Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023
Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 338/A din data de 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24/PI/19.01.202, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2022, printre altele, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., în baza art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic droguri de risc.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, de la rămânerea definitivă a sentinţei.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1), la art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., cu raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare fără drept, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea 3 (trei) ani şi 6 (şase) închisoare sporită cu 4 (patru) luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de: 3 (trei) ani şi 10 (zece) luni închisoare în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 02.02.2021 şi a arestului preventiv din data de 03.02.2021 la 03.04.2021.
În temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii, a bunurilor/cantităţilor de droguri traficate/deţinute pentru traficare şi consum, rămase în urma analizelor de laborator.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse prin Ordonanţa din data de 09.02.2021, în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse precum şi pentru garantarea plăţii cheltuielilor judiciare cu privire la sumele de 33.300 RON şi 1470 euro ridicată de la inculpatul A. şi consemnată pe numele acestuia la data de 09.02.2021 la B. conform recipiselor ataşate la dosar .
În temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, de la inculpaţi, a sumelor de bani obţinute din tranzacţiile cu droguri/substanţe psihoactive: suma de 300 RON de la inculpatul A. (vânzarea din data de 28.01.2021, în cadrul căreia substanţa psihoactivă a fost remisă de către inculpatul A. inculpatului C., iar acesta, la rândul său a remis-o inculpatului D., care i-a înmânat-o colaboratorului). În temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 1121 alin. (1) C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul A. a sumelor de 33.300 RON şi 1470 euro (provenită din traficul cu droguri).
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează, inculpatul A. la plata sumei de 5900 RON, inculpatul E. la plata sumei de 2000 RON.
Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel inculpaţii A. şi E..
Prin decizia penală nr. 338/A din 12 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de către inculpaţii A. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 24/PI/19.01.2023 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2022.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată doar cu privire la apelanţii inculpaţi, şi rejudecând:
În privinţa inculpatului A.:
A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanţă, de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 79 alin. (3) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanţă, de la 1 an închisoare, la 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 79 alin. (3) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor 3 luni închisoare (1/3 din totalul celeilalte pedepse), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare.
S-a menţinut pedeapsa complementară şi cea accesorie, aplicate inculpatului de către prima instanţă.
Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., următoarele:
Prin referatul transmis de Direcţia Generală de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la dosar s-a arătat că acest inculpat a formulat denunţ în faza de judecată cu privire la alte persoane cu preocupări pe linia traficului de droguri, valorificat în dosarul nr. x/2020, unde a participat la nouă cumpărări supravegheate de droguri, iar procurorul a dispus efectuarea în continuare a urmărire penală faţă de persoanele denunţate. Prin urmare s-a arătat că inculpatul A. poate beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2000 sau de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000.
Pentru infracţiunea prevăzută de prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, limitele legale de pedeapsă sunt cuprinse de la 2 la 7 ani, cu aplicarea art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă, care este identificată ca fiind legea în vigoare la data săvârşirii faptei, întrucât în prezent această infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
S-a reţinut că inculpatului A. i se poate aplica o pedeapsă între limitele cuprinse de la 1 an şi 4 luni până la 4 ani şi 8 luni închisoare, prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor art. 15 Legea nr. 143/2000 (care prevăd reducerea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu 1/2 pentru persoana care denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în procedura recunoaşterii învinuirii), dar şi a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. (care prevăd că în cazul recidivei postexecutorii limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate).
Având în vedere că inculpatul a efectuat o singură operaţiune de depozitare de droguri de risc în vederea vânzării (aproximativ 60 de grame de canabis), văzând limitele între care poate fi stabilită pedeapsa, prin aplicarea dispoziţiilor art. 15 Legea nr. 143/2000, care nu au fost avute în vedere de către prima instanţă, Curtea a apreciat că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată de tribunal este prea ridicată, astfel că, s-a apreciat apelul inculpatului ca fiind fondat sub acest aspect şi s-a dispus admiterea acestuia, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., hotărârea primei instanţe fiind desfiinţată în parte.
În rejudecare, Curtea a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
În privinţa infracţiunii prev de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, s-a constatat că limitele legale de pedeapsă sunt cuprinse de la 6 luni la 3 ani sau amendă, cu aplicarea art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă, care este identificată ca fiind legea în vigoare la data săvârşirii faptei, întrucât în prezent această infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
S-a constatat că inculpatului A. i se poate aplica o pedeapsă între limite cuprinse de la 4 luni până la 2 ani închisoare, prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor art. 19 din Legea 682/2000 (care prevăd reducerea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu 1/2 pentru persoana care denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în procedura recunoaşterii învinuirii), dar şi a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. (care prevăd că în cazul recidivei postexecutorii limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate).
Având în vedere că inculpatul a efectuat două operaţiuni ilicite de produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, în sensul că a vândut 1,16 g din această substanţă şi a deţinut la domiciliu dispozitive care purtau urmele acestei substanţe, Curtea a apreciat că apelul inculpatului este fondat şi cu privire la această infracţiune, astfel că, în rejudecare a redus pedeapsa aplicată de prima instanţă de la 1 an, la 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
Având în vedere că infracţiunile deduse judecăţi au fost săvârşite în concurs, în baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat 3 luni închisoare (1/3 din totalul celeilalte pedepse), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare.
Decizia din apel a fost comunicată la 21 aprilie 2023, inculpatului A..
Data până la care inculpatul A. avea posibilitatea de declarare a recursului în casaţie este 22 mai 2023, inclusiv.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, a declarat recurs în casaţie, la data de 20 aprilie 2023, inculpatul A., prin avocat ales, F., conform împuternicirii avocaţiale seria x nr. x, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Prin prisma cazului de casare invocat, inculpatul a solicitat înlăturarea greşitei aplicări a legii în apel, cu consecinţa descontopirii pedepsei rezultante în pedepsele componente, reducerii pedepsei aplicate în apel pentru fiecare infracţiune la jumătate din cuantumul aplicat de prima instanţă, urmat de stabilirea unei noi pedepse rezultante, respectiv emiterea unor noi forme de executare.
În concret, cu privire la faptele pentru care s-a pronunţat hotărârea, s-a arătat că pedeapsa prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este de la 2-7 ani (reţinut fiind şi art. 5 C. pen.). Cele două cazuri speciale de reducere, aplicate succesiv, fac ca limitele să devină de la 8 luni la 1 an şi 9 luni închisoare. Apoi se aplică majorarea generată de starea de recidivă postexecutorie, limitele devenind (sau revenind) de la 1 an la 3 ani şi 6 luni.
Pedeapsa aplicată de prima instanţă (Tribunalul Timiş), fără a se reţine incidenţa cauzei de atenuare de mai sus a fost de 3 ani şi 6 luni (maximul special în cazul în care dispoziţia de la art. 15 s-ar fi reţinut).
Aplicând dispoziţia de atenuare, curtea de apel a redus pedeapsa la 2 ani şi 6 luni, în condiţiile în care, în opinia inculpatului, reducerea trebuia realizată proporţional raportat la cuantumul stabilit de prima instanţă.
Aşadar, pedeapsa legală ar fi fost de 1 an şi 9 luni, jumătate din 3 ani şi 6 luni.
S-a mai susţinut că raţionamentul este identic şi cu privire la fapta prevăzută de art. 16 din Legea nr. 194/2011, diferit fiind numai textul ce prevede cauza de atenuare (art. 19 din Legea nr. 682/2002), pedeapsa fiind redusă în apel de la 1 an la 9 luni închisoare.
Interpretarea în alt sens ar fi pur formalistă şi ar transforma motivul de casare într-unul strict teoretic, iar remedierea unor nelegalităţi nu ar fi posibilă, chiar în contextul caracterului evident al acestora.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatului E..
Până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 12 iunie 2023.
La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie era îndeplinită.
La dosar nu au fost depuse concluzii scrise.
La data de 31 iulie 2023 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.
Prin încheierea din 05 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 338/A din 12 aprilie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022. S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători, s-a acordat termen la data de 17 octombrie 2023, cu citarea recurentului-inculpat A. şi încunoştinţarea apărătorului ales al inculpatului şi, în cazul în care nu confirmă prezenţa, se emite adresă la Baroul Bucureşti pentru asigurarea asistenţei juridice obligatorii.
Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 338/A din 12 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.
De asemenea, cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac, în speţă, avocatul ales al inculpatului, cerere care este, de asemenea, promovată în termen legal.
S-a constatat că şi condiţia reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este îndeplinită de calea de atac promovată de inculpat, acesta invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât s-a apreciat că s-a aplicat o pedeapsă în afara limitelor prevăzute de legea penală.
Prin prisma acestui caz de casare, inculpatul a solicitat înlăturarea greşitei aplicări a legii în apel, cu consecinţa descontopirii pedepsei rezultante în pedepsele componente, reducerii pedepsei aplicate în apel pentru fiecare infracţiune la jumătate din cuantumul aplicat de prima instanţă, urmat de stabilirea unei noi pedepse rezultante, respectiv emiterea unor noi forme de executare.
În consecinţă, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia.
Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 338/A din data de 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în Casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casaţie declarat de inculpat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel." (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).
Astfel, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator.
Criticile formulate de inculpatul A. vizează nelegalitatea pedepsei principale stabilite în sarcina sa, de instanţa de apel, ca urmare aplicării art. 15 din Legea nr. 143/2000.
Prin sentinţa penală nr. 24/PI din 19 ianuarie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2022, printre altele, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic droguri de risc, iar în baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., cu raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare fără drept, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive. În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea 3 ani şi 6 închisoare sporită cu 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de: 3 (trei) ani şi 10 (zece) luni închisoare în regim de detenţie.
Ulterior, prin decizia penală nr. 338/A din 12 aprilie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în privinţa inculpatului A., a redus pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanţă, de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 79 alin. (3) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., precum şi pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanţă, de la 1 an închisoare, la 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 79 alin. (3) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.. În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor 3 luni închisoare (1/3 din totalul celeilalte pedepse), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare.
Înalta Curte constată că infracţiunea de trafic de droguri de risc prev de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., în vigoare la data săvârşirii faptei este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar urmare aplicării procedurii simplificate, în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., care statuează că - "atunci când instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii se reduc cu o treime", respectiv reducerea cu o treime, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea arătată devin între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare.
Prin aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, respectiv reducerea cu jumătate, limitele devin de la 8 luni şi 2 ani şi 4 luni, iar prin aplicarea art. 43 din C. pen., respectiv prin majorarea cu jumătate, limitele devin de la 1 an la 3 ani şi 6 luni, în cauză fiind aplicată pedeapsa de 2 ani şi 6 luni, în limitele prevăzute de lege.
Infracţiunea de efectuare fără drept de operaţiuni cu substanţe a avea efect psihoactiv prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011 cu aplicarea art. 5 din C. pen., în vigoare la data săvârşirii faptei este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar urmare aplicării procedurii simplificate, în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv reducerea cu o treime, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea arătată sunt între 4 luni şi 2 ani închisoare.
Prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv reducerea cu jumătate, limitele devin de la 2 luni la 1 an, iar prin aplicarea art. 43 din C. pen., respectiv prin majorarea cu jumătate, limitele devin de la 3 luni la 1 an şi 6 luni, în cauză fiind aplicată pedeapsa de 9 luni, în limitele prevăzute de lege.
Aşadar, pedepsele aplicate inculpatului A., în cuantum 2 ani şi 6 luni, şi 9 luni, pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, precum şi prin aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni prevăzute de art. 38 alin. (1) art. 39 alin. (1) lit b din C. pen., respectiv pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni la care s-a adăugat 1/3 din pedeapsa de 9 luni (3 luni), în final, pedeapsa fiind în cuantum de 2 ani şi 9 luni închisoare este legală şi se circumscrie limitelor legale astfel cum s-a menţionat anterior, ceea ce conduce Înalta Curte la concluzia că nu este incident cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Prin urmare, criticile formulate de recurentul inculpat A. privind aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege sunt neîntemeiate. Înalta Curte constată că pedepsele stabilite inculpatului A. prin decizia penală atacată, pentru fiecare dintre fapte, dar şi pedeapsa rezultantă aplicată, sunt în limite legale, sub aspectului cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute de lege.
Aşa cum s-a arătat, în incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost deja stabilită de instanţa de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Pentru considerentele prezentate, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat A. în recurs în casaţie nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului este în limite legale, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 338/A din data de 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 338/A din data de 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 decembrie 2023.