Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49/P.I. din 08 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 78/P.I. din data de 30 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 197/A din data de 30 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că prin sentinţa penală nr. 78/PI din 30 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.. (încheierea de legalizare a semnăturii nr. 33/15 iunie 2012); (in dubio pro reo).
În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.. (încheierea de legalizare a semnăturii nr. 34/15 iunie 2012); (in dubio pro reo).
În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.. (încheierea de legalizare a semnăturii nr. 35/15 iunie 2012); (in dubio pro reo).
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Prin decizia penală nr. 197/A din data de 30 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva sentinţei penale nr. 78/PI din 30 august 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul A..
S-a desfiinţat sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a fost condamnat inculpatul A. la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.
A fost condamnat inculpatul A. la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.
A fost condamnat inculpatul A. la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit cele trei pedepse de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 81, art. art. 82 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 10 luni reprezentând termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii a fost suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:
- încheierea de legalizarea a semnăturii nr. 33 din 15 iunie 2012, aplicată pe actul intitulat, Act de rezoluţiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare legalizată cu nr. x/9.06.2012 de BNP A.";
- încheierea de legalizarea a semnăturii nr. 34 din 15 iunie 2012, aplicată pe actul intitulat "Convenţie" încheiat între numiţii B. şi C.;
- încheierea de legalizarea a semnăturii nr. 35 din 15 iunie 2012, aplicată pe actul intitulat "Promisiune de vânzare-cumpărare" încheiat între numiţii B. şi C..
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în fond, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluţionarea apelului au rămas în sarcina acestuia.
Prin cererea de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 78/P.I. din data de 30 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 197/A din data de 30 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, A. a solicitat admiterea în principiu a acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 461 C. proc. pen.. şi, pe fondul cauzei, achitarea sub aspectul săvârşirii celor trei infracţiuni de fals intelectual [art. 289 alin. (1) C. pen. 969], având în vedere dispoziţiile art. 462 alin. (1) raportat la art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. - faptele nu există.
În motivarea căii extraordinare de atac formulate, revizuentul A. a arătat, în esenţă, faptul că soluţia din apel este netemeinică, întrucât de la momentul pronunţării acesteia şi până în prezent au fost descoperite fapte şi împrejurări necunoscute la data condamnării şi care sunt apte să conducă la o soluţie diametral opusă. S-a arătat că, pe de o parte, există probe din care reiese că numitul D., în convenienţă cu C., s-au înţeles ca aceasta din urmă să nu mai recunoască împrejurarea că a semnat, alături de B., înscrisurile denumite Act de rezoluţiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare, Convenţie şi Promisiune de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierile de legalizare cu nr. x din 15 iunie 2012 de notarul A.. S-a mai arătat că printr-o declaraţie dată în 19 ianuarie 2023 (care a primit dată certă prin încheierea nr. 158 din 19 ianuarie 2023 a av. E.) numitul F. a arătat că D. i-a povestit că "îl va face pe B." şi că "se va ocupa el ca Georgiana să nu mai recunoască actele semnate la biroul notarului G. şi în acest fel îl va face de bani pe B. de două ori", iar pe de altă parte, au apărut probe noi de unde reiese că semnăturile aplicate pe cele trei acte mai sus menţionate au fost executate de către C. şi B., aceştia semnând deghizat, Acest aspect de fapt reieşind din opinia criminalistică de specialitate nr. 2128 din 24 iunie 2022, întocmită de expertul criminalist H., care, în concret, urmare a unei analize riguroase şi atente, a concluzionat că semnăturile de pe cele trei acte aparţin numiţilor C. şi B., fiind executate prin deghizare.
Referitor la declaraţia scrisă dată de F. la data de 19 ianuarie 2023 (cu încheierea de dată certă nr. 158 din 19 ianuarie 2023 a av. E.), s-a mai arătat că din conţinutul acestei declaraţii reiese că F. este prieten cu numiţii D. şi B., fiind cel care l-a însoţit pe D. în Germania în anul 2012 pentru a achiziţiona autoturismul x pentru C.. Martorul a arătat că "la câţiva ani mai târziu" de la momentul deplasării în Germania, a aflat că "relaţiile dintre D. şi B. s-au stricat, D. fiind cel care mi-a povestit ca se află în mai multe procese cu B., precum şi faptul că «îl va face pe Hoble», arătând că se va ocupa el ca Georgiana să nu mai recunoască actele semnate la biroul notarului G. şi în acest fel «îl va face de bani» pe B. de două ori". S-a opinat că această probă reprezintă în mod neîndoielnic o împrejurare de fapt care nu era cunoscută la data condamnării revizuentului, cât timp declaraţia a fost dată la 19 ianuarie 2023 - înscrisul primind dată certă prin încheierea nr. 158 din 19 ianuarie 2023. S-a susţinut că această împrejurare schimbă cu totul starea de fapt reţinută de către instanţa de apel, întrucât confirmă apărările revizuentului din faţa instanţelor de fond şi apel şi se coroborează cu alte probe existente la dosarul penal nr. x/2019 - declaraţiile date de A. şi I..
În ceea ce priveşte opinia de specialitate criminalistică nr. 2128 din 24 iunie 2022, întocmită de expertul criminalist H., urmare a unei analize judicioase şi atente a actelor existente la dosarul penal nr. x/2019, s-a concluzionat că aparţin numiţilor B. şi C. semnăturile aplicate pe înscrisurile denumite Act de rezoluţiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare cumpărare, Convenţie şi Promisiune de vânzare- cumpărare - înscrisuri care au fost legalizate de A. prin încheierile de legalizare nr. 33, 34 şi 35 din 15 iunie 2012, precum şi pe cele trei cereri de legalizare a acestor acte, deopotrivă, acesta constatând că semnăturile au fost executate prin deghizare de către titularii lor.
S-a mai arătat că ceea ce a constatat expertul criminalist H. reprezintă elemente de fapt ce nu au fost cunoscute la momentul pronunţării hotărârii de condamnare - cât timp ele se regăsesc într-o opinie finalizată la data de 24 iunie 2022, impunându-se a se preciza că probele ce rezultă din opinia de specialitate nr. 2128 din 24 iunie 2022 se coroborează cu elementele de fapt desprinse din declaraţia scrisă a numitului F. - referitoare la înţelegerea dintre D. şi C., ca aceasta din urmă să nu îşi mai recunoască semnătura executată pe actele întocmite la biroul notarului A. la data de 15 iunie 2012. În opinia revizuentului, această opinie de specialitate are un caracter eminamente ştiinţific, combate rapoartele precedente şi, coroborat cu celelalte probe existente la dosar, dovedeşte fără putinţă de tăgadă caracterul netemeinic al soluţiei de condamnare.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Curtea de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Curtea a reţinut că, într-adevăr, cererea de revizuire formulată de A. vizează o hotărâre prin care s-a rezolvat acţiunea penală şi a fost formulată de una dintre părţile din dosar, revizuentul având calitatea de inculpat în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită. De asemenea, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de formă ale cererii, aceasta fiind formulată în scris, fiind indicate şi cazurile de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Raportat la soluţiile pronunţate pe fondul cauzei cu trimitere la probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 453 alin. (1) C. proc. pen.., potrivit căreia revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când este incident unul dintre cazurile enumerate la lit. a)-f) C. proc. pen.
Având în vedere cazul invocat de revizuent, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză), în speţă, cauza de netemeinicie a condamnării, o altă condiţie necesară pentru ca instanţa care judecă cererea de revizuire să traverseze filtrul de admisibilitate este aceea a inexistenţei evaluării anterioare a instanţei de apel în ceea ce priveşte probaţiunea la care revizuentul face referire.
Curtea de apel a reţinut că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au făcut o evaluare a declaraţiilor persoanei vătămată D., a martorilor C., I., J., K., L., D., B. şi a inculpatului A., precum şi a raportului criminalistic nr. x din 08 ianuarie 2016 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Bihor şi a raportului de expertiză criminalistică nr. 50 din 27 aprilie 2017 întocmit de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara.
Referitor la declaraţia scrisă dată de F. la data de 19.01.2023 (cu încheierea de dată certă nr. 158 din 19 ianuarie 2023 a av. E.), care face trimitere la numiţii D. şi B., Curtea a reţinut că aceasta nu poate fi valorificată în condiţiile în care declaraţiile acestora din urmă au mai fost evaluate de către instanţele de judecată în primul ciclu procesual.
În ceea ce priveşte opinia de specialitate criminalistică nr. 2128 din 24 iunie 2022, întocmită de expertul criminalist H., care a concluzionat că semnăturile aplicate pe înscrisurile denumite Act de rezoluţiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare cumpărare, Convenţie şi Promisiune de vânzare- cumpărare-înscrisuri care au fost legalizate de A. prin încheierile de legalizare nr. 33, 34 şi 35 din 15 iunie 2012, precum şi pe cele trei cereri de legalizare a acestor acte, au fost executate prin deghizare de către B. şi C., nu poate fi avută în vedere în condiţiile în care rapoartele de expertiză criminalistică dispuse în cauză au stabilit contrariul, în sensul că semnăturile de pe aceste acte şi cererile pentru legalizarea acestora nu au fost executate de numiţii B. şi C..
Drept urmare, Curtea de apel a constatat că instanţele au administrat în cursul cercetării judecătoreşti toate probele propuse de inculpat şi procuror şi apreciate ulterior ca fiind utile, iar contraexpertiza criminalistică sau audierea martorului F. (deşi se ştia că acesta l-a însoţit pe D. în Germania în anul 2012 pentru a achiziţiona autoturismul x) nu au fost solicitate de apărare sau de acuzare în primul ciclu procesual. S-a remarcat că revizuentul încearcă reluarea cursului judecăţii, precum şi efectuarea unei noi aprecieri a probelor administrate, operaţiune juridică care nu este prevăzută de lege şi este de natură să aducă atingere autorităţii de lucru judecat. Aşadar, s-a constatat că nu se invocă la modul serios elemente de nelegalitate şi netemeinicie care nu au fost examinate de către instanţele de fond, ci împrejurări care au mai fost analizate odată definitiv de către acestea.
În concluzie, s-a apreciat că instanţa penală nu mai poate examina chestiunile care au format analizei în primul ciclu procesual.
Împotriva sentinţei penale nr. 49/P.I. din 08 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 a formulat apel revizuentul A..
În susţinerea căii de atac, în esenţă, condamnatul A. a susţinut că mijloacele de probă noi care infirmă acuzaţiile constau în declaraţia numitului F., survenită la un moment ulterior pronunţării hotărârii definitive în cauză şi din care rezultă că înscrisurile care au format obiectul dosarului nr. x/2019 au fost semnate de către B. şi C. în faţa notarului public în data de 15 iunie 2012. S-a mai arătat că arată că F., prieten cu numitul D., a declarat că s-a deplasat în Germania împreună cu cele două persoane aflate în conflict, pentru achiziţia unei maşini, iar F. a aflat de la D. că el a fost cel care a determinat-o pe concubina sa să nu-şi mai recunoască semnătura aplicată pe actele notariale, întrevăzând o posibilitate reală de a specula şi de a obţine preţul acelui autoturism de două ori de la celălalt semnatar, respectiv de la B..
De asemenea, în ceea ce priveşte caracterul nereal al semnăturilor aplicate pe documentele în litigiu, apărarea a arătat că a solicitat o opinie de specialitate a unui criminalist recunoscut în România, respectiv H., care a ajuns la o concluzie diametral opusă, care nu a fost avută în vedere şi nu a fost examinată de către ceilalţi specialişti din cadrul I.P.J. Bihor şi L.I.E.C. Timişoara.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate de apelantul revizuent A., Înalta Curte constată că următoarele:
Înalta Curte reţine că judecarea apelului se realizează din perspectiva soluţiei pronunţate prin sentinţa apelată - fiind vorba despre soluţionarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă şi nu de soluţionarea fondului cauzei, astfel încât urmează să analizeze condiţiile de care depinde admisibilitatea cererii de revizuire.
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
La momentul analizării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.
Ca şi instanţa care a analizat în prim grad de jurisdicţie revizuirea, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile art. 459 alin. (3) lit. a) şi b) C. proc. pen.. şi urmează să analizeze condiţiile care au determinat respingerea căii de atac a revizuirii ca inadmisibilă.
Referitor la cerinţele prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. c) - au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, lit. d) - faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv şi lit. e) - faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea, acestea urmează a fi analizate prin raportare la fiecare caz de revizuire.
Revizuentul a invocat cazul de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., în ceea ce priveşte soluţia de condamnare pentru infracţiunile de fals intelectual prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.., susţinând că au apărut împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de condamnare pronunţată în apel, şi anume declaraţia numitului F. şi opinia de specialitate a criminalistului H..
Expresia "fapte sau împrejurări", stipulată în cuprinsul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., se referă la probe efective, respectiv orice întâmplare, situaţie sau stare care poate să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare. Pentru a susţine acest caz de revizuire, faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite, trebuie să nu fi fost cunoscute instanţei la data judecării cauzei şi, aşa cum s-a menţionat mai sus, să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost pronunţată prin hotărârea a cărei revizuire se cere. În acest sens, în doctrină şi jurisprudenţă există consens că "probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute" (N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea specială; vol. II, 1998, p. 343).
Nu pot fi însă considerate "probe noi", în sensul cerut de lege, dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudenţa în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunţată hotărârea iniţială. După cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, deşi probele sunt fapte sau împrejurări noi ce servesc la aflarea adevărului, "cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea. Fără îndoială că noile fapte şi împrejurări urmează a fi confirmate de probele noi, dar nu probele noi formează obiectul revizuirii, ci faptele sau împrejurările pe care le dovedesc [Grigore Gr. Theodoru, Tratat de Drept Procesual penal, ed. a 3-a, editura Hamangiu, 2013, p.739].
Înalta Curte constată că împrejurările care ar rezulta din declaraţia lui F. referitoare la numiţii D. şi B. nu au caracter de noutate, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., constituind chestiuni care au fost analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar. Din examinarea dosarului rezultă că instanţele de fond şi de apel au avut în vedere declaraţiile martorilor D. şi B., instanţa de apel, în virtutea rolului său devolutiv, procedând la reaudierea acestor martori (declaraţia lui D., dosar apel şi declaraţia lui B., dosar apel).
În ceea ce priveşte opinia de specialitate criminalistică nr. 2128 din 24 iunie 2022, întocmită de expertul criminalist H., se constată că aceasta reprezintă un înscris extrajudiciar şi, aidoma declaraţiei martorului F., nu a fost solicitată la judecarea cauzei în fond şi apel, nu a fost examinată în contradictoriu de către părţi. Opinia de specialitate criminalistică, depusă de condamnat doar în calea extraordinară de atac a revizuirii infirmă probe mai numeroase şi ale căror concluzii sunt consecvente (administrate la cererea inculpatului A. în cursul cercetării judecătoreşti sau probe ale căror concluzii au fost cunoscute de revizuent): concluziile raportului de constatare criminalistică nr. x din 8.01.2016 întocmit de Serviciul Criminalistic din I.P.J. Bihor şi ale raportului de expertiză criminalistică nr. 50 din 27.04.2017 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean Timişoara (această din urmă probă administrată chiar la solicitarea inculpatului A.).
Se observă, aşadar, că apelantul revizuent A., prin dovezile depuse în revizuire, tinde în concret spre o prelungire a probatorului administrat în faţa instanţelor de fond şi de apel, chestiune nepermisă de lege în această cale extraordinară de atac. Cazul de revizuire invocat de condamnat [art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..] nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probaţiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior (Trib. Suprem, decizia nr. 1643/1976, în R.R.D. nr. 5/1977 p. 71). Noile fapte şi împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele şi împrejurările pe care le dovedesc.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, constatându-se că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, conform art. 459 alin. (3) lit. c) C. proc. pen.., iar faptele în baza cărora este formulată cererea nu conduc în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale ce ar permite revizuirea, potrivit art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen.
Având în vedere considerentele expuse, conform dispoziţiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 49/P.I. din 08 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei, potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 49/P.I. din 08 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2023.