Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2024
Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 536/CO din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:
Prin decizia penale nr. 536/CO din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 592 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 142/F din 14 iunie 2023 a Tribunalului Ilfov, secţia Penală. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 142/F din 14 iunie 2023 pronunţată de către Tribunalul Ilfov, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 592 alin. (1) rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect "întrerupere executare pedeapsă" formulată de petentul condamnat A., iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul avocatului oficiu, B., în cuantum de 340 RON a rămas în sarcina statului avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Ilfov.
Judecătorul instanţei de executare a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată la data de 17.01.2023 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Penală, sub nr. x/2023, condamnatul A. a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii, invocând motive de ordin medical. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că are probleme de sănătate, iar în drept, cererea a fost motivată pe dispoziţiile art. 592 din C. proc. pen., în susţinerea cererii nefiind depuse acte medicale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 17.07.2023 sub nr. x/2023.
Prin încheierea din data de 18.01.2023, Tribunalul Ilfov, în baza art. 593 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că Tribunalul Ilfov este instanţa competentă material şi teritorial să procedeze la soluţionarea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulate de condamnatul A.. În temeiul prev. art. 592 alin. (2) rap. la art. 591 alin. (2) şi art. 589 alin. (1) din C. proc. pen. a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti prin care: să se facă constatări cu privire la starea de sănătate a condamnatului A.; să se stabilească dacă, raportat la aceasta, este necesar vreun tratament medical, iar în caz afirmativ dacă acesta poate fi administrat în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, dacă specificul bolii permite, tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii, iar în caz contrar dacă cele constatate fac imposibilă executarea imediată a pedepsei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul delegat cu executarea pedepsei a reţinut incidenţa prevederilor art. 592 rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.. Instanţa de executare a constatat că potrivit adresei nr. x/28.04.2023 a Institutului Naţional de Medicină Legală Iaşi, la data de 28.04.2023 petentul a refuzat efectuarea expertizei medico-legale care a fost dispusă de instanţă. S-a arătat că aceleaşi aspecte au rezultat din declaraţia de refuz a petentului, aflată la dosar, dar şi din declaraţia dată în şedinţa publică la termenul de judecată din data de 31.05.2023.
În acest sens, judecătorul delegat cu executarea a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 592 C. proc. pen. rap. la art. 589 alin. (2) C. proc. pen. şi, în acest context, având în vedere prevederea expresă privind respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei în cazul sustragerii de la efectuarea expertizei medico-legale şi constatând refuzul petentului de a efectua expertiza, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie petentul A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, la data de 06.10.2023, sub nr. x/2023.
Curtea a apreciat contestaţia formulată în cauză ca fiind nefondată, arătând că, astfel, după cum rezultă din adresa nr. x/28.04.2023 a Institutului Naţional de Medicină Legală Iaşi, la data de 28.04.2023 petentul a refuzat efectuarea expertizei medico-legale care a fost dispusă de instanţa de executare, aceleaşi aspecte rezultând din declaraţia de refuz a petentului, aflată la dosarul instanţei de executare, dar şi din declaraţia dată în şedinţa publică la termenul de judecată din data de 31.05.2023 în faţa judecătorului delegat cu executarea.
Totodată, s-a constatat că în motivarea cererii în faţa instanţei de executare, petentul a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii, invocând motive de ordin medical, condamnatul învederând că are probleme de sănătate, în susţinerea acesteia nefiind însă depuse acte medicale doveditoare.
S-a reţinut că petentul nu a justificat rezonabil refuzul său de a-i fi expertizată starea de sănătate în cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală Iaşi, exprimând simple nemulţumiri subiective cu privire la o pretinsă activitatea defectuoasă a acestei instituţii, fără nicio bază faptică şi nu a justificat rezonabil nici dorinţa sa ca expertiza medico-legală dispusă în speţă să fie efectuată în cadrul Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici".
În aceste condiţii, s-a constatat că în cauză nu există nicio probă că persoana condamnată A. ar suferi de o boală care să nu poată fi tratată în reţeaua sanitară a ANP, prima instanţă dispunând în mod corect respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei şi în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 592 din C. proc. pen., astfel că, s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 142/F din 14 iunie 2023 a Tribunalului Ilfov, secţia Penală.
Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată la data de 26 ianuarie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub dosar nr. x/2023, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 30 ianuarie 2024.
La termenul de judecată din 30 ianuarie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate, având în vedere că hotărârea contestată este definitivă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că este învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de contestatorul A. împotriva unei hotărâri pronunţate în contestaţie la executare, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia împotriva sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Ilfov, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare.
Astfel, în cauză, cererea a fost formulată în temeiul prevederilor art. 592 rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., iar potrivit art. 593 alin. (3) din C. proc. pen., hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei poate fi atacată cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
Raportând aceste dispoziţii la contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 536 din 21 noiembrie 2023 Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat contestaţia împotriva sentinţei penale nr. 142/F din 14 iunie 2023 prin care Tribunalul Ilfov a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de contestatorul A., definitivă la data pronunţării.
În referire la hotărârile supuse contestaţiei, Înalta Curte notează că, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel", iar conform alin. (7) al aceluiaşi articol, "Contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (…)".
Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Faţă de considerentele expuse anterior, având în vedere că prezenta contestaţie a fost formulată împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 536/CO din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva deciziei penale nr. 536/CO din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2024.