Şedinţa publică din data de 05 decembrie 2023
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
La data de 30 octombrie 2023 a fost înregistrat recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.
În cererea scrisă, transmisă prin e-mail la data de 26 octombrie 2023, recurentul a arătat că formulează cerere de completare a hotărârii penale pronunţate în cauză şi cu soluţia asupra problemei de neconstituţionalitate privind aplicarea decretului preşedintelui la calculul termenului de prescripţie, făcând precizarea că a fost invocată această excepţie de neconstituţionalitate de către apărătorul ales în şedinţa publică din 12 septembrie 2023, dar nu apare în dispozitiv. Totodată, a arătat că înţelege să formulez recurs împotriva soluţiei prin care nu a fost sesizată Curtea Constituţională.
Prin încheierea din 07 noiembrie 2023, instanţa a pus în vedere recurentului să precizeze cererea formulată, în sensul dacă înţelege să declare recurs împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate sau solicită completarea deciziei penale nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.
Prin încheierea din 21 noiembrie 2023, Înalta Curte a constatat că, în cauză, a fost ataşată încheierea de amânare a pronunţării din 12 septembrie 2023 dispusă în dosarul nr. x/2018 al instanţei supreme, iar din cuprinsul acesteia nu rezultă că la termenul indicat anterior s-a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale vizând soluţionarea vreunei excepţii de neconstituţionalitate. În raport cu aspectele învederate în cuprinsul cererii formulate de A., respectiv "(...) înţeleg să formulez cerere de completare a hotărârii penale pronunţate în cauză, şi cu soluţia ce se dă asupra problemei de neconstituţionalitate privind aplicarea decretului preşedintelui la calculul termenului de prescripţie. Fac precizarea că a fost invocată această neconstituţionalitate de către apărătorul ales în şedinţa publică, şi nu apare în dispozitiv. Totodată înţeleg să formulez recurs împotriva soluţiei de refuz de sesizare Curţii Constituţionale", pune în discuţie calificarea solicitării petentului.
Prin aceeaşi încheiere s-a amânat cauza şi s-a acordat termen la data de 05 decembrie 2023, Completul nr. 7, în vederea soluţionării declaraţiei de abţinere formulată de doamnele judecător B. şi C., soluţionată prin încheierea din 27 noiembrie 2023.
În dezbateri, la data de 05 decembrie 2023, reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca inadmisibil, a recursului formulat, întrucât din verificările efectuate în încheierea de şedinţă din 12 septembrie 2023 a rezultat că recurentul nu a invocat o excepţie de neconstituţionalitate în cauză, astfel că această cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind fără obiect.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul A. a învederat că recurentul apreciază că recursul formulat este admisibil, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului formulat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, s-a admis recursul în casaţie formulat de recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 196 din 02 martie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, din dosarul nr. x/2018.
S-a casat în parte decizia recurată numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie cu privire la acesta.
S-au menţinut celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate.
În baza art. 449 alin. (4) C. proc. pen., s-au menţinut actele de procedură efectuate până la momentul declarării deschise a dezbaterilor cu privire la fondul apelurilor de la termenul din data de 01 noiembrie 2022.
S-au anulat formele de executare cu privire la cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul A..
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, au rămas în sarcina statului.
Se constată că prin încheierea din 12 septembrie 2023, s-a amânat pronunţarea la data de 26 septembrie 2023 şi, ulterior, la data de 10 octombrie 2023, când a fost pronunţată decizia mai sus menţionată.
Dezbaterile asupra recursului în casaţie au fost consemnate în încheierea din 12 septembrie 2023, când apărătorul ales al intimatului inculpat A. a solicitat respingerea, ca neîntemeiat, a recursului în casaţie şi, pe cale de consecinţă, menţinerea soluţiei Curţii de Apel Bacău. De asemenea, s-a solicitat instanţei să nu dea eficienţă argumentului parchetului potrivit căruia termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost suspendat pe perioada stării de urgenţă, întrucât, pentru argumentele reţinute în mod constant în practica judiciară a Înaltei Curţi, Decretul Preşedintelui nu poate suspenda termenul de prescripţie, acesta fiind un act administrativ care nu are echivalenţa legii. Prin urmare, întrucât cauzele de suspendare a prescripţiei răspunderii penale pot fi determinate doar prin lege, Decretul Preşedintelui la care face referire parchetul nu poate avea această aptitudine.
Din cuprinsul acestei încheieri nu rezultă că s-a formulat de către apărător o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale vizând soluţionarea vreunei excepţii de neconstituţionalitate. De asemenea, nici intimatul inculpat A., în ultimul cuvânt, nu a invocat o excepţie de neconstituţionalitate în cauză.
Astfel, Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu vizează o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu vreo excepţia de neconstituţionalitate, demersul acestuia fiind inadmisibil.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar şi exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice. Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 decembrie 2023.