Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023
Asupra recursului în casaţie, în baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 163/2023 din data de 31 ianuarie 2023, pronunţată de către Judecătoria Satu Mare, s-a constatat că prin încheierea din data de 25.10.2022 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A., (…) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare (în prezent Autoritatea Vamală Română, prin Direcţia Regională Vamală Cluj).
În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător emisă la data de 04.02.2020 în dosar nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare asupra cantităţii totale de 14.820 pachete ţigări, din care 780 de fire marca x, 99.220 de fire marca x, 97.600 fire marca x, 98.800 de fire marca x. ridicate de la inculpatul A., depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare, conform dovezii nr. x şi asupra autoutilitarei marca x, de culoare albastră, serie şasiu x, nr. de înmatriculare specific Bulgariei x, aflată la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare, conform dovezii nr. x, măsură menţinută de instanţă prin încheierea din data de 21.06.2022
Prin decizia penală nr. 523/A/2023 din 29.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare şi partea civilă Autoritatea Vamală Română prin Direcţia Regională Vamală Cluj, împotriva sentinţei penale nr. 163/2023 din data de 31 ianuarie 2023 pronunţate de Judecătoria Satu Mare.
S-a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată şi rejudecând cauza:
S-a înlăturat dispoziţia de achitare dispusă de instanţa de fond, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu privire la infracţiunea de tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.
S-a constatat că prin încheierea penală din data de 19.04.2023, Curtea de Apel a dispus, conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunea de tăinuire, prev. de art. 271 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate corespunzător, ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, faptă prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate corespunzător, ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, faptă prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, cu aplicarea art. 5 C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bihor sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Oradea sau la Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, putându-se dispune revocarea suspendării sub supraveghere.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de statul român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare (în prezent Autoritatea Vamală Română, prin Direcţia Regională Vamală Cluj), şi în consecinţă a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 162.111 RON, reprezentând prejudiciul constituit din accize şi TVA aferente celor 14.829 pachete de ţigarete deţinute în afara antrepozitului fiscal, la care se vor adăuga accesoriile prevăzute de Codul fiscal, datorate de la data de 14.03.2019 şi până la plata efectivă.
Potrivit art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A., autoutilitara marca x, de culoare albastră, serie şasiu x.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A., cantitatea de 296.400 fire ţigarete de provenienţă Ucraina,
S-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţa parchetului din data de 04.02.2020.
Împotriva deciziei penale nr. 523/A/2023 din 29.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, în termen legal, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, prin avocat B., invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Prin încheierea din 5 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 523/A/2023 din 29.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
S-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi, în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.
Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanţiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).
Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând că nu este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii pentru care a fost condamnat, întrucât nu există o concordanţă între elementele obiective ale faptei săvârşite cu cerinţele obiective stabilite în norma de incriminare, art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că, prin condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1 alin. (2) din C. pen. care prevăd că nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.
Astfel, s-a arătat că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin aceea că a deţinut cantitatea de 296400 ţigarete într-un autoturism, pe care l-a condus pe raza municipiului Satu-Mare.
Prin Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României ar fi operat dezincriminarea.
Instanţa de apel a reţinut că nu echivalează cu dezincriminarea faptei prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 împrejurarea că textul legal menţionat nu s-a aflat în vigoare în perioada 05.05.2022-16.06.2022 şi a stabilit că fapta inculpatului A. poate fi încadrată în infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, apreciind că Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale constituie o "abrogare atipică" care permite o nouă schimbare de încadrare juridică; astfel, fapta inculpatului A., de a deţine, în afara antrepozitului fiscal, a cantităţii de 296400 ţigarete a fost corect încadrată juridic, raportată atât la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cât şi la Decizia nr. 17/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recursul în interesul legii.
Apărarea a concluzionat că singura încadrare juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului este cea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, iar instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile Deciziei nr. 17/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cele ale Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, elementul de nelegalitate constând în pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru o faptă care a fost dezincriminată.
În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte notează că, în cuprinsul hotărârii instanţei de fond, confirmată sub aspectul situaţiei de fapt prin decizia recurată, a fost descrisă fapta cu încadrarea juridică corespunzătoare, de către instanţa de apel, ca realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de "deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate corespunzător, ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete", prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, cu aplicarea art. 5 C. pen., fiind reţinută în concret activitatea inculpatului A., recunoscută, de altfel, fără rezerve de acesta şi motivele pentru care s-a considerat că a săvârşit fapta.
În fapt, instanţele de fond şi apel au reţinut că, la data de 14.03.2019, în jurul orelor 20:05, fiind oprit în trafic pe strada x din Satu Mare, la volanul autoutilitarei x cu numărul de înmatriculare specific Bulgariei-x, inculpatul A. deţinea 25 de saci de rafie de culoare albă conţinând 14.820 pachete cu ţigarete de provenienţă ucraineană (296.400 fire ţigarete), cu inscripţia for duty free only, repartizate pe diferite mărci respectiv 780 de fire marca x, 99.220 fire marca x, 97.600 fire marca x şi 98.800 fire marca x.
În drept, instanţa de apel a apreciat că fapta inculpatului A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, cu aplicarea art. 5 C. pen.
Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A. a motivat, rezumând, că fapta a avut, iniţial, o corectă încadrare juridică în infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României (cu privire la care a operat dezincriminarea prin Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României), iar instanţa de apel, în mod greşit, a reţinut că nu echivalează cu dezincriminarea faptei, împrejurarea că textul legal menţionat nu s-a aflat în vigoare în perioada 05.05.2022-16.06.2022, stabilind că fapta poate fi încadrată în infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015.
Pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, devin incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, constituie infracţiune, deţinerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepţia celor deţinute în antrepozitul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri.
Pornind de la aspectele expuse, în analiza motivelor de recurs în casaţie, Înalta Curte observă că, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prin colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
Acuzaţia adusă inculpatului A. constă în aceea că, la data de 14.03.2019, la ora 20:05, a deţinut, în afara antrepozitului fiscal, şi transportat cu autoutilitara x cu numărul de înmatriculare bulgar x, pe strada x din Satu Mare, cantitatea totală de 296.400 de fire de ţigarete (14.820 de pachete) de provenienţă ucraineană cu inscripţia For duty free only provenite din contrabandă despre care cunoştea că provin din contrabandă
Cu referire la încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul A., instanţa de apel a avut în vedere că, prin Decizia nr. 176/24.03.2022 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, la data de 5.05.2022, s-a stabilit că "dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale."
Prin O.U.G. nr. 85/2022, în vigoare de la data de 17.06.2022, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost modificat pentru a corespunde exigenţelor constituţionale.
Astfel, între momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 176/24.03.2022 a Curţii Constituţionale a României (05.05.2022) şi cel al intrării în vigoare a O.U.G nr. 85/2022 (17.06.2022), aplicabilitatea art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost suspendată conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, rezultând implicit că acest text legal nu putea produce efecte în perioada respectivă; practic, în acest interval, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost abrogat.
Însă, asupra efectelor pe care abrogarea atipică realizată prin decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României le-a produs asupra infracţiunilor de contrabandă asimilată săvârşite până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 85/2022, instanţa de apel a reţinut că, împrejurarea că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu s-a aflat vigoare în perioada 05.05.2022-16.06.2022 nu echivalează cu dezincriminarea faptei prevăzute de textul legal menţionat.
În acest sens, instanţa de apel avut în vedere că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., dispoziţiile art. 4 din C. pen. ("Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.’’) nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire. Prin această dispoziţie legală, a fost consacrat sistemul aprecierii in concreto a dezincriminării faptelor penale, fiind aşadar necesar, pentru a se constata intervenirea dezincriminării, ca fapta săvârşită în concret să nu mai întrunească elementele constitutive ale niciunei infracţiuni.
Astfel, instanţa de apel a învederat că, în condiţiile ieşirii din vigoare a art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în perioada 05.05.2022-16.06.2022, ca urmare a deciziei instanţei de contencios constituţional, faptele pe care această normă le prevedea au continuat să fie incriminate prin dispoziţiile generale ale art. 270 C. pen. (infracţiunea de tăinuire) şi, respectiv, art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal.
Prin urmare, instanţa de apel a constatat că fapta imputată inculpatului A. este incriminată de o altă lege în vigoare, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015.
Sub acelaşi aspect, al efectelor deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal s-a stabilit că, "drept urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în perioada 5 mai-16 iunie 2022, deţinerea în afara antrepozitului fiscal şi/sau comercializarea pe teritoriul României peste limita de 10.000 de ţigarete supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător ori cu marcaje false, provenind din contrabandă, fapte anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, constituie infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal."
Concluzionând, raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului A., astfel cum au fost reţinută în mod definitiv de instanţa de apel, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 523/A/2023 din 29.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 523/A/2023 din 29.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2023.