Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2023
Asupra recursului declarat de inculpatul A.;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 2 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., formulată de recurentul inculpat A..
Pentru a pronunţa această hotărâre, în esenţă, s-a reţinut că obiectul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală îl constituie cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 2 mai 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2013.
S-a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. se întemeiază exclusiv pe cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Prin încheierea din 17 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2022, s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. şi s-a trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursurilor în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B., cu citarea părţilor, pentru termenul din 19 ianuarie 2023.
Ulterior pronunţării instanţei asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie, la data de 12 decembrie 2022, recurentul inculpat a depus la dosarul cauzei o nouă cerere de recurs în casaţie, invocând prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., precum şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ce face obiectul prezentei cauze.
Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. formulată de recurentul inculpat A. a fost apreciată a nu avea legătură cu obiectul dosarului, în condiţiile în care, după pronunţarea încheierii de admitere în principiu a cererii de recurs în casaţie, obiectul cauzei nu poate fi extins la alte cazuri de casare, ce nu au fost invocate în cerere.
Totodată, s-a amintit că instanţa în faţa căreia se invocă excepţia de neconstituţionalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional, în condiţiile în care este necesar a verifica şi măsura în care o astfel de excepţie tinde, în mod real, la învestirea Curţii Constituţionale cu un examen al conformităţii dintre înţelesul normei legale şi exigenţele Constituţiei, prerogativă recunoscută Curţii prin dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
Ca atare s-a reţinut că, în cadrul examenului de admisibilitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege, iar sub acest aspect, instanţele judecătoreşti au statuat în mod constant că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau când se urmăreşte o completare sau o modificare a actului normativ.
Împotriva încheierii din data de 2 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2022, a declarat recurs inculpatul A., fără a indica motivele căii de atac formulate.
Examinând recursul declarat de apelantul inculpat A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, întrucât instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Astfel, din perspectiva admisibilităţii, sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului a posteriori implică examinarea prealabilă a patru condiţii de admisibilitate, expres reglementate de dispoziţiile art. 2, art. 29 şi art. 31 din Legea nr. 47/1992, respectiv:
- calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;
- individualizarea normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea sau ordonanţa în care sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;
- existenţa unei legături dintre norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;
- verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea dispoziţiei legale criticate, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei contestate printr-o decizie precedentă.
În analiza condiţiilor enumerate anterior, se constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de recurentul inculpat A. în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul înregistrat sub nr. x/2022, şi are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii.
În ceea ce priveşte existenţa unei legături dintre norma legală criticată cu soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, se observă că recurentul, prin excepţia de neconstituţionalitate ridicată, susţine că soluţia legislativă actuală, care permite exercitarea recursului în casaţie numai în cazul în care, în mod greşit, s-a reţinut incidenţa prescripţiei speciale a răspunderii penale, iar nu şi în cazul opus, în care, în mod greşit nu s-a reţinut incidenţa prescripţiei speciale, contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 124, art. 129 din Constituţia României, ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 453 din 24 iunie 2020, care, în opinia sa, permite reiterarea, pe calea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, a motivelor privind incidenţa prescripţiei speciale, după ce acestea au fost examinate şi respinse de către instanţa de apel.
Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. a fost formulată de către recurentul inculpat la data de 12 decembrie 2022, concomitent cu cererea de completare a recursului în casaţie formulat cu noi motive de recurs întemeiate pe cazul de casare reglementat de dispoziţiile normative a căror neconstituţionalitate se solicită a fi constatată, aceasta după ce cererea de recurs în casaţie cu care a fost sesizată de către recurent Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, întemeiată exclusiv pe cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a fost admisă în principiu prin încheierea din 17 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2022.
Instanţa de recurs în casaţie, în şedinţa din data de 2 martie 2023, a respins cererea inculpatului A. de completare a cererii de recurs în casaţie, reţinând că, după admiterea acesteia în principiu, obiectul cauzei nu poate fi extins la cazuri de casare care nu au fost invocate în cererea a cărei admisibilitate în principiu a fost analizată.
Prin urmare, finele de neprimire constatat în ceea ce priveşte cererea de completare a recursului în casaţie, reţinut independent de dispoziţiile normative a căror neconstituţionalitate se invocă, face ca soluţia ce ar putea fi dată în Dosarul nr. x/2022 să nu depindă de conţinutul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., chiar şi în eventualitatea în care s-ar constata neconstituţionalitatea lor.
Astfel, reamintind că scopul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională, se constată că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei legături dintre norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în Dosarul nr. x/2022.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A..
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 2 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2023.