Şedinţa publică din data de 25 mai 2023
Asupra recursului în casaţie de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3465 pronunţată la data de 04.11.2022 de Judecătoria Baia Mare, inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., rap. la art. 43 alin. (5) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat inculpatul A., în baza art. 226 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violarea vieţii private.
În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din pedeapsa de 6 luni închisoare (de 2 luni), rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., alăturat pedepsei rezultante, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, cât şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă 3 ani şi 2 luni de închisoare perioadă începând din data de 06.07.2022 la zi, perioadă în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în prezenta cauză.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestului preventiv luată faţă de inculpat prin încheierea penală din data de 2219/07.07.2022, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Baia Mare, dispoziţie executorie potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (4) C. proc. pen.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., s-a dispus păstrarea la instanţă mijloacelor de probă înregistrate la poziţia nr. 140/2022 în Registrul mijloacelor de probă al Judecătoriei Baia Mare.
S-a luat act că persona vătămată B. nu s-a constituit parte civilă.
Prin decizia penală nr. 194/A/2023 din 02 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondat, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 3465 din 4 noiembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Baia Mare.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 06.07.2022 la zi.
Împotriva deciziei penale nr. 194/A/2023 din 02 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În motivarea cererii de recurs, s-a susţinut că, instanţa de fond a aplicat pedeapsa cu închisoarea de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violarea vieţii private, iar prin contopirea pedepselor a rezultat o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani şi 2 luni, prin adăugarea sporului obligatoriu de o treime din 6 luni.
Instanţa de apel a apreciat că nu se impune ca pedeapsa de 3 ani închisoare să fie redusă, întrucât aceasta s-ar situa sub durata medie, având în vedere aplicarea dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen., în acest sens fiind stabilite limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de şantaj de la 1 an şi 6 luni la 7 ani şi 6 luni.
S-a mai arătat că inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârşirea unei infracţiuni contra patrimoniului la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 2 ani şi 6 luni, definitivă prin neapelare la data de 26.11.2019.
S-a susţinut că şi dacă s-ar admite că infracţiunea prevăzută de art. 226 alin. (1) C. pen. a fost săvârşită înainte de a se fi împlinit termenul de supraveghere, în ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., aceasta a fost săvârşită după împlinirea acestui termen.
Astfel, s-a considerat că limitele de pedeapsă avute în vedere la stabilirea efectivă a pedepsei în cauză nu se impuneau a fi majorate cu jumătate, ci trebuiau păstrate de la 1 la 5 ani.
S-a mai invocat, subsumat solicitării de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, că fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege, întrucât inculpatul se afla într-o stare de tulburare cauzată de sentimentele pe care le dobândise faţă de persoana vătămată şi nu a gândit limpede, instanţele greşind şi în ceea ce priveşte legătura de cauzalitate dintre cele două fapte.
S-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi, în principal, achitarea inculpatului, iar în subsidiar, înlăturarea greşitei aplicări a legii penale în sensul în care au fost aplicate alte limite de pedeapsă decât cele prevăzute de legea penală.
Prin încheierea din 27 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 194/A/2023 din 02 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2022
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.
În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că limitele de pedeapsă avute în vedere la stabilirea efectivă a pedepsei în cauză pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj nu se impuneau a fi majorate cu jumătate, ci trebuiau păstrate de la 1 la 5 ani.
Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
Dispoziţiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reţinută sau menţinută prin hotărârea atacată şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei.
Aşadar, cazul de casare invocat vizează situaţiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.
Prin urmare, raportat la considerentele expuse privind situaţiile care se circumscriu dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele recurentului inculpat, subsumate solicitării de a se pronunţa o soluţie de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, nu se încadrează în dispoziţiile legale invocate ca temei al cererii de recurs în casaţie
În ce priveşte legalitatea pedepsei, Înalta Curte constată că, prin sentinţa penală nr. 3465 din 04.11.2022 a Judecătoriei Baia Mare, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în baza art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., rap. la art. 43 alin. (5) C. pen.
Potrivit art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj sunt de la 1 la 5 ani.
În cauză, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. pen., potrivit cărora, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Conform art. 43 alin. (5) C. pen., dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.
Prin urmare, în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că pedeapsa de 3 ani închisoare este stabilită în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea de şantaj reglementată de art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 194/A/2023 din 2 februarie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 194/A/2023 din 2 februarie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2023.