Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79/F din data de 28 ianuarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia I a penală a făcut aplicarea art. 5 din C. pen. şi a constatat că legea penală mai favorabilă în privinţa inculpatului A. este C. pen. 1968.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.
În baza art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968 a interzis, pe o perioadă de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. 1968.
A făcut aplicarea 71 din C. pen. 1968 şi a interzis, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul aceloraşi drepturi.
În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de spălare de bani.
În baza art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968 a interzis, pe o perioada de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. 1968.
A făcut aplicarea 71 din C. pen. 1968 şi a interzis, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul aceloraşi drepturi.
În baza art. 25 din C. pen. 1968 raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de instigare la fals informatic.
În baza art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de uz de fals.
În baza art. 25 din C. pen. 1968 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune.
În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal sub aspectul infracţiunii continuate de manipulare a pieţei de capital prevăzută de art. 279 alin. (1) raportat la art. 248 combinat cu art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 1 şi 2 şi lit. b) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, ca efect al împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a) în referire la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1968 a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în final, acesta având de executat pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani închisoare, în regim de detenţie.
În baza art. 35 din C. pen. 1968 a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani închisoare, pedepsele complementare/accesorii cu conţinutul mai sus menţionat, executarea acestora urmând sa aibă loc în condiţiile art. 66/art. 71 alin. (1) din C. pen. 1968. (...)
În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 din C. proc. pen. în referire la art. 1357 din C. civ. şi art. 1382 din C. civ., a admis în parte acţiunea civilă şi a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata următoarelor sume de bani către persoanele vătămate, constituite părţi civile în cauză, după cum urmează:
- partea civilă B. -1.849.769 RON;
- partea civilă C. -168.967 RON;
- partea civilă D. -32.936 RON;
- părţile civile E. si Dumitrescu G. -212.884,54 RON;
- partea civilă H. -208.249,98 RON;
- partea civilă I. -66.436,65 RON;
- partea civilă J. -99.620,25 RON.
A respins ca neîntemeiate cererile de acordare a despăgubirilor morale formulate de părţile civile B., C., G. şi E., D. şi I..
A luat act de faptul că persoanele vătămate K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. a dispus confiscarea următoarelor sume de bani însuşite pe nedrept de inculpaţii A. si T., astfel:
- suma de 60.990,64 RON însuşită de inculpaţii A. şi T. (persoana vătămată K.);
- suma de 152.840,23 RON însuşită de inculpatul A. (persoana vătămată L.).
- suma de 21.910,83 RON însuşită de inculpatul A. (persoana vătămată M.);
- suma de 19.353,28 RON însuşită de inculpatul A. şi T. (persoana vătămată O.);
- suma de 17.161,07 RON însuşită de inculpatul A. şi T. (persoana vătămată N.);
- suma de 148.188,65 RON însuşită de inculpatul A. şi T. (persoana vătămată P.);
- suma de 66.056,21 RON însuşită de inculpatul A. (persoana vătămată Q.);
- suma de 40.824,25 RON însuşită de inculpatul A. (persoana vătămată R.);
- suma de 12.453,14 RON însuşită de inculpatul T. (persoana vătămată S.).
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanţele din cursul urmăririi penale, după cum urmează: (...) Măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa numărul 814/P/2012 din data de 16.01.2013 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 451.607,71 RON, astfel:
Imobil situat în municipiul Bucureşti, strada x, numărul 2A, având numărul cadastral x (număr cadastral vechi 2649/3) intabulat în Cartea Funciară numărul x a municipiului Bucureşti, provenind din conversia de pe hârtie a Cărţii Funciare numărul x a municipiului Bucureşti, prin încheierea numărul x, eliberată la data de 13.04.2012, în dosarul numărul x/30.03.2012 de O.C.P.I. Sector 4 Bucureşti, alcătuit din teren în suprafaţă de 63,60 metri pătraţi şi construcţia edificată pe acesta având regimul pe înălţime P+1+M, formată din P - garaj, cu o suprafaţă de 59,18 metri pătraţi, etaj, format din 2 camere şi baie, având suprafaţa utilă de 102,93 metri pătraţi, împreună cu terasă în suprafaţă de 65,52 metri pătraţi, întreg etajul având suprafaţa totală de 168,45 metri pătraţi şi pod mansardat format din 4 camere şi hol, întregul pod mansardat având o suprafaţă utilă de 111,27 metri pătraţi. Imobilul în cauză a fost dobândit de inculpatul A. prin contractul de vânzare-cumpărare numărul x/12.09.2012, autentificat la B.N.P. U..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii persoane fizice, în vederea introducerii în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 88 din C. pen. 1968 a dispus deducerea reţinerii în cazul inculpatului A., măsura preventivă fiind dispusă fată de acesta la data de 30.08.2016.
În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul A., printre alţii, la plata sumei de 7000 RON cheltuieli judiciare în folosul statului.
Onorariile apărătorilor desemnati din oficiu, în cuantum de 3000 RON fiecare, au fost avansate de Ministerul Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile civile B. şi C. şi, printre alţii, inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 670/A din data de 6 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpaţii A., T., V., W., X., Y. împotriva sentinţei penale nr. 79 din 28.01.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost desfiinţată în parte hotărârea apelată şi, rejudecând:
În baza art. 5 din C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este constituită de reglementarea penală în vigoare în perioada 26.04.2018 - 30.05.2022 şi, în consecinţă:
În baza art. 396 alin. (6) şi (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de manipulare a pieţei de capital, înşelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, instigare la fals informatic, spălare a banilor şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 157 alin. (5) raportat la art. 137 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 24/2017 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 367 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
A fost înlăturată dispoziţia din hotărârea apelată privind prelevarea de probe biologice de la inculpaţii persoane fizice în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate care nu contravin prevederilor deciziei.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, inclusiv onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata Z. S.A., în cuantum de 1.253 de RON, au fost reţinute în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casaţie inculpatul A..
Recurentul nu a indicat cazul de casare pe care îşi întemeiază cererea, însă în motivarea acesteia, în esenţă, a criticat hotărârea instanţei de apel apreciind că Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală nu a procedat la o veritabilă rejudecare a cauzei, motivele de apel invocate de către inculpatul A. fiind omise, instanţa aplicând din oficiu normele referitoare la prescripţia răspunderii penale.
De asemenea, a mai invocat faptul că reţinerea faptei de manipulare a pieţei de capital în sarcina inculpatului reprezintă o ingerinţă ilegală a instanţelor de fond, rezultată prin încălcarea principiului nulum crimen sine lege, având în vedere că dispoziţiile art. 248 şi art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 1 şi 2 şi lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital au fost abrogate expres de Legea nr. 24 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 213 din 29 martie 2017. Mai mult, a susţinut că nu putea fi trimis în judecată pentru fapta de manipulare a pieţei de capital deoarece la momentul efectuării urmăririi penale exista deja o jurisprudenţă internă stabilă în sensul că acest tip de infracţiune nu este posibilă pe piaţa extra-bursieră RASDAQ, întrucât aceasta nu corespundea criteriilor de piaţă reglementată, prevăzute expres de legea penală. Sub acest aspect, a făcut referire la Hotărârea Curţii de Justiţie Europene (Camera a doua) din data de 22 martie 2012, pronunţată în Cauza C-248/11, precum şi la Decizia nr. 865 din 13.03.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2011.
În egală măsură, a invocat încălcarea principiului de drept non bis in idem, întrucât faptele săvârşite de A. în calitate de angajat al S.C. Z. S.A, reţinute a întruni elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi instigare la fals informatic au fost constatate ca fiind contravenţii şi sancţionate ca atare, fiind rezultatul încălcării unor proceduri interne ale angajatorului S.C. Z. S.A., supuse controlului C.N.V.M.. A precizat că A. a fost sever sancţionat contravenţional de către autoritatea de control administrativ, cu o amendă consistentă şi cu restricţionarea exercitării unui drept subiectiv civil important, prin anularea licenţei de broker. Or, atât organul de urmărire penală, cât şi prima instanţă de fond au apreciat in mala partem că sancţiunea contravenţională severă reprezintă o dovadă indubitabilă că A. este vinovat de săvârşirea infracţiunii de manipulare a pieţei de capital.
S-a mai susţinut că stabilirea în mod ilegal a vinovăţiei lui A. ca singura persoană responsabilă de falimentul S.C. Z. S.A.. A menţionat că, din cauza acestei aprecieri, care reprezintă o ingerinţă ilegală şi nejustificată, A. este supus unei tensiuni psihice deosebite, urmând ca în viitor să răspundă penal şi civil pentru faptul că s-a constatat judecătoreşte, definitiv, că el este singura persoană vinovată de faliment. Instanţa penală nu este competentă general să constate falimentul şi cauzele acestuia, faţă de dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, conform cărora "Cererile referitoare la procedurile prevăzute de prezentul titlu sunt de competenţa judecătorului-sindic, desemnat potrivit prevederilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.";
A mai susţinut că instanţa de apel a ignorat complet instituţiile de drept civil aplicabile, ceea ce a condus la încadrarea greşită a unor fapte ca infracţiuni de înşelăciune, întrucât, pe de o parte, înşelăciunea produsă prin manipularea ilicit-contravenţională a pieţei de capital nu poate fi concepută, intervenţia lui A. pe piaţa RASDAQ fiind legală, indiferent de validitatea mandatului, şi acesta nu putea controla în mod obiectiv conduita S.C. Z. S.A.., iar pe de altă parte, înşelăciunea produsă prin însuşirea unor sume de bani provenite din executarea unor contracte de mandat civil, considerate valabile juridic, nu poate fi întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, în cauză fiind aplicabile regulile răspunderii civile contractuale. Instanţa penală nu este competentă material să stabilească prejudiciul rezultat din manipularea pieţei de capital, având în vedere faptul că această faptă nu este infracţiune.
S-a apreciat că nu există prejudiciu rezultat din infracţiunea de înşelăciune săvârşită prin activitatea ilicită contravenţional, de manipulare a pieţei de capital, întrucât tot sistemul de norme juridice speciale care reglementau activitatea S.C. Z. S.A. garantează integritatea portofoliului de acţiuni al clienţilor, în sensul că, chiar dacă operaţiunea pe piaţa RASDAQ a fost efectuată fără acordul clientului, S.C. Z. S.A. era obligată, conform contractului cu clientul, să-i garanteze acestuia acelaşi număr de acţiuni, la aceeaşi societate înregistrată pe piaţa bursieră RASDAQ. Nu s-a făcut nici un fel de analiză a raportului juridic contractual de mandat pentru a se determina prejudiciul rezultat din înşelăciunea săvârşită prin însuşirea unor sume de bani rezultate din unele contracte de mandat civil, răspunderea juridică civilă fiind determinată exclusiv pe temeiul răspunderii civile delictuale şi nu a răspunderii civile contractuale.
Prin încheierea din data de 27 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 670/A din data de 6 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2017, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 1 şi a fixat termen la data de 25 octombrie 2023.
Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.
Scopul recursului în casaţie este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii concretizate în cazurile reglementate în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
Faţă de inculpatul A. s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunilor de manipulare a pieţei de capital, înşelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, instigare la fals informatic, spălare a banilor şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 157 alin. (5) raportat la art. 137 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 24/2017 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 367 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Sub aspectul situaţiei de fapt, prin decizia recurată, în esenţă, s-au reţinut următoarele:
1.1. Fapta inculpatului A. de a constitui un grup infracţional organizat, împreună cu inculpaţii T. şi V., la care a aderat inculpatul W., grup care a avut ca obiectiv în perioada 2011 - 2012 obţinerea de beneficii materiale ilicite din inducerea în eroare a clienţilor Z. S.A., din manipularea pieţei de capital şi spălarea banilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută, la momentul comiterii ei, de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în prezent de art. 367 alin. (1) din C. pen.
1.2. Fapta inculpatului A. de a induce şi menţine în eroare, în aceeaşi perioadă, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, a persoanelor vătămate B., C., D., E., G., H., Q., I., J., S., R., M., AA., N., P., K. şi L., cărora le-a pricinuit un prejudiciu total în cuantum de 3.178.641,72 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută, la data comiterii, de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, iar în prezent de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
1.3. Fapta inculpatului A. de a utiliza, pe o piaţă reglementată, instrumentele financiare ale clienţilor fără autorizarea prealabilă a acestora, de a efectua tranzacţii şi de a emite ordine de tranzacţionare cu simbolul OLT, care dau semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare, menţin preţul mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal sau artificial ori presupun procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune utilizând propriul cont de tranzacţionare, dar şi contul inculpatului T., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de manipulare a pieţei de capital în formă continuată, prevăzută, la data comiterii ei, de art. 279 alin. (1) raportat la art. 248 combinat cu art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 1 şi 2 şi lit. b) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, iar în prezent de art. 157 alin. (5) raportat la art. 137 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 24/2017 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
1.4. Fapta inculpatului A. de a-i determina, cu intenţie, pe inculpaţii V. şi pe T. ca, în data de 02.04.2012 şi 04.04.2012, să creeze adrese de e-mail în numele persoanelor vătămate B. şi C., respectiv x şi x, inducând în acest mod reprezentarea falsă că persoanele vătămate au acces on-line la conturile lor şi scutind Z. S.A. de obligaţia de a comunica titularilor situaţia conturilor respective, adrese care au fost introduse în sistemul informatic al societăţii de tranzacţionare a instrumentelor financiare BB., fiind confirmate ulterior de la adresa I.P., alocată inculpatului, toate tranzacţiile efectuate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals informatic, prevăzută, la data comiterii, de art. 25 din C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, iar în prezent de art. 47 raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
1.5. Fapta inculpatului A.:
a) de a-i determina, cu intenţie, pe inculpaţii V. şi pe T. să contrafacă scrierile din cuprinsul cererilor de vizualizare cont on-line întocmite în numele persoanelor vătămate B. şi C. în care au specificat adresele de e-mail x şi data completării 02.05.2011, deşi faptele s-au întâmplat în data de 02.04.2012, respectiv x şi data completării 17.10.2011, deşi faptele s-au întâmplat în data de 04.04.2012.
b) de a o determina, cu intenţie, pe inculpata V. să redacteze: două fişe de portofoliu contrafăcute în cuprinsul cărora s-a consemnat împotriva realităţii că în data de 10.01.2012 persoana vătămată B. deţinea 310.000 acţiuni OLT şi 3.494.000 acţiuni SIF 3, în valoare totală de 2.376.648 RON, iar în data de 23 aprilie 2012 persoana vătămată deţinea 260.000 acţiuni OLT în valoare totală de 240.000 RON şi 3.494.000 acţiuni SIF 3 în valoare totală de 2.401.086 RON, înscrisuri care au fost predate fizic şi electronic victimei.
c) de a-i determina, cu intenţie, pe inculpaţii V. şi pe T. să contrafacă scrierile şi subscrierile din cuprinsul ordinelor de tranzacţionare emise fără autorizare prealabilă pentru clienţii B., C., H., G., E. şi D., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută la data comiterii de art. 25 din C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, iar în prezent de art. 47 raportat la art. 322 din C. pen.
1.6. Fapta inculpatului A. de a folosi înscrisurile sub semnătură privată menţionate anterior în vederea producerii de consecinţe juridice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută, la data comiterii, de art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, iar în prezent de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
1.7. Fapta inculpatului A. de a proceda la transferul de fonduri şi instrumente financiare, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, la disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii fondurilor şi acţiunilor şi la dobândirea, deţinerea şi folosirea de bani şi instrumente financiare, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, respectiv din înşelăciune şi manipularea pieţei de capital, în valoare totală de 3.512.215,19 RON, bani pe care i-a dobândit după ce i-a rostogolit alternativ cu instrumentele financiare ale clienţilor prin conturi de tranzacţionare şi prin conturi bancare, atribuindu-le astfel o aparenţă de legalitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută la data comiterii de art. art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, iar în prezent de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.
Înalta Curte reaminteşte că recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat. Astfel, recursul în casaţie nu presupune reevaluarea situaţiei de fapt ori a forţei probante a mijloacelor de probă, ci exclude posibilitatea reformării acestor aspecte.
În acest context, Înalta Curte constată că aspectele invocate de inculpat cu privire la efectuarea tranzacţiilor pe o piaţă nereglementată, piaţa Rasdaq, pun în discuţie o reformare a situaţiei de fapt în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut cu titlu definitiv că faptele au fost comise în cadrul unei pieţe reglementate, respectiv a Bursei de Valori Bucureşti.
În acest sens, se observă că instanţa de control judiciar a reţinut expressis verbis "contrar argumentelor invocate de inculpat pe calea apelului, Curtea costată, mai întâi, că faptele deduse judecăţii au fost comise de inculpat în cadrul unei pieţe reglementate, cea a Bursei de Valori Bucureşti - BVB (pentru activitatea derulată de inculpat pe piaţa Rasdaq nefiind dispusă, de altfel, trimiterea în judecată)".
Astfel, instanţa de recurs reţine că în acest cadru procesual inculpatul solicită o reformare a situaţiei de fapt stabilite în mod definitiv de instanţa de apel. În calea sa de atac, recurentul pretinde ca, plecând de la alte premise, neatestate obiectiv, să se pronunţe o soluţie mai blândă în raport cu cea definitivă şi executorie.
Înalta Curte mai reţine că susţinerile inculpatului conform cărora a fost condamnat pentru o infracţiune, manipularea pieţei de capital, a căror prevederi legale au fost abrogate, sunt nefondate.
Se reţine că la data săvârşirii faptelor, anul 2011-2012, potrivit art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, săvârşirea cu intenţie a faptelor prevăzute la art. 237 alin. (3) şi art. 245 - 248 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
De asemenea, art. 248 din Legea nr. 297/2004 prevedea că este interzis oricărei persoane fizice sau juridice să se angajeze în activităţi de manipulare a pieţei.
În egală măsură, art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 1 şi 2 şi lit. b) din Legea nr. 297/2004, prevedeau că manipularea pieţei înseamnă: a) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare: 1. care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare; 2. care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial; b) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune
După abrogarea dispoziţiilor menţionate din Legea nr. 297/2004, ca urmare a dispoziţiilor art. 178 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, infracţiunea s-a regăsit incriminată în art. 134 alin. (5) rap. la art. 120 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 24/2017, iar după republicarea acestei legi se regăseşte incriminată în dispoziţiile art. 157 alin. (5) rap. la art. 137 alin. (1) lit. a) şi b).
Potrivit art. 157 alin. (5), manipularea pieţei, astfel cum este prevăzută la art. 137, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.
De asemenea, art. 137 alin. (1) lit. a) şi b) prevede că în sensul prezentului titlu, manipularea pieţei reprezintă următoarele tipuri de activităţi:
a) efectuarea unei tranzacţii, plasarea unui ordin de tranzacţionare sau orice alt comportament care oferă sau este probabil să ofere indicaţii false sau înşelătoare cu privire la oferta, cererea sau preţul unui instrument financiar, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate de emisii sau care fixează ori este probabil să fixeze preţul unuia sau mai multor instrumente financiare, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate de emisii la un nivel anormal sau artificial, cu excepţia cazului în care motivele pentru care persoana care a participat la tranzacţii sau a plasat ordinele de tranzacţionare a acţionat astfel sunt conform dispoziţiilor legale aplicabile şi respectivele tranzacţii sau ordine de tranzacţionare sunt în conformitate cu practicile de piaţă acceptate la locul de tranzacţionare în cauză, în măsura în care acestea au fost aprobate conform prevederilor art. 13 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014;
b) efectuarea unei tranzacţii, plasarea unui ordin sau orice altă activitate sau comportament care influenţează sau este probabil să influenţeze preţul unuia sau mai multor instrumente financiare, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate de emisii, prin recurgerea la un procedeu fictiv sau orice altă formă de înşelăciune sau artificiu.
În acest context argumentativ, contrar susţinerii apărării, instanţa de recurs constată că infracţiunea de manipulare a pieţei de capital în variantele normative pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. au fost incriminate de la momentul săvârşirii faptei şi până în prezent, nefiind abrogate.
În egală măsură, se reţine că inculpatul critică, în realitate, motivarea instanţei de apel. Modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să motiveze decizia recurată nu se poate circumscrie vreunui caz de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Mai mult, aprecierea apărării referitoare la lipsa de probe ce ar susţine nevinovăţia inculpatului nu poate face obiectul cenzurii în procedura pendinte. Aprecierea instanţei de apel asupra probatoriului ce a condus la reţinerea ca dovedite a elementelor specifice şi utile soluţiei, nu constituie o chestiune de drept care să se circumscrie vreunui caz de casare.
În ceea ce priveşte posibilitatea reţinerii încălcarea principiului ne bis in idem în prezenta cauză, ca urmare a aplicării unei sancţiuni contravenţionale, Înalta Curte constată că potrivit principiul ne bis in idem, astfel cum este prevăzut în art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi în art. 6 C. proc. pen., corespunde cerinţelor de echitate şi securitate juridică şi garantează persoanei condamnate că nu mai poate fi urmărită ori pedepsită penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform normelor legale şi procedurale penale a statului.
În dreptul intern, în legislaţia anterioară, principiul "ne bis in idem" nu era reglementat în mod expres, făcându-se aplicarea directă a art. 4 din Protocolul 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, esenţa acestuia constând în aceea că autorităţile judiciare pot aplica o singură dată o sancţiune cu caracter penal.
Fiind nevoie de o reglementare explicită a acestui principiu, în categoria principiilor procesului penal român, prin Legea nr. 135/2010 privind Noul C. proc. pen. a fost introdus art. 6 C. proc. pen., potrivit cu care "nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă chiar şi sub o altă încadrare juridică".
Principiul "ne bis in idem" este indisolubil legat de principiul autorităţii de lucru judecat care operează numai în cazul în care, cu privire la o persoană, s-a desfăşurat o judecată penală pentru o anumită faptă considerată infracţiune.
În acest sens, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, în materie penală, se cere existenţa a două elemente identice, între cauza judecată definitiv şi cauza ce urmează a fi soluţionată, şi anume: identitate de persoană şi identitate de obiect.
Există autoritate de lucru judecat doar atunci când acţiunea penală a fost stinsă definitiv, nu şi atunci când organele judiciare pot dispune redeschiderea urmăririi penale şi ca atare nu poate opera un impediment pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.
În ceea ce priveşte sintagma "hotărâre definitivă" aceasta trebuie înţeleasă în sensul existenţei unei hotărâri prin care se rezolvă definitiv fondul cauzei, o soluţie prin care se stinge definitiv acţiunea penală.
Prin urmare, incidenţa principiului "ne bis in idem", respectiv autoritatea de lucru judecat pot opera în cazul soluţiilor dispuse de procuror prin care se stinge definitiv acţiunea penală.
În acest context argumentativ, Înalta Curte consideră că nu sunt întemeiate criticile inculpatului în sensul reţinerii încălcării principiului ne bis in idem întrucât în cauză nu a avut loc o dublare a procedurilor. Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi instigare la fals informatic.
Referitor la criticile inculpatului pe latură civilă, se constată că nu pot face obiectul cenzurii pe calea recursului în casaţie decât în situaţia în care soluţia pe latură penală ar influenţa modul de soluţionare a acţiunii civile, aspect ce nu este incident în cauză.
În concluzie, se constată că baza factuală reţinută de instanţa de apel, respectiv modalitatea concretă în care inculpatul a acţionat, a determinat reţinerea caracterizării în drept menţionate, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel reţinând în mod corect, că acţiunile inculpatului A. se circumscriu ilicitului penal.
Prin urmare, se constată că baza factuală, în modalitatea în care a fost reţinută de către instanţa de apel se suprapune riguros şi eficient peste elementele de tipicitate ale infracţiunilor de manipulare a pieţei de capital, înşelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, instigare la fals informatic, spălare a banilor şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 157 alin. (5) raportat la art. 137 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 24/2017 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 367 alin. (1) din C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 670/A din data de 06 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 670/A din data de 06 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2023.