Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023
Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75 pronunţată la data de 16.12.2022, printre altele, Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 4 ani, pe durata căruia a obligat pe inculpat la respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., care se va executa în situaţia revocării suspendării executării pedepsei, pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 241 alin. (1)1 lit. a) din C. proc. pen., a constatat că măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul A. prin încheierea penală 25/01.09.2022 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul x/2022, a încetat de drept la data pronunţării prezentei hotărâri.
În baza art. 399 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. arestat preventiv, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi a arestării preventive, de la data de 31.08.2022 la data de 16.12.2022 inclusiv.
În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii a 144 bancnote falsificate puse în circulaţie, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj, conform dispozitivului.
În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a unor bunuri, conform dispozitivului.
În baza art. 255 din C. proc. pen. coroborat cu art. 162 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus restituirea unor bunuri ridicate de la inculpaţi, conform dispozitivului.
În baza art. 272 şi art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata către stat a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
A fost pronunţată o soluţie de condamnare şi cu privire la inculpatul B..
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B., A. şi DIICOT - Serviciul Teritorial Sălaj.
Prin decizia penală nr. 960/A din 31 mai 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sălaj împotriva sentinţei penale nr. 75/16.12.2022 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr. x/2022, pe care o desfiinţat-o în parte, pe latura penală, printre altele, sub aspectul modalităţii de individualizare şi executare a pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A. şi, pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată, prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 3 ani închisoare la 3 ani 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentei decizii.
În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În temeiul art. 275 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la plata sumei de 500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar celelalte cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelului au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în drept, că fapta inculpatului A. care, în mod repetat şi baza unei rezoluţii infracţionale unice, i-a înmânat inculpatului B. suma de 2000 de euro falsificaţi compusă din 40 bancnote cu cupiura de 50 de euro, din care suma de 900 euro falsificaţi la data de 24.01.2022 şi suma de 1100 euro la 11.02.2022, în vederea punerii în circulaţie, iar la data de 11.02.2022 a pus în circulaţie suma de 5200 euro formată din 104 bancnote din cupiura de 50 euro falsificate, predând aceste bancnote societăţii de curierat S.C. C. cu titlu de plată ramburs pentru 8 telefoane mobile achiziţionate de inculpat prin intermediul platformei D., de la martorii E., F., G., H., I., J., K. şi L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată, prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale).
S-a mai reţinut că inculpatul A. a urmat procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii şi trebuie să beneficieze, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de reducere a limitelor de pedeapsă cu o treime, limitele speciale astfel reduse fiind de la 3 ani la 6 ani 8 luni.
Prima instanţă a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 3 ani închisoarea.
Curtea a apreciat că un atare cuantum al pedepsei cu închisoarea pentru care a optat judecătorul fondului este insuficient pentru a asigura scopul de prevenţie generală, pentru că nu reflectă gradul de pericol social al infracţiunii comise.
Prin urmare, curtea de apel a considerat fondat apelul Ministerului Public în ceea ce priveşte cererea de majorare a pedepsei aplicate de judecătorul fondului pentru sancţionarea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare, care va fi aplicată inculpatului A..
În opinia curţii, asigurarea dezideratului de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, prin reeducarea infractorului, respectiv a celui de restabilire a liniştii sociale, prin exemplaritatea care decurge din restrângerea drepturilor infractorului, ca o consecinţă inevitabilă a condamnării nu se poate atinge prin aplicarea unei pedepse atât de orientate spre minimul special, precum cea pentru care a optat judecătorul fondului, de 3 ani închisoare în cazul inculpatului A., în condiţiile în care inculpatul, alături de coinculpatul B., a comis infracţiunea în formă continuată şi a pus în circulaţie un număr de 144 bancnote, din cupiura de 50 Euro, însumând 7.200 Euro.
În consecinţă, pentru a putea fi garantată îndeplinirea întocmai a celor trei funcţii ale pedepsei se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicată de judecătorul fondului, chiar dacă aceasta presupune că inculpatul nu ar mai fi eligibil pentru o soluţie de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.
Pedeapsa trebuie individualizată în funcţie de gravitatea infracţiunii, iar nu în considerarea unui posibil regim de executare care să nu impună detenţia.
Or, în cauză, gravitatea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate nu justifică aplicarea unor pedepse mai apropiate de minimul special decât cele care vor fi aplicate în apel.
Având în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate comisă de către inculpat, precum şi mijloacele folosite, curtea a considerat că starea de pericol creată pentru valoarea socială protejată prin norma de incriminare de la art. 313 alin. (1) din C. pen. (încrederea publică acordată monedelor cu valoare circulatorie) a fost una însemnată şi impune aplicarea unei pedepse orientată spre media limitelor speciale de pedeapsă, nu spre limita minimă, cum a procedat prima instanţă.
S-a apreciat că nici motivul săvârşirii infracţiunii nu poate diminua gravitatea faptelor, chiar dacă inculpatul A. ar fi recurs la achiziţia bancnotelor falsificate pentru a obţine banii necesari unui tratament medical recomandat soţiei sale, bolnavă de cancer.
S-a mai reţinut că inculpatul este o persoană tânără, putea şi trebuia să obţină sumele de bani de care avea nevoie prin muncă, cum este normal şi firesc într-o societate, iar nu prin punerea în circulaţie de valori falsificate.
Natura infracţiunii şi gravitatea rezultatului produs sau consecinţele care s-ar fi putut produce sunt, de asemenea, în măsură să imprime faptelor un grad de pericol social crescut. Este real că vorbim despre o infracţiune de pericol abstract, care nu produce un rezultat concret, dar nu se poate omite că infracţiunea comisă de inculpat a adus o atingere însemnată valorilor sociale protejate prin norma de incriminare de la art. 313 alin. (1) din C. pen., după cum s-a indicat deja.
Faptele sunt şi mai grave din prisma consecinţelor care s-ar fi putut produce dacă organele de poliţie nu ar fi intrat atât de rapid în posesia bancnotelor falsificate şi valorile ar fi circulat prin mai multe localităţi de pe teritoriul României.
În cazul inculpatului A., deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a reţinut că modul de operare trădează periculozitate, un profil infracţional care, deşi nu s-a reflectat până la acest moment în existenta unor hotărâri de condamnare, indică un risc ridicat de comitere a unor noi infracţiuni în măsura în care pedeapsa aplicată nu este suficient de mare pentru a garanta funcţia de inhibiţie a pedepsei.
Pe de altă parte, curtea de apel a arătat că nu poate face abstracţie că inculpatul A. nu a avut tocmai o conduită corectă pe parcursul procesului penal, întrucât, iniţial, a negat comiterea faptelor. Totuşi, ulterior a recunoscut faptele, dar această împrejurare, deşi favorabilă inculpatului, nu poate diminua într-atât gradul de pericol social al infracţiunii de care este acuzat încât să justifice aplicarea unei pedepse inferioare celei de 3 ani 6 luni închisoare, ce a fost stabilită în apel.
Împotriva deciziei penale nr. 960/A din 31 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la data de 20.06.2023, prin e-mail, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales, av. M., cu împuternicire avocaţială aflată la dosar.
În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurentul a susţinut, în esenţă, că, în ceea ce îl priveşte, apelul parchetului a vizat exclusiv modalitatea de executare a pedepsei, nu şi cuantumul pedepsei închisorii stabilit de către prima instanţă, astfel încât i s-a creat o situaţie mai grea.
Apărarea a arătat că, din analiza coroborată a articolelor de lege din partea generală (art. 35 alin. (1) din C. pen.), partea specială (art. 313 alin. (1) rap. la 310 alin. (1) din C. pen.) a C. pen. şi cea a C. proc. pen. referitoare la calea ordinară de atac a apelului (art. 408, 417-419 din C. proc. pen.), rezultă că limita maximă în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei este de 3 ani. Aşadar, a apreciat că instanţa de fond a fixat o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru inculpat, luând în considerare prevederile art. 35 alin. (1) din C. pen. şi limitele prevăzute de art. 313 alin. (1) rap. la 310 alin. (1) din C. pen.
Ulterior, instanţa de control judiciar a fost investită prin cererile de apel, în virtutea efectului devolutiv instituit prin art. 417 din C. proc. pen., să reanalizeze fondul cauzei sub două aspecte punctuale: reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului - solicitarea inculpatului care a fost respinsă, şi reindividualizarea formei de executare a pedepsei stabilite de prima instanţă - solicitarea Ministerului Public.
Or, instanţa a extins cererea de apel a Ministerului Public şi asupra cuantumului pedepsei, majorându-1 peste limita de 3 ani închisoare, care este maximul ce nu poate fi depăşit conform legii, agravând inculpatului situaţia în propriul apel.
În drept, a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 960/A din data de 31 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen. în raport de cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 12 octombrie 2023, Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis-o în principiu şi a dispus trimiterea cauzei completului 10, în compunere de 3 judecători în vederea judecării pe fond a căii de atac, reţinându-se, în esenţă, că argumentele dezvoltate sub aspectul încălcării principiului non reformatio in pejus de către instanţa de apel, prin majorarea cuantumului pedepsei închisorii de la 3 ani la 3 ani şi 6 luni, se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 960/A din data de 31 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
Prin urmare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie. Aşadar, alte motive decât cele cuprinse în cererea de recurs în casaţie şi care nu au făcut obiectul examinării în procedura de admitere în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen. nu pot fi analizate de Înalta Curte.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, prin urmare motivarea, precizarea sau completarea cererii de recurs în casaţie se poate realiza numai în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
În consecinţă, completările aduse de către inculpatul A. cererii de recurs în casaţie cu ocazia ultimului cuvânt, respectiv în afara termenului de exercitare a căii de atac, nu pot fi avute în vedere de către instanţa de control judiciar, întrucât au fost făcute cu încălcarea termenului prevăzut de lege în care puteau fi formulate.
În cauza de faţă, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Delimitând sfera de aplicare a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greşita individualizare a pedepsei, or, o reapreciere a încadrării juridice a faptelor pentru care un inculpat a fost condamnat.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.
Se reţine că prin sentinţa penală nr. 75 pronunţată la data de 16.12.2022, printre altele, Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 ani, în modalitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei pe un termen de supraveghere de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât inculpatul A., cât şi DIICOT - Serviciul Teritorial Sălaj.
Prin motivele de apel, parchetul a solicitat, în esenţă, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată, prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. compusă din 3 acte materiale, în infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată, prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. compusă din 10 acte materiale, precum şi aplicarea pedepsei inculpatului A. de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
Prin decizia penală nr. 960/A din 31 mai 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sălaj împotriva sentinţei penale nr. 75/16.12.2022 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr. x/2022, pe care o desfiinţat-o în parte, pe latura penală, printre altele, sub aspectul modalităţii de individualizare şi executare a pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A. şi, pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată, prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 3 ani închisoare la 3 ani 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentei decizii.
Deopotrivă, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Recurentul a susţinut că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât s-a încălcat principiul non reformatio in pejus, cu argumentarea că Ministerul Public a declarat apel solicitând schimbarea modalităţii de individualizare a executării pedepsei şi nu majorarea pedepsei de la 3 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Critica recurentului este nefondată.
Potrivit art. 417 din C. proc. pen., "(1) Instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
(2) În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.".
Conform art. 418 din C. proc. pen., "(1) Instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.
(2) De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.".
Se reţine sub un prim aspect că principiul neagravării situaţiei în propriul apel (non reformatio in pejus), prevăzută în art. 418 alin. (1) din C. proc. pen., interzice instanţei de apel ca, soluţionând cauza, să creeze o situaţie mai grea pentru persoana care a declarat apel. Această regulă se aplică, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, şi în cazul apelului declarat de procuror în favoarea unei părţi, în sensul că instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru partea în favoarea căreia procurorul a declarat apel.
Însă, legiuitorul a prevăzut că dispoziţiile art. 418 din C. proc. pen. se aplică numai atunci când apelul a fost exercitat de o singură persoană, de mai multe persoane care nu au interese contrare, de procuror în favoarea unei părţi sau de procuror şi de partea în favoarea căreia procurorul a declarat apel.
Per a contrario, prevederile analizate nu se aplică atunci când calea de atac a apelului a fost exercitată şi de o altă persoană cu interese contrare sau şi de procuror în defavoarea părţii care a declarat apel. Acest ultim caz este incident în speţă, calea de atac a apelului fiind exercitată atât de inculpatul A., cât şi de procuror în defavoarea acestuia, împrejurare în raport de care agravarea situaţiei inculpatului este posibilă, prin soluţionarea apelului exercitat de procuror în defavoarea părţii conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen.
Ca atare, Înalta Curte constată că, în această situaţie particulară, în care procurorul a declarat apel în defavoarea inculpatului A., solicitând, printre altele, un tratament sancţionator mai sever, majorarea pedepsei în contextul în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin reţinerea unei stări de agravare - forma continuată - nu constituie o încălcare a principiului non reformatio in pejus, iar pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare este aplicată în limite legale, legiuitorul prevăzând pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 960/A din data de 31 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Văzând art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 960/A din data de 31 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2023.