Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 339 din data de 31 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei nr. 2847/P/2022 din data de 11 octombrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, menţinută prin ordonanţa nr. 258/II/2/2022 din data de 17 noiembrie 2022 a procurorului-şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Pentru a dispune această soluţie, Înalta Curte a reţinut că, prin ordonanţa nr. 2847/P/2022 din data de 11 octombrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în baza art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei cu privire la presupusa săvârşire a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât fapta sesizată nu există.
Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul a reţinut că la data de 10 mai 2019 sub nr. x/2019 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sesizarea formulată de numita A. împotriva magistraţilor judecători din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti care au instrumentat dosarul nr. x/2009, fiind nemulţumită de modul de soluţionare a dosarului.
În baza dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 49/2022 dosarul nr. x/2019 a fost transmis, pe cale administrativă, de către secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. x/2022.
Prin ordonanţa nr. 1570/P/2019 din 04 februarie 2019 a secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.
Ulterior, petenta a revenit cu o succesiune de plângeri, vizând şi pe magistratul judecător B. de la Curtea de Apel Bucureşti, motiv pentru care în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022 cauza a fost trimisă şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică sub nr. x/2022.
Aşadar, s-a reţinut că petenta a depus plângeri sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., pretins a fi săvârşite de magistraţi neindividualizaţi nominal, de la Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în împrejurarea soluţionării în perioada 1998-2014 a unor cauze în care petenta a avut calitatea de parte.
Procurorul de caz a constatat că plângerile depuse au acelaşi obiect ca şi dosarul nr. x/2019, înregistrat la secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi clasat la 29 octombrie 2019.
S-a reţinut că, în esenţă, în plângerea adresată organului judiciar, petenta arată că, în perioada 1998-2014 a fost parte în mai multe cauze civile şi penale, în care a parcurs toate căile de atac ordinare şi extraordinare, toate cauzele fiind soluţionate în mod abuziv, nefavorabil, prin hotărâri definitive astfel: dosarul Flota; plângerea penală nr. 7927 din 09 martie 1999 adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare, având acelaşi obiect; calomnie prin presă, concedierea abuzivă şi nelegală; completarea cărţii de muncă cu sporul de 10% pentru limbă străină şi plata asigurărilor sociale către stat de către S.C. C. S.R.L. Bucureşti; contestaţia la decizia de pensionare a Casei de pensii a Sectorului 2 Bucureşti; confiscarea economiilor avute la D. în decembrie 1989 prin nereactualizarea sumelor cu rata inflaţiei de către unitatea D. şi Ministerul Finanţelor Publice, dosarul "crimele comunismului,,; dosarul CEDO; dosarele de "retrocedări,,.
Astfel, procurorul a reţinut că persoana vătămată este nemulţumită de măsurile dispuse de magistraţii procurori şi judecători. Toate aceste nemulţumiri ale petentei nu pot primi o rezolvare decât în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. De asemenea, simpla pronunţare a unei hotărâri sau luare a unei măsuri prevăzute de lege nu poate constitui, în nicio situaţie, o infracţiune. De aceea, legalitatea şi temeinicia hotărârilor, eventualele vicii de procedură intervenite pe parcursul administrării probatoriului sau a interpretării acestuia sunt aspecte care nu pot fi verificate în cadrul unor cercetări penale.
Activitatea magistraţilor procurori şi judecători este una de apreciere a probelor şi de interpretare a faptelor şi dispoziţiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluţii implică un raţionament în favoarea sau în detrimentul uneia din părţi, ceea ce nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a procurorului sau judecătorului ca urmare a plângerii penale a părţii nemulţumite.
Împotriva soluţiei de clasare a formulat plângere petenta A..
Prin ordonanţa nr. 258/II/2/2022 din data de 17 noiembrie 2022 a procurorului-şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 336, art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, comb. cu art. 19 alin. (3) lit. e) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti adoptat prin Hotărârea nr. 947/2019 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluţiei de clasare nr. 2847/P/2022 din data de 11 octombrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând plângerea, ordonanţa şi actele dosarului a constatat că procurorul de caz în raport de datele speţei a dispus, în mod just, soluţia de clasare.
Astfel, examinând ordonanţa de clasare şi actele dosarului s-a reţinut că nu există niciun indiciu de natură a conduce la identificarea vreunui viciu de natură substanţială ori procedurală apt să conducă la infirmarea acesteia. Elementele existente în cuprinsul sesizării şi în actele dosarului, au avut aptitudinea necesară formării convingerii clare a procurorului de caz, neexistând nici un element de natură a întrezări necesitatea unei probaţiuni.
De asemenea s-a constatat că nu există indicii/date/probe care să întrevadă o posibilă comitere a vreunei fapte penale, astfel încât, incidenţa art. 16 lit. a) C. proc. pen. a fost corect reţinută.
Aşa fiind, s-a apreciat că nu se poate susţine că exercitarea în acest mod a atribuţiilor de serviciu ar intersecta sfera ilicitului penal şi că, am fi în prezenţa unor acte întocmite în mod abuziv menite a antrena răspunderea penală.
Nemulţumită de soluţia adoptată, petenta A. s-a adresat cu plângere, în condiţiile prevăzute de art. 340 C. proc. pen., la data de 16 martie 2023 Curţii de Apel Bucureşti care a fost trimisă, pe cale administrativă, la 23 martie 2023 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi apoi la 13 aprilie 2023 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Ulterior, prin adresa nr. x/2023 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică a trimis plângerea petentei A. instanţei de judecată competente, respectiv judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 19 aprilie 2023.
Examinând plângerea formulată de petenta A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi a reţinut că potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen. "Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
S-a arătat că, în speţă, copia ordonanţei nr. 258/II/2/2022 din data de 17 noiembrie 2022 a procurorului-şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică a fost comunicată la data de 21 noiembrie 2022, iar petenta a formulat plângerea la data de 16 martie 2023.
De asemenea, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.:
"(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte".
S-a menţionat că raportat la data comunicării, 21 noiembrie 2022, termenul de 20 de zile se împlinea la data de 12 decembrie 2022, aceasta fiind ultima zi în care se putea formula plângerea.
Având în vedere că petenta a formulat plângerea la data de 16 martie 2023, s-a apreciat că a fost depăşit cu mult termenul expres prevăzut de lege, plângerea fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare petenta A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 07.06.2023, fiind fixat termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare la data de 25.10.2023.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulate de petenta A., în conformitate cu dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În cauză, petenta A. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii nr. 339 din data de 31 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
Înalta Curte aminteşte, limitele şi specificul căii de atac a contestaţiei în anulare, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 426-432 din C. proc. pen., norme potrivit cărora contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale; fiind o cale de atac de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulează hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură ivite în situaţiile limitativ prevăzute de legiuitor.
Examinând contestaţia în anulare, în raport cu dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea formulată de petenta A. nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, conform dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen.
Astfel, Înalta Curte subliniază că, în ceea ce priveşte calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, indiferent de motivul invocat, poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, respectiv cele prin care s-a dispus, în mod definitiv, asupra raportului juridic de conflict, pentru că numai aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi atacate cu apel. Or, hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei, nu pot face obiectul unei contestaţii în anulare.
În speţă, încheierea penală împotriva căreia petenta A. a formulat contestaţie în anulare nu este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei, în sensul dezlegării unui raport juridic de drept substanţial prin pronunţarea unei soluţii de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, conform art. 396 alin. (1) din C. proc. pen.
Petenta a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii nr. 339 din data de 31 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a fost respins, ca nefondată, plângerea formulată împotriva soluţiei de clasare dispuse de procuror.
Pe cale de consecinţă, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită de către contestatoarea A. cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri care nu poate fi supusă unui astfel de demers juridic.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 339 din data de 31 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 339 din data de 31 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2023.