Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 538 din data de 06 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Cluj, secţia penală, în temeiul art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 318/26.09.2023 pronunţată de Judecătoria Dej, în dosarul nr. x/2023.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Cluj a reţinut, în esenţă, că persoana privată de libertate A. a formulat contestaţie împotriva sentinţei penale nr. 318/26.09.2023 pronunţată de Judecătoria Dej, în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respinsă cererea sa de liberare condiţionată şi s-a fixat termenul de 15.12.2023 după expirarea căruia cererea va putea fi reînnoită.
În esenţă, Judecătoria Dej a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se putea dispune liberarea condiţionată a petentului-condamnat, întrucât acesta nu a dat dovezi temeinice de îndreptare în perioada detenţiei, nu a făcut nici dovadă că este pregătit pentru reintegrarea în societate şi nici nu a făcut dovada achitării obligaţiilor civile la care a fost obligat.
La termenul de judecată din data de 06.12.2023, Tribunalul Cluj a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj raportat la locul de deţinere unde se afla contestatorul la data formulării contestaţiei.
Astfel, analizând sentinţa atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale în materie, Tribunalul Cluj, secţia penală, a constatat că soluţionarea contestaţiei este de competenţa Tribunalului Bucureşti, cu motivarea că la data formulării contestaţiei condamnatul A. se afla în executarea pedepsei privative de libertate în Penitenciarul Bucureşti Jilava - contestaţia fiind expediată cu poşta din acest penitenciar - conform celor menţionate pe plicul depus la fila x şi pe dovada de comunicare a minutei .
Astfel, instanţa de contestaţie a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată de A. împotriva sentinţei penale nr. 318/26.09.2023 pronunţată de Judecătoria Dej, în dosarul nr. x/2023, cu argumentarea că persoana privată de libertate A. este nemulţumită de soluţia dată în dosarul x/2023 având ca obiect liberare condiţionată, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., hotărârea judecătoriei poate fi atacată la tribunalul în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. Or, din moment ce Penitenciarul Bucureşti Jilava este în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, acesta din urmă este instanţă competentă să soluţioneze prezenta cauză.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 15.12.2023, sub nr. x/2023.
Prin decizia penală nr. 1412/C din data de 29 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti, iar în baza art. 50 alin. (3) raportat la art. 587 din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Cluj.
În baza art. 51 alin. (1), alin. (2) din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis prezentul dosar Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Cheltuielile judiciare avansate de stat şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, la termenul de judecată acordat în prezenta cauză la data de 29.12.2023, Tribunalul Bucureşti a pus în discuţie, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a rămas în pronunţare pe acest aspect.
Analizând actele şi lucrările cauzei, Tribunalul Bucureşti a constatat că excepţia invocată este fondată şi urmează a fi admisă ca atare, cu consecinţa constatării necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, a declinării competenţei de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea instanţei competente în prezenta cauză, Tribunalul Cluj, a constatării ca ivit a conflictului negativ de competenţă între cele două tribunale şi a trimiterii prezentului dosar Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Astfel, notând dispoziţiile prevăzute de art. 587 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen. coroborat cu Decizia nr. 15 din data de 17.09.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate, Tribunalul Bucureşti a reţinut ca şi criteriu de stabilire a competenţei locul de deţinere, la data formulării cererii de liberare condiţionată, şi nu la data formulării altor cereri [fiind avută aici în vedere inclusiv cererea de formulare a căii de atac a contestaţiei].
A mai arătat că nimic din textul art. 587 alin. (3) din C. proc. pen. şi nici din considerentele Deciziei nr. 15 a instanţei supreme, anterior menţionată, nu poate justifica o altă interpretare şi a apreciat că ar fi şi ilogic ca transferul persoanei condamnate ulterior introducerii cererii de liberare condiţionată să aibă ca efect modificarea instanţei competente să soluţioneze calea de atac, astfel încât hotărârea de primă instanţă să fie pronunţată de judecătoria în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere la momentul formulării cererii de liberare condiţionată, iar contestaţia împotriva acestei hotărâri să fie soluţionată de tribunalul în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere la momentul formulării căii de atac.
Or, după cum reiese din actele şi lucrările dosarului, petentul a fost internat în Penitenciarul Spital Dej la data de 16.6.2023 [a se vedea dosarul Judecătoriei Dej], unde petentul se afla şi la data formulării cererii, astfel cum rezultă din menţiunile de pe plicul aflat la dosar la fila x.
Faptul că ulterior petentul a fost transferat la Penitenciarul Jilava nu înseamnă că Judecătoria Dej şi, implicit, Tribunalul Cluj şi-ar fi pierdut competenţa de soluţionare în primă instanţă şi în calea de atac a cererii persoanei condamnate.
În fine, a mai arătat că dacă prin absurd s-ar admite interpretarea că pentru soluţionarea căii de atac a contestaţiei ar fi competent tribunalul în circumscripţia căruia se afla locul de deţinere al condamnatului la momentul formulării căii de atac, competenţa de soluţionare a cauzei ar aparţine Tribunalului Ilfov, deoarece la momentul declarării contestaţiei petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Jilava [astfel cum rezultă din dovada de primire a minutei sentinţei atacate, respectiv plicul prin care aceasta a fost trimisă, dosarul Tribunalului Cluj], iar localitatea Jilava se află în judeţul Ilfov.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Cluj, pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cauzei cu privire la care s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Cluj şi Tribunalul Bucureşti este reprezentat de contestaţia persoanei condamnate A. formulată împotriva unei sentinţe penale pronunţată în primă instanţă în materia executării hotărârilor penale.
Potrivit art. 36 alin. (2) teza finală din C. proc. pen., "Tribunalul soluţionează (…) contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege.".
Se mai reţine că potrivit art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., "Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestaţie la tribunalul în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 3 zile de la comunicare", iar conform dispoziţiilor art. 597 alin. (7) din acelaşi cod, "Hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.".
Ca atare, observând că hotărârea atacată de către contestatorul A. este pronunţată de Judecătoria Dej, se constată că instanţa ierarhic superioară Judecătoriei Dej este Tribunalul Cluj, competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii revenind acestuia.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Cluj, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A. va rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Cluj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2024.