Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 septembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:
În şedinţa din 25.09.2023, revizuentul-inculpat A. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., iar în data de 26.09.2023 a depus, prin registratură, motivele formulate în susţinerea acestei solicitări.
Prin motivele formulate, revizuentul inculpat A. a arătat că invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. cu privire la sintagma "admiterea unei excepţii de necostituţionalitate ridicate în acea cauză" cu referire la art. 459 alin. (1) C. proc. pen.. "se fixează termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire", art. 459 alin. (3) C. proc. pen. "instanţa examinează dacă a) cererea a fost formulată de o persoană dintre cele prevăzute de art. 455" (părţile din proces în limitele calităţii lor procesuale) şi art. 459 alin. (4) C. proc. pen. "în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. (3) dispune prin încheiere admiterea cererii de revizuire" în raport cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţia României "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".
Revizuentul a susţinut că excepţia invocată îndeplineste cele patru condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., invocată de revizuentul-inculpat A., Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:
Excepţia de neconstituţionalitate este un mijloc procesual de apărare prin care partea chemată în faţa unei instanţe de judecată sau de arbitraj, procurorul sau instanţa din oficiu invocă neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă. Excepţia de neconstiţionalitate poate fi invocată în cadrul oricărui tip de proces (civil, penal, administrativ etc), în orice faza a acestuia (fond, apel, recurs sau căile extraordinare de atac) şi în faţa oricărei instanţe (judecătorie, tribunal, curte, instanţa supremă).
În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionale, ca incident procedural, poate fi folosită. Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Alin. 2 şi alin. (3) ale aceluiaşi articol au următorul cuprins:
"(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.".
Din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
S-a reţinut că, în cauză, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate vizează prevederile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., susţinându-se că aceste dispoziţii încalcă prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
Din analiza textului de lege criticat şi a motivelor invocate de către revizuentul-inculpat A., Curtea de Apel Craiova a apreciat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele de admisibilitate expres prevăzute de lege.
În acest context, Cutea de Apel Craiova a avut în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 119 din 15.03.2022, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., cu referire la Deciziile nr. 126/2016, nr. 633/2018, nr. 651/2018 şi nr. 683/2018.
Din această perspectivă, Curtea de Apel Craiova a constatat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. nu întruneşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prev. de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva încheierii din 28 septembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs petentul A..
Prin motivele formulate, cu titlu prealabil, recurentul a arătat că prin sentinţa penală nr. 4619 din 20.12.2017 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1014 din 03.07.2018 a Curţii de Apel Craiova, a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, în baza art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.
Deopotrivă, a precizat că a mai fost trimis în judecată în două dosare, într-unul dintre acestea (nr. x/2016 al Judecătoriei Craiova) dispunându-se o soluţie de achitare (cu trimitere la prevederile art. 181 C. pen. din 1969), iar în cel de-al doilea (nr. x/2018 al Judecătoriei Craiova) o soluţie de încetare a procesului penal.
Totodată, recurentul a învederat că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 155 alin. (1) C. pen. în mai multe cauze, iar prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată, printre alţii, "de A. în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Craiova, secţia penală (...), de A. în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori" şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituţionale.
Ulterior, în baza deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, recurentul a formulat o cerere de revizuire, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., cu privire la hotărârea de condamnare pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Craiova, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentinţa penală nr. 233 din 19.01.2023.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat apel, formându-se dosarul nr. x/2022, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, cauză în care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. cu privire la sintagma "admiterea unei excepţii de necostituţionalitate ridicate în acea cauză", iar prin încheierea ce formează obiectul prezentului recurs (din 28 septembrie 2023), Curtea de Apel Craiova a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
În susţinerea căii de atac formulate, recurentul A. a arătat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, având în vedere că excepţia a fost ridicată în faţa unei instanţe de judecată, la cererea sa, care este parte în proces, vizează neconstitutionalitatea unei dispoziţii legale în vigoare, nu are ca obiect prevederi constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi are legătura cu soluţionarea cauzei penale, producând un efect real concret asupra cursului procesului penal.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi admiterea cererii privind sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul A., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerinţe:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi 3, instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În aplicarea acestui text de lege, instanţa de judecată realizează o verificare sub aspectul realizării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal, căci verificarea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate de către judecătorul în faţa căruia este ridicată are ca efect evitarea încărcării inutile a Curţii Constituţionale şi eliminarea încercărilor de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanţelor.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege, iar sub acest aspect, instanţele judecătoreşti au statuat în mod constant că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau când se urmăreşte o completare sau o modificare a actului normativ.
Obligaţia instanţei de a examina şi această condiţie implicită de admisibilitate rezultă chiar din jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, ale cărei decizii au fost, în mod constant, în sensul respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate formulate cu nerespectarea competenţei sale expres prevăzute de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată (mutatis mutandis, deciziile Curţii Constituţionale nr. 35 din 20.01.2011; nr. 284 din 24.02.2011; nr. 187 din 6.03.2012; nr. 378 din 26.06.2014).
În susţinerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, recurentul a arătat că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. cu privire la sintagma "admiterea unei excepţii de necostituţionalitate ridicate în acea cauză" sunt contrare prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
Înalta Curte are în vedere cele statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 126/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 185 din 11.03.2016), în sensul că soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că "în reglementarea cazului de revizuire examinat - art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., deşi intenţia legiuitorului actual a fost de a da în continuare eficienţă controlului de constituţionalitate, posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curţii este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declanşat acest control, anterior momentului publicării deciziei, în condiţiile prevăzute de lege. În acest sens este şi jurisprudenţa recentă a Curţii, respectiv Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, potrivit căreia, "în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât şi-ar pierde caracterul concret". În aceste condiţii, având în vedere importanţa principiului autorităţii de lucru judecat, Curtea constată că, pentru a garanta atât stabilitatea raporturilor juridice, cât şi o bună administrare a justiţiei, este necesar ca ceea ce a stabilit instanţa de contencios constituţional, pe cale jurisprudenţială, cu privire la condiţiile în care se poate formula revizuire, în temeiul unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, să se transpună în cuprinsul normelor procesual penale examinate în prezenta cauză. Aşadar, Curtea reţine că o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică." (paragraful 33).
Deopotrivă, s-a reţinut că "Întrucât principiul autorităţii de lucru judecat este de o importanţă fundamentală atât în ordinea juridică naţională, cât şi în ordinea juridică comunitară, precum şi la nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea reţine că atingerea adusă acestuia prin legislaţia naţională trebuie să fie limitată, fiind necesar ca acestui principiu să i se aducă derogare doar dacă o impun motive substanţiale şi imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, şi Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunţată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52). În speţă, Curtea constată că motivul substanţial şi imperios care justifică derogarea de la principiul autorităţii de lucru judecat îl constituie decizia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de instanţa de contencios constituţional. Însă nereglementarea condiţiei ca excepţia de neconstituţionalitate să fi fost invocată în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere atribuie efecte ex tunc actului jurisdicţional al Curţii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, determină o încălcare nepermisă a autorităţii de lucru judecat, o atingere adusă principiului securităţii raporturilor juridice - element fundamental al supremaţiei dreptului, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61)" (paragraful 34).
Drept urmare, instanţa de contencios constituţional a constatat că "soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu circumstanţiază cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională" (paragraful 35).
Ulterior publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 126/2016, prin art. II pct. 113 din Ordonanţa de urgenţă nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, au fost modificate prevederile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., după cum urmează:
"La articolul 453 alin. (1), lit. f) se modifică şi va avea următorul cuprins: f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate."
Aşadar, sintagma cu privire la care recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate ("admiterea unei excepţii de necostituţionalitate ridicate în acea cauză" din cuprinsul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen..) a fost introdusă prin art. II pct. 113 din Ordonanţa de urgenţă nr. 18/2016, urmare a celor statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 126/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 185 din 11.03.2016), în sensul că soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, prin invocarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate se tinde la obţinerea unei modificări legislative, respectiv să se revină la forma iniţială a acestui text de lege, astfel cum era reglementat anterior modificării aduse prin art. II pct. 113 din Ordonanţa de urgenţă nr. 18/2016, ce a fost declarat anterior neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 126/2016.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 28 septembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Conform prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 28 septembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2023.