Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2891 din data de 12 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Timişoara, secţia penală, în baza art. 47 alin. (3), rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara cu privire la soluţionarea contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., deţinut în Penitenciarul Timişoara, şi, în baza art. 50 rap. la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa soluţionării prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Gherla.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum şi onorariul avocatului desemnat din oficiu au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timişoasa a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 27.09.2023 pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. x/2023, petentul-condamnat A. a arătat, în esenţă, că pedepsele pentru care a fost condamnat sunt concurente şi a solicitat a i se aplica disp. art. 320, deoarece şi-a recunoscut faptele, precum şi anularea mandatului de 9 ani şi 10 luni pe care îl execută în momentul de faţă.
S-a mai reţinut că, la termenul de judecată din 12.10.2023, petentul condamnat a arătat că nu este lămurit cu privire la sentinţa nr. 627/2023, pronunţată de Judecătoria Gherla.
Instanţa a recalificat cererea, în sensul că aceasta este o contestaţie la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., cu argumentarea că petentul a arătat că există o nelămurire cu privire la sentinţa nr. 627/06.06.2023 a Judecătoriei Gherla, pe care a depus-o în copie în sala de judecată, în sensul că în mod neîntemeiat nu s-a reţinut prin hotărârea judecătorească indicată expres, faptul că acesta a recunoscut săvârşirea faptei, solicitând aplicarea prevederilor art. 320.
Analizând excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Timişoara invocată din oficiu, instanţa a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât motivul invocat de petent în susţinerea contestaţiei la executare se încadrează în art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., deoarece priveşte o eventuală omisiune a judecătorului care a pronunţat hotărârea de a reţine că petentul a recunoscut săvârşirea faptei, chiar dacă obiectul sentinţei penale nr. 627/06.06.2023 a Judecătoriei Gherla a fost soluţionarea căii de atac a contestaţiei în anulare.
Astfel, notând dispoziţiile prevăzute de art. 598 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. coroborat cu art. 110 alin. (6) din Hotărârea nr. 3243/2022 din 22 decembrie 2022 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, instanţa a constatat că legiuitorul a stabilit o competenţă specială exclusivă în favoarea instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla, la data de 29.11.2023, sub nr. x/2023.
Prin sentinţa penală nr. 38 din data de 12 ianuarie 2024, Judecătoria Gherla, în temeiul articolului 598 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Gherla, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Timişoara, în vederea soluţionării contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., deţinut în Penitenciarul Timişoara, a constatat conflictul negativ de competenţă cu Judecătoria Timişoara şi, în vederea soluţionării conflictului de competenţă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Gherla a reţinut că persoana privată de libertate A. a trimis instanţei o cerere amplă intitulată "contestaţie la mandatul de executare’’, prin care a solicitat deducerea pedepsei conform art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., deoarece infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1581/2016 a Judecătoriei Gherla (contopire) şi sentinţa penală nr. 358/2016 a Judecătoriei Turda au fost săvârşite în concurs real de infracţiuni.
Astfel, petentul a arătat că pedepsele contopite prin sentinţa penală nr. 1581/2016 a Judecătoriei Gherla (contopire) au fost repuse în individualitatea lor şi a fost înlăturat sporul de 2 ani 5 luni 10 zile închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 1581/2016 a Judecătoriei Gherla (contopire).
Deopotrivă, au fost repuse în individualitatea lor şi pedepsele contopite prin sentinţa penală nr. 358/2018 a Judecătoriei Turda şi a fost înlăturat sporul de 2 ani 2 luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani şi 6 luni închisoare (sentinţa penală nr. 69/2016), 4 ani închisoare, 4 luni închisoare (sentinţa penală nr. 30/2015), 2 ani închisoare (sentinţa penală nr. 320/2014), 1 ani închisoare (sentinţa penală nr. 236/2016), 2 ani închisoare (sentinţa penală nr. 358/2016), 6 luni închisoare (sentinţa penală nr. 358/2016), i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte (3 ani 3 luni 10 zile închisoare), rezultând o pedeapsă de 7 ani 9 luni 10 zile închisoare, "i se scade din pedeapsa finală", şi au fost anulate mandatele de executare a pedepsei nr. 1621/2016 emis de Judecătoria Gherla şi nr. 478/2016 emis de Judecătoria Turda.
Contestatorul a solicitat, în esenţă, să i se aplice legea cea mai blândă, adică art. 320, deoarece şi-a recunoscut toate faptele, să i se contopească faptele şi să fie lăsat să execute pedeapsa de 7 ani 9 luni 10 zile închisoare, menţionată şi de către Judecătoria Gherla în dosarul nr. x/2022, deoarece "aşa ar fi corect conform legii în vigoare" şi, pe cale de consecinţă, să i se anuleze mandatul de 10 ani 9 luni care îl execută în momentul de faţă.
Judecătoria Gherla a apreciat că Judecătoria Timişoara a făcut un mix între cererea introductivă formulată de contestator şi împrejurarea că acesta a depus la dosar sentinţa nr. x/2023, cu argumentarea că, din actele şi lucrările dosarului, reiese fără echivoc faptul că petiţionarul a formulat două cereri distincte.
Astfel, a reţinut că în actul de învestire a instanţei, petentul a solicitat, în esenţă, să i se reducă pedeapsa pe care o execută la 7 ani 9 luni 10 zile închisoare, iar în faţa Judecătoriei Timişoara a arătat că nu este lămurit cu privire la ce s-a dispus prin sentinţa nr. 627/2023 a Judecătoriei Gherla.
Judecătoria Gherla a apreciat că un prim aspect ce trebuie avut în vedere constă în faptul că petiţionarul nu putea, în faţa Judecătoriei Timişoara, să ceară altceva decât a cerut în actul de învestire a instanţei, ci putea doar să lămurească, să precizeze cererea sa. A mai arătat instanţa că, în cazul în care petiţionarul s-a răzgândit, nu mai susţine cererea iniţială şi doreşte să formuleze altă cerere, el are posibilitatea de a-şi retrage cererea iniţială şi de a formula o cerere nouă, într-un dosar nou.
Instanţa a apreciat că un al doilea aspect constă în aceea că petiţionarul şi instanţa nu au menţionat ce anume nelămuriri (în concret) are petiţionarul pentru a putea verifica dacă acestea se încadrează în noţiunea de "nelămuriri’’, aşa cum a fost clarificată în literatura de specialitate.
Aşadar, Judecătoria Gherla a apreciat că trebuie luată în considerare doar cererea iniţială a condamnatului, nu cea de-a doua formulată în faţa Judecătoriei Timişoara.
În aceste coordonate de principiu, analizând probele aflate la dosar, precum şi normele juridice în vigoare, instanţa a reţinut dispoziţiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi a apreciat că cererea condamnatului este (în mod provizoriu şi formal) o contestaţie la executare, prevăzută de articolul 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., deoarece acesta solicită (în esenţă) să fie micşorată pedeapsa pe care o execută.
Astfel, în temeiul articolului 597 alin. (5) raportat la articolul 351 alin. (2) şi în temeiul articolului 47 din C. proc. pen., instanţa a pus în discuţie din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Gherla şi a propus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Timişoara, reţinând următoarele: petiţionarul A. se află în Penitenciarul Timişoara, unde execută pedeapsa de 10 ani 9 luni 10 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1971/2018 a Judecătoriei Bistriţa; la data formulării cererii (09.09.2023), petiţionarul se afla în Penitenciarul Timişoara, aşa cum reiese din cererea condamnatului, ştampila poştei de pe plicul cu care s-a trimis cererea din dosarul Judecătoriei Timişoara şi actul de la dosarul Judecătoriei Gherla; conform articolului 598 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra contestaţiei la executare în acest caz, este instanţa de executare sau instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
S-a arătat că, deşi conform articolului 553 alin. (1) din C. proc. pen., în cazul particular de faţă, instanţa de executare este Judecătoria Bistriţa, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Timişoara, având în vedere că la data formulării cererii, contestatorul executa pedeapsa în Penitenciarul Timişoara, iar prin Decizia numărul 15/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit cu caracter obligatoriu că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Timişoara, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că pentru stabilirea instanţei căreia îi revine competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de condamnatul A. este esenţială calificarea juridică a căii de atac în raport de motivul invocat şi scopul urmărit.
Analizând conţinutul cererii introductive, se observă că petentul condamnat este nemulţumit de modalitatea în care Judecătoria Bistriţa, secţia penală, a soluţionat cererea sa de contopire a pedepselor la care a fost condamnat, stabilind o pedeapsă finală de executat de 10 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare.
Motivele au fost reiterate la interpelarea instanţei de la termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2024, când condamnatul a pretins în esenţă, că, deşi ar fi trebuit emis un nou mandat pentru executarea pedepsei de 7 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare, mai are de executat o pedeapsă de 8 ani şi 9 luni închisoare.
Obiectul cererii formulate de condamnatul A. îl reprezintă, aşa cum a reţinut Judecătoria Gherla, contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., condamnatul solicitând, în esenţă, să fie micşorată pedeapsa în executarea căreia se află.
Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanţa de executare) sau alin. (6) (instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. (...).
Prin Decizia nr. 15 din 17.09.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat, referitor la sintagma "loc de deţinere", că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
Înalta Curte apreciază că, în ce priveşte determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de petentul condamnat A., criteriul unic este acela al locului încarcerării condamnatului la momentul învestirii instanţei.
Se constată că la data formulării cererii, 09.09.2023, contestatorul se afla încarcerat în Penitenciarul Timişoara, aflat în circumscripţia Judecătoriei Timişoara.
Drept urmare, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi la Decizia nr. 15/2018 pronunţată în recurs în interesul legii, competenţa de a soluţiona cererea formulată de condamnatul A. aparţine Judecătoriei Timişoara, întrucât aceasta este instanţa în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere a contestatorului la momentul formulării cererii introductive.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Timişoara, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.
Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Timişoara, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2024.