Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023
Asupra recursului în casaţie;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 02 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:
A.1. S-a constatat că, în privinţa inculpatei A., legea penală mai favorabilă este C. pen. (1969) şi Legea nr. 656 din 07 decembrie 2002, republicată.
1.1. În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la luare de mită (fapta din octombrie - noiembrie 2009, instigat fiind coinculpatul B.).
În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
1.2. În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la luare de mită (fapta din octombrie - noiembrie 2009, instigat fiind coinculpatul C.).
În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
1.3. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (fapta din octombrie - decembrie 2009, infracţiunea predicat - luare de mită săvârşită de B.).
În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
1.4. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (fapta din octombrie - decembrie 2009, infracţiunea predicat - luare de mită săvârşită de coinculpatul C.).
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
1.5. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (fapta din februarie 2010, infracţiunea predicat - delapidare săvârşită de coinculpatul D.).
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
1.6. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (fapta din octombrie - decembrie 2009, infracţiunea predicat - evaziune fiscală săvârşită de persoana condamnată E.).
În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
1.7. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (fapta din perioada 30.10 - 18.11.2009 privind suma de 305.118 RON).
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A. şi s-a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969).
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală rezultantă a fost executată sau considerată ca executată.
2. S-a constatat că în privinţa inculpatului B. succesiunea de legi în timp nu a produs modificări în favoarea sau defavoarea acestuia.
În baza art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
3. S-a constatat că în privinţa inculpatului C. legea penală mai favorabilă este C. pen. (1969).
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul C. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen..(1969).
În baza art. 863 C. pen. (1969), s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Tulcea conform programului stabilit de acesta;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. (1969) privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
4. S-a constatat că în privinţa inculpatei F. legea penală mai favorabilă este C. pen. (1969) şi Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 republicată.
4.1. În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la delapidare (fapta din februarie 2010, instigat coinculpatul D.).
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
4.2. În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la spălarea banilor (fapta din februarie 2010, infracţiunea predicat - delapidare săvârşită de coinculpatul D.).
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
4.3. În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la spălare a banilor (fapta din octombrie - decembrie 2009, infracţiunea predicat - evaziune fiscală săvârşită de persoana condamnată E.).
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei F. şi dispune ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969).
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală rezultantă a fost executată sau considerată ca executată.
5. S-a constatat că în privinţa inculpatului D. legea penală mai favorabilă este C. pen. (1969).
În baza art. 2151 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la delapidare.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen..(1969).
În baza art. 863 C. pen. (1969), s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Constanţa conform programului stabilit de acesta;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. (1969) privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
6. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G., pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen.
B. În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1349 şi urm. C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. H. S.A. şi obligă în solidar pe inculpaţii D. şi F. la plata sumei de suma de 119.000 RON către aceasta.
C. A fost menţinută măsura asigurătorie instituită asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatei F. instituită prin ordonanţa nr. 121/P/2015 din 16.03.2017.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen. (1969), s-a confiscat de la inculpata A. sumele de 691.029,63 RON şi 918.864 RON ce au făcut obiectul luării de mită.
În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002, republicată, s-a confiscat de la inculpata A. suma de 305.118 RON.
A fost menţinută măsura asigurătorie instituită asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatei A., măsura dispusă prin ordonanţa nr. 121/P/2015 din 16.03.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie.
În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 15.000 RON, pe inculpata F. la plata sumei de 13.000 RON şi pe fiecare dintre inculpaţii B., C. şi D. la plata sumei de 12.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei privind pe inculpatul G., au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii D., A., F., B. şi C..
Prin decizia nr. 232/A din data de 11 iulie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017 s-au decis, următoarele:
I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpaţii D., A., F., B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 02 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:
În baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României şi Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României şi Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal faţă de inculpata A., sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de instigare la luare de mită, prevăzute de art. 47 din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., şi a cinci infracţiuni de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (1), (6) şi (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României şi Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (1), (6) şi (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României şi Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (1), (6) şi (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României şi Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal faţă de inculpata F., sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de instigare la delapidare, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., şi a două infracţiuni de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
A fost menţinută dispoziţia de obligare în solidar a inculpaţilor D. şi F. la plata sumei de 119.000 RON, către partea civilă S.C. H. S.A. către aceasta.
A fost menţinută dispoziţia de confiscare specială de la inculpata A. a sumelor de 691.029,63 RON, 918.864 RON şi 305.118 RON.
Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în cauză prin ordonanţele nr. 121/P/2015 din 16 martie 2017 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, astfel cum acestea au fost menţinute prin sentinţa penală nr. 45 din 02 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017, cu privire la bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatelor A. şi F..
A fost modificat temeiul de drept al obligării inculpaţilor D., F. şi B. la plata cheltuielilor judiciare către stat în primă instanţă, reţinând incidenţa art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen.
A fost înlăturată obligarea inculpaţilor A. şi C., în baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat în primă instanţă.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, în măsura în care nu sunt contrare prezentei.
II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Conform dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 129/2019, s-a decis ca hotărârea judecătorească definitivă privind infracţiunile de spălare a banilor să se comunice Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii D., A., F., B. şi C., au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii D., A., F., B., C. şi G., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 340 RON, au rămas în sarcina statului şi s-au suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie, la data de 08 august 2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal a inculpaţilor A., F., B. şi C..
În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea, în parte, a deciziei penale nr. 232/11.07.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, în ceea ce priveşte soluţiile de încetare a procesului penal privindu-i pe inculpaţii A., F., B. şi C., iar în urma rejudecării, înlăturarea greşitei aplicări a legii şi condamnarea inculpaţilor: A. pentru 2 infracţiuni de instigare la luare de mită prev. de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi 5 infracţiuni de spălarea banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969); B. pentru luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000; C. pentru luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi F. pentru 2 infracţiuni instigare la spălarea banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969), menţinând toate actele de procedură îndeplinite de instanţa de apel până la momentul dezbaterilor.
S-a apreciat, în esenţă, că în cauză este incident cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - întrucât, în mod greşit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. faţă de inculpaţii A., F., B. şi C., întrucât s-a împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, după cum urmează: inculpaţilor D. şi G. la data de 14 august 2023, A. la data de 18 august 2023, F. la data de 22 august 2023, B. şi C. la data 17 august 2023; părţii civile S.C. H. S.A. la 16 august 2023.
Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie au fost depuse concluzii scrise, după cum urmează:
Inculpatul B., prin apărător ales, la data de 22 august 2023 (prin plic, dosar ICCJ), a solicitat respingerea recursului în casaţie ca nefondat. Inculpata A., prin apărător ales, la data de 28 august 2023 (prin mail, dosar ICCJ), a solicitat respingerea recursului în casaţie ca nefondat.
Inculpata F., prin apărători aleşi, la data de 29 august 2023 (prin mail, dosar ICCJ), a solicitat respingerea recursului în casaţie ca inadmisibil.
Inculpatul D., prin apărător ales, la data de 23 august 2023 (prin mail, dosar ICCJ), a formulat o cerere prin care a solicitat să se constate că, având în vedere că prin recursul în casaţie nu se critică soluţia cu privire la inculpatul D., în aplicarea dispoziţiilor art. 442 şi art. 443 C. proc. pen. nu se justifică participarea acestui inculpat la soluţionarea recursului în casaţie şi, prin urmare s-a solicitat dispunerea în consecinţă.
Numita I. contabil autorizat a depus un memoriu şi interogatoriu din dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Tulcea.
Prin încheierea din 08 noiembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei nr. 232/A din data de 11 iulie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, s-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C8, în compunere de 3 judecători şi s-a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 22 noiembrie 2023, cu citarea părţilor şi încunoştinţarea apărătorilor aleşi.
Pentru a dispune astfel, în esenţă, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată în cauză îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen.
Examinând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 232/A din data de 11 iulie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017 în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea din 08 noiembrie 2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauza de faţă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).
Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele şi lucrările existente la dosar la data pronunţării hotărârii definitive, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.
În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat prin decizia penală nr. 232/A din data de 11 iulie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpaţilor: C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. A., sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de instigare la luare de mită, prevăzute de art. 47 din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., şi a cinci infracţiuni de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 din C. pen. B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. F., sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de instigare la delapidare, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., şi a două infracţiuni de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 din C. pen.
Cu privire la invocarea de parchet a hotărârii pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie, Marea Cameră, la data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23 se reaminteşte că, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, aceea de cale extraordinară de atac de anulare, al cărei scop este, potrivit art. 433 din C. proc. pen. acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatarea nelegalităţii deciziei date în apel sub aspectul intervenirii cauzei de încetare, nu poate fi raportată decât la fondul legislativ existent la momentul pronunţării hotărârii recurate.
Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate atât sub aspect factual, cât şi legislativ. Astfel, în cazul prescripţiei răspunderii penale, analiza de legalitate se limitează la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, în raport cu încadrarea juridică a faptelor şi legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanţa de apel, având în vedere eventuala incidenţă a unor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului acestui termen în raport de cadrul normativ şi interpretativ existent la data pronunţării deciziei.
Or, hotărârea Curţii Europene de Justiţie, Marea Cameră, în cauza C-107/23, a fost pronunţată la data de 24 iulie 2023, ulterior deciziei atacate din data de 11 iulie 2023, aşadar, legalitatea soluţiei de încetare nu poate fi analizată în raport de această decizie.
Astfel, la momentul pronunţării deciziei atacate, în raport de calificarea în dreptul naţional a instituţiei prescripţiei ca fiind o instituţie de drept substanţial, chestiune asupra căreia a statuat cu caracter obligatoriu instanţa supremă prin decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, atrăgea incidenţa principiului legii penale mai favorabile, iar elementele de interpretare oferite prin Hotărârea pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, cât şi prin Hotărârea din 5 decembrie 2017, în cauza C-42/17, nu ofereau argumente pentru o eventuală înlăturare a jurisprudenţei obligatorii menţionate.
În acest sens, este relevantă statuarea din cuprinsul paragrafului 209 din hotărârea pronunţată la data de 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion, în cuprinsul căreia Curtea precizează expres că, în cauzele în care s-a dispus sesizarea prealabilă, sunt antamate cerinţele care decurg din articolul 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul la un proces echitabil, situaţie în care nu poate fi opus un standard naţional de protecţie a drepturilor fundamentale care să implice un risc sistemic de impunitate, instanţa naţională având obligaţia de a se asigura că infracţiunile ce intră în domeniul dreptului Uniunii fac obiectul unor sancţiuni penale care au un caracter efectiv şi disuasiv. Curtea a subliniat, însă, că, în drept, ipoteza este distinctă de situaţia în care instanţa naţională ajunge să considere că obligaţia de a lăsa neaplicate dispoziţiile naţionale în cauză se loveşte de principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este consacrat la articolul 49 din Cartă, situaţie în care nu este ţinută să se conformeze acestei obligaţii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 2017, M. A. S. şi M. B., C-42/17, EU:C:2017:936, punctul 61).
Or, în speţă în raport de deciziile obligatorii amintite, era incidentă tocmai ipoteza avută în vedere de Curtea de Justiţie la pronunţarea Hotărârii din 5 decembrie 2017, M. A. S. şi M. B., C-42/17, (Taricco 2), prin care s-a statuat în sensul că "Articolul 325 alin. (1) şi (2) TFUE trebuie interpretat în sensul că impune instanţei naţionale ca, în cadrul unei proceduri penale având ca obiect infracţiuni privind taxa pe valoarea adăugată, să lase neaplicate dispoziţii interne în materie de prescripţie care intră sub incidenţa dreptului material naţional şi care se opun aplicării unor sancţiuni penale efective şi disuasive într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene sau care prevăd termene de prescripţie mai scurte pentru cazurile de fraudă gravă aducând atingere intereselor respective decât pentru cele aducând atingere intereselor financiare ale statului membru în cauză, cu excepţia cazului în care o astfel de neaplicare determină o încălcare a principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislaţii care impune condiţii de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii."
Înalta Curte reţine totodată că primează principiul securităţii raporturilor juridice şi cel al autorităţii de lucru judecat, atât în ordinea juridică europeană, cât şi în sistemele juridice naţionale, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene statuând constant asupra necesităţii ca hotărârile judecătoreşti definitive să nu mai poată fi puse în discuţie (Hotărârea din 30 septembrie 2003, Kobler, în cauza C-224/01), cu excepţia situaţiei în care normele de procedură interne aplicabile autorizează reexaminarea (Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kuhne & Heitz, în cauza C-453/00 şi Hotărârea din 10 iulie 2014, Impresa Pizzarotti & C. Spa, în cauza C-213/13).
În concluzie, analiza privind cazul de recurs în casaţie se raportează, potrivit legii procesual penale române, la regulile de drept existente la data pronunţării deciziei în apel, instanţa nefiind abilitată să reexamineze pe această cale hotărârea atacată prin prisma compatibilităţii acesteia cu interpretarea dreptului Uniunii reţinută de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ulterior datei la care aceasta a rămas definitivă.
Mai mult, solicitarea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că la soluţionarea recursului în casaţie să fie avută în vedere Hotărârea C-107/24.07.2023 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră), Înalta Curte constată că aceasta nu este incidentă în cauza de faţă, domeniul de aplicare al acesteia fiind distinct. Astfel, dacă hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, invocată de parchet, are în vedere protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene prin raportare la frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii - fraudă gravă în domeniul TVA-ului, în cauza de faţă inculpaţii au fost cercetaţi, după cum urmează: C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. A., sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de instigare la luare de mită, prevăzute de art. 47 din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., şi a cinci infracţiuni de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 din C. pen. B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. F., sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de instigare la delapidare, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., şi a două infracţiuni de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 din C. pen., infracţiuni care nu au legătură cu infracţiuni de fraudă care au adus atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.
Ca urmare, Înalta Curte constată că, aşa cum au fost formulate, criticile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie sunt neîntemeiate, iar decizia atacată este legală şi prin urmare, recursul în casaţie formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1) din C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 232/A din data de 11 iulie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 232/A din data de 11 iulie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2023.