici instanţa de control judiciar nu au reţinut incidenţa cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, în contextul în care inculpatul A. a denunţat, în condiţiile legii, infracţiuni grave, în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, denunţ valorificat de procuror.
Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
Prin sentinţa penală nr. 766 din data de 07.07.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., 76 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 36 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată prev. şi ped. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.
Astfel, se constată că, în mod corect, instanţa de apel a menţionat că în conformitate cu art. 295 din C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 36 alin. (1) din C. pen., inculpatul este pasibil de o pedeapsă cuprinsă între 10 luni, 20 zile închisoare şi 6 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare, pedeapsă care se aplică dintr-o dată, iar nu în mai multe etape corespunzător operaţiunilor de reducere, iar ulterior de majorare în conformitate cu art. 79 alin. (3) din C. pen.
După reducerea limitelor de pedeapsă prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la circumstanţe atenuante şi cazul de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă sunt 10 luni, 20 de zile - 3 ani, 1 lună, 10 zile, iar, potrivit art. 36 alin. (1) din C. pen., maximul se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.
Astfel, sporul de 4 luni şi 20 de zile închisoare a fost aplicat în considerarea perioadei infracţionale şi a numărului mare de acte materiale, fiind de natură a caracteriza adecvat pericolul social al infracţiunii comise în formă continuată şi a contribui la atingerea scopului sancţiunii penale principale.
În ceea ce priveşte incidenţa cauzei de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 (în vigoare la data pronunţării sentinţei apelate), s-a menţionat că, în cauză, din adresa aflată la dosar prima instanţă, rezultă că, în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede, la acel moment procesual, urmărirea penală se află în faza in personam, efectuându-se cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de delapidare, faptă prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) din C. pen., fals intelectual, faptă prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi uz de fals, faptă prev. de art. 323 din C. pen.
Astfel, pentru că infracţiunile denunţate nu sunt dintre cele enumerate în art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, nu a fost aplicată cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 19 din acest act normativ.
În acest context, Înalta Curte reţine că pedeapsa aplicată inculpatului este în limitele prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, cu majoritate, Înalta Curte admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1415/A din data de 27 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020.
Va casa, în parte, decizia penală recurată şi:
În baza art. 396 alin. (1, 5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va achita pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 din C. pen. pe inculpatul A. şi, conform art. 443 alin. (1) din C. proc. pen., prin extindere, va achita cu privire la aceeaşi infracţiune şi pe inculpaţii C., B. şi D..
Va înlătura obligaţia inculpatului D. de la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în fond.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.
Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1415/A din data de 27 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi:
În baza art. 396 alin. (1, 5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 din C. pen. pe inculpatul A. şi, conform art. 443 alin. (1) din C. proc. pen., prin extindere, achită cu privire la aceeaşi infracţiune şi pe inculpaţii C., B. şi D..
Înlătură obligaţia inculpatului D. de la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în fond.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2024.
Cu opinia separată, în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1415/A din data de 27 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că se impunea respingerea, ca nefondat, a recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1415/A din data de 27 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020, pentru următoarele considerente:
În prealabil, este de menţionat faptul că în privinţa criticilor întemeiate pe cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. soluţia de respingere a fost una unanimă, motiv pentru care nu se impune analiza acestuia.
În privinţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., reţin că, în conformitate cu prevederile textului legal, acesta este aplicabil în situaţia în care instanţele investite cu soluţionarea cauzei, în mod greşit, au dispus încetarea procesului penal, reţinând eronat existenţa unei cauze care conduce la pronunţarea soluţiei menţionate, dintre cele prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) -j) din C. proc. pen., respectiv în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere, în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii. Pentru a se reţine incidenţa acestui caz de casare, cu referire expresă la instituţia prescripţiei răspunderii penale, este necesar ca Înalta Curte să constate că instanţa de apel a aplicat în mod eronat prevederile art. 153 - 156 din C. pen., fie prin reţinerea greşită a termenului prescripţiei penale, fie prin reţinerea eronată a unor cauze de întrerupere sau suspendare a termenului, ori alte situaţii de aplicare nelegală a legii.
Deci, pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate, analiza fiind strict limitată la verificarea împlinirii sau nu a termenului de prescripţie, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei şi legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanţa de apel, însă având în vedere eventuala incidenţă a unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului acestui termen.
În speţă, recurentul invocă faptul că, în mod eronat, instanţa de apel a reţinut incidenţa intervenirii prescripţiei răspunderii penale, susţinând că în esenţă se impunea menţinerea soluţiei de achitare ce fusese dispusă prin sentinţa pronunţată de prima instanţă cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 din C. pen.
În acest sens, recurentul a invocat faptul că instanţa de apel a dat o greşită interpretare a probelor administrate, reţinând în mod eronat faptul că acţiunile inculpaţilor B., C. şi A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii menţionate, în condiţiile în care acţiunile acestora nu s-au finalizat cu nici un avantaj de natură patrimonială, fiind circumscrise unei pluralităţi ocazionale, iar nu uneia preconstituite, nefiind identificat niciun mobil al săvârşirii infracţiunii, neexistând interese comune de natură materiale.
Rezultă, în esenţă, faptul că recurentul nu a solicitat instanţei de recurs în casaţie să constate că încetarea procesului penal este rezultatul unei eronate aprecieri a condiţiilor legale pentru a se dispune soluţia menţionată de către instanţa de apel, respectiv a îndeplinirii condiţiilor pentru a se constata intervenirea prescripţiei răspunderii penale, ci acesta solicită a se constată că soluţia legală era aceea de achitare a inculpatului, cea care a fost dispusă de prima instanţă.
În aceste condiţii, chiar dacă formal recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta în realitate a solicitat casarea deciziei pentru că în opinia sa starea de fapt a fost eronat reţinută de instanţa de apel.
Cu certitudine motivele invocate de către recurent nu pot face obiectul recursului în casaţie întemeiat pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., eventual aceste critici putând fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., sub condiţia nemodificării stării de fapt reţinute de către instanţa de apel în mod definitiv, însă recursul nu a fost întemeiat pe aceste prevederi legale.
Pe de altă parte, recurentul a solicitat admiterea căii de atac extraordinare, casarea deciziei atacate şi menţinerea soluţiei de achitare pronunţate de către instanţa de fond cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat.
În privinţa acestei solicitări, este de remarcat faptul că nu este posibilă adoptarea acestei soluţii, chiar dacă s-ar reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în condiţiile în care pronunţarea unei soluţii de achitare poate fi rezultatul analizei probelor administrate în cauză şi stabilirii unei anumite stări de fapt, iar aceasta nu este atributul Înaltei Curţi în calea de atac a recursului în casaţie.
Instanţa de apel, prin decizia recurată a reţinut faptul că acţiunile inculpaţilor s-au desfăşurat un anumit interval de timp, colaborarea acestora fiind una structurată, sarcinile membrilor grupului infracţional, constituit din mai mult de trei persoane, fiind unele bine determinate, recurentul având calitatea de lider al organizaţiei, ceilalţi inculpaţi sprijinindu-l în mod direct, prin realizarea activităţilor necesare realizării infracţiunilor care constituiau scopul grupului, delapidare şi camătă, ori prin protejarea activităţii infracţionale cum este cazul inculpatului D..
Mai mult, instanţa de apel a identificat, contrar susţinerilor recurentului, care erau motivele pentru care coinculpaţii, subordonaţi ierarhic acestuia, au acţionat pentru realizarea scopurilor grupului infracţional, respectiv împrejurarea că în virtutea funcţiei de conducere deţinute de către recurentul A., acestea avea posibilitatea să aprecieze cu privire la acordarea unor beneficii instituţionale în favoarea personalului sau, din contră, la retragerea lor, folosindu-şi această prerogativă pentru a-i determina pe ceilalţi să susţină acţiunile grupului infracţional organizat.
Pentru aceste considerente, apreciez că se impunea respingerea căii extraordinare formulate ca nefondate.