Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023
Asupra recursului în casaţie de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 662 din 28.05.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală a hotărât:
În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen. a condamnat-o pe inculpata A., (…) la pedeapsa închisorii de 3 ani, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 291 alin. (2) rap. la art. 112 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 1.000.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR, la data executării efective.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate în cauză asupra bunurilor indisponibilizate prin Ordonanţa nr. 868/P/2016 din data de 02.02.2018, aparţinând inculpatei A., respectiv:
- teren arabil extravilan, tarla x, parcelă 18, situat în oraş Răcari, sat. Stăneşti, jud. Dâmboviţa, în suprafaţă de 1.700 mp, cu nr. cadastral x, înscris în CF nr. x a OCPI Dâmboviţa, BCPI Târgovişte;
- teren arabil extravilan, tarla x, parcelă 18, situat în oraş Răcari, jud. Dâmboviţa, în suprafaţă de 4.500 mp, cu nr. cadastral x, înscris în CF nr. x a OCPI Dâmboviţa, BCPI Târgovişte;
- teren intravilan, în suprafaţă de 800 mp, cu nr. cadastral x, înscris în CF nr. x a OCPI Dâmboviţa, BCPI Târgovişte, nr. CF vechi x, date referitoare la teren: arabil - 800 mp, tarla x, parcelă 85/1;
- teren intravilan + construcţii, situat în loc. Stăneşti, str. x, jud. Dâmboviţa, înscris în CF nr. x a OCPI Dâmboviţa - BCPI Târgovişte compus din teren în suprafaţă de 2.968 mp, cu nr. topografic x, tarla x, parcelă 85,85/1 şi construcţii având nr. cadastral x - nr. niveluri 2: construită a sol: 525 mp; S. construită desfăşurată: 1050 mp; Clinică construită în 2017 din cărămidă, având planşeu de beton cu carton bituminat şi ţiglă şi respectiv nr. cadastral x - nr. niveluri 1, S. construită la sol: 37 mp; S. construită desfăşurată 37 mp Anexă (cameră tehnică) construită din BCA, acoperită cu tablă, însă doar până la concurenţa sumei de 1.000.000 euro, care a făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a ridicat măsurile asigurătorii luate în cauză asupra bunurilor indisponibilizate prin Ordonanţa nr. 868/P/2016 din data de 02.02.2018, respectiv:
- garaj situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, nr. cadastral x, în suprafaţă de 148,2 mp, cote părţi comune 2395/10000, cote teren 119/1000, observaţie: subsol bloc A, la subsol, compus din garaj cu 6 parcări şi acces comun cu C2, având Su = 148,20 mp, cu pic. = 23.95/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp, înscris în CF nr. x - C1 - U1 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca;
- ap. 1 situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părţi comune: fundaţiile, casa scării, racordurile şi branşamentele la reţele de utilităţi şi terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U2 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafaţă de 48,99 mp, cote părţi comune 793/10000, cote teren 40/1000, observaţie: ap. nr. 1, la parter, compus din living, bucătărie, baie, sas, dormitor, hol, balcon cu s, de 4,01 mp, având Su=48,99 mp, cu pic.= 7,93/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;
- ap. 2 situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părţi comune: fundaţiile, casa scării, racordurile şi branşamentele la reţele de utilităţi şi terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U3 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafaţă de 64,24 mp, cote părţi comune 1039/10000, cote teren 52/1000, observaţie: ap. nr. 2, la parter, compus din living, bucătărie, baie, sas, dormitor, hol, balcon cu s, de 2,79 mp, având Su=64,24 mp, cu pic.= 10.39/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;
- ap. 3 situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părţi comune: fundaţiile, casa scării, racordurile şi branşamentele la reţele de utilităţi şi terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U4 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafaţă de 48,99 mp, cote părţi comune 793/10000, cote teren 40/1000, observaţie: ap. nr. 3, compus din living, bucătărie, baie, sas, dormitor, hol, balcon cu s, de 2,83 mp, având Su=48,99 mp, cu pic.= 7,93/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;
- ap. 4 situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părţi comune: fundaţiile, casa scării, racordurile şi branşamentele la reţele de utilităţi şi terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U5 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafaţă de 64,24 mp, cote părţi comune 1039/10000, cote teren 52/1000, observaţie: ap. nr. 4, compus din living, bucătărie, baie, sas, dormitor, hol, balcon cu s, de 2,32 mp, având Su=64,24 mp, cu pic.= 10,39/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;
- ap. 5 situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părţi comune: fundaţiile, casa scării, racordurile şi branşamentele la reţele de utilităţi şi terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U6 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafaţă de 48,99 mp, cote părţi comune 793/10000, cote teren 40/1000, observaţie: ap. nr. 5, compus din living, bucătărie, baie, sas, dormitor, hol, balcon cu s, de 5,05 mp, având Su=48,99 mp, cu pic.= 7,93/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;
- ap. 6 situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părţi comune: fundaţiile, casa scării, racordurile şi branşamentele la reţele de utilităţi şi terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U7 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafaţă de 64,17 mp, cote părţi comune 1038/10000, cote teren 52/1000, observaţie: ap. nr. 6, compus din living, bucătărie, baie, sas, dormitor, hol, balcon cu s, de 2,90 mp, având Su=64,17 mp, cu pic.= 10,38/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;
- terasă situată în Cluj Napoca, str. x, terasă, jud. Cluj, cu părţi comune: fundaţiile, casa scării, racordurile şi branşamentele la reţele de utilităţi şi terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U8 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafaţă de 130,47 mp, cote părţi comune 2110/10000, cote teren 105/1000, observaţie: terasă loc A, compusă din terasă, având Su=130,47 mp, cu pic.= 20,30/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;
- garaj situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părţi comune: fundaţiile, casa scării, racordurile şi branşamentele la reţele de utilităţi şi terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C2 - U1 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafaţă de 196,96 mp, cote părţi comune 2958/10000, cote teren 147/1000, observaţie: subsol bloc B, compus din garaj cu 6 parcări şi acces comun cu C1, având Su=196,98 mp, cu pic.= 29,58/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;
- terasă situată în Cluj Napoca, str. x, etaj terasă, jud. Cluj, cu părţi comune: alte spaţii comune, casa scării, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C2 - U8 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafaţă de 130,47 mp, cote părţi comune 1960/10000, cote teren 98/1000, observaţie: terasă, bloc. B, compusă din terasă având Su=130,47 mp, cu pic.= 19.60/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp .
În baza art. 274 alin. (1) C. pen.., a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, respectiv suma de 7.000 RON.
Prin decizia penală nr. 683/A din data de 27.05.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a decis cu privire la inculpata A., următoarele:
"În baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen. respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 662 din data de 28 mai 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe apelanta - inculpată A. la plata sumei de 1.500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare aferente apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului."
Prin decizia penală nr. 398/A din 28 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 683/A din data de 27.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2019, pe care a desfiinţat-o în parte, s-a anulat MEPI nr. 2041/2022 şi rejudecând:
S-a admis apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 662 din 28.05.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, pe care a desfiinţat-o în parte, numai în ceea ce priveşte acţiunea penală, astfel:
În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal faţă de inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu reţinerea art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei în primă instanţă (sentinţa penală nr. 662/28.05.2021) şi de judecarea apelului (decizia penală nr. 683/A/27.05.2022) au rămas în sarcina statului.
S-au menţinut celelalte dispoziţiile ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva deciziei penale nr. 398/A din 28 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
S-a susţinut că, în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., motivat de împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale.
În dezvoltarea motivului de recurs în casaţie, s-a susţinut că, instanţa de apel a procedat în mod greşit apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că, în cazul prescripţiei răspunderii penale, Curtea Constituţională a României a pronunţat două decizii cu efecte contradictorii (nr. 297/2018 şi nr. 358/2022), iar principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept a Uniunii.
S-a apreciat că, pentru respectarea principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene, instanţa trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, care înlătură noţiunea de instituţie autonomă a prescripţiei din interpretarea globală a legii penale mai favorabile.
S-a susţinut că, în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penale motivat de împlinirea termenului general de prescriţie, întrucât, instanţa de apel trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate inculpatei, şi să constate că termenul de prescripţie specială nu s-a împlinit.
În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., procurorul a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de către Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpata A..
Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Cu titlu prealabil subliniază că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, examinând exclusiv legalitatea deciziei recurate (art. 477 C. proc. pen.).
Astfel, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.
Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
În speţă, recurenta solicită să fie casată decizia instanţei de apel, în principal, pentru că principiul supremaţiei dreptului UE impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestuia şi să lase neaplicată orice reglementare sau practică naţională care este contrară unei dispoziţii de drept a Uniunii, cu referire la Decizia nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale.
În limitele procesuale anterior menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va face examenul de legalitate al deciziei recurate dintr-o dublă perspectivă:
I. a incidenţei, ratione materiae, a Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, (cauza C-107/23 din 24.07.2023), precum şi a jurisprudenţei anterioare a Curţii;
II. a respectării cadrului legal de către instanţa de apel atunci când a constatat că răspunderea penală este înlăturată ca efect al intervenirii prescripţiei
Preliminar analizei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că obiectul pe fond al cauzei îl constituie o infracţiune de corupţie, respectiv infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie (în continuare, DNA) urmăreşte, în esenţă, valorificarea interpretării CJUE dintr-o materie care se referă la protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene.
I. Incidenţa Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
În raport de problematica juridică relevată de recurentă (greşita încetare a procesului penal prin aplicarea unei decizii a ÎCCJ, respectiv a două decizii pronunţate de CCR) şi de argumentele prezentate (preeminenţa dreptului Uniunii faţă de dreptul intern), se impun câteva precizări:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recunoaşte, pe deplin şi fără rezerve, supremaţia dreptului Uniunii, şi, în limitele competenţelor legitime, aplică cu prevalenţă, dispoziţiile acestuia.
Astfel, instanţa supremă urmăreşte ca, prin valorificarea interpretărilor date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (în continuare, CJUE) în deciziile pronunţate, să le asigure eficienţa practică, ţinând seama, în mod corespunzător, de domeniul de aplicare al acestora.
În aceste coordonate, raportându-se la obiectul litigiului principal, la cadrul juridic intern şi al dreptului Uniunii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că infracţiunea de corupţie ce face obiectul cauzei iese de sub incidenţa Hotărârii CJUE anterior menţionată, atât în baza interpretării acesteia, cât şi a jurisprudenţei anterioare a Curţii de Justiţie.
Aşa cum rezultă din cuprinsul hotărârii, Curtea de la Luxemburg furnizează elemente de interpretare circumscrise respectării dreptului Uniunii în cazul "infracţiunilor de fraudă gravă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene", având drept coordonate datele furnizate de către instanţa de trimitere din litigiul de bază, ce a avut ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (paragrafele 1, 79, 97, 98, 99, 116, 121, 124, 125 din Hotărâre).
În acest context, este important de reţinut că infracţiunea de trafic de influenţă pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A. este una de corupţie, fiind prevăzută de articolul 291 alin. (1) C. pen., ce face parte din Titlul V- Capitolul I "Infracţiuni de corupţie", cu reţinerea art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, text de lege cuprins, de asemenea, în secţiunea privitoare la infracţiunile de corupţie (Secţiunea 2).
Sfera de aplicare a deciziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene invocate de recurenta DNA atât în scris, cât şi pe parcursul dezbaterilor în completare, se limitează la domeniul infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, aspect ce rezultă cu evidenţă atât din cuprinsul tratatelor şi a altor documente ale Uniunii, (art. 19 alin. (1) TUE; art. 325 alin. (1) TFUE; art. 2 alin. (1) din Convenţia PIF 1995) precum şi din cuprinsul hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din cauza C-107/23 din 24.07.2023.
Potrivit art. 325 alin. (1) din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene "Uniunea şi statele membre combat frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii...".
Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor [Uniunii] Europene (PIF) defineşte frauda ce aduce atingere intereselor financiare ale acestora prin art. 1 şi 2, texte al căror conţinut a fost transpus în legislaţia internă în cadrul art. 181- art. 185 din noua secţiune denumită "Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene" introdusă în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în anul 2003, prin Legea nr. 161/2003 (Cartea a II-a, Titlul I din Legea nr. 161/2003). În expunerea de motive a legii ce transpune prevederile Convenţiei şi incriminează infracţiunile împotriva intereselor financiare ale UE, se detaliază domeniul de aplicare şi sfera subiecţilor vizaţi de noua reglementare.
Infracţiunile de corupţie intră sub incidenţa dreptului Uniunii numai în cazul în care comportamentul fraudulos aduce atingere intereselor financiare ale UE sau se află în legătură strânsă cu astfel de fapte (pct. 185-186 din Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion şi alţii, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, EU:C:2021:1034).
De altfel, noţiunile de "corupţie activă" şi "corupţie pasivă" sunt definite de art. 2, 3 din Convenţia PIF, art. 4 lit. a), b) din Directiva 1371 şi sunt circumscrise acţiunilor funcţionarilor neconforme cu legea care prejudiciază sau sunt susceptible să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii Europene.
Ulterior, prin Directiva 1371 din 2017 (transpusă prin Legea nr. 283/2020, respectiv Legea nr. 234/2022) infracţiunile împotriva intereselor financiare ale UE sunt extinse şi la fraudele împotriva sistemului comun privind TVA.
Stabilirea domeniului de aplicare, calificarea normelor are incidenţă directă asupra legalităţii infracţiunilor şi pedepselor
Legalitatea infracţiunilor şi a pedepselor este un principiu fundamental atât în dreptul intern, cât şi în dreptul Uniunii şi în jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturilor Omului (în continuare, CtEDO). Acesta implică cerinţe privind accesibilitatea şi previzibilitatea în ceea ce priveşte definirea infracţiunii şi stabilirea pedepsei (pct. 104 din Hotărârea CJUE C-107/23 din 24.07.2023; cauzele CtEDO Cantoni împotriva Franţei, pct. 29, Kafkaris impotriva Cirpului, pct. 140, Del Rio Prada impotriva Spaniei, pct. 91).
Mai mult, CJUE subliniază că cerinţele de previzibilitate, precizie, neretroactivitatea legii penale constituie expresia specifică a principiului securităţii juridice, principiu fundamental al dreptului Uniunii, element esenţial al statului de drept care este identificat la art. 2 TUE atât ca valoare fondatoare a Uniunii, cât şi ca valoare comună statelor membre (pct. 114 cauza C-107/23 din 24.07.2023, Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C-72/15, EU:C.2017:236, pct. 161-162, Hot din 16 februarie 2022, Ungaria/Parlamentul şi Consiliul, C-156/21, EU:C:2022:97, punctele 136 şi 223).
În privinţa protecţiei drepturilor fundamentale, hotărârea face referire la respectarea drepturilor garantate de Cartă şi la principiile generale ale dreptului Uniunii (pct. 101 cauza C-107/23 din 24.07.2023; Hotărârea din 17 ianuarie 2019, Dzivev şi alţii, C-310/16, EU:C:2019:30, pct. 33, Hotărârea din 21 dcembrie 2021, Euro Box Promoton şi alţii, C-357/19, C-378/19, C-547/19 şi C-840/19, EU:C:22021:1034, pct 204). Or, art. 52 alin. (3) din Cartă prevede în mod expres că "În măsura în care prezenta cartă conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată".
În jurisprudenţa instanţelor europene, dreptul justiţiabilului de a putea şti în ce condiţii se poate angaja răspunderea sa penală şi ce sancţiune riscă, a fost circumscris condiţiei previzibilităţii legii penale.
Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor (cauza Kafkaris împ. Ciprului, pct. 141).
CtEDO sancţionează interpretarea extensivă sau prin analogie a legii penale în defavoarea inculpatului. Orice condamnare şi pedeapsă aplicată unei persoane trebuie să aibă o bază legală, aceasta fiind expresia principiului "nicio pedeapsă fără lege" [Del Rio Prada împotriva Spaniei (Marea Cameră), pct. 116; Kokkinakis impotriva Greciei, pct. 52].
Subliniind importanţa ca normele de drept să fie clare şi precise, iar aplicarea lor să fie previzibilă, mai ales atunci când ele pot produce consecinţe defavorabile, CJUE afirmă că aceste cerinţe constituie o expresie specifică a principiului securităţii juridice (par. 114).
În aceste coordonate, schimbarea domeniului de interpretare şi aplicare a sintagmei "infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene" şi extinderea lui la infracţiunile de corupţie care nu sunt generate de un comportament fraudulos ce prejudiciază sau ar putea prejudicia interesele financiare ale Uniunii, ar fi în mod vădit lipsită de precizia necesară pentru a evita arbitrariul şi, astfel, ar fi incompatiblă cu standardele unui stat de drept.
A admite susţinerile recurentei DNA şi a extinde domeniul de interpretare şi aplicare al Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauza C-107/23 din 24.07.2023) la toate celelalte infracţiuni de corupţie, ar echivala cu încălcarea de către instanţă supremă a ordinii juridice, a institui arbitrariul, ceea ce ar fi incompatibil cu principiile statului de drept.
Drept urmare, în raport de argumentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că litigiul de faţă excede, ratione materiae, sferei domeniului de aplicare a Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauza C-107/23 din 24.07.2023).
II. Evaluarea respectării cadrului legal de către instanţa de apel atunci când a constatat că răspunderea penală este înlăturată ca efect al intervenirii prescripţiei
În limitele procesuale menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele invocate de parchet în susţinerea cererii sale de recurs în casaţie cum că, raportat la perioada în care a fost săvârşită fapta, respectiv februarie - iulie 2011, termenul de prescripţie a răspunderii penale nu trebuia considerat împlinit la data pronunţării deciziei penale nr. 398/A din 28 februarie 2023, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022, sunt nefondate raportat la considerentele Deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, avute în vedere de instanţa de apel.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, pentru că sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31).
Această decizie a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72).
De la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând incidente termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74).
Prin deciza nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.
În consecinţă, având în vedere aspectele reţinute cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 din C. pen.
Înalta Curte constată că pentru fapta inculpatei A. s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Astfel, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt îndeplinite.
Se reţine din decizia recurată că inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.. Înalta Curte constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. este închisoarea de la 2 la 7 ani şi conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale curge de la data săvârşirii infracţiunii.
Prin urmare, termenul de prescripţie incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., şi anume de 8 ani, care a început să curgă din luna februarie 2011, când s-a săvârşit infracţiunea şi s-a împlinit încă din februarie 2019, aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucuresti, secţia I penală.
Raportat la cele arătate, Înalta Curte constată că răspunderea penală pentru fapta inculpatei A. a fost înlăturată, prin urmare motivul de casare invocat de către parchet este nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 398/A din data de 28 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2022, privind intimata inculpată A..
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 398/A din data de 28 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2022, privind intimata inculpată A..
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2023.