Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70/P din 16.08.2022, pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. d) şi alin. (31) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 (nouă ani) închisoare, pentru comiterea infracţiunii de viol.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu victima şi cu părinţii acesteia B. şi C., şi al dreptului de a se apropia la mai puţin de 100 metri de locuinţa, şi de unitatea de învăţământ pe care o frecventează persoana vătămată D., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu victima şi cu părinţii acesteia B. şi C., şi al dreptului de a se apropia la mai puţin de 100 metri de locuinţa, şi de unitatea de învăţământ pe care o frecventează persoana vătămată D., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, prin sisteme informatice.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu victima şi al dreptului de a se apropia la mai puţin de 100 metri de locuinţa şi de unitatea de învăţământ pe care o frecventează persoana vătămată D., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, exerciţiul drepturilor părinteşti, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu victima şi al dreptului de a se apropia la mai puţin de 100 metri de locuinţa, de unitatea de învăţământ pe care o frecventează persoana vătămată, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi, în temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, la care adăugă sporul obligatoriu de 10 luni închisoare, reprezentând o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite în cauză, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 9 (nouă) ani şi 10 (zece luni) închisoare, în regim de detenţie.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară rezultantă, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu victima şi cu părinţii acesteia B. şi C., şi al dreptului de a se apropia la mai puţin de 100 metri de locuinţa, şi de unitatea de învăţământ pe care o frecventează persoana vătămată D., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei rezultante.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) şi (3), art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu victima şi cu părinţii acesteia B. şi C., şi al dreptului de a se apropia la mai puţin de 100 metri de locuinţa, şi de unitatea de învăţământ pe care o frecventează persoana vătămată D., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.
În temeiul art. 72 C. pen., deduce din pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului A. durata reţinerii pentru 24 ore din data de 01.01.2022 şi durata arestării preventive, începând cu data de 02.01.2022 şi până la zi (data pronunţării prezentei sentinţe, 16.08.2022).
În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 202 şi art. 223 alin. (2) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului A., ca fiind legală, temeinică şi proporţională cu scopul urmărit de organele judiciare.
Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel inculpatul A. şi partea civilă minoră D., prin intermediul reprezentantului legal al acesteia, B..
Prin decizia penală nr. 1037 din data de 07 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de partea civilă minoră D., prin intermediul reprezentantului legal al acesteia, B., tatăl minorei împotriva sentinţei penale nr. 70/P din 16.08.2022, pronunţată de Tribunalul Neamţ în soluţionarea dosarului penal nr. x/2022
A desfiinţat în parte latura penală din sentinţa penală atacată în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor principale aplicate de instanţa de fond inculpatului pentru infracţiunile deduse judecăţii, în consecinţă cu privire la cuantumul pedepsei principale rezultante, precum şi în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor pentru daune morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, a reţinut cauza spre judecare cu privire la aceste chestiuni şi, în fond, a hotărât următoarele:
A majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. d) şi alin. (31) C. pen. la 12 (doisprezece) ani închisoare.
A majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru infracţiunea pornografie infantilă prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen. la 6 (şase) ani închisoare.
A constatat că pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul A., urmare a majorării pedepselor principale individuale pentru infracţiunile deduse judecăţii este de 14 (paisprezece) ani închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare la care se adaugă conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. o treime din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 2 (doi) ani închisoare.
Pedeapsă principală rezultantă de executat pentru inculpatul A.: 14 (paisprezece) ani închisoare.
A majorat cuantumul despăgubirilor pentru daune morale la care a fost obligat inculpatul A. către partea civilă minoră D. - prin reprezentanţi legali C. şi B. la suma de 150000 (unasutăcincizecimii) RON.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 422 şi 424 alin. (3) C. proc. pen., a scăzut în continuare, din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul A. durata arestării preventive începând cu data pronunţării sentinţei penale atacate, 16.08.2022 şi până la zi.
II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 70/P din 16.08.2022, pronunţată de Tribunalul Neamţ în soluţionarea dosarului penal nr. x/2022
Împotriva deciziei penale nr. 1037 din data de 07 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia Penală, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 10 iulie 2023 (data plicului).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 12 mai 2023, când s-a stabilit termen la data de 29 august 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul nu a invocat temeiul de drept în susţinerea cererii.
În esenţă, a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., având în vedere că acest text de lege a fost declarat neconstituţional prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 368/2017 şi nr. 11/2021.
A solicitat admiterea recursului în casaţie, rejudecarea cauzei şi menţinerea pedepsei în cuantumul stabilit de prima instanţă, respectiv Tribunalul Neamţ.
Prin încheierea din data de 03 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1037 din data de 07 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia Penală, apreciindu-se că deşi, inculpatul nu a indicat temeiul de drept în susţinerea cererii, criticile invocate vizează nelegalitatea pedepsei şi pot fi subsumate formal cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Analizând recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
În acest sens, Înalta Curte aminteşte că în jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.
Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Aşadar, jurisprudenţa Înaltei Curţi se referă, în esenţă, la instituţii de drept material (dispoziţii privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative).
Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că singura critică formulată de recurentul inculpat vizează faptul că instanţa de apel în mod greşit a reţinut, la stabilirea pedepsei, dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., având în vedere că acest text de lege a fost declarat neconstituţional prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 368/2017 şi nr. 11/2021, aspect ce a condus la aplicarea unei pedepse nelegale, cuantumul acesteia fiind prea mare.
Înalta Curte constată că recurentul inculpat a fost condamnat de instanţa de apel pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. d) şi alin. (31) C. pen., la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pentru infracţiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare.
În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a stabilit că pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul A., este de 14 (paisprezece) ani închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare la care s-a adăugat o treime din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 2 (doi) ani închisoare.
În acest context, Înalta Curte reţine că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. d) C. pen. sunt închisoarea de la 7 la 12 ani, iar pentru infracţiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen., limitele de pedeapsă sunt închisoare de la 2 la 7 ani, astfel că pedepsele aplicate inculpatului de către instanţa de apel sunt pedepse ce se încadrează în limitele legale prevăzute de lege.
Înalta Curte nu poate primi susţinerile recurentului inculpat, în sensul că pedepsele aplicate sunt nelegale, ca urmare a reţinerii art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., întrucât acest text de lege a fost declarat neconstituţional, prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 368/2017 şi nr. 11/2021.
Prin Decizia nr. 368 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată Monitorul Oficial nr. 566 din 17 iulie 2017, s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.
Prin Decizia nr. 11 din data de 28 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existenţa unei condamnări definitive pentru o infracţiune continuată, instanţa învestită cu judecarea unor acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni va proceda la recalcularea pedepsei ţinând seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunţată anterior şi va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare şi emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunţată sau, după caz, va constata executată pedeapsa.
Aşadar, analizând cele două decizii invocate de recurentul inculpat în susţinerea cererii de recurs în casaţie formulate, Înalta Curte constată că textul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. nu a fost declarat neconstituţional, prin Decizia nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale, a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate, iar Decizia nr. 11/2021 a Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii vizează alte dispoziţii legale, respectiv art. 37 C. pen. şi nu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
În acest context, Înalta Curte reţine că, în cauză criticile recurentului inculpat nu aduc în discuţie veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ci tinde la o reevaluare a însuşi conţinutului acestor particularităţi şi a interpretării date dispoziţiilor legale, în scopul recunoaşterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancţionator.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1037 din data de 07.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală.
Va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană vătămată, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1037 din data de 07.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană vătămată, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2023.