Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2024
Deliberând asupra recursului formulat de recurentul A., reţine următoarele:
Prin încheierea penală din data de 27 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea inculpatului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din C. proc. pen.
Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a reţinut că instanţele judecătoreşti exercită un control de admisibilitate a cererii de sesizare, fiind necesar ca excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, de către instanţa de judecata sau de arbitraj comercial, de procuror în faţa instanţei de judecata, în cauzele în care participă; excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare; excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale; excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Curtea a apreciat că această ultimă condiţie este strâns legată de interesul persoanei în eventuala declarare a neconstituţionalităţii textului legal criticat şi presupune atât existenţa unei relaţii între situaţia juridică a părţii şi mijlocul procesual la care aceasta a recurs, cât şi remedierea situaţiei juridice a părţii prin soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
În cazul de faţă, Curtea a reţinut că indiferent de modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din C. proc. pen., astfel cum aceasta a fost invocată de către inculpatul A., dezlegarea ce se va da asupra "fondului" cauzei cu care este învestită curtea de apel, respectiv cererea de strămutare, nu poate fi influenţată de eventuala soluţie ce ar putea fi pronunţată de Curtea Constituţională, întrucât Judecătoria Medgidia - instanţa de la care se solicită strămutarea dosarului de fond - s-a dezînvestit prin sentinţa penală nr. 1832/16.11.2023.
În atare condiţii, Curtea a constatat că fie că se va admite cererea de strămutare, iar dosarul cauzei va fi trimis altei judecătorii, fie că se va respinge cererea de strămutare, dosarul cauzei nu va mai fi trimis Judecătoriei Medgidia spre soluţionarea acţiunii penale, iar magistraţii procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia nu vor mai fi chemaţi să participe la judecată.
Împotriva încheierii penale din data de 27 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a declarat recurs recurentul A..
Recurentul nu a depus la dosar motivele scrise ale cererii de recurs.
Analizând recursul declarat de recurentul A., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerinţe:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Acest text de lege instituie o obligaţie în sarcina instanţei de a verifica legalitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituţional al acesteia.
În aplicarea acestui text de lege, instanţa de judecată realizează o verificare sub aspectul realizării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte existenţa unei legături efective între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (nepublicată) s-au reţinut următoarele: "Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014).
Din perspectiva considerentelor anterior menţionate, se constată că, în speţă, excepţia a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 71 din C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că dosarul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a avut ca obiect strămutarea cauzei penală ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2022.
Din cuprinsul cererii de strămutare formulate rezultă că recurentul a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Medgidia susţinând că această cauză a fost mediatizată intens şi în mod nereal pentru a atrage oprobriul public şi a crea presiune asupra magistraţilor judecători, invocând caracterul politic al cauzei şi numeroase încălcări procedurale, precum şi critici asupra modului de administrare a probelor şi a modului de soluţionare a cererilor şi excepţiilor de către judecătorul fondului.
Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale recurentul a arătat că sintagma "imparţialitatea judecătorilor instanţei" contravine dispoziţiilor legii fundamentale cuprinse la art. 1, art. 16, art. 21, art. 53, art. 124 şi art. 131, considerând că este contrar garanţiilor procesului echitabil ca numai comportamentul lipsit de imparţialitate al judecătorilor unei instanţe să fie motiv de strămutare, nu însă şi un comportament similar din partea magistraţilor procurori, situaţie în care justiţia nu se mai exercită în condiţii de echitate, imparţialitate şi egalitate în faţa legii, astfel că reglementarea criticată ar fi lipsită de claritate, previzibilitate, injustă (inechitabilă) şi ar încălca principiul proporţionalităţii, conducând la consecinţe de inegalitate în drepturi şi în faţa legii.
Potrivit art. 71 din C. proc. pen. " Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripţia sa la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte, în acord cu susţinerile instanţei care a pronunţat încheierea recurată, constată că prevederile criticate din perspectiva neconformităţii cu legea fundamentală nu au o înrâurire asupra soluţionării prezentei cauze, având în vedere motivele invocate de către petent de strămutare a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Medgidia se referă la intensa mediatizare a dosarului şi la modul în care judecătorul fondului a înţeles să soluţioneze cererile şi excepţiile invocate şi să administreze probatoriul în cauză, critici care nu privesc activitatea desfăşurată de procuror în cauză.
Deci, chiar dacă s-ar admite excepţia de neconstituţionalitate şi ar fi permisă strămutarea cauzei la o altă instanţă pe motiv de imparţialitate a magistraţilor procurori, admiterea excepţiei nu ar avea înrâurire asupra cererii de strămutare a petentului, prin care a invocat doar aspecte referitoare la judecători.
În aceste circumstanţe, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu mai îndeplineşte condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, declararea neconstituţionalităţii textului nefiind de natură să producă un efect concret în cauză.
Pe de altă parte, se constată că autorul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nici nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, mai degrabă, urmăreşte, în mod esenţial, ca în urma unei eventuale pronunţări de către Curtea Constituţională a unei decizii de admitere a excepţiei astfel invocate, să se modifice şi completeze conţinutul art. 71 din C. proc. pen. prin introducerea unui nou motiv de strămutare, respectiv existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea procurorilor este afectată.
Or, sesizarea instanţei de contencios constituţional cu o astfel de excepţie ar echivala cu subrogarea Curţii Constituţionale în sfera de competenţă a legiuitorului, încălcând astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a subliniat că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv, ceea ce înseamnă că nu se poate substitui legiuitorului întrucât ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării" (Decizia nr. 136 din data de 03 martie 2021 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 494 din 12 mai 2021).
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 27 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023.
Totodată, faţă de culpa procesuală a recurentului, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 27 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2024.