Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 298/D din 22.11.2022, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. instanţa a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen.
În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. instanţa a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. instanţa a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).
În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. instanţa a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. instanţa a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen.
În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. instanţa a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen.
În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen. instanţa a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului A., aplicând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani şi 8 luni închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen., pe durata a 3 (trei) ani.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. instanţa a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen., după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale şi până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată ca urmare a reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestului preventiv, de la 17.11.2021 la 09.03.2022, inclusiv.
În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. instanţa a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen.
În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen., instanţa a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului B., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen.
În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului B., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen.
În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului B., a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen., pe durata a 3 (trei) ani.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii şi până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată ca urmare a reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestului preventiv, de la 17.11.2021 la 07.03.2022, inclusiv.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul B..
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului C., la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen.
În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată ca urmare a reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestului preventiv, de la 17.11.2021 la 07.03.2022, inclusiv.
Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel inculpaţii A., B. şi C..
Prin decizia penală nr. 500/2023 din data de 30 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, sectia Penală pentru Cauze cu Minori şi de Familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de fiecare dintre inculpaţii A., B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 298/D din 22.11.2022, pronunţată de Tribunalul Bacău în soluţionarea dosarului penal nr. x/2022
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi în parte încheierea penală din data de 06.09.2022, cu privire la următoarele:
1) în ceea ce priveşte pe inculpaţii A. şi B., cu privire la respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice date infracţiunilor săvârşite de aceştia, precum şi cu privire la cuantumul pedepselor principale aplicate acestora şi respectiv a modalităţii de individualizare a executării acesteia;
2) în ceea ce priveşte pe inculpatul C. cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate de instanţa de fond pentru infracţiunea dedusă judecăţii.
A reţinut cauza spre judecare doar cu privire la aceste aspecte şi, în fond, a hotărât următoarele:
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată infracţiunilor pentru care au trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă inculpaţii A. şi B. după cum urmează:
a) pentru inculpatul A., din 3 (trei) infracţiuni de luare de mită, prevăzută fiecare de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, şi 2 (două) infracţiuni de fals intelectual, prevăzute fiecare de art. 321 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. într-o singură infracţiune de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din datele de 26.08.2021, 15.09.2021 şi 04.11.2021) şi o singură infracţiune de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., (două acte materiale din datele de 15.09.2021 şi 04.11.2021), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
b) pentru inculpatul B., din 3 (trei) infracţiuni de luare de mită, prevăzută fiecare de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, şi 2 (două) infracţiuni de fals intelectual, prevăzute fiecare de art. 321 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. într-o singură infracţiune de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din datele de 15.09.2021, 15.09.2021 şi 30.09.2021)
Conform art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din date de 26.08.2021, 15.09.2021 şi 04.11.2021), în condiţiile art. 79 alin. (3) C. pen., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului A. cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen.
În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului A. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.
Conform art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., (două acte materiale din datele de 15.09.2021 şi 04.11.2021), la pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului A., a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 (două) luni şi 20 (douăzeci) de zile închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani, 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci de zile) închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen., pe durata a 3 (trei) ani.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatului A. ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen., după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale şi până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada deja executată ca urmare a reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestului preventiv, de la 17.11.2021 la 09.03.2022, inclusiv.
În temeiul art. 91 alin. (1) şi art. 92 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 2 (doi) ani, 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci) de zile închisoare aplicată inculpatului A. şi a stabilit un termen de supraveghere de 4 (patru) ani.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a hotărât că inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău la datele fixate de această instituţie;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a obligat pe inculpatul A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Bacău sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a hotărât ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei comunei Măgura, jud. Bacău sau în cadrul Primăriei comunei Mărgineni, jud. Bacău.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului A. asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din datele de 15.09.2021, 15.09.2021 şi 30.09.2021), în condiţiile art. 79 alin. (3) C. pen., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului B. cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), şi lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) C. pen.
În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului B. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. perioada deja executată ca urmare a reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestului preventiv, de la 17.11.2021 la 07.03.2022, inclusiv.
În temeiul art. 91 alin. (1) şi art. 92 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 2 (doi) ani, şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului B. şi a stabilit un termen de supraveghere de 4 (patru) ani.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a hotărât ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul B. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău la datele fixate de această instituţie;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a obligat pe inculpatul B. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Bacău sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul B. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei oraşului Moineşti, jud. Bacău sau în cadrul Primăriei oraşului Comăneşti, jud. Bacău.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului B. asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A redus cuantumul pedepsei principale aplicate de instanţa de fond inculpatului C. la 4 (patru) ani închisoare.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu sunt contrare deciziei din apel.
Împotriva deciziei penale nr. 500/2023 din data de 30 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, sectia Penală pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a declarat recurs în casaţie inculpatul C., la data de 6 iulie 2023.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 09 august 2023, când s-a stabilit termen la data de 17 octombrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
A solicitat în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea în parte a hotărârii atacate, respectiv a deciziei penale nr. 500/2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, la data de 30.05.2023, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., şi pe fond, achitarea inculpatului, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, prin reţinerea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza l C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), impunându-se desfiinţarea, în parte, şi a sentinţei penale nr. 298/D/2022, pronunţată de Tribunalul Bacău la data de 22.11.2022, în aplicarea dispoziţiilor art. 448 alin. (3) C. proc. pen.
A învederat că din analiza dispoziţiilor legale ale art. 7 lit. c) Legea nr. 78/2000 se observă că legiuitorul, pe lângă modalitatea-tip a infracţiunii de luare de mită, a reglementat şi o modalitate agravată, determinată de calitatea specială impusă subiectului activ nemijlocit (autorului), aceea de a avea atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor.
Potrivit acestei reglementări, infracţiunea de luare de mită este calificată, atrăgând un regim sancţionator mai sever, atunci când fapta a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor.
Prin urmare, ceea ce agravează infracţiunea de luare de mită este calitatea specială a subiectului activ nemijlocit, determinată prin atribuţiile acestuia de constatare sau sancţionare a contravenţiilor.
A apreciat, însă, că reţinerea formei agravate presupune, în mod obligatoriu, îndeplinirea condiţiilor de incriminare ale variantei-tip a infracţiunii de luare de mită, fiind extinsă doar sfera subiectului activ.
Din această perspectivă şi în forma agravată, fapta de luare de mită este săvârşită în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau cu scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, dar nu a oricăror îndatoriri, ci doar a acelora care se circumscriu competenţelor subiectului activ, respectiv funcţionarului cu atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.
În ceea ce priveşte actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, întârziere, se pretind, se primesc, se acceptă sau nu se resping bani sau alte foloase necuvenite - ca şi condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii - trebuie să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale acestuia sau un act contrar acestor îndatoriri.
În înţelesul art. 289 din C. pen. anterior, prin act se înţelege orice activitate care trebuie efectuată de funcţionar în conformitate cu îndatoririle, atribuţiile, competenţele de serviciu ale acestuia, este un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului, cel care se înscrie în limitele competenţei sale, cel care cade în sarcina acestuia, în conformitate cu normele care reglementează serviciul respectiv ori este inerent naturii lui.
Aşadar, a precizat că prin "act privitor la îndatoririle de serviciu" se înţelege actul care are legătură cu atribuţiile de serviciu ale subiectului activ al infracţiunii de luare de mită.
De asemenea, a subliniat elementele de particularitate prevăzute de dispoziţiile art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, care consacră o calificare specială a subiectului activ al infracţiunilor prevăzute de art. 289 din C. pen.
Astfel, fapta de luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen., dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de acest text - art. 289 C. pen., iar raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, limitele de pedeapsă se majorează cu o treime.
În acest context, a apreciat că se află în prezenţa unor variante speciale ale infracţiunilor din C. pen., elementul de particularitate fiind calificarea subiectului activ, respectiv a subiectului pasiv adiacent, în funcţie de atribuţiile de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor.
Conform art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 410 din 25 iulie 2001, persoana care are, potrivit legii, atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor este acea persoană anume prevăzută în actul normativ care stabileşte şi sancţionează în mod valabil şi legal contravenţia.
Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale.
De asemenea, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului. De asemenea, persoanele care au atribuţii de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor sunt acele persoane stabilite de C. proc. pen. sau de o lege specială.
Apoi, potrivit prevederilor art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată privind circulaţia pe drumurile publice:
"(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier sau de către poliţistul local, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră."
Analizând dispoziţiile legale enunţate anterior, a apreciat că varianta agravată a infracţiunii de luare de mită este incidentă doar în ipoteza în care pretinderea, primirea, acceptarea ori nerespingerea promisiunii, respectiv darea de mită, se realizează în legătură directă cu atribuţiile persoanei care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau de judecare a infracţiunilor.
Aceste atribuţii trebuie să derive din lege, fiind nesocotite de subiectul activ al infracţiunii, care a pretins, a primit ori a acceptat promisiunea de bani sau alte foloase, sau de subiectul pasiv adiacent.
Prin urmare, dispoziţiile art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, au în vedere, exclusiv, persoana care comite fapta în exercitarea atribuţiilor sale, de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor. Pentru a fi incidente aceste norme, este necesar şi obligatoriu să se constate că fapta reţinută în sarcina subiectul activ se circumscrie atribuţiilor la care textul face referire.
Aceste atribuţii se înscriu, astfel cum s-a arătat şi dezvoltat anterior, întotdeauna, în sfera de activitate sau de competenţă a subiectului activ al infracţiunii de luare de mită, care îi conferă capacitatea de a efectua în mod valabil acte sau activităţi cu privire la constatarea sau sancţionarea contravenţiilor.
În plus, a precizat că interpretarea textului, în sensul arătat, satisface, pe deplin, şi condiţia previzibilităţii normei, astfel încât persoana căreia i se adresează poate să anticipeze care sunt acţiunile sau omisiunile ce pot atrage răspunderea penală în condiţii agravate.
În concluzie, a apreciat că dispoziţiile art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie se aplică, exclusiv, atunci când infracţiunea de luare de mită a fost săvârşită de către subiectul activ în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 2 din data de 25 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din data de 22.02.2017, prin care a statuat:
"Dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (forma în vigoare anterior anului 2014) se aplică doar în ipoteza în care infracţiunea de luare de mită a fost săvârşită de făptuitor în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia privind constatarea sau sancţionarea contravenţiilor."
Aceeaşi motivare a fost reţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, tot în dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 74 din data de 11 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1245 din data de 11.11.2022. Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 477 alin. (3) C. proc. pen.:
"Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
A învederat că aceasta este practica judiciară exprimată şi prin decizia penală nr. 98/A din 26 martie 2019, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin decizia penală nr. 24 din 11 februarie 2013, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2012.
În contextul celor mai sus prezentate, a solicitat a se constata incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că inculpatul C. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, motiv de nelegalitate invocat şi în apel şi respins în mod nelegal, de Curte, fiind evident faptul că:
- inculpatul nu are calitatea cerută subiectului activ al infracţiunii de luare de mită, respectiv funcţionar public cu atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor la regimul rutier-important fiind scopul reţinut chiar în actul de sesizare al instanţei, în care se susţine de acuzare că ar fi acţionat inculpatul, acuzaţia adusă acestuia constând în aceea că:
"la data de 11.08.2021, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a primit de la numitul D., investigator sub acoperire autorizat în condiţiile legii, suma de 300 de RON pentru a nu constata abaterile săvârşite de către investigator la regimul rutier";
- în cauză, nu este îndeplinită condiţia esenţială, ca actul realizat de inculpat să intre în îndatoririle sale de serviciu, nefiind astfel îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6, art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi greşita condamnare la pedeapsa închisorii cu executare a inculpatului.
Astfel, a considerat că se impune să se reţină faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, impunându-se, ca urmare a admiterii prezentului recurs în casaţie, să se dispună achitarea inculpatului, apărarea făcând trimitere, inclusiv în faţa Curţii de Apel Bacău, raportat la specificul cauzei, la legătura dintre infracţiunea de luare de mită, în forma reţinută în mod greşit, nelegal, de procuror şi prima instanţă/instanţa de apel, şi alte infracţiuni, cu referire la infracţiunea de înşelăciune; uzurparea de calităţi oficiale.
A mai precizat că, distincţia dintre infracţiunea de luare de mită şi cea de înşelăciune se rezumă la actul pe care trebuie să îl îndeplinească funcţionarul public, dacă acesta intră sau nu în îndatoririle sale de serviciu.
Astfel, dacă funcţionarul public induce în eroare persoana, susţinând în mod nereal că actul pe care urmează să-l îndeplinească intră în sfera atribuţiilor sale de serviciu, se va reţine infracţiunea de înşelăciune, faptă pentru care inculpatul însă nu a fost cercetat penal şi nu a fost trimis în judecată, neputându-se dispune schimbarea încadrării juridice, ci achitarea acestuia pentru infracţiunea de luare de mită, pentru care în mod nelegal a fost trimis în judecată şi a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare de Tribunalul Bacău, respectiv Curtea de Apel Bacău.
A mai susţinut că în faţa Curţii de Apel Bacău a făcut trimitere şi la infracţiunea de uzurparea de calităţi oficiale, prevăzută de art. 258 alin. (1) C. pen., faptă care constă în folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, faptă pentru care inculpatul însă nu a fost cercetat şi trimis în judecată, neputându-se dispune schimbarea încadrării juridice nici în această infracţiune, singura soluţie fiind achitarea inculpatului pentru infracţiunea de luare de mită, în cauză fiind evident că acesta a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele constitutive/de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., motiv de nelegalitate invocat şi în apel şi respins în mod cu totul greşit, nelegal, de Curte.
De asemenea, a făcut trimitere şi la legătura dintre infracţiunea de luare de mită şi cea de trafic de influenţă, în cazul infracţiunii de luare de mită făptuitorul pretinzând, primind bani sau foloase necuvenite ori acceptând promisiunea pentru îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea unui act ce intră în sfera atribuţiilor sale de serviciu ori contrar acestora, pe când, în cazul infracţiunii de trafic de influenţă, făptuitorul pretinde, primeşte sau acceptă bani, foloase sau promisiunea de bani sau alte foloase pentru a-l determina pe funcţionarul public sa îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în sfera atribuţiilor sale de serviciu.
Or, inculpatul nu a fost cercetat şi trimis în judecată pentru un eventual trafic de influenţă (să se fi reţinut faptul primirii de către inculpat a sumei de 300 RON, pentru a-l determina pe agentul rutier - E., cu care inculpatul făcea echipaj şi care avea aviz de poliţist rutier, având, astfel, atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la regimul rutier, să nu dispună sancţionarea investigatorului sub acoperire D.), condiţii în care, nefiind posibilă schimbarea încadrării juridice, a apreciat că se impune achitarea inculpatului.
Prin încheierea din data de 17 octombrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat C. împotriva deciziei penale nr. 500 din data de 30 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia Penală pentru cauze cu Minori şi de Familie.
Analizând recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat C. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în puterea de lucru judecat şi care poate fi exercitată doar în cazurile anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv instanţa de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestite cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, cu luarea în considerare a cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate. În această cale extraordinară de atac nu se rejudecă fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii pronunţate în sensul dacă aceasta corespunde sau nu legii, urmărind desfiinţarea hotărârilor care sunt contrare legii.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7) C. proc. pen., acesta este incident în cazul în care, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.
Dispoziţiile menţionate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în această cale de atac verificându-se exclusiv doar dacă astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.
Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.
În fine, verificarea pe care instanţa de recurs în casaţie o face vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.
În raport de consideraţiile teoretice expuse anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că starea de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C. este aceea că, în data de 11.08.2021, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a primit de la numitul D., investigator sub acoperire autorizat în condiţiile legii, suma de 300 de RON, pentru a nu constata abaterile săvârşite de martor la regimul rutier, faptă care s-a reţinut că întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut că la data de 11.08.2021, în jurul orelor 11:15, inculpatul C., agent şef de poliţie, l-a oprit în trafic pe numitul D. în timp ce se deplasa din direcţia oraşului Comăneşti către oraşul Târgu Ocna, atunci când a efectuat o depăşire pe linia continuă pe raza oraşului Dărmăneşti. După ce i-a cerut martorului D. documentele personale şi ale autoturismului, i-a comunicat că pentru abaterea săvârşită urmează să se dispună reţinerea permisului de conducere, la care se adaugă şi faptul că martorul a fost surprins în timp ce vorba la telefon atunci când conducea autoturismul. În acest context, inculpatul i-a sugerat martorului să-i ofere bani dacă vrea să nu aibă probleme. Urmare a solicitării inculpatului, martorul a introdus suma de 300 de RON în asigurarea maşinii, bani pe care inculpatul i-a pus în buzunar.
Relevant din punctul de vedere al situaţiei reţinute în drept, Înalta Curte notează aspectul că la judecarea cauzei în fond, inculpatul C. a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând înlăturarea agravantei prevăzute de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, instanţa de fond respingând cererea cu argumentul că în fişa postului inculpatului se menţionează în mod expres că acesta avea ca sarcini şi îndatoriri, activităţi de prevenire şi de constatare a contravenţiilor şi a infracţiunilor, conform ordinelor în vigoare pe liniile de muncă ce i-au fost date în răspundere, precum şi efectuarea de acte de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor, iar conform actelor aflate la dosarul cauzei, inculpatul a format echipaj cu un agent de la poliţia rutieră, în mai multe rânduri, dovadă a faptului că acestuia i-au fost încredinţate şi atribuţii de serviciu pe linie rutieră.
Ulterior, prin motivele de apel formulate, inculpatul a reiterat solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea agravantei prevăzute de art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, iar pe fondul cauzei, a solicitat să se dispună achitarea sa.
În esenţă, a arătat că nu avea ca atribuţii de serviciu efectuarea actelor de constatare şi sancţionare a contravenţiilor rutiere, astfel de atribuţii fiind date doar în competenţa poliţistului rutier, conform art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 sau a poliţistului care a primit avizul de poliţist rutier. Or, inculpatul nu a avut niciodată această calitate.
A mai menţionat faptul că îşi desfăşura activitatea în cadrul Formaţiunii de Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei oraşului Dărmăneşti şi în anumite situaţii făcea parte dintr-o echipă, o patrulă mixtă, împreună cu poliţişti de la Compartimentul Rutier, însă nu avea dreptul să constate contravenţii rutiere şi nici să aplice sancţiuni pentru acestea, în acest sens menţionând dispoziţiile Ordinului MAI nr. 60/02.03.2010 privind organizarea şi executarea activităţilor de menţinere a ordinii şi siguranţei publice.
Instanţa de apel a respins solicitarea inculpatului, înlăturând apărările acestuia, cu argumentul că legiuitorul nu a condiţionat elementul circumstanţial agravant prevăzut de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 de specificul unor anumite contravenţii, fiind suficient ca agentul constatator să aibă atribuţia generală de a constata şi sancţiona faptele contravenţionale, pe de altă parte apreciind că lipsa avizului de poliţie rutieră nu are niciun fel de efecte asupra existenţei tipicităţii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, atâta vreme cât inculpatul avea atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, în general.
Înalta Curte, având în vedere situaţia de fapt stabilită şi statuările în drept ale instanţelor de fond şi apel, reţine că fapta imputată inculpatului nu întruneşte cerinţele de tipicitate obiectivă a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.
Astfel, din punct de vedere al tipicităţii obiective a infracţiunii, se constată că inculpatul avea la momentul săvârşirii faptei, calitatea de funcţionar public, fiind agent şef de poliţie, la Poliţia oraşului Dărmăneşti iar elementul material al faptei a constat într-o acţiune de pretindere şi de primire a unei sume de bani.
Condiţia de bază ataşată, însă, elementului material al infracţiunii este aceea ca pretinderea, respectiv primirea de bani sau alte foloase, să fie în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act care intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că inculpatul a fost condamnat pentru fapta de a fi pretins şi primit în data de 11.08.2021, de la numitul D., investigator sub acoperire autorizat în condiţiile legii, suma de 300 de RON, pentru a nu constata abaterile săvârşite de martor la regimul rutier.
Or, aşa cum apărarea inculpatului a susţinut, acesta nu avea ca atribuţii de serviciu, constatarea şi sancţionarea contravenţiilor rutiere.
Reţine că din adresa nr. x/13.12.2021 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău, aflată la dosarului de urmărire penală, volum III, rezultă că inculpatul C. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău- Poliţia oraşului Dărmăneşti, Compartimentul de Investigaţii Criminale, fiind desemnat ca organ de cercetare penală al poliţiei judiciare prin Ordinul M.A.I. nr. II/2399/15.13.2010, neavând calitatea de poliţist rutier.
Relevante pentru clarificarea atribuţiilor de serviciu ale inculpatului cu referire la competenţa funcţională a acestuia sunt o serie de norme legale şi infralegale care dispun cu privire la competenţa lucrătorilor de poliţie în a constata şi sancţiona faptele de natură contravenţională săvârşite în legătură cu circulaţia pe drumurile publice.
În acest sens se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către poliţistul rutier sau de către poliţistul local, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor de către poliţistul local se fac cu respectarea dispoziţiilor Legii poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor art. 177 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulaţia pe drumurile publice şi luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către poliţiştii rutieri din cadrul Poliţiei Române. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, poliţiştii rutieri sunt ofiţerii şi agenţii de poliţie specializaţi şi anume desemnaţi prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.
În concret norma legală mai sus indicată instituie îndeplinirea cumulativă a două condiţii pentru calitatea de poliţist rutier, şi anume, pe de o parte, să fie ofiţer sau agent de poliţie specializat, iar, pe de altă parte, să fie desemnat prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţei Române.
Cu titlu de excepţie, dispoziţiile art. 178 alin. (1) din acelaşi Regulament prevăd faptul că în punctele de trecere a frontierei de stat a României, poliţiştii de frontieră au şi atribuţia de a aplica sancţiuni în cazul în care constată contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice.
În acest sens este relevantă dezlegarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra acestei chestiuni de drept, dată prin Decizia nr. 11/2017 pronunţată de completul de recurs în interesul legii, prin care, statuând asupra competenţei funcţionale a agenţilor constatatori din cadrul poliţiei locale (problematica este similară), prin raportare la competenţa poliţiştilor rutieri, a reţinut competenţa exclusivă a poliţiştilor rutieri în a constata şi sancţiona contravenţiile rutiere şi în mod particular, a poliţiştilor de frontieră.
În acelaşi timp, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 179 alin. (1) din regulamentul mai sus menţionat, politia rutieră sau politia de frontieră din punctele de trecere a frontierei de stat poate acţiona, împreună cu reprezentanţi ai altor autorităţi cu atribuţii în domeniu, pentru prevenirea şi constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranţă, pe drumurile publice, a tuturor participanţilor la trafic. Însă, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, numai poliţistul rutier sau poliţistul de frontieră care acţionează în cadrul echipajului mixt are atribuţii să constate şi să aplice sancţiuni în cazul contravenţiilor aflate în competenţa sa.
În acest sens, Înalta Curte reţine că inculpatul C. a făcut parte dintr-o astfel de patrulă mixtă în ziua în care a oprit în trafic pe martorul D.. Din adresa nr. x/11.07.2022 a Poliţiei oraşului Dărmăneşti aflată la dosarului de fond (al Tribunalului Bacău) rezultă că la data de 11.08.2021 inculpatul C., poliţist în cadrul compartimentului de investigaţii criminale, a fost planificat schimbul I, împreună cu agentul şef principal E.- poliţist în cadrul compartimentului rutier, patrula fiind constituită în conformitate cu prevederile art. 101alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordinul MAI nr. 60/02.03.2010 privind organizarea şi executarea activităţilor de menţinere a ordinii şi siguranţei publice. În aceeaşi adresă s-a menţionat în mod explicit că în cadrul acestor servicii, inculpatul avea atribuţii doar conform fişei postului. Or, din fişa postului inculpatului rezultă că acesta avea atribuite activităţi specifice poliţistului de la compartimentul de investigaţii criminale şi deşi executa şi activităţi de prevenire şi de constatare a contravenţiilor, acestea vizau doar, liniile de muncă ce i-au fost date în răspundere".
În aceeaşi adresă s-a menţionat în mod explicit că inculpatul nu a întocmit procese-verbale de constatare a contravenţiilor rutiere, ca agent constatator.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că inculpatul nu a pretins şi primit mită pentru a-şi exercita necorespunzător atribuţiile de serviciu, întrucât acesta nu avea ca atribuţii de serviciu constatarea şi sancţionarea contravenţiilor săvârşite în legătură cu circulaţia pe drumurile publice.
Aşadar, în cazul infracţiunii de luare de mită calitatea de funcţionar public reprezintă o condiţie necesară pentru existenţa subiectului activ al infracţiunii iar atribuţiile de serviciu concrete ale subiectului activ reprezintă o condiţie a laturii obiective a infracţiunii, în sensul că fapta trebuie să se raporteze la aceste atribuţii concrete. Lipsa de legătură între pretinderea, respectiv, primirea de bani sau alte foloase şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale subiectului activ duce la inexistenţa infracţiunii. Absenţa oricărui element constitutiv al infracţiunii lipseşte acţiunea penală de temeiul său de drept, iar lipsa de corespondenţă între trăsăturile faptei concrete şi trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare determină neprevederea faptei de către legea penală.
Ca urmare, Înalta Curte reţine că soluţia condamnării inculpatului pentru infracţiunea de luarea de mită este nelegală, în raport de lipsa tipicităţii faptei impunându-se achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 447 şi art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul în casaţie declarat, va casa decizia recurată în ceea ce îl priveşte pe recurentul inculpat C. şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii, îl va achita pe inculpat pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea 78/2000.
Având în vedere soluţia de achitare, va înlătura şi celelalte consecinţe ale răspunderii penale, respectiv, dispoziţia de confiscare specială a sumei de 300 RON, urmând a dispune şi ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa procurorului din data de 26.11.2021 cu privire la suma de 1700 de euro ridicată de la locuinţa inculpatului C..
În acelaşi timp, va înlătura obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, aceste cheltuieli, potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen. urmând a rămâne în sarcina statului.
Având în vedere că decizia a cărei casare s-a dispus prin prezenta a fost pusă în executare, inculpatul aflându-se deja în executarea pedepsei, se va dispune anularea formelor de executare emise în cauză.
Înalta Curte constată că nu este cazul a face aplicarea dispoziţiilor art. 443 C. proc. pen. privind examinarea prin extindere a cauzei şi cu privire la inculpaţii A. şi B., întrucât aşa cum a rezultat din probele de la dosar, aceştia aveau competenţa de a constata şi a aplica sancţiuni pentru contravenţii rutiere. Din adresa nr. x/14.12.2021 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău rezultă că inculpatul B. are calitatea de poliţist rutier, conform Dispoziţiei Inspectorului General al Poliţiei Române nr. 50/28.08.2008 iar inculpatul A. are calitatea de poliţist rutier conform Dispoziţiei Inspectorului General al Poliţiei Române nr. 6295/26.09.2017. Prin urmare, inculpaţii mai sus menţionaţi au săvârşit infracţiunile pentru care au fost condamnaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, neaflându-se într-o situaţie similară celei a inculpatului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 500 din data de 30 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia Penală.
Casează, în parte, decizia penală recurată, şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii, dispune:
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Dispune înlăturarea dispoziţiei ce vizează confiscarea sumei de 300 de RON de la inculpat în baza art. 112 lit. e) C. pen. raportat la 289 alin. (3) C. pen.
Ridică măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa procurorului din data de 26.11.2021 cu privire la suma de 1700 de euro ridicată de la locuinţa inculpatului C..
Înlătură dispoziţia de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi punerea de îndată în libertate a recurentului inculpat C., dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi A. şi B., în sumă de câte 680 de RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2023.