Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2023
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1388/26.10.2022, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2021:
În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) din C. proc. pen. rap la art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (data faptei 29/30.05.2021).
În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea pentru săvârşirea căreia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021
În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii dispusă prin sentinţa penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare în pedepsele principale, respectiv:
- 9 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021;
- 2 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa defin prin neapelare la data de 22.02.2021.
În temeiul art. 41 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 2 ani dispusă prin sentinţa penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021.
S-a constatat că infracţiunea pentru săvârşirea căreia a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 luni (dispusă prin sentinţa penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021) este săvârşită în concurs cu infracţiunea care reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii (2 ani închisoare - dispusă prin sentinţa penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021) cât şi cu infracţiunea din prezenta care constituie cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.
În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului, respectiv pedeapsa de 9 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021 şi pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021. S-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani la care s-a adăugat 3 luni închisoare reprezentând sporul de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare.
În temeiul 43 alin. (1) din C. pen. s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare din prezenta, urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art. 60 din C. pen. s-a dispus executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie.
S-au anulat formele de executare emise în baza sentinţei nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021 şi dispune emiterea unor noi forme de executare la data rămânerii definitive a prezentei.
Prin decizia penală nr. 798/P din 06.07.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanţa - SPCMF, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 1388/26.10.2022, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2021
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe şi vinovăţia inculpatului, pronunţând în mod judicios o soluţie de condamnare, fiind îndeplinite cerinţele art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale a rezultat că, în noaptea de 29/30 mai 2021, în jurul orei 0214, inculpatul a condus pe drumurile publice din municipiul Constanţa autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, deşi avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce în urma săvârşirii mai multor infracţiuni tot la regimul circulaţiei rutiere, iar din cauza neatenţiei a pierdut controlul volanului şi a avariat un număr de cinci autoturisme parcate pe bd. x, după care autoturismul condus s-a izbit de un stâlp de iluminat public.
Situaţia de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac.
Faţă de circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta, având în vedere şi antecedenţa penală a inculpatului, s-a apreciat că prima instanţă a aplicat inculpatului un regim sancţionator corespunzător.
Astfel, instanţa de apel a evidenţiat că fapta reţinută în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă, redate anterior, relaţiile sociale lezate, urmările produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Din ansamblul probator a rezultat că inculpatul A. a provocat un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, în urma căruia cinci autoturisme care erau parcate regulamentar pe bulevardul x din municipiul Constanţa au fost avariate, în final autoturismul condus de inculpat izbindu-se de un stâlp de iluminat public. Totodată, s-a observat atitudinea inculpatului după comiterea infracţiunii, acesta părăsind locul producerii evenimentului rutier şi prezentându-se în faţa organelor de cercetare penală la data de 30.05.2021, în jurul orei 15:00, după aproximativ 13 ore de la producerea accidentului.
Mai mult, cazierul judiciar nu relevă aspecte favorabile, rezultând că inculpatul a fost anterior condamnat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni la regimul rutier, dovedind perseverenţă infracţională. S-a constatat, astfel, că inculpatul nu a conştientizat consecinţele faptelor comise şi nu şi-a corectat conduita în sensul respectării normelor de drept, săvârşind infracţiunea dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie.
Referitor la critica apelantului inculpat A. privind nelegalitatea sentinţei penale atacate sub aspectul modalităţii de contopire a pedepselor şi de stabilire a pedepsei rezultante, vizând aplicabilitatea deciziei nr. 14/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea a reţinut, în consens cu judecătorul fondului, că modalitatea de stabilire a pluralităţii de infracţiuni pentru inculpatul A. este în concordanţă cu decizia nr. 22/09.07.2020, pronunţată de ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, prin decizie s-a statuat că "în cazul în care o infracţiune (A) este concurentă atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile A şi B, rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea C."
Infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu cea care a făcut obiectul sentinţei penale nr. 110/02.06.202, pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021, iar pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa, definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021, constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii în raport de infracţiunea din prezenta cauză. În aceste condiţii, sunt aplicabile dispoziţiile deciziei nr. 22/09.07.2020 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care este ulterioară deciziei nr. 14/12.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că "dispoziţiile art. 43 alin. (2) din C. pen. presupun ca toate infracţiunile concurente să fie săvârşite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parţial, acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care una dintre infracţiuni este în concurs şi cu cea care constituie primul termen al recidivei."
Ca atare, în raport cu situaţia juridică a inculpatului apelant A., operaţiunea privind stabilirea regimului sancţionator a fost efectuată în mod judicios de către prima instanţă, în deplin acord cu decizia ÎCCJ mai sus rubricată.
În raport de toate aceste considerente, Curtea a constatat că nu există motive pentru a dispune reindividualizarea pedepsei, întrucât cea aplicată de instanţa de fond atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare este în măsură să asigure reeducarea şi reinserţia socială a inculpatului A..
Împotriva deciziei penale nr. 798/P din 06 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 04.08.2023, când s-a stabilit termen la data de 11 octombrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., arătând că pedeapsa aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere că, în cauză, s-a reţinut incidenţa deciziei nr. 22/2020 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nu decizia nr. 14/2019 a aceluiaşi complet şi s-a stabilit o pedeapsă mai mare decât cea prevăzută de lege.
A susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra contopirii pedepsei de 2 ani şi 8 luni şi 10 zile în executarea căreia se află inculpatul, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/08.07.2022 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 263/17.02.2023 a Curţii de Apel Bucureşti
La momentul la care s-a pronunţat instanţa de apel inculpatul se afla în executarea unei pedepse de 2 ani 8 luni şi 10 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 501/08.07.2022 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 263/17.02.2023 a Curţii de Apel Bucureşti prin respingerea, ca nefondat, a apelului inculpatului, iar prin această hotărâre au fost contopite şi pedepsele de 9 luni şi 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penala nr. 110/02.06.2021, care au fost contopite şi prin sentinţa din prezenta cauză.
Deoarece pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 110/02.06.2021 au fost descontopite şi contopite prin ambele sentinţe atât de Judecătoria Buftea, cât şi de Judecătoria Constanţa, în prezenta cauză, urmează a se dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare şi a descontopi în pedepsele de 9 luni, 2 ani închisoare, a contopi o singură dată cele două pedepse de 2 ani închisoare şi de 9 luni închisoare cu pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani o lună şi 10 zile.
Ca atare, urmează a descontopi pedepsele aplicate prin această sentinţă în componentele de 6 luni închisoare, 10 luni închisoare şi cele aplicate prin sentinţa penală nr. 110/02.06.2021 în componentele de 9 luni închisoare, 2 ani închisoare şi a le contopi şi cu pedeapsa aplicată prin această sentinţă de 1 an şi 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 ani 2 luni şi 10 zile închisoare.
A solicitat a se înlătura dispoziţiile art. 43 alin (1) din C. pen. şi dispoziţia privind adăugarea pedepsei de 2 ani şi 3 luni la pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă de 1 an şi 6 luni închisoare.
A arătat că, prin decizia nr. 14/12.06.2019 s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara privind dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept dacă dispoziţiile art. 43 alin(2) din C. pen. presupun ca toate infracţiunile concurente să fie săvârşite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parţial sau sunt aplicabile şi în ipoteza în care una dintre ele este în concurs şi cu cea care atrage starea de recidivă şi s-a stabilit că dispoziţiile art. 43 alin. (2) din C. pen. presupun ca toate infracţiunile concurente să fie săvârşite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parţial acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care una dintre infracţiuni este în concurs şi cu cea care constituie primul termen al recidivei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 11 octombrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
Înalta curte constată că, ambele instanţe au reţinut, că prin sentinţa penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., iar în urma aplicării prevederilor art. 91 din C. pen. a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani.
Totodată, prin sentinţa penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021 inculpatul a fost condamnat la pedeapsă închisorii de 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen.. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021.
În urma contopirii pedepselor, în temeiul art. 39 alin 1 lit. b) din C. pen. s-a stabilit pedeapa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare, iar modalitatea de executare fiind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani.
Prin sentinţa penală nr. 1388/26.10.2022, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) din C. proc. pen. rap la art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (data faptei 29/30.05.2021).
În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea pentru săvârşirea căreia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021.
În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii dispusă prin sentinţa penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare în pedepsele principale, respectiv: 9 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021; 2 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa defin prin neapelare la data de 22.02.2021.
În temeiul art. 41 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 2 ani dispusă prin sentinţa penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021.
S-a constatat că infracţiunea pentru săvârşirea căreia a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 luni (dispusă prin sentinţa penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021) este săvârşită în concurs cu infracţiunea care reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii (2 ani închisoare - dispusă prin sentinţa penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021) cât şi cu infracţiunea din prezenta care constituie cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.
În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului, respectiv pedeapsa de 9 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021 şi pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021. S-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani la care s-a adăugat 3 luni închisoare reprezentând sporul de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare.
În temeiul 43 alin. (1) din C. pen. s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare din prezenta, urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 9 (nouă) luni închisoare.
Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că infracţiunea din prezenta cauză, respectiv de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (data faptei 29/30.05.2021), este concurentă cu cea care a făcut obiectul sentinţei penale nr. 110/02.06.2021, pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021, iar pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa, definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021, constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii în raport cu infracţiunea din prezenta cauză; precum şi că sunt aplicabile dispoziţiile deciziei nr. 22/09.07.2020 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care este ulterioară deciziei nr. 14/12.06.2019, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept înmaterie penală.
Astfel, prin decizia nr. 22/09.07.2020 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că "dispoziţiile art. 43 alin. (2) din C. pen. presupun ca toate infracţiunile concurente să fie săvârşite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parţial, acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care una dintre infracţiuni este în concurs şi cu cea care constituie primul termen al recidivei."
Cât priveşte critica inculpatului, respectiv că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra contopirii pedepsei de 2 ani 8 luni 10 zile în executarea căreia se află inculpatul, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/08.07.2022 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 263/17.02.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că acest aspect nu poate fi analizat direct în recursul în casaţie declarat, ţinând cont de decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr. 70/2007, care îşi păstrează valabilitatea şi care prevede că: "instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă."
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 798/P din 06 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 798/P din 06 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2023.