Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 11/2023 din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de petentul A..
Pentru a dispune astfel, Curtea Militară de Apel Bucureşti a reţinut că, petentul col.(r) A. a depus la dosar note scrise pe care le-a susţinut în şedinţa din 18.10.2023 prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., reglementare care ar fi contrară art. 1, art. 16, art. 21 şi art. 53 din Constituţia României, deoarece nu permit ca soluţia procurorului ierarhic superior să fie cenzurată de un judecător, îngrădindu-se accesul liber la justiţie.
În raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, pentru a declara admisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată în faţa instanţei, judecătorul trebuie să verifice ca dispozitiile legale criticate să facă parte dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care să fie in vigoare, să aiba legatura cu solutionarea cauzei şi să nu fi fost constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
Potrivit art. 340 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. (temeiul legal care stă la baza soluţionării plângerii formulate de către petent) - Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 zile de la data comunicării modului de rezolvare.
În analiza excepţiei de neconstituţionalitate, judecătorul de cameră preliminară al Curţii a apreciat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 din Legea nr 47/1992, republicată, ca dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se invocă să fie esenţială pentru soluţionarea cauzei, aceasta însemnând că în cazul în care s-ar constata neconstituţionalitatea acestei dispoziţii legale, soluţia pronunţată pe fondul cauzei să fie alta decât cea pe care ar da-o judecătorul în cazul în care nu s-ar pune problema neconstituţionalităţii.
Astfel, chiar dacă s-ar constata neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. după cum solicită petentul, în condiţiile în care singurul temei al plângerii la soluţiile de neurmărire date de procuror - cum este în cauză - sunt prevederile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. (care definesc strict ca obiect soluţiile de clasare, nu şi alte soluţii precum cea de respingere a redeschiderii urmăririi penale), aplicabilitatea acestui din urmă articol nu ar fi afectată de soluţia dată în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională a României.
În concluzie, nefiind îndeplinită condiţia ca dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se invocă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii nr. 11/2023 din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, petentul A. a declarat recurs.
În susţinere, recurentul a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei, întrucât, în mod greşit, s-a reţinut că nu este îndeplinită condiţia ca dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se invocă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, astfel că cererea de sesizare este admisibilă.
Recurentul petent a reiterat opinia că această reglementare este contrară art. 1, art. 16, art. 21 şi art. 53 din Constituţia României, întrucât nu permit ca soluţia procurorului ierarhic superior să fie cenzurată de un judecător, fiind astfel, îngrădit accesul liber la justiţie.
În consecinţă, recurentul a solicitat sesizarea instanţei de contencios constituţional, în sensul în care să se constate că dispoziţiile menţionate lasă întreaga competenţă a redeschiderii urmăririi penale exclusiv la îndemâna procurorului, atunci când persoana vătămată solicită redeschiderea urmăririi penale pentru apariţia unor probe noi necunoscute la adoptarea soluţiei iniţiale.
Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Analizând condiţiile referitoare la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine necesitatea îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată şi anume:
a. excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
b. excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
c. excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
d. excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi 3, instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Astfel, instanţa de judecată examinează sub aspectul realizării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, dar care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii sesizării Curţii Constituţionale.
Dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 instituie obligaţia instanţei de a verifica legalitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocate în faţa sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, subiectul sesizării sau temeiul constituţional al acesteia. Instanţa de judecată în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate nu are competenţa examinării acesteia, ci se limitează exclusiv la analiza pertinenţei excepţiei, în sensul constatării unei legături cu soluţionarea cauzei, precum şi a îndeplinirii celorlalte cerinţe legale.
Verificând realizarea condiţiilor enumerate anterior, se constată că excepţia a fost invocată de către o parte din proces, respectiv petentul A., într-un dosar aflat pe rolul Curţii Militare de Apel Bucureşti, având ca obiect plângerea formulată împotriva ordonanţei din data de 20. IV.2023, de respingere a redeschiderii urmăririi penale în dosarul nr. x/2022 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, menţinută prin ordonanţa nr. 22/II-2/2023 din data de 25.05.2023 a procurorului general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti.
Totodată, se constată că excepţia invocată vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., fără ca textele să fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
Art. 335 alin. (1) C. proc. pen. - Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale. Dispoziţiile art. 317 se aplică în mod corespunzător.
Art. 335 alin. (2) C. proc. pen. - În cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale.
În ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este realizată, având în vedere că această cerinţă vizează incidenţa prevederii legale a cărei neconstituţionalitate a fost invocată asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauza dedusă judecăţii, adică asupra obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.
Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
Instanţa în faţa căreia se invocă excepţia de neconstituţionalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional, în condiţiile în care este necesar a verifica şi măsura în care o astfel de excepţie tinde, în mod real, la învestirea Curţii Constituţionale cu un examen al conformităţii dintre înţelesul normei legale şi exigenţele Constituţiei, prerogativă recunoscută Curţii prin dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Fiind un incident apărut în cursul soluţionării unei cauze, este necesar ca invocarea excepţiei de neconstituţionalitate să fie justificată prin existenţa unui interes şi să aibă relevanţă în raport cu procesul în care a intervenit, însă nu este suficient ca partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate să indice textele de lege pe care doreşte să le supună controlului şi să dea acestora o interpretare proprie pentru a crea aparenţa utilităţii demersului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu prevederilor constituţionale. Stabilirea interesului autorului excepţiei se face de către instanţă, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit şi efectul pe care decizia Curţii Constituţionale l-ar putea produce în soluţionarea procesului principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză. Altfel spus, cerinţa relevanţei reprezintă expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării unui litigiu, iar irelevanţa reprezintă situaţia în care excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată.
Pe de altă parte, în cadrul examenului de admisibilitate, instanţa analizează, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege, iar sub acest aspect, instanţele judecătoreşti au statuat în mod constant că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, când se urmăreşte o completare sau o modificare a actului normativ ori când nu are legătură cu cauza, inclusiv sub aspectul relevanţei.
Obligaţia instanţei de a examina şi această condiţie implicită de admisibilitate rezultă chiar din jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, ale cărei decizii au fost, în mod constant, în sensul respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate formulate cu nerespectarea competenţei sale expres prevăzute de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată (mutatis mutandis, deciziile Curţii Constituţionale nr. 35 din 20 ianuarie 2011; nr. 284 din 24 februarie 2011; nr. 187 din 6 martie 2012; nr. 378 din 26 iunie 2014).
Din perspectiva considerentelor expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., invocată în cursul soluţionării de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva unei ordonanţe prin care s-a respins cererea de redeschidere a urmării penale, neavând o legătură efectivă cu judecarea cauzei.
În acest sens, se are în vedere că dispoziţiile art. 335 C. proc. pen. vizează condiţiile în care se procedează la reluarea, în caz de redeschidere a urmăririi penale şi nu căile de atac împotriva soluţiilor procurorului ierarhic superior de admitere/respingere a redeschiderii urmăririi penal.
Prin urmare, judecătorul Curţii Militare de Apel Bucureşti a constat, în mod corect, că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petent este inadmisibilă. Deşi motivarea este deficitară, recursul nu este fondat, deoarece aceasta poate fi suplinită de instanţa de control judiciar.
Astfel, Înalta Curte reţine că invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate nu este justificată prin existenţa interesului specific al celui ce invocă excepţia, relevanţei şi înrâuririi pe care dispoziţiile legale ar putea să le aibă în speţă, în condiţiile în care îndeplinirea cerinţei legăturii cu soluţionarea cauzei depinde de incidenţa dispoziţiilor criticate în pronunţarea soluţiei.
În consecinţă, faţă de lipsa unei legături efective între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii nr. 11/2023 din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2023.
Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii nr. 11/2023 din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2023.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 decembrie 2023.