Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023
Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpata A., împotriva deciziei penale nr. 557/A din 13 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25/P/28.02.20233 pronunţată de Tribunalul Bihor s-au hotărât următoarele:
S-a constatat că legea penală mai favorabilă este cea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018) şi data de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2022).
În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi a Deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (săvârşită în perioada decembrie 2015- ianuarie 2016).
În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi a Deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (săvârşită în perioada aprilie/mai 2013 - iunie 2014).
În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi a Deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. art. 244 alin. (1) C. pen. (săvârşită în perioada martie- aprilie 2014).
În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi a Deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (săvârşită în perioada 2014-2015).
În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi a Deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (săvârşită în 2015).
În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. (săvârşită în decembrie 2014).
În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019 (încadrarea anterioară: art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002).
În temeiul art. 396 alin. (2) raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (faptă din noiembrie/ decembrie 2015).
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior arătate, în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.
Executarea pedepsei s-a dispus a se face în regim de detenţie.
Au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile B., C. şi în totalitate acţiunea civilă formulată de partea civilă D..
În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (5) şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 şi următoarele C. civ., a fost obligată inculpata A. la plata următoarelor sume:
- 75.441 RON cu titlu de daune materiale, către partea civilă B..
- 12.500 euro în echivalent RON la data plăţii şi 106.000 RON, cu titlu de daune materiale către partea civilă C..
- 24.000 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune materiale, către partea civilă D..
Au fost respinse cererile formulate de părţile civile B., C. şi E. privind obligarea inculpatei la plata daunelor morale.
A fost respinsă cererea formulată de procuror vizând confiscarea specială şi extinsă.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului, instituită prin ordonanţa din data de 26.01.2017 emisă în dosar nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, asupra terenului extravilan în suprafaţă de 1500 mp, deţinut de numitul F., situat în comuna Hidişelu de Sus, nr. cadastral x, pe care este amplasată o construcţie reprezentând casă de locuit cu anexe, edificată fără autorizaţie de construcţie.
În temeiul art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) şi art. 275 pct. 3 lit. b) C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 276 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 4.800 RON, către partea civilă B., reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, partea civilă C. şi inculpata A..
Prin decizia nr. 557/A din 13 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 punctul 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, partea civilă C. şi inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 25/28.02.2023 pronunţate de Tribunalul Bihor, fiind menţinute în totalitate dispoziţiile sentinţei apelate.
Curtea de Apel Oradea, referitor la comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. denunţată de către martorul E. (cu privire la care s-a declarat recurs în casaţie), a constatat că starea de fapt stabilită de către prima instanţa este rezultatul coroborării judicioase a mijloacelor de proba administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, criticile formulate de către inculpata fiind neîntemeiate.
Astfel, contrar apărărilor sale, s-a reţinut că declaraţiile martorului denunţător E. în care descrie conţinutul discuţiilor purtate cu inculpata se coroborează pe deplin cu declaraţiile martorilor G., H. şi I., precum şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate.
Martora E. a arătat în mod repetat în declaraţiile sale că inculpata a pretins ca "lucrează la DNA Bucureşti" şi că poate facilita angajarea fiicei sale pe un post de asistent medical în cadrul Spitalului CFR Oradea, prin intermediul directorului, în schimbul sumei de 2000 euro. Împrejurarea că, ulterior, cu ocazia primirii acestei sume, inculpata a adăugat că din aceşti bani, 1000 de euro îi va reveni directorului Spitalului CFR, iar cea de a doua unei alte persoane de la Bucureşti, nu modifică tipicitatea infracţiunii de trafic de influenţă câtă vreme aceasta s-a consumat în momentul pretinderii sumei, concomitent cu indicarea celorlalte elemente din conţinutul obiectiv al infracţiunii.
Aceeaşi stare de fapt este relatată şi de către soţul martorei denunţătoare, martorul H., care a arătat că inculpata "s-a recomandat ca fiind angajată în cadrul DNA Bucureşti şi că are posibilitatea de a interveni pe lângă directorul Spitalului CFR Oradea pentru a facilita angajarea fiicei noastre". De asemenea, referiri explicite la promisiunea inculpatei sunt făcute şi în conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, purtate de către inculpata cu martora E..
Instanţa de apel a subliniat că infracţiunea de trafic de influenţă s-a consumat în momentul în care inculpata pretinde că are influenţa necesara faţă de directorul Spitalului CFR pentru a-l determina pe acesta să o angajeze pe fiica martorului denunţător în virtutea atribuţiilor sale de serviciu.
Contrar apărărilor formulate de către inculpată, Curtea a apreciat că funcţionarul public faţă de care se pretinde că s-ar exercita influenţă este suficient de bine individualizat prin calitatea sa de director la Spitalului CFR Oradea, fiind realizate elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, iar nu cea a infracţiunii de înşelăciune, aşa după cum s-a arătat în cererea de schimbare a încadrării juridice formulata atât la fond, cât şi în apel.
Împrejurarea că pe parcursul discuţiilor ulterioare, alături de directorul Spitalului CFR Oradea, a fost indicată şi o a doua persoana faţă de care urma să se exercite influenţă de către inculpata, nu aduce atingere cu nimic tipicităţii infracţiunii de trafic de influenţă, aşa cum nici aserţiunile ulterioare primelor discuţii potrivit cărora banii respectivi ar fi daţi celor două persoane indicate nu sunt de natură să atragă o noua încadrare juridica.
Ca atare, Curtea de apel, reţinând că încadrarea juridică dată infracţiunii imputate inculpatei este cea corectă şi că probaţiunea administrată susţine pe deplin acuzaţia adusă acesteia, fiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie, a constatat că în mod întemeiat a pronunţat instanţa de fond soluţia de condamnare a inculpatei sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen.
Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatei A. la data de 26 iulie 2023, la Penitenciarul Arad, iar data până la care inculpata A. avea posibilitatea să declare recurs în casaţie este 28 august 2023, inclusiv.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpata A. a declarat recurs în casaţie la data de 9 august 2023, prin apărător ales, avocat J., cu împuternicire avocaţială depusă la dosar.
În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat de recurenta inculpată că a fost condamnată pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie - decembrie 2015, ar fi primit suma de 2000 euro de la martorul denunţător E. pentru a-şi trafica influenţa asupra directorului spitalului CFR Oradea şi a facilita angajarea fiicei denunţătoarei, G., pe postul de asistent medical, fără susţinerea vreunui concurs.
Astfel, recurenta inculpată a susţinut următoarele:
- odată s-a reţinut că inculpata a pretins suma de 2000 de euro pentru a-i remite directorului Spitalului CFR Oradea - conform încadrării în drept;
- în conţinutul rechizitoriului se reţine că, de fapt, suma de 2000 de euro a fost pretinsă şi primită de inculpată pentru a o remite în cuantum de 1000 de euro directorului Spitalului CFR Oradea şi 1000 euro unei persoane neidentificate sub nicio formă;
- nici din rechizitoriul întocmit în cauză şi nici din conţinutul celor două hotărâri (atât din primă instanţă cât şi din apel) nu reiese dacă această sumă de 2000 de euro a fost pretinsă şi primită de inculpată pentru sine sau pentru altul;
- nici în cadrul rechizitoriului şi nici în cadrul celor două hotărâri (atât din primă instanţă cât şi din apel) nu au fost analizate condiţiile referitoare la atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public în îndeplinirea actului în discuţie (respectiv atribuţiile directorului Spitalului CFR Oradea în legătură cu angajarea unei persoane fără susţinerea vreunui concurs);
- de observat că niciodată nu s-a menţionat când urma să fie angajată fiica denunţătoarei pe acel post şi dacă acest lucru era efectiv posibil, semn al reţinerii unei stări de fapt cu titlu general, nemulabilă pe vreun text incriminator - în special pe cel al incriminării traficului de influenţă;
- starea de fapt reţinută nu îndeplineşte condiţiile de tipicitate obiectivă ale traficului de influentă, atâta timp cât funcţionarul public (directorul Spitalului CFR Oradea) nu are atribuţii de serviciu de a numi în funcţia de asistent medical o persoană fără susţinerea vreunui concurs.
În acest context, se apreciază că este întemeiat motivul de recurs în casaţie, întrucât fapta inculpatei de a pretinde şi primi suma de 2000 de euro pentru a-şi trafica influenţa pe lângă directorul spitalului CFR Oradea şi/sau pe lângă o persoana rămasă neidentificată sub nicio formă, în condiţiile în care directorul (funcţionarul public) nu are atribuţii de serviciu în legătură cu motivul pentru care s-ar fi traficat influenţa (respectiv angajarea numitei G. pe postul de asistent medical fără susţinerea unui concurs, la spitalul CFR Oradea) face ca fapta să nu fie prevăzută de legea penală, lipsindu-i o cerinţă a laturii obiective prev. de art. 291 C. pen., respectiv inexistenţa atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public în legătură cu îndeplinirea actului pentru care s-ar fi realizat traficul de influenţă.
Totodată, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., recurenta inculpată a formulat o cerere de suspendare a executării hotărârii, pe care însă nu a motivat-o.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată tuturor participanţilor, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 4 septembrie 2023, iar la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie era îndeplinită.
La data 26 septembrie 2023 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpata A., Înalta Curte a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, motiv pentru care, prin încheierea din 3 octombrie 2023 a dispus admiterea în principiu şi trimiterea cauzei pentru judecarea recursului în casaţie Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 14 noiembrie 2023.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie declarat de inculpata A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie, în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.. Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului nelegal al hotărârilor judecătoreşti tinzând la desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.
Astfel, cum în mod corect a reţinut şi judecătorul de filtru, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019). Deoarece legea nu prevede competenţa de a administra probe cu privire la situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor constatate şi stabilite în mod definitiv de instanţa de apel.
De asemenea, s-a mai statuat în jurisprudenţă şi că verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv concordanţa conduitei subiectului cu norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective [nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) şi care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..] (Decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
În cauza de faţă, recurenta a susţinut că a fost condamnată pentru infracţiunea de trafic de influenţă atâta timp cât funcţionarul public (directorul Spitalului CFR Oradea) nu are atribuţii de serviciu de a numi în funcţia de asistent medical o persoană fără susţinerea vreunui concurs, fiind incident, aşadar, cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii în sensul că fapta nu corespunde modelului abstract de incriminare.
Se constată că atât instanţa de apel cât şi instanţa de fond au reţinut aceeaşi situaţie de fapt, pornind de la materialul probator administrat în cauză.
Astfel, referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., supusă analizei prezentului recurs în casaţie, starea de fapt valorificată prin decizia recurată constă în faptul că inculpata A., pretinzând că are influenţă asupra directorului de la Spitalul CFR Oradea a pretins şi primit de la E. suma de 2.000 de euro, în perioada noiembrie- decembrie 2015, sub promisiunea că va facilita angajarea lui G. (fiica lui E.), pe postul de asistent medical, fără susţinerea vreunui concurs.
Potrivit art. 291 alin. (1) C. pen., infracţiunea de trafic de influenţă constă în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
Cerinţa esenţială pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, este aceea potrivit căreia autorul are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului public. A lăsa să se creadă că are influenţă înseamnă a crea unei persoane falsa impresie că se bucură de trecere, că se află în bune relaţii cu funcţionarul public, ca se bucură de încrederea acestuia.
În această situaţie, când autorul lasă să se creadă că are influenţă, deşi nu are, este vorba şi de o inducere în eroare, de o înşelăciune pe care însă traficul de influenţă o absoarbe în conţinutul său, întrucât prin incriminare s-a urmărit ocrotirea prestigiului instituţiilor şi autorităţilor publice şi a funcţionarilor care asigură desfăşurarea activităţii acestora.
În cazul de faţă, elementul material constă în acţiunea de traficare a influenţei, care este realizată în modalitatea primirii de la numita E. a sumei de 2000 de euro pentru a interveni pe lângă directorul Spitalului CFR Oradea, asupra căruia inculpata A. a lăsat să se creadă că are influenţă.
Totodată, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, Înalta Curte reţine că nu are relevanţă faptul că inculpata A. nu a precizat numele directorului Spitalului CFR Oradea asupra căruia a lăsat să creadă că are influenţă, ci este suficient că l-a determinat prin calitatea sa, calitate care îi oferea funcţionarului competenţa de a o angaja pe fiica denunţătoarei.
De asemenea, nu are relevanţă că suma de 2000 de euro a fost pretinsă şi primită de inculpată pentru sine sau pentru a o remite, întreagă sau doar în cuantum de 1000 de euro, directorului Spitalului CFR Oradea, asupra căruia pretindea că are influenţă, iar restul de 1000 euro, unei persoane neidentificate.
Împrejurarea, negată de recurentă, că directorul Spitalului CFR Oradea avea competenţa de a o angaja pe fiica denunţătoarei rezultă fără dubiu din dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Astfel, potrivit art. 176 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică, iar potrivit art. 180 alin. (1) lit. a) şi b) prevăd că "în domeniul politicii de personal şi al structurii organizatorice managerul are, în principal, următoarele atribuţii:
a) stabileşte şi aprobă numărul de personal, pe categorii şi locuri de muncă, în funcţie de normativul de personal în vigoare;
b) aprobă organizarea concursurilor pentru posturile vacante, numeşte şi eliberează din funcţie personalul spitalului".
Faptul că, potrivit susţinerilor recurentei, nici în cadrul rechizitoriului şi nici în cadrul celor două hotărâri (atât din primă instanţă cât şi din apel) nu au fost analizate condiţiile referitoare la atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public în îndeplinire actului în discuţie (respectiv atribuţiile directorului Spitalului CFR Oradea în legătură cu angajarea unei persoane fără susţinerea vreunui concurs), nu conduce la constatarea lipsei tipicităţii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, atâta vreme cât, aşa cum s-a indicat mai sus, dispoziţiile legale conferă acestui funcţionar public atribuţii privind politica de personal, precum şi în domeniul structurii organizatorice a spitalului.
Din acest punct de vedere, devine nerelevant pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă când urma să fie angajată fiica denunţătoarei pe acel post şi dacă acest lucru era efectiv posibil (sub acest aspect, se reţine că la filele x se regăseşte adresa emisă de Spitalul Clinic CF Oradea în care se menţionează lista posturilor vacante pentru perioada noiembrie 2015- iunie 2016), cât timp recurenta a lăsat să se creadă că are influenţă asupra directorului spitalului, care avea, potrivit competenţelor conferite de lege, posibilitatea de a o angaja pe fiica denunţătoarei. În plus, nici nu este necesar ca ulterior, aceasta să fi fost urmată de executare, adică de respectarea promisiunii de către recurentă.
Prin urmare, din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acţiunea inculpatei corespunde elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., reţinută în concret în sarcina sa.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 557/A/2023 din data de 13 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta-inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 557/A/2023 din data de 13 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Obligă recurenta-inculpata la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta-inculpată, în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2023.