Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2023
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023 s-a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul A. cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 578, art. 598 şi art. 601 din C. proc. pen.
În considerentele încheierii atacate prima instanţă a reţinut, în esenţă, că excepţia a fost invocată de contestatorul A. într-un dosar aflat pe rolul instanţei de judecată şi are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 578, art. 598 şi art. 601 din C. proc. pen.
Înalta Curte a constatat că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces. Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenţei unui interes procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, incidenţa acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanţei şi pertinenţei asupra soluţionării cauzei. Drept urmare, condiţia legăturii cu fondul cauzei nu trebuie analizată în general, ci concret, în funcţie de incidenţa prevederilor a căror constituţionalitate se contestă asupra soluţionării cauzei.
Astfel, Înalta Curte a constatat că A. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 322 din 13 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 158 din 14 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În ceea ce priveşte art. 578 C. proc. pen., Înalta Curtea a constatat că dispoziţiile vizează modalitatea de executare a cheltuielilor judiciare prin trimiterea unui extras din dispozitiv, astfel că textul de lege nu are legătură cu soluţionarea contestaţiei la executare ce vizează modul de stabilire a cuantumului cheltuielilor judiciare.
Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 601 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora contestaţia împotriva executării amenzilor judiciare se soluţionează de către instanţa care le-a pus în executare.
Cu privire la art. 598 C. proc. pen., contestatorul în susţinerea excepţiei s-a raportat la art. 1, 20 şi 56 din Constituţia României, considerând că era necesară ataşarea dosarului instanţei în care s-au stabilit creanţele pretinse justiţiabilului pentru a se putea verifica existenţa dovezilor efectuării acestora, respectiv a bonurilor, chitanţelor, facturilor, normativelor etc şi dacă au fost cunoscute de părţi şi de procurorul de şedinţă.
Raportat la aceste considerente, s-a apreciat că, acesta nu a formulat absolut nicio critică de neconstituţionalitate a textului de lege, ci a reluat argumentele invocate în contestaţia formulată împotriva sentinţei penale nr. 322 din 13 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, susţinând că aceasta reprezintă o împiedicare la executarea hotărârii.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a formulat recurs recurentul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data 20 noiembrie 2023, fiind stabilit termen în cauză la data de 6 decembrie 2023, cu citarea părţilor.
Recurentul A. a solicitat admiterea recursului prin desfiinţarea sentinţei nr. 581 din 24.10.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, şi a încheierii din data de 21.10.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, şi, rejudecarea contestaţiei de către un complet de judecată legal învestit.
Faţă de aceste considerente, a apreciat că, în cauză, sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate invocate (prevăzute de art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992) motiv pentru care a solicitat admiterea recursului şi, în consecinţă, să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei invocate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază recursul declarat de recurentul A. ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziţii normative.
Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Cu privire la condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale, "legătura cu soluţionarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului". (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014).
Referitor la această problematică, Curtea Constituţională a arătat că, în esenţă, "condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie realmente utilă părţilor care au invocat-o pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată." (a se vedea Decizia nr. 360 din 08 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017 din 19 octombrie 2022).
Ca atare, Înalta Curte constată că decizia Curţii Constituţionale asupra excepţiei invocate nu ar fi de natură să producă vreun efect concret în cauză, astfel că nu sunt întrunite toate cerinţele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, calea de atac urmând a fi respinsă ca atare.
Soluţia se înscrie într-o logică firească, pentru că altfel sesizarea Curţii Constituţionale ar fi de prisos, întrucât instanţa de contencios constituţional ar constata, la rândul său, neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate şi ar respinge excepţia ca inadmisibilă, fără a mai proceda la verificarea temeiniciei acesteia.
Din această perspectivă, făcând o analiză a dispoziţiilor legale criticate prin raportare la prezenta cauză, se apreciază că sunt întrunite trei din cele patru condiţii, întrucât excepţia a fost invocată de recurentul inculpat A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi în calea de atac a contestaţiei la executare împotriva sentinţei penale nr. 322 din 13 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, şi are în vedere neconstituţionalitatea prevederilor art. 578, art. 598 şi art. 601 din C. proc. pen., texte de lege care nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a instanţei de contencios constituţional.
Or, în speţă, se constată că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 578, art. 598 şi art. 601 din C. proc. pen., invocată în faza contestaţiei la executare, având doar o legătură formală cu soluţionarea cauzei, în concret, a constatat că instituţia care reglementează amenzile judiciare nu are legătură cu obiectul prezentei cauze, întrucât contestatorului nu i s-a aplicat nicio amendă judiciară prin hotărârea împotriva căreia a formulat contestaţie la executare (sentinţa penală nr. 322 din 13 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022).
Înalta Curte constată că, prin excepţia invocată, nu se formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se susţin aspecte care ţin de modificarea legislativă a unui text de lege pe care autorul excepţiei îl contestă, atribut care revine doar puterii legislative, nu şi Curţii Constituţionale, care nu poate modifica, adăuga sau abroga prevederi legale.
Totodată, se observă că invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 578, art. 598 şi art. 601 din C. proc. pen. nu este justificată prin existenţa interesului specific al celui ce invocă excepţia, relevanţei şi înrâuririi pe care dispoziţiile legale ar putea să le aibă în speţă, inculpatul invocând practic modul de stabilire a cheltuielilor judiciare, aspect care amplifică concluzia legăturii formale cu soluţionarea contestaţiei la executare.
În consecinţă, Înalta Curte, constatând că recurentul A. nu a folosit remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate în scopul şi finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 24 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 24 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2023.