Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 305 din data de 25.11.2020 a Tribunalului Prahova, s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este C. pen. din 1969.
A fost condamnat inculpatul A., după cum urmează:
- în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 10 din Legea nr. 241/2005, pentru infracţiune de evaziune fiscală, astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (încheierea de şedinţă din data de 24.09.2020) faptă din perioada 2011- august 2013, prejudiciu 375.000 RON, la pedeapsa de 1(un) an şi 6(şase) luni închisoare.
- în baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 30 din Legea nr. 656/2002, infracţiunea de spălare a banilor, faptă din perioada 2011- 2013, la pedeapsa de 1(un) an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele sus menţionate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1(un) an şi 6 (şase) luni închisoare.
A aplicat dispoziţiile art. 71 din C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea pedepsei.
În baza art. 861 din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei .
Potrivit art. 862 din C. pen. din 1969, termenul de încercare se compune din durata pedepsei aplicată prin prezenta, la care a adăugat un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani, fiind în final de 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 863 din C. pen. din 1969, a impus inculpatului ca pe perioada termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta;
b) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii şi documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 privind efectele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare ori în caz de neîndeplinire, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.
(...)
3. A constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpata persoană juridică este C. pen. din 1969.
A condamnat pe inculpata S.C. B. S.A., după cum urmează:
- în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 711 alin. (2) din C. pen. din 1969, infracţiune de evaziune fiscală, astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (încheierea de şedinţă din data de 24.09.2020) faptă din perioada 2011- august 2013, prejudiciu 375.000 RON, la pedeapsa de 4.000 RON amendă penală.
- în baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 711 alin. (2) din C. pen. din 1969, infracţiune de spălare a banilor, faptă din perioada 2011-2013, la pedeapsa de 4.000 RON amendă penală.
Conform art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele sus menţionate, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4.000 (patru mii) RON amendă penală.
În baza art. 531 lit. d) din C. pen. din 1969 şi art. 716 din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii de a participa, direct sau indirect la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege pentru o durată de 2 ani după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
(...)
A respins ca neîntemeiată acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, prejudiciul fiind recuperat în integralitate, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C..
A dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanţele nr. 465/P/2013 din 19.11.2013 şi nr. 465/P/2013 din 28.11.2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti asupra bunurilor aparţinând inculpatelor persoane juridice, după cum urmează:
(...)
- teren intravilan, în suprafaţă de 2.174 m.p., situat în oraşul Comarnic, str. x(dn1), nr. FN, jud. Prahova, nr. cadastral x, conform cărţii funciare nr. x a OCPI Prahova şi teren intravilan, în suprafaţă de 1.000 m.p., situat în oraşul Comarnic, str. x(dn1), nr. FN, jud. Prahova, nr. cadastral x, conform cărţii funciare nr. x a OCPI Prahova, ambele aparţinând inculpatei S.C. B. S.A., CUI x, (indisponibilizate prin Ordonanţa nr. 465/P/2013 din 19.11.2013 emisa de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul penal nr. x/2013, disjuns 183/P/2014).
A dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat pe conturile deţinute de S.C. B. S.A.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, a dispus înregistrarea cuvenitelor menţiuni în Registrul comerţului, sens în care se va comunica hotărârea pronunţată, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
A obligat inculpaţii la câte 2.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, prin ANAF- DGRF Ploieşti- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova.
Prin decizia penală nr. 597 din data de 6 aprilie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova (...) şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, prin ANAF- DGRF Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, împotriva sentinţei penale nr. 305 din data de 25 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând: (...) II. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi Decizia nr. 67/2022 a ÎCCJ- Completul pentru Dezlegarea unor chestiunii de drept în materie penală, s-a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare prin modificarea adusă de Legea nr. 55/2021, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în forma continuată prevăzute art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, forma existentă la data intrării în vigoare a Legii nr. 55/2021, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., întrucât există o cauză de nepedepsire.
III. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi Decizia nr. 67/2022 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiunii de drept în materie penală, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei S.C. B. S.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare prin modificarea adusă de Legea nr. 55/2021, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei S.C. B. S.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în forma continuată prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, forma existentă la data intrării în vigoare a Legii nr. 55/2021, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., întrucât există o cauză de nepedepsire. (...)
În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a fost confiscată de la inculpata S.C. B. S.A. suma de 730.734 RON, în solidar cu inculpatul A., până la concurenţa sumei de 603.217,48 RON.
În baza art. 249 din C. proc. pen., a fost dispusă luarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei S.C. B. S.A., până la concurenţa sumei de 730.784 RON, respectiv a inculpatului A., până la concurenţa sumei de 603.217.48 RON.
În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea a 15 facturi înregistrate în contabilitatea S.C. D. S.R.L. după cum urmează: Factura nr. x, din data de 12.03.2011, în valoare de 1.637 RON; factura nr. x, din data de 30.06.2012, in valoare de 9.578 RON; fără factura, din data de 15.11.2012, in valoare de 29.261 RON; factura nr. x, din data de 30.11.2012, in valoare de 12.400 RON; factura nr. x, din data de 31.07.2013, in valoare de 13.504 RON; factura nr. x, din data de 29.07.2013, in valoare de 27.900 RON şi factura nr. x, din data de 31.07.2013, în valoare de 37.200 RON; Factura nr. x, din data de 30.07.2011, în valoare de 36.555 RON; factura nr. x, din data de 28.09.2012, în valoare de 150.000 RON; factura nr. x, din data de 08.04.2013, in valoare de 67.952 RON; factura nr. x, din data de 19.06.2013 in valoare de 90.520 RON; factura nr. x, din data de 26.07.2013, în valoare de 40.000 RON; factura nr. x, din data de 05.08.2013, în valoare de 115.000 RON; factura nr. x, din data de 26.04.2013, în valoare de 56.048 RON şi factura nr. x, din data de 21.06.2013, in valoare de 85.560 RON, respectiv a unui număr de 47 facturi, înregistrare în contabilitatea S.C. B. S.A., după cum urmează: Factura nr. x 16 din data de 30.04.2011 în valoare de 86.800,00 RON; Factura nr. x 24 din data de 31.08.2011 în valoare de 64.999,99 RON; Factura nr. x din data de 30.04.2011 în valoare de 280.240,00 RON; Factura nr. x 76 din data de 24.07.2013 în valoare de 40.920,00 RON; Factura nr. x 82 din data de 26.07.2013 în valoare de 33.480,00 RON; Factura nr. x 2720 din data de 28.06.2011 în valoare de 100.443,70 RON; Factura nr. x 2020 din data de 13.06.2011 în valoare de 100.943,40 RON; Factura nr. x 3850 din data de 13.07.2011 în valoare de 145.918,20 RON; Factura nr. x 5950 din data de 28.07.2011 în valoare de 153.414,00 RON; Factura nr. x 9850 din data de 25.08.2011 în valoare de 119.765,40 RON; Factura nr. x din data de 22.09.2011 în valoare de 149.834,20 RON; Factura nr. x din data de 23.09.2011 în valoare de 60.137,50 RON; Factura nr. x din data de 06.10.2011 în valoare de 169.896,10 RON; Factura nr. x din data de 06.10.2011 în valoare de 119.255,80 RON; Factura nr. x din data de 21.10.2011 în valoare de 139.896,20 RON; Factura nr. x din data de 18.10.2011 în valoare de 120.275,00 RON; Factura nr. x din data de 14.11.2011 în valoare de 104.951,10 RON; Factura nr. x din data de 30.11.2011 în valoare de 80.012,20 RON; Factura nr. x din data de 24.01.2012 în valoare de 60.890,20 RON; Factura nr. x din data de 19.08.2011 în valoare de 1.195,46 RON; Factura nr. x din data de 22.10.2011 în valoare de 513,48 RON; Factura nr. x din data de 13.12.2011 în valoare de 1.010,77 RON; Factura nr. x din data de 20.12.2011 în valoare de 324,01 RON; Factura nr. x din data de 22.12.2011 în valoare de 448,12 RON; Factura nr. x din data de 04.02.2012 în valoare de 616,18 RON; Factura nr. x din data de 07.03.2012 în valoare de 671,44 RON; Factura nr. x din data de 31.03.2012 în valoare de 1.062,55 RON; Factura nr. x din data de 19.04.2012 în valoare de 235,60 RON; Factura nr. x din data de 13.06.2012 în valoare de 2.192,94 RON; Factura nr. x din data de 24.08.2012 în valoare de 897,42 RON; Factura nr. x din data de 14.06.2013 în valoare de 1.976,63 RON şi Factura nr. x din data de 30.09.2011 în valoare de 27.260,40 RON; Factura nr. x 34 din data de 12.04.2012 în valoare de 105.000,00 RON; Factura nr. x 118 din data de 25.05.2012 în valoare de 99.820,00 RON; Factura nr. x 124 din data de 31.05.2012 în valoare de 104.420,00 RON; Factura nr. x 140 din data de 31.08.2012 în valoare de 98.500,00 RON; Factura nr. x 525 din data de 17.05.2013 în valoare de 15.000,00 RON; Factura nr. x din data de 24.04.2012 în valoare de 135.000,00 RON; Factura nr. x din data de 21.05.2012 în valoare de 110.360,00 RON; Factura nr. x din data de 28.05.2012 în valoare de 105.400,00 RON; Factura nr. x din data de 28.05.2013 în valoare de 15.000,00 RON; Factura nr. x din data de 30.07.2012 în valoare de 124.000,00 RON; Factura nr. x din data de 31.07.2012 în valoare de 124.000,00 RON; Factura nr. x din data de 26.07.2013 în valoare de 29.000,00 RON; Factura nr. x din data de 28.09.2012 în valoare de 150.000,00 RON; Factura nr. x din data de 16.07.2013 în valoare de 120.000,00 RON şi Factura nr. x din data de 26.08.2013 în valoare de 155.000,00 RON.
În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea operaţiunilor financiare nereale aferente infracţiunilor de spălare a banilor, respectiv: OP 274 din data de 02.08.2011, în sumă de 201.387 RON; BO x din data de 06.09.2011, în sumă de 299.332 RON; BO x din data de 06.10.2011, în sumă de 119.765 RON; BO x din data de 21.10.2011, în sumă de 149.834 RON; BO x din data de 01.11.2011, în sumă de 169.896 RON; BO x din data de 11.11.2011, în sumă de 60.138 RON; BO x din data de 21.11.2011, în sumă de 139.896 RON; BO x din data de 05.12.2011, în sumă de 239.531 RON; BO x din data de 22.12.2011, în sumă de 104.951 RON; BO x din data de 24.01.2012, în sumă de 80.000 RON; BO x din data de 24.01.2012, în sumă de 60.890 RON; OP 4 din data de 30.05.2013, în sumă de 10.000 RON; OP 5 din data de 30.05.2013, în sumă de 7.300 RON; OP 259 din data de 16.07.2012, în sumă de 60.000 RON; OP 149 din data de 15.06.2012, în sumă de 80.000 RON; BO x, în sumă de 13.000 RON; CEC x, din data de 18.12.2012, în sumă de 18.660 RON; OP 19 din data de 23.08.2013, în sumă de 29.000 RON; OP 11 din data de 30.08.2013, în sumă de 65.000 RON; BO x din data de 10.09.2013, în sumă de 25.500 RON; BO x din data de 04.09.2013, în sumă de 28.500 RON; OP 11 din data de 27.09.2013, în sumă de 22.700 RON; OP 10 din data de 27.09.2013, în sumă de 4.700 RON; x din data de 10.07.2013, în valoare de 10.848 RON; plata din E. ptr. D. din data de 10.10.2013, în valoare de 30.000 RON; x din data de 12.04.2013 F. ptr. D. cu sumă de 12.220 RON; x din data de 12.06.2013 F. ptr. D. cu sumă de 26.000 RON; x din data de 05.07.2013 F. ptr. D. cu sumă de 26.020,48 RON; BO FN din data de 03.08.2013, cu sumă de 15.192 RON şi OP 10 din data de 29.08.2013, plata din E. ptr. D. în valoare de 58.000 RON.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi S.C. B. S.A..
Recurenţii şi-au întemeiat cererea pe cazurile de casare reglementate de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen. (7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; şi 12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;)
În ceea ce priveşte motivarea cazurilor de casare indicate, inculpaţii au prezentat, în esenţă, următoarele argumente:
a) Cu privire la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., au susţinut că fapta de spălarea banilor, astfel cum a fost descrisă de instanţa de apel, nu este prevăzută de legea penală, deoarece ea nu corespunde condiţiilor normei de incriminare (relaţia de corelativitate şi posterioritate), întrucât lipseşte condiţia anteriorităţii infracţiunii premisă (evaziunea fiscală) în raport cu infracţiunea subsecventă (spălarea banilor).
Evaziunea fiscală şi spălarea banilor nu sunt infracţiuni concomitente, deoarece actele materiale de realizare a infracţiunii de spălare a banilor trebuie să fie ulterioare oricărei alte infracţiuni premisă (predicat, principală). Aceeaşi sumă de bani nu poate să constituie, în acelaşi timp, atât plata preţului (contravaloarea) unor produse livrate, cât şi sume provenite din săvârşirea de infracţiuni - ca element material al infracţiunii de spălare a banilor cât şi prejudiciu "reciclat", deoarece elementul material al infracţiunii de spălare a banilor se efectuează întotdeauna ulterior consumării infracţiunii premisă - spălarea banilor fiind o infracţiune subsecventă {delictum subseqvens),
Au apreciat că din decizia recurată nu reiese în niciun fel caracterul independent şi posterior al infracţiunii de spălare a banilor, prin raportare la intervalul în care s-ar fi comis alte fapte care pot întruni elementele constitutive ale altor infracţiuni.
Făcând trimitere la Decizia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23/2017, au arătat că existenţa unui bun care să provină din săvârşirea unei infracţiuni predicat este o condiţie sine qua non pentru infracţiunea de spălare de bani întrucât, în ipoteza neîndeplinirii acestei condiţii, infracţiunea de spălare de bani nu ar avea obiect material. De asemenea, au susţinut că nu există nicio precizare cu privire la momentul realizării oricărui act material specific infracţiunii de spălare a banilor, posterior oricărei alte fapte incriminate de legea penală, care să întrunească toate elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani şi care să-i confere statut independent faţă de orice alte fapte anterior produse, în sensul precizat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 16/2016.
Practic, facturile se evidenţiază în actele contabile în luna următoare celei în care sunt primite, iar înregistrarea acestora produce efecte, putându-se vorbi de consumarea infracţiunii de evaziune, în momentul în care se face decontul lunar de TVA, respectiv în luna următoare (legal, până în ziua de 25 a lunii următoare), în acelaşi timp cu depunerea declaraţiei 394, în care se înscriu vânzările/prestările de bunuri ori de servicii şi achiziţiile. În lipsa unor elemente concrete, concludente şi fără echivoc cu privire la existenţa faptelor, obiectul material şi modalităţile de realizare a acestora se poate constata că faptele reţinute în sarcina recurenţilor, astfel cum sunt evidenţiate în decizia recurată nu întrunesc toate condiţiile prevăzute de legea penală pentru a constitui infracţiuni, lipsind cerinţa esenţială ca spălarea banilor să se fi comis după consumarea infracţiunii de evaziune fiscală.
Deşi autonomă din punct de vedere procesual (nefiind necesară o condamnare pentru infracţiunea premisă), spălarea banilor este un delictum subseqens, în relaţie de dependenţă (în ceea ce priveşte existenţa sa) cu infracţiunea din care provin bunurile murdare, care este un delictum principale. Au susţinut că, în speţă, nu este vorba despre schimbarea sau transferul de bani, cu scopul ascunderii sau disimulării provenienţei, deoarece tranzacţiile au fost făcute la vedere, fără nicio încercare de ascundere a unor elemente sau aspecte ale acestora, împrejurare care face irelevant, din perspectiva existenţei infracţiunii de spălare a banilor, orice act sau atitudini ulterioare din partea recurenţilor.
b) Cu privire la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., au susţinut că confiscarea - specială sau extinsă - este o sancţiune de drept penal, care intervine numai în cadrul instituţiei răspunderii penale, ceea ce înseamnă că aceasta poate fi dispusă numai dacă există un raport penal de conflict viabil. Dacă este incidentă prescripţia răspunderii penale, raportul penal de conflict se stinge. Singura ipoteză în care poate fi luată o măsură de siguranţă, fără aplicarea unei pedepse, este dacă s-a comis o faptă prevăzută de lege, cu vinovăţie sau imputabilă, chiar dacă nu este şi antijuridică, însă tragerea la răspundere penală trebuie să aibă loc în termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Când pedeapsa principală nu poate fi aplicată, deoarece a expirat termenul defipt de lege pentru incidenţa prescripţiei răspunderii penale, este firesc ca şi luarea măsurii de siguranţă să fie imposibilă, în situaţiile în care legiuitorul a dorit să deroge de la acest principiu, al prescriptibilităţii, fiind reglementate expres derogări, cum este cazul amnistiei, care la rândul său are ca efect înlăturarea răspunderii penale.
Inculpaţii au prezentat pe larg instituţia prescripţiei răspunderii penale, concluzionând că aceasta are, în egală măsură, rolul de a împiedica tergiversarea realizării urmăririi penale şi desfăşurarea procesului penal cu consecinţa tragerii la răspundere penală a persoanelor ce se fac vinovate de săvârşirea faptelor penale.
În continuare, au susţinut că nu se pot lua măsurii de siguranţă în cazul reţinerii infracţiunii de evaziune fiscală, având în vedere momentul consumării infracţiunii, care coincide cel mai devreme cu momentul la care se depune declaraţia 394, care se poate depune începând cu data de întâi a lunii următoare, şi faptul că, în speţă, lipseşte de asemenea scopul cerut de lege, şi anume ascunderea sau disimularea naturii infracţionale, adică a adevăratei naturi a provenienţei sumelor, fiind evident faptul că, printr-un simplu transfer bancar, se poate ascunde o operaţiune fictivă.
Pe cale de consecinţă, au considerat nelegală măsura de siguranţă a confiscării, în hotărârea atacată menţionându-se că această sumă a fost transferată în conturile bancare aparţinând societăţilor cu care au fost încheiate operaţiunile fictive, în scopul disimulării originii ilicite a banilor, lăsându-se de înţeles că diferenţa de sumă are origine infracţională şi se impune confiscarea acesteia.
Totodată, au făcut referire la obiectul infracţiunii de spălare a banilor, susţinând că confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, este exclusă în cazul în care instanţa a dispus obligarea la "plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală", din considerentele Deciziei nr. 23/2017 reieşind că nu poate fi dispusă atât plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, cât şi măsura confiscării speciale având acelaşi obiect.
Bunurile care pot face obiectul infracţiunii de spălare a banilor sunt întotdeauna bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni. Despre obiectul infracţiunii de spălare a banilor se poate afirma că el coincide, parţial (când sunt spălate numai o parte dintre bunurile de origine infracţională) sau total (când sunt spălate toate bunurile de provenienţă infracţională) cu obiectul infracţiunii premisă (predicat, principală).
Confiscarea specială, în temeiul Legii nr. 656/2002 sau Legii nr. 129/2019, poate fi luată numai asupra bunurilor care au provenienţă infracţională, adică a bunurilor murdare rezultate din infracţiuni şi nicidecum cu privire la bunurile care au provenienţă licită.
Au precizat că, din dispozitivul Deciziei nr. 23/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală rezultă foarte clar că "nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală".
În ipoteza în care banii murdari provin din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, dacă subiectul activ, comun celor două infracţiuni (evaziune şi spălare de bani), a fost obligat la plata unor sume ce reprezintă valoarea obligaţiilor fiscale, faţă de acesta nu se mai poate lua măsura de siguranţă a confiscării speciale, situaţie care se regăseşte în speţă, aşadar, în nici un caz obiectul spălării banilor nu poate avea o valoare mai mare decât valoarea sumei evazionate.
Prin încheierea din data de 27 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis, în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi S.C. B. S.A împotriva deciziei penale nr. 597 din data de 6 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, doar cu privire la motivele de recurs prin care se solicită achitarea pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.., a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 1 şi a fixat termen la data de 25 octombrie 2023.
Înalta Curte a reţinut că referitor la primul caz de casare indicat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., raportat la soluţia pronunţată în cauză, de încetare a procesului penal, acesta poate fi invocat doar prin trimitere la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.
De asemenea, referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte a reţinut că recurenţii au invocat acest caz de casare cu referire exclusivă la măsurile de siguranţă care le-au fost aplicate, care au o natură şi un regim juridic diferite de pedepsele penale. Astfel, s-a apreciat că apărările sub acest aspect nu pot fi încadrate formal în cazul de casare indicat.
Analizând recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi S.C. B. S.A, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.
Scopul recursului în casaţie este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii concretizate în cazurile reglementate în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În egală măsură, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat. Astfel, recursul în casaţie nu presupune reevaluarea situaţiei de fapt ori a forţei probante a mijloacelor de probă, ci exclude posibilitatea reformării acestor aspecte.
Înalta Curte constată că inculpaţii au criticat decizia recurată doar din perspectiva soluţiei de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de spălare a banilor.
Ca situaţie de fapt, instanţa de apel a reţinut că inculpatul A., în perioada 2011-2013, în baza aceleiaşi rezoluţii delictuale, în calitate de administrator de drept al S.C. B. S.A. şi administrator de fapt al S.C. D. S.R.L., cu intenţie, a dispus, ordonat, transferul de sume de bani cunoscând că ele provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, rezultat al încheierii unor contracte de lucrări şi prestări de servicii nereale şi fictive care i-au permis înregistrarea în contabilitate a unor operaţiuni comerciale nereale şi fictive, sume transferate din conturile societăţii pe care o administra în conturile mai multor societăţi, unele dintre acestea cu comportament tip fantomă, cu acestea din urmă doar simulând operaţiuni comerciale în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora.
Cu privire la inculpata persoană juridică S.C. B. S.A., s-a reţinut că, în perioada 2011-2013, în baza aceleiaşi rezoluţii delictuale, cu intenţie, a transferat sume de bani cunoscând că ele provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, rezultat al încheierii unor contracte de lucrări şi prestări de servicii nereale şi fictive care i-au permis înregistrarea în contabilitate a unor operaţiuni comerciale nereale şi fictive, sume transferate din conturile societăţii în conturile mai multor societăţi dintre care unele cu comportament tip fantomă, cu acestea din urmă simulând operaţiuni comerciale în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora.
Potrivit art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.
Din perspectiva elementului material al infracţiunii de spălare de bani, în varianta prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, Înalta Curte reţine că acesta se poate prezenta sub forma unor acţiuni de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.
Schimbarea sau transferul de bunuri presupun o intervenţie fizică asupra bunului, fie înlocuirea, sau modificarea caracteristicilor bunului, fie mutarea lui fizică ori în posesia sau detenţia unei alte persoane, autorul ştiind că acesta provine din comiterea unei infracţiuni. Cerinţa esenţială impusă de textul de incriminare este ca aceste operaţiuni să fie făcute în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite ori în scopul de a ajuta pe autor să se sustragă de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
În toate situaţiile, situaţia premisă pentru existenţa infracţiunii de spălare de bani este ca bunurile supuse operaţiunilor de spălare să provină din comiterea unor infracţiuni (infracţiunea predicat), definită de art. 1 lit. e) din Convenţia de la Varşovia ca fiind "orice infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni" de spălare a banilor. Totodată, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, infracţiunea de spălare de bani are un caracter autonom faţă de infracţiunea predicat, respectiv nu este condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile. Acest caracter autonom al infracţiunii de spălare de bani este subliniat şi de dispoziţiile art. 9 pct. 5 şi 6 din Convenţia de la Varşovia, care stabilesc că "Fiecare parte se va asigura că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracţiune predicat nu este o condiţie pentru o condamnare pentru spălare de bani…Fiecare parte se va asigura că este posibilă condamnarea pentru spălare de bani, conform prezentului articol, acolo unde se dovedeşte faptul că bunurile ce fac obiectul paragrafului 1 subparagraful a) sau b) provin dintr-o infracţiune predicat fără a fi necesar să se stabilească exact care infracţiune".
În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.
Contrar criticilor recurenţilor, Înalta Curte constată că infracţiunea de spălare a banilor a fost săvârşită ulterior săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală. Astfel, în raport de baza factuală reţinută de instanţele de fond, se constată că după ce inculpatul A. înregistra în contabilitatea societăţilor comerciale pe care le administra, în calitate de administrator de drept al S.C. B. S.A. şi administrator de fapt al S.C. D. S.R.L., facturi ce atestau operaţiuni comerciale nereale şi cheltuieli ce au avut la bază operaţiuni fictive şi după efectuarea plăţilor către firmele menţionate în cuprinsul facturilor, inculpata G., conform înţelegerii, îi aducea inculpatului A. la sediul societăţii sumele de bani plătite, mai puţin comisionul stabilit conform înţelegerii de o treime din TVA-ul aferent facturilor, sumele obţinute fiind investite pentru continuarea activităţii societăţilor pe care le administra.
În acest sens, instanţa de recurs constată că actele efectuate de inculpatul A., în calitate de administrator al S.C. B. S.A. sunt subsecvente actelor de evaziune fiscală, fiind săvârşite în scopul disimulării originii ilicite a sumelor de bani obţinute prin săvârşirea infracţiunii predicat.
Prin urmare, se constată că baza factuală, în modalitatea în care a fost reţinută de către instanţa de apel, se suprapune riguros şi eficient peste elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii A. şi S.C. B. S.A împotriva deciziei penale nr. 597 din data de 6 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii A. şi S.C. B. S.A împotriva deciziei penale nr. 597 din data de 6 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2023.