Şedinţa publică din data de 02 mai 2023
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 13 iulie 2022, pronunţată de Judecătoria Rupea în dosarul nr. x/2022, printre altele, în temeiul art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare (persoană vătămată B.).
În temeiul art. 224 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu (persoană vătămată B.).
În temeiul art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată C.).
În temeiul art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (şapte acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol (persoană vătămată C.).
În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată D.).
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 2 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare + 2 ani şi 2 luni închisoare - care reprezintă 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 5 ani închisoare).
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale sau considerarea ei ca executată.
În temeiul art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 208 C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul A..
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi a arestării preventive, de la data de 15 octombrie 2021 la zi, din pedeapsa de 8 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului A..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1800 RON.
În temeiul art. 274 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., cheltuielile judiciare în cuantum de 1663 RON - reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul A. în faza de judecată şi în camera preliminară (av. Blidea Gheorghe), au rămas în sarcina statului.
S-a luat act că persoanele vătămate B. şi C. nu se constituie părţi civile în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inclusiv prin raportare la apărările acuzatului, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că fapta inculpatului A. care, la data de 07.10.2021, în jurul orei 05:30, în timp ce se afla la locuinţa situată la ferma de animale din localitatea Comăna de Jos, nr. 351, judeţul Braşov, unde locuia persoana vătămată B., înarmat cu un briceag şi cu o bâtă de lemn (picior de scaun) l-a ameninţat pe B., spunându-i că îl va omorî dacă anunţă Poliţia, provocându-i o stare de temere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatului A. care, la data de 07.10.2021, în jurul orei 05:30, împreună cu inculpatul E., în vârstă de 17 ani, fiecare dintre cei doi fiind înarmaţi cu un briceag, respectiv cuţit, şi câte o bâtă, au pătruns fără drept în locuinţa situată la ferma de animale din localitatea Comăna de Jos, nr. 351, judeţul Braşov, unde locuia persoana vătămată B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 224 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
S-a mai reţinut că fapta inculpatului A. care, în timp ce se afla la locuinţa situată la ferma de animale din localitatea Comăna de Jos, nr. 351, judeţul Braşov, prin ameninţarea cu un briceag şi cu o bâtă de lemn (picior de scaun) a constrâns persoana vătămată C. să îl urmeze, în perioada 07.10.2021- 14.10.2021, persoana vătămată C. fiind în imposibilitatea de a se deplasa în mod liber, fiind nevoită să călătorească cu inculpatul A. într-un atelaj hipo, apoi să rămână într-o casă din extravilanul localitatea Mândra, judeţul Braşov, unde a fost găsită de autorităţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută şi pedepsită de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
În sfârşit, s-a reţinut că fapta inculpatului A. care, în perioada 07.10.2021-14.10.2021, în timp ce se afla în atelajul hipo de patru ori, respectiv în casa din extravilanul localitatea Mândra, judeţul Braşov, în trei rânduri, a întreţinut şapte raporturi sexuale normale cu persoana vătămată C. fără consimţământul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (şapte acte materiale) şi art. 41 alin. (1) C. pen.
Prima instanţă a constatat că, din fişa de cazier judiciar a inculpatului A., rezultă că, prin sentinţa penală nr. 2260 din 07.12.2018, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2018, definitivă prin necontestare la data de 28.12.2018, au fost contopite mai multe pedepse la care a fost condamnat anterior, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie şi interzicerea exercitării unor drepturi.
În vederea executării pedepsei rezultante de 3 ani şi 4 luni închisoare, inculpatul A. a fost arestat la data de 12.07.2018 şi a fost eliberat la data de 13.07.2021, cu un rest de pedeapsă de 36 zile.
Prima instanţă a constatat, astfel, că infracţiunile reţinute în prezenta cauză în sarcina inculpatului A., au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, fiind incidente prevederile art. 41 alin. (1) C. pen.
Astfel, s-a arătat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A. au fost comise în luna octombrie 2021, deci după ce a fost executată pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 2260 din 07.12.2018, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2018).
În consecinţă, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen. şi a art. 38 alin. (1) C. pen., referitoare la concursul real de infracţiuni.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea şi inculpaţii A. şi E..
Prin motivele de apel, parchetul a criticat sentinţa apelată sub aspectul nelegalităţii, raportat la dispoziţia de prelevare a probelor biologice de la inculpatul minor la data faptei, E., al netemeiniciei soluţiei de achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea de viol comisă faţă de persoana vătămată D. şi, respectiv, al greşitei individualizări a pedepselor aplicate aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi viol comisă împotriva persoanei vătămate C., solicitând majorarea lor raportat la faptul că acesta a fost înarmat şi faţă de durata lipsirii de libertate şi a numărului actelor materiale de viol.
În dezvoltarea orală a motivelor de apel, inculpatul A., prin apărător din oficiu, a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, raportat la nivelul său minim de educaţie, la situaţia familială şi socială precară şi la atitudinea de recunoaştere parţială a comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, precum şi la atitudinea de regret cu privire la săvârşirea faptelor. Totodată, a învederat că nu a constrâns persoana vătămată în niciun fel.
Prin decizia penală nr. 697/Ap din 02 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea şi inculpatul E. împotriva sentinţei penale nr. 64 din 13 iulie 2022 a Judecătoriei Rupea, pronunţată în dosarul nr. x/2022, care a fost desfiinţată sub aspectul:
- cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului A. pentru infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., şi viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale), art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., şi al cuantumului pedepsei rezultante aplicate acestui inculpat;
- greşitei aplicări a pedepselor complementare şi accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A.;
- greşitei prelevări a mostrelor biologice de la inculpatul minor la data faptei, E..
Rejudecând în aceste limite, printre altele:
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare.
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale), art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., de la 6 ani închisoare la 9 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală de 9 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de viol, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat, pe lângă pedeapsa principală de 9 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de viol, şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.), şi pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.).
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale de 9 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de viol, de 6 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, de 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu şi de 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de ameninţare, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani şi 6 luni, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa rezultantă principală de 11 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a adăugat pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 11 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a adăugat pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 11 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută soluţia de achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată D.).
În baza art. 422 C. proc. pen., s-a adăugat la durata prevenţiei inculpatului A. perioada din data de 14 iulie 2022 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 421 pct. 1 li. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe, inculpatul fiind obligat la plasa sumei de 200 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus avansarea onorariului interpretului de limbă maghiară în cuantum de 185,46 RON, iar onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în cuantum de 1736 RON, şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă minoră, în cuantum de 470 RON, au rămas în sarcina statului, fiind avansate în conturile Baroului Braşov.
Pentru a pronunţa această decizie, făcând propria analiză a materialului probator administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, Curtea a reţinut, în esenţă, printre altele, că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi calificarea juridică a acesteia, faptele săvârşite de inculpatul A. în perioada 07.10.2021 - 14.10.2021, astfel cum au fost detaliate în cuprinsul sentinţei, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care acesta a fost condamnat în fond.
Astfel, ţinând seama de declaraţiile persoanelor vătămate, care se coroborează cu declaraţiile martorilor F. şi G., cu menţiunile procesului-verbal de cercetare la faţa locului din data de 14.10.2021 şi cu menţiunile procesului-verbal de depistare din aceeaşi dată, dar şi cu unele dintre aspectele relatate de inculpaţii A. şi E., Curtea a apreciat că nu se confirmă susţinerile acestora din urmă, în sensul că nu au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcină.
În ceea ce priveşte infracţiunea de viol presupus a fi fost comisă de inculpatul A. faţă de persoana vătămată D., curtea de apel a constatat că, în mod corect, instanţa de fond a dispus o soluţie de achitare, reţinând incidenţa cazului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinerile persoanei vătămate nefiind confirmate de celelalte probe administrate în cauză. Ca urmare, instanţa de apel a considerat ca fiind neîntemeiat apelul declarat sub acest aspect de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea.
Curtea a constatat, însă, că apelul parchetului este întemeiat, printre altele, în ceea ce priveşte tratamentul sancţionator spre care s-a orientat instanţa de fond pentru inculpatul A., considerând că pedepsele aplicate acestuia pentru comiterea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi viol sunt prea blânde în raport cu gravitatea concretă a acestor fapte şi cu periculozitatea inculpatului.
Relativ la infracţiunea de lipsire la libertate în mod ilegal, instanţa de apel a avut în vedere faptul că inculpatul a fost cel care a iniţiat şi organizat desfăşurarea activităţii infracţionale, că acesta s-a folosit de o armă nu numai la momentul la care a luat-o pe persoana vătămată C. din locuinţa sa, dar şi ulterior, pentru a o intimida şi a o descuraja să încerce să scape. Totodată, s-a observat durata deosebit de lungă în care inculpatul a privat-o de libertate pe persoana vătămată C. (aproape 7 zile) şi condiţiile deosebit de precare în care a fost ţinută împotriva voinţei sale în toată această perioadă (în căruţă, în pădure, în casă dezafectată), Curtea notând afirmaţiile acesteia potrivit cărora a şi pierdut noţiunea timpului, dat fiind că nu avea ceas sau telefon mobil şi nu putea lua legătura nu nimeni pentru a cere ajutor. Ţinând seama de aceste împrejurări, precum şi de faptul că inculpatul A. a comis infracţiunea în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce impune majorarea limitelor de pedeapsă cu o jumătate, Curtea a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de prima instanţă, situată aproape de minimul prevăzut de lege, nu reflectă corespunzător gravitatea faptei comise şi se impune a fi majorată, pentru a asigura scopul pedepsei. În opinia instanţei de apel, o pedeapsă de 6 ani închisoare este proporţională cu gravitatea concretă a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată de instanţa de fond pentru infracţiunea de viol în formă continuată, comisă de inculpatul A. faţă de persoana vătămată C., Curtea a constatat că aceasta este atât nelegală, cât şi netemeinică. Astfel, s-a constatat că, urmare a modificării C. pen. prin Legea nr. 217/2020, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de viol este închisoarea de la 5 la 10 ani. Având în vedere că inculpatul A. a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, care impune majorarea limitelor de pedeapsă cu jumătate, a rezultat că pedeapsa minimă pe care instanţa de fond putea să o aplice era de 7 ani şi 6 luni închisoare. Prin urmare, a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa apelată este nelegală. Curtea a considerat, însă, că raportat la numărul actelor materiale, la modul de realizare a constrângerii persoanei vătămate, la atitudinea inculpatului de dispreţ profund faţă de libertatea sexuală a persoanei vătămate, manifestată inclusiv în faţa instanţei de apel, prin denigrarea acesteia şi prin neasumarea responsabilităţii cu privire la conduita sa, o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege este neîndestulătoare, impunându-se majorarea pedepsei aplicate de prima instanţă, de la 6 ani închisoare la 9 ani închisoare, acest cuantum fiind de natură să asigure realizarea scopurilor pedepsei în mod efectiv. Consecutiv s-a dispus refacerea procedeului de contopire în concordanţă cu pedepsele astfel majorate, aplicând, în final, inculpatului A. o pedeapsă rezultată de 11 ani şi 6 luni închisoare.
Analizând în continuare, din oficiu, sentinţa apelată sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat că instanţa de fond a aplicat nelegal pedepsele complementare şi accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., aceste pedepse însoţind pedeapsa principală a închisorii care a fost aplicată inculpatului pentru infracţiunea de viol în formă continuată. Din această perspectivă, deşi nici inculpatul şi nici parchetul nu au criticat sentinţa apelată şi sub acest aspect, Curtea a modificat sentinţa apelată şi în ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a pedepselor complementare şi accesorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 65, art. 66 C. pen. şi ale art. 45 C. pen.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., personal, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., şi învederând că, în mod greşit, în privinţa sa, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen., câtă vreme nu a săvârşit faptele în condiţiile recidivei postexecutorii. Ca urmare, a solicitat admiterea recursului în casaţie şi "repunerea pedepselor, în limitele instanţei de fond", cu consecinţa emiterii unui nou mandat de executare a pedepsei.
Prin încheierea din 07 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 697/AP din 02 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele expuse în continuare.
Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 433 şi art. 447 C. proc. pen., rezultă că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la motivul de recurs reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A. cu argumentarea că au fost reţinute eronat dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen., cu consecinţa aplicării unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Analizând dispoziţiile legale incidente în speţă, se constată că, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, şi anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancţiunilor ce pot fi aplicate şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei (deciziile penale nr. 543/RC din 14 decembrie 2016, nr. 418/RC din 13 octombrie 2016, publicate pe site-ul www.x.ro).
Totodată, s-a subliniat că, deşi o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune, există, însă, şi situaţii în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă (deciziile nr. 226/RC din 14 iunie 2016, nr. 18/RC din 17 ianuarie 2017, nr. 439/RC din 15 noiembrie 2019, nr. 316/RC din 20 septembrie 2019, nr. 340/RC din 06 octombrie 2020, publicate pe site-ul www.x.ro). Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).
Aşa cum s-a arătat anterior, în speţă, prin motivele de recurs în casaţie, recurentul inculpat A. a considerat că în privinţa sa au fost aplicate eronat dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen., deşi nu erau întrunite cumulativ condiţiile de existenţă a recidivei postexecutorii.
Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen., există recidivă postexecutorie atunci când, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detenţiunii pe viaţă ori a unei pedepse cu închisoarea mai mare de un an, aplicată pentru o infracţiune intenţionată sau praeterintenţionată, cel condamnat săvârşeşte, înainte de reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, o nouă infracţiune intenţionată sau praeterintenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel puţin un an sau detenţiunea pe viaţă.
Examinând susţinerile recurentului prin raportare la hotărârile de condamnare care au impus, în opinia instanţelor de fond şi apel, reţinerea dispoziţiilor privind recidiva postexecutorie, Înalta Curte observă că aceste prevederi au fost avute în vedere prin raportare la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare rezultată în urma contopirii mai multor pedepse la care fusese condamnat anterior inculpatul A. prin sentinţa penală nr. 2260 din 07 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2018, definitivă prin necontestare la 28 decembrie 2018. În vederea executării acestei pedepse inculpatul A. a fost arestat la 12 iulie 2018, fiind eliberat la 13 iulie 2021, cu un rest de pedeapsă de 36 de zile.
Cum infracţiunile din prezenta cauză au fost săvârşite de inculpat în cursul lunii octombrie 2021, aşadar după considerarea ca executată (la 17 august 2021) a pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2260 din 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin necontestare, dar înainte de reabilitare sau de împlinirea termenului de reabilitare [care, potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) este de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani, aşa cum este situaţia în speţă], Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţele de fond şi apel au reţinut că acestea au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen.
În consecinţă, în mod judicios instanţa de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 43 alin. (5) C. pen., în conformitate cu care "dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate".
Ca urmare, Înalta Curte constată că pedepsele de 6 ani închisoare, 9 ani închisoare, 1 an închisoare şi, respectiv, de 6 luni închisoare aplicate, în cauză, recurentului se încadrează în limitele speciale prevăzute de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 224 alin. (1) şi (2) C. pen. şi de art. 206 alin. (1) C. pen., care, în condiţiile reţinerii recidivei postexecutorii [conform art. 43 alin. (5) C. pen..], sunt majorate cu jumătate, fiind cuprinse între 4 ani şi 6 luni şi 15 ani închisoare, între 7 ani şi 6 luni şi 15 ani închisoare, între 9 luni şi 4 ani închisoare şi, respectiv, între 4 luni şi 15 zile şi 1 an şi 6 luni închisoare, iar pedeapsa rezultantă este, la rândul său, calculată corect.
În plus, se apreciază că, în condiţiile în care majorarea pedepselor aplicate la fond inculpatului A. s-a realizat de către instanţa de control judiciar în apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea, în speţă nu au fost nesocotite dispoziţiile art. 418 C. proc. pen., privind neagravarea situaţiei inculpatului în propria cale de atac.
Faţă de cele ce preced, constatând că, din perspectiva criticilor invocate, nu rezultă aspecte de nelegalitate care să poată fi îndreptate prin prisma dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 697/AP din 02 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.
Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 697/AP din 02 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 mai 2023.