Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2023
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de părţile civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a constatat că analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată, nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv, pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte existenţa unei legături efective între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală (nepublicată) s-au reţinut următoarele: "Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."
Înalta Curte constată că aceasta condiţie nu este îndeplinită în speţă, întrucât, chiar şi în condiţiile în care Curtea Constituţională ar constata neconstituţionalitatea textului şi, pe cale de consecinţă, părţile civile ar putea invoca cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., această împrejurare nu ar conduce la admisibilitatea recursului în casaţie, deoarece criticile formulate nu pot fi circumscrise acestor dispoziţii legale.
Astfel, părţile civile au susţinut că, în mod greşit, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei, întrucât aceasta a încercat zădărnicirea aflării adevărului în cauză şi tragerii sale la răspundere penală, fiind încălcate dispoziţiile art. 91 alin. (3) lit. c) din C. pen.
Este adevărat că textul prevede că nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, însă se constată că ambele instanţe au reţinut că inculpata a recunoscut comiterea infracţiunii (cauza judecându-se în procedura simplificată) şi că "a colaborat deplin cu organele de poliţie, oferind informaţii utile pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, recunoscând şi participarea sa în activităţi ilicite pentru care nu se efectuau, la data declaraţiei, cercetări penale".
Rezultă, aşadar, că doar aparent motivul formulat de recurente ar privi un aspect de nelegalitate, deoarece, în realitate, părţile civile critică chiar aspectele reţinute de instanţele de fond şi de apel cu privire la comportamentul procesual al inculpatei, dorind să se reţină, în calea de atac a recursului în casaţie, că aceasta a încercat zădărnicirea aflării adevărului în cauză şi tragerii sale la răspundere penală.
Ca atare, este evident că, şi în condiţiile în care nu ar fi existat limitarea reglementată de actuala formă a art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cererea de recurs în casaţie formulată de recurentele părţi civile era inadmisibilă, motivul invocat de acestea neputând fi circumscris cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Împotriva încheierii din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, părţile civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. au formulat recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Se constată, aşadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituţionalitate, în sensul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.
Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiţie şi, pe cale de consecinţă, un control de pertinenţă al instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei.
Cu referire la condiţia de admisibilitate, privind legătura cu soluţionarea cauzei, aceasta priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, condiţie care nu poate însă să determine, doar prin ea însăşi, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerinţelor prevăzute de lege, sesizarea Curţii Constituţionale.
Prin sintagma "să aibă legătură cu soluţionarea cauzei" se înţelege că o normă legală are legătură cu soluţionarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată şi aplicată depinde hotărârea ce se va pronunţa, fiind esenţială pentru rezolvarea respectivei pricini.
Instrumentul excepţiei de neconstituţionalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părţilor pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituţionalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluţionare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziţii legale ce poate fi incidentă în desfăşurarea unui proces penal, fără a influenţa însă modul de rezolvare a acestuia.
Părţile civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Prin încheierea nr. 776/RC din data de 21 noiembrie 2023, Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de părţile civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 1113/A din 26 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020.
Relativ la dispoziţiile art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu există un interes procesual real al părţilor civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., în condiţiile în care recursul în casaţie a fost respins, ca inadmisibil, iar soluţia ar fi aceeaşi şi în ipoteza în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi soluţionată în sensul dorit de acestea.
Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiţie şi trebuie justificat de partea care a formulat cererea, în cazul de faţă excepţia de neconstituţionalitate a art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., prin raportare la dispoziţiilor constituţionale pretins încălcate.
Or, nu este îndeplinită condiţia privind efectul real, concret pe care admiterea excepţiei de neconstituţionalitate l-ar putea produce asupra soluţiei date în recursul în casaţie, astfel că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a constatat că restrângerea de către legiuitor a titularilor dreptului de a formula cerere de recurs în casaţie la cei prevăzuţi la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. şi a hotărârilor ce pot fi supuse casării la cele prevăzute la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. este justificată de finalitatea instituţiei analizate, aceea de verificare a conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, şi de natura acesteia, cea de cale extraordinară de atac. Aceasta nu creează discriminare între titularii dreptului de a promova recurs în casaţie şi ceilalţi participanţi la procesul penal, întrucât aceştia din urmă se află, din această perspectivă, într-o situaţie juridică diferită, eventualele lor interese procesuale putând fi valorificate doar în condiţiile permise de lege (deciziile CCR nr.:424/2015 CCR, 490/2016, 215/2019).
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de părţile civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de părţile civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2023.